01-01-2010, 03:12 AM
Ma indreptam cu pasi marunti spre un grup indoliat,spunand incet cuvinte de rugaciune.Simteam cum lumea nu mai este aceeas.M-am asezat usor in genunchi langa o groapa din cimintir.Am luat putin pamant in mana si am aruncat pe cosciugul care zacea acolo jos.M-am ridicat incet si am privit cu ochii inecati in lacrimi crucea din lemn pe care scria:â€Park Yoochun 1986-2009â€.Cum putea fi el?Oare era adevarat sau era doar un cosmar din care vreau sa ma trezesc?De ce el?Acum trei zile eram la studio si inregistram si acum el zace in groapa asta blestemata.Imi amintesc cu lacrimi in ochii cand treceam pe langa un cimintir si imi zicea ca el nu va ajunge aici prea curand insa viata a avut un scenariu diferit din care facea si el parte.
[ChangMin]-JaeJoong,s-a terminat.Sa mergem.
[JaeJoong]-Nu merg!Mai raman.
[Boa]-Dar…
[JaeJoong]-Nimic,Boa!Raman.
[Junsu]-Cum vrei!Noi ne duce la Yunho la spital!
Cei trei se indepartau usor de mine.Eu am ramas aici cu amintirile acele nopti blestemate.Nimeni nu mai putea face nimic.S-a intamplat insa de ce lor?
--FlashBack—
Inca un concert s-a terminat.Toata lumea obosita.Repede in masina si acasa.Eu,JunSu si ChangMin intr-o masina si Yunho si Yoochun in alta.Nici o masina pe autostrada.Drumul era liber si noi sa ajungem mai repede acasa am accelerat putin.Insa dintr-o data in fata masinii lui Yunho si Yoochun a aparut un camion.Nu au mai putut opri si s-a produs tragedia.Sa-u izbit puternic de camion.Politia si Salvarea au ajuns imediat insa prea tarziu pentru Yoochun.Murise!Yunho avea bataile inimi slabe insa inca traia.Yoochun a fost dus la Morga si Yunho la Urgente.Intrase in coma.Doctorii nu ii mai dadeau nici o sansa se lovise mult prea tare la cap.
--End of FlashBlack—
Simt o mana calda pe umar si tresar.Ma intorc usor si o vad pe Boa.Imi sterg usor cu mana dreapta lacrimile si ma ridic.Ea imi spune cu o voce angelica sa ma linistesc.
[JaeJoong]-Ai fost la Yunho?
[Boa]-Nu.Am venit sa te iau si pe tine.Jae,are nevoie de tine.Are nevoie de noi toti!
[JaeJoong]-Bine,vin!
Am plecat impreuna cu Boa spre spital.Am ajuns!Am pasat usor butonul liftului si am intrat.In fata salonului lui Yunho,asteptau cu lacrimi in ochii,Junsu,ChangMin,SungMin,KyuKyun si restul prietenilor lui Yunho.
Ma simteam atat de neputincios.Simteam cum Cerul se prabuseste peste mine.Imi doaream atat de mult ca acesta sa fie un cosmar din care sa ma trezesc cat mai repede insa nu,aceasta este cruda realitate.Sunt constient de faptul ca nimeni nu o poate schimba insa imi poresc atat de mult ca toate acestea sa nu se fi intamplat.Imi doresc ca Yoochun sa fie langa mine acum si Yunho inapoi in sala de dans.
[KyuHyun]-Jae…
Ridic usor privirea si il vad pe KyuHyun.
[JaeJoong]-Ce s’a intampla?
[KyuHyun]-Te simti bine?Esti cam palid.
[JaeJoong]-Sunt bine.Nu’ti face griji.
[Junsu]-Jae,mai bine du-te acasa si odihneste-te.
[JaeJoong]-Incerci degeaba!Nu plec nicaieri.
[Junsu]-Dar…
Nu i’am mai spus nimic lui Junsu si am mers in biroul doctorului lui Yunho sa ii intreb daca pot intra la el chiar si pentru cateva minute.Mi’a spus ca da dar doar 5 minute.Ma intrept cu pasii marunti spre salonul lui.Intru usor si ma asez pe scunul de langa pat.Ii privesc chipul adormit cu speranta ca va deschide ochii insa nu sa intamplat asta.
[JaeJoong](soptind)-Trezeste-te idiotule!Am nevoie de tine!Cu totii avem nevoie de tine!
[Asistenta]-Ma scuzati domnule dar trebuie sa iesiti!
[JaeJoong]-Sigur!
Ies usor din salon si ma indrept spre lift fara sa le zic nimic prietenilor.Am intrat repede si am coborat la parter.Am fugit spre parcul de langa spital si m’am asezat pe o banca.Abia acum realizasem ca se intunecase afara.Aveam ochii plini de lacrimi.Sufletul era imparti in trei.O parte a plecat cu Yoochun departe,una este la Yunho si ultima la mine.
[X]-Din cate vad esti trist…
[JaeJoong]-Cine esti?
[X]-Nu conteaza cine sunt.Conteaza ce iti pot oferi.
[JaeJoong]-De exemplu?
[X]-Astea!
[JaeJoong]-Nu iau eu asa ceva!
[X]-Incearca!Nu vei regreta!
Este o fictiune!Nimic din ce este scris aici nu s-a intamplat cu adevarat.
P.S:Stiu ca nu este perfect si nici nu as fi vrut sa fie!Astept critici,sfaturi si pareri.
[ChangMin]-JaeJoong,s-a terminat.Sa mergem.
[JaeJoong]-Nu merg!Mai raman.
[Boa]-Dar…
[JaeJoong]-Nimic,Boa!Raman.
[Junsu]-Cum vrei!Noi ne duce la Yunho la spital!
Cei trei se indepartau usor de mine.Eu am ramas aici cu amintirile acele nopti blestemate.Nimeni nu mai putea face nimic.S-a intamplat insa de ce lor?
--FlashBack—
Inca un concert s-a terminat.Toata lumea obosita.Repede in masina si acasa.Eu,JunSu si ChangMin intr-o masina si Yunho si Yoochun in alta.Nici o masina pe autostrada.Drumul era liber si noi sa ajungem mai repede acasa am accelerat putin.Insa dintr-o data in fata masinii lui Yunho si Yoochun a aparut un camion.Nu au mai putut opri si s-a produs tragedia.Sa-u izbit puternic de camion.Politia si Salvarea au ajuns imediat insa prea tarziu pentru Yoochun.Murise!Yunho avea bataile inimi slabe insa inca traia.Yoochun a fost dus la Morga si Yunho la Urgente.Intrase in coma.Doctorii nu ii mai dadeau nici o sansa se lovise mult prea tare la cap.
--End of FlashBlack—
Simt o mana calda pe umar si tresar.Ma intorc usor si o vad pe Boa.Imi sterg usor cu mana dreapta lacrimile si ma ridic.Ea imi spune cu o voce angelica sa ma linistesc.
[JaeJoong]-Ai fost la Yunho?
[Boa]-Nu.Am venit sa te iau si pe tine.Jae,are nevoie de tine.Are nevoie de noi toti!
[JaeJoong]-Bine,vin!
Am plecat impreuna cu Boa spre spital.Am ajuns!Am pasat usor butonul liftului si am intrat.In fata salonului lui Yunho,asteptau cu lacrimi in ochii,Junsu,ChangMin,SungMin,KyuKyun si restul prietenilor lui Yunho.
Ma simteam atat de neputincios.Simteam cum Cerul se prabuseste peste mine.Imi doaream atat de mult ca acesta sa fie un cosmar din care sa ma trezesc cat mai repede insa nu,aceasta este cruda realitate.Sunt constient de faptul ca nimeni nu o poate schimba insa imi poresc atat de mult ca toate acestea sa nu se fi intamplat.Imi doresc ca Yoochun sa fie langa mine acum si Yunho inapoi in sala de dans.
[KyuHyun]-Jae…
Ridic usor privirea si il vad pe KyuHyun.
[JaeJoong]-Ce s’a intampla?
[KyuHyun]-Te simti bine?Esti cam palid.
[JaeJoong]-Sunt bine.Nu’ti face griji.
[Junsu]-Jae,mai bine du-te acasa si odihneste-te.
[JaeJoong]-Incerci degeaba!Nu plec nicaieri.
[Junsu]-Dar…
Nu i’am mai spus nimic lui Junsu si am mers in biroul doctorului lui Yunho sa ii intreb daca pot intra la el chiar si pentru cateva minute.Mi’a spus ca da dar doar 5 minute.Ma intrept cu pasii marunti spre salonul lui.Intru usor si ma asez pe scunul de langa pat.Ii privesc chipul adormit cu speranta ca va deschide ochii insa nu sa intamplat asta.
[JaeJoong](soptind)-Trezeste-te idiotule!Am nevoie de tine!Cu totii avem nevoie de tine!
[Asistenta]-Ma scuzati domnule dar trebuie sa iesiti!
[JaeJoong]-Sigur!
Ies usor din salon si ma indrept spre lift fara sa le zic nimic prietenilor.Am intrat repede si am coborat la parter.Am fugit spre parcul de langa spital si m’am asezat pe o banca.Abia acum realizasem ca se intunecase afara.Aveam ochii plini de lacrimi.Sufletul era imparti in trei.O parte a plecat cu Yoochun departe,una este la Yunho si ultima la mine.
[X]-Din cate vad esti trist…
[JaeJoong]-Cine esti?
[X]-Nu conteaza cine sunt.Conteaza ce iti pot oferi.
[JaeJoong]-De exemplu?
[X]-Astea!
[JaeJoong]-Nu iau eu asa ceva!
[X]-Incearca!Nu vei regreta!
Este o fictiune!Nimic din ce este scris aici nu s-a intamplat cu adevarat.
P.S:Stiu ca nu este perfect si nici nu as fi vrut sa fie!Astept critici,sfaturi si pareri.