Lacrimi De Mamă [+18]

[hiimera]

Desclaimer: Nu deţin personajele din Anime-ul/Manga-ul Naruto, toate îi aparţin autorului de drept Masashi Kishimoto şi nu fac profit pe urma lor.

Critică: Limbaj/Stil/Greşeli tastare/ Greşeli de ortografie...

Yo !!
O idee dintr-un proiect de al meu.
Vreau să încerc ceva nou, idea nu ştiu dacă a mai fost folosită. Dar doresc să o pun în funcţiune.
Am încadrat ficul în +18, pentru că:
*Vor exista şcene de hentai, dar şi de violenţă (controlată), cuvinte necenzurate etc.
Să vă lămuresc, ficul este Sasu X Saku. E primul să spun aşa. Cu toate că înainte începusem un altul.. însă nu l-am continuat. Deci ăsta pot spune că ar fi primul. Sper să vă placă ideea.

I
____________________________

O amintire

M-au ademenit în anturajul lor cu o pasiune subită de plăcere. Eu, adoleşcentă în anii mei de liceu, eram atrasă ca musca de bec.
Printre puţini oameni populari din liceul Okser Ronald`Roll, din California, am devenit peste noapte una din cele mai populare puştioaice. La fel ca şi Aggy Newman şi multe alte fete precum ea, blonde cu forme, ce râvneau doar invidie.
Nu eram chiar aşa de superbă precum ele sau ea, dar ştiam că sunt specială în felul meu.
22 noiembrie 1992. Intrasem la braţ cu miss popularity, Aggy Newman şi restul găşti noastre. Eram nouă într-o astfel de statură, nu ştiam cum să mă comport sau cum să reacţionez în faţa celorlalţi colegi din liceu, care acum ne adulmecau cu privirile şi în şopată ne bârfeau pe la spate.
Priveam cum totul devenea aşa de interesant, multe prieteni înfloreau considerabil, iar eu mă aflam în culmea extazului.
Orele treceau rapid, iar pauzele le petreceam cu fetele mele prin holuri, iar la ora mesei ne strângeam toate la o masă din cantină. Rezervată doar nouă, cele mai tari din toată şcoala. Ciudat obicei şi manifest, dar eu doar îngânam ce spuneau ele şi aprobam dând din cap sau umeri atunci când îmi povesteau sau îmi impuneau regulile lor de madonne.
Cu toate că eram atentă la discuţii, mă refugiam în minta mea unde scriam un jurnal. Şi da, exista cineva pentru care mi-aş fi dat întreaga viaţă. Jacob Robertson, tipul cel mai popular din şcoală. Toate se topeau după el şi eu la rândul meu mă aflam printre pretendente şi fane. O altă nebună spaţială ce tânjea la un univers alături de acesta.
Niciodată nu am avut ocazia să împart două vorbe cu el, poate din cauza că atunci când se afla lângă mine sau doar în trecere şi privirea mea îmbătată îl zărea, tresăream cu totul şi inima nu se mai oprea din bătăi. Şimteam că ceva avea să se lege între mine şi el, ceva magic şi spectaculos.
Dintr-o dată am simţit o mână pogorându-se asupra umărului meu acoperit de materialul pufos al pulovărului rozaliu. Curioasă să vâd cine mă atinge mi-am întors capul şi ochi spre respectivul şi nu visam era Jacob. Cavalerul meu.
Şi-a trecut degetele printre firele rebele din păru-i şaten deschis, ca apoi să-şi poziţioneze şi cealălaltă mână pe umărul meu.
Prinsesem o stare de deja vu, nu putea fi el, dar era în carne şi oase în faţa ochilor mei măriţi din cauza uimiri. Şi ce privire superbă avea, mă topeam, mă adânceam în seninătatea lor.
Apoi şi-a dat drumul la gură, invitându-mă în seara aceea la o discotecă din apropierea podului cel mare din California. Fără să mă mai gândesc puţin am sărit ca ars de pe loc, emoţionată şi buzele mele au mimat un „da” mare de tot.
Ora 19:28. Stăteam în faţa oglinzi aranjându-mă de zor. Trebuia să sosească fetele cu decapotabila lui Aggy, aceea de un roşu aprins. O adoram şi mai mereu ochi îmi picau pe luciul ei atrăgător. Totuşi ea nu conducea încă, ci iubitul ei ce era mai mare cu trei ani decât noi toate.
Claxonul s-a auzit, iar eu îmi terminasem treaba, doar poşeta am mai apucat-o de pe aşternutul chitit al patului meu şi apoi am coborât scările. În trecere am sărutat-o pe mama, lăsând o urmă fină de ruj portocaliu deschis şi dulce. Lui tata i-am promis că voi fi fată cuminte şi că nu voi face prostii. Oricum ştiam că multe se pot întâmpla la discoteci, deci riscurile erau mari, nu puteam garanta foarte multe. Dar aveam să încerc să-mi port bine de grijă.
Un ciocănit uşor în uşă atrăsese atenţia tuturor şi ce surpriză plăcută, cel ce bătuse era Jacob. Un gentleman galant, îmbrăcat modern ce zâmbea amical alor mei.
M-a prins de talie şi cu el am urcat în maşină, lângă restul.
Pe drum puteam să simt aerul răcoros de seară care se aduna în părul meu roz. Flutura pretutinde-ni în atmosferă. Nu aveam cum să nu pot să-i observ pe ceilalţi cum se mai sărutau pe lângă mine şi Jacob, ce stătea liniştit lângă mine. Am încercat să pâstrez liniştea, lâsându-i pe restul să-şi savureze clipele amoroase.
Ora 20:11. Toţi coborâserăm din decapotabilă şi cu paşi mari am înaintat spre discotecă.
Zgomot, muzică, dans, distracţie, lumini şi un o turmă uriaşă de oameni care se dezlănţuiau fericiţi pe ringul de dans. O atmosferă extrem de incinsă, îmi venea să-mi dau bluza de pe mine în faţa tuturor. Şi puteam, fiindcă după cum vedeam erau persoane ce dansau fără tricouri. Majoritatea erau băieţi, dar se regăseau şi fete destule.
Priveam atentă la toţi cum nu mai puteau de la atâta mişcare, eu însă mă refugiasem la bar de unde îmi comandasem o Cola rece la doză.
Sorbeam din lichid şi simţeam că mă îndulcesc foarte mult. Mă simţeam perfect şi din când în când mai trăgeam cu ochiul la băiatul visurilor mele, care acum numai îşi lua ochii de la mine. Deja începusem să mă ruşinez cumplit, iar atunci când mi-am atins obrazul cu palma am putut să simt căldura ce ardea în el.
Şi deodată am tresărit, când o pereche de buze moi mi-au sărutat lin gâtul. Speriată de gestul făcut de persoana necunoscută, am îndreptat ochii în direcţia aceea.
- Jacob !
- Mâhhh.. Sakura miroşi frumos. Şi atunci palmele lui s-au aşezat pe mijlocul meu, începând să mă mângăie treptat, până ce a ajuns aproape în dreptul sânilor.
Aveam un sentiment destul de ciudat. Ce se grăbea aşa de tare !? Nu înţelegeam. Brusc am fost trasă din loc, de el. L-am urmat ca şi un câteluş, gândindu-mă că vrea să ieşim pe terasa de la etaj şi să mai rămânem singuri să vorbim câte ceva.
Un mic zâmbet mi-a apărut în colţul guri şi atunci m-am apropiat de el mai mult, neştiind ce avea să urmeze.
- Şi unde mergem ? Am spus eu încântată.
- În Paradis ! Şi s-a oprit în faţa unei uşi negre şi m-a privit cu intensitate si un rânjet ciudat, care a băgat sperieţii în mine la început. Eu încă fiind nedumerită.
Apoi a deschis uşa şi în faţa ochilor mei s-a arătat un pat mare de două persoane, oval, îmbrăcat în aşternuturi de mătase, perne negre şi extrem de comfortabil. Când m-a tras după el în încăpere am început să înghit în sec de mai multe ori. Şi priveam aşa de curiasă în jur...
Pereţii erau frumoşi, de o nuanţă portocalie apraope roşie şi câteva sculpturi florare pictate în negru.
Pe partea dreaptă se afla o mobilă din lemn de brad, plină de sertare şi chestii aşezate pe ea.Şi în partea stângă o uşă, care sigur ducea la o baie.
Acum eram signură, fiindcă Jacob se refugiase pentru câteva secunde în toaletă, iar eu m-am aşezat frumos pe pat, cu grijă ca să nu-l şifonez.
Şi în momentul în care am dorit să privesc ceasul de la mâna mea, a apărut şatenul cu bustul gol, având doar perechea de blugi nengri pe el. Pur şi simplu am sărit ca ars in loc, dându-mă în spate te tot, fiind foarte comfuză de situaţie.
- Ce faci ? Am întrebat eu cu tonul încet şi sfios.
- Hai vino ! Nu te teme, totul are să fie perfect aşa cum doreşti.
- Cum adică cum doresc ? Dar ce vrei... Nu, Jacob, nu, eu nu vreau asta. Te rog să încetezi ! am spus eu supărată, dându-mi seama de intenţia lui nebună.
Însă a fost prea târziu să mai pot pronunţa încă o vorbă, el se năpustise pe mine, trântindu-mă pe pat.
Începeam să mă panichez, la modul în care abordase acesta situaşia creată. Nu îmi plăcea, nu îmi mai doream nimic... iar el se dovedise o jigodie.
Degeba mă şifonam în pat, pentru că el nu mă băga în seamă, şi începea să-mi sărute trupul brutal, apoi urmând buzele pentru am nimici ţipetele neajutorate, ce strigau nebune după ajutor.
Încercam să-i rezist, dar trupul ceda foarte tare, el fiind deasupra mea avea control şi cu uşurinţă mă nimicea de saltea, de fiecare dată când cu greu vroiam să fug. Mă zdruncina foarte tare, iar eu nu aveam control asupra tremurul ce mă cutremura atunci când îmi sfăşia hainele după mine.
Revenea din când în când asupra buzelor mele, sârutându-le cu asprime şi o poftă nebună.
Dorea doar să profite de mine şi fiinţa mea fragedă şi eu care credeam că are să fie altfel prima mea dată sau mai mult de atât că el va fi un băiat dulce şi bun, ce mar iubi aşa cum sunt... Dar ce speranţe deşarte am putut avea eu, e doar un nimic printre toţi. Un profitor, un violator.
- Lasă-mă ! Am strigat eu atunci când mi-a atacat sâni într-un mod sălbatic.
Îşi plimba limba pe aceştia, muşcând din când în când muguri mei întăriţi. Tremuram sub el, dar nu de plăcere, ci de frică.. findcă filmul ce mi se derula în cap era unul de coşmar. Mă temeam, cu adevărat.
Şi simţeam cum mă prăbuşesc din universul meu perfect. Dar ce perfecţiune, nu există aşa ceva.
Lacrimile acum curgeau din ochii mei înceţoşaţi cumplit, gâfâiam şi gemeam necontrolat... Dar nu vroia, nu, nu. Ce aş dori ar fi un erou, care să vină să mă scoată din mizeria aceasta.
Ca o fiară, îşi plimba tot trupul pe al meu. Mângâindu-mă în toate locurile, până când a ajuns la cel mai sensibil punct al corpului meu. Tresărisem şi l-am rugat să înceteze. Nu s-a obisit să mă asculte şi a tras rapid de lenjeria ce mă mai acoperea cum, începând să atingă cu repeziciune locul, care îmi făcea mintea să se întunece şi simţurile să mi se dea peste cap, într-un fel aşa de ciudat.
Înebuneam acolo, iar toate acele sunete jenante care ieşeau din gura mea, înecau conştinţa pierdută de mult. Ca o păpuşă mă aflam în braţele lui puternice, ca de bestie.
Nu a durat mult acest scurt preludiu, care parcă nici nu l-am simţit şi m-a pătruns cu o forşă de neimaginat. Nici vorbă de protective, a intrat cu ce avea mai bun... dar pentru mine devenise foc şi pulbere. Întrasem în Iad şi nu găseam o uşiţă de scăpare. Pierdută într-un infern.
Mă durea cumplit şi din ce în ce mai mult mişcările lui se înteţeau foarte mult, provocându-mă să urlu în cel mai neruşinos mod posibil. El rânjea şi-mi tot adresa tot felul de complimente ciudate, care pe mine mă afectau şi mă simţeam ca o cârpă cu care el se ştergea la mâini.
S-a coborât spre mine, începând să-mi captureze buzele în săruturi violente, continuând să se adâncească în carnea mea şi eu plângea neputincios, fără forţă, fără vlagă.
Şimţeam cum ceva se scurgea din mine, posibil sângele meu, care demonstra puritatea pierdută.
Acum după ce totul se sfârşise mă lăsase acolo, de una singură, mulţumindu-mi de seara plăcută.
Da, pleacă... fugi, ascundete de ruşinea ta. Dar oare chiar asta simţi ? Pentru că eu am văzut doar satisfacţie, nimic mai mult. Mila a fost distrusă încâ de când te-ai născut pe acest pământ...
Cu greu m-am ridicat, începând să izbucnesc ca o nebună în plâns şi nu mai ştiam ce să fac. Am început să-mi strâng hainele, cu care mi-am acoperit trupul murdar şi pătat. Ce aveam să le spun alor mei ? Şi dacă aflau, cum aveau să reacţioneze la un astfel de lucru ?
Ora 22:10. Mergeam pe străzile luminate ale Californiei, defapt mai mult mă târam şi mereu mă prelingeam pe pereţii reci ale clădirilor mari. Pur şi simplu mă simşeam frântă, sfăşiată... Ce rost mai avea să trăiesc ?

Realitatea

Zbier şi ţip. Vreau să mă audă Dumnezeu pentru că acum ştiu cu adevărat că viaţa este crudă şi ştie când să te lovească. Plâng, las durerea să se scurgă pe lângă mine, iar mă dezlănţui, sparg şi dărâm lucruri în jurul meu... Din nou.
Pic jos lângă mobilă şi suspin, nu mă pot abţine, acum sunt singură.. Singură cu un copil. E al meu şi la rândul lui plânge odată cu mine. Mi-am pierdut orice altă speranţă, eu care credeam cândva că dragostea există. M-am înşelat, m-am înecat în aparenţe şi nu am privit mai departe. Un nenorocit m-a marcat pe viaţă şi mi-a dat în dar o feţită, de care nici nu vrea să audă.
Cu greu am să trec de liceu, fiindcă acum toţi mă arată cu degetul, ca pe o târfă nenorocită, când defapt nici măcar nu ştiu care este purul adevăr. Şi el, mereu în atenţia tuturor. Parcă ar fi un fel de Zeu şi toţi mor pe lângă el, ispitiţi de minciuni pline de păcat.
O altă fată ca toate cele, am ajuns să pic de pe Pământ în Iad. Vise ruinate, speranţe deşarte, totul pentru un gunoi ca el.
Şi acum îmi amintesc de momentele frumoase din copilăria mea şi timpul trece brutal pe lângă mine, lăsând urme adânci. Mă calcă în picioare. Sunt o mamă tânără şi la cei cinsprezece ani ai mei, am dat naştere unei fiiniţe mici, pure care cu toate că îmi aduce lacrimi în ochi, reuşeşte să-mi umple inima de fericire. Un moment în viaţă pe care cu toate avem să-l trăim, dar la mine acea zi a venit mult mai repede. Şi nu ştiu ce am să mă fac... Sunt singură. Am fost abandonată precum un câine... Nopţi întregi sufăr şi îmi toc capul cu tot felul de gânduri:
Cum are acest copil scump să trăiască ? Unde am să muncesc, ce am să fac cu şcoala ? Care este menirea mea pe acest pământ ?
Vis nu poate fi, pentru că simt cum sunt muşcată de vie de greutăţi.

[crazy little red]

Nu puteam sa lipsesc :P

adoleşcentă - adolescentă
şopată- şoapta
pulovărului - puloverului (asa cred ca-i mai corect...)
vâd- văd
am sărit ca ars de pe loc - arsă
pretutinde-ni - pretutindeni
..pâstrez liniştea, lâsându-i.. - ăăăăă

........

si mai sunt dar nu am rabdare sa le enumar, cred ca ai prins ideea

pai, as zice ca greselile sunt singurul minus al acestui capitol :P
actiunea nu e grabita, a fost totusi un capitol destul de lungut
descrierea, printre ultimele randuri aproape imi venea sa plang... doar aproape :D
dialogul, nu a fost mult, e bun, nu atrage atentia in mod special..

o idee noua dupa mine, ma bucur ca ai hotarat sa o pui in randuri, sunt chiar curioasa cum o sa apara Sasuke in peisaj :P

cam atat, nu prea am ce comenta :P

:*

[Ayumi Michaelis]

Buna>:D<
De ce nu mi-ai zis de acest fic? A durat ceva pana l-am gasit... adica o ora:)). Sa revenim:]. Titlul e potrivit, credeam ca Sakura are peste 20 de ani, insa cand i-am citit varsta am ramas :O, soc. Ideea mi se pare geniala pana acum. Mi-a placut tot. Felul in care ai descris, dialogul. Actiunea nu a fost grabita. Capitolul a fost complex, cam lung la prima vedere, dar sincer nu vroiam sa se mai termine. Sentimentele Sakurai au fost vizibile, mai aveam putin si plangeam... Pot spune ca nu sunt demna de a-ti comenta ficul:)). [daca asta se poate numi "comentariu" :))]
Astept cu nerabdare urmatorul capitol si te rog sa ma anunti:X
:bye::bye::bye:

[hiimera]

Yo !! Mai întâi:

Andrra: mersi scumpo că mi-ai enumerat câteva din greşeli. Şi da ştiu, acestea sunt minusurile din ficurile mele. Ale naiba ele să fie, chiar aş vrea să le elimin pe toate. Dar chiar şi când mă uit extrem de atent, mai sar unele din ochii mei. : | Îmi vine să le... nici nu mai spus, fiindcă cred că deja te-ai prins. XD
Dar mă bucur că-ţi place idea. *hugz*

Black is Hot: Nu mă aşteptam să-mi citeşti ficul. O__o Şi totuşi ai făcut-o. : ))
Å¢i-am spus la profil de ce nu te-am anunÅŸat. ^^
Păi da, Sakura a făcut fetiţa la 15 ani. Defapt nu a dorit, dar băiatul acela a violat-o pe scrut.
Şi acum am să o surprind la 25-56 de ani.
Nu ştiu cât de genială e idea. dar am fost inspirată de multe.. defapt aşa mi-a venit şi după mi-am adus de nenumăratele cazuri în care multe adoleşcente rămân încă de la vârste fragede gravite.
Oricum ce m-a motivat să scriu asta este melodia lui Lil Wayne - How to love. E genială şi pe lângă asta are multă dreptate. Mersi scumpo. *kiss*

Sper să vă placă capitolul. Şi aşa cum am mai spus, dacă întâlniţi greşeli vă rog să mi le enumeraţi. Câte puteţi.
Nu trebuie să vă chinuiţi. Şi sper că acest capitol să fie bun.

II
____________________________

Sunt trează de o oră şi jumătate şi nici acum nu reuşesc să găsesc trollerele, plus rucsacul meu şi al fetiţei.
Îmi duc mâna la ceafă şi încep să-mi deranjez părul până se încâlceşte şi nu mă mai înteresează să-l aranjez acum, e abia patru dimineaţa. Mă ocup de el ceva mai încolo, acum trebuie să cotrobăi în toată casă doar ca să găsesc nenorocitele acelea de bagaje.
Doar pe hol era lumină, în rest beznă. Nu aveam de gând să luminez întreg căminul, fiindcă fiica mea dormea frumos şi adânc... dar aveam împresia că pe la ea în cameră în acel dressing erau toate geamantanele.
-Of, Doamne ! strig eu deja sătulă să mă mai scarpin în cap şi să mă enervez pur şi simplu.
Fug repede în bucătărie, apirnd becul acolo şi scriu mai întâi o listă cu ce am de luat. După mă târăsc cu scaunul până la geamul din dreapta mea şi mă răjgin pe pervaz cu cotul ca să pot privi dacă maşina încă era parcată în faţa blocului nostru. Nu de alta, dar se mai trezeau la ore fixi tâmpiţi ca să se apuce de furat sau vandalizat automobile şi la ce cartier apucat avem noi, nu mă miră dacă bat pe cineva şi după dau vina pe câini vagabonzi ce se plimbă în tihnă pe stradă aici.
Surâd amuzată la acest gând şi îmi văd de treabă, continuând să scriu lucrurile care ar trebui luate şi lucrurile care nu trebuie luate.
Învârt creionul printre degete şi privesc în jur şi aşa mă cuprinde o nostalgie din aceea pătrunzătoare, care aduce cu ea mii şi mii de amintiri plăcute şi neplăcute. Am spus că nu mai vreau să îmi readuc aminte de trecut şi că de acum în colo voi privi doar în viitor, cu capul în sus şi nu în jos.
Dar cum să fac asta dacă locul acesta s-a înfipt în mine şi eu în el, dar acum vreau cu râvneală să plec cât mai departe şi să-mi încep o altă viaţă.
Zâmbesc şi mă ridic de pe scaun. Las acel bilet pe suprafaţa mesei din lemn şi mă fac dispărută în camera mea de unde încep să îmi scot hainele şi să le chitesc frumos unele peste altele. Rămâne doar să îmi aleg acum în ce voi pleca, aşa că mai scotocesc puţin dulapul şi-mi aleg de acolo o bluză cu gât, neagră cu mâneci lungi, o jachetă din fâşi albă cu puf la glugă, o pereche de blugi mai gri deschişi şi o pereche de mânuşi tăiate la degete din piele.
Merg până în baie de unde îmi apuc un moţ şi îmi prind părul lung şi rozaliu într-o coadă de cal, lăsând bretonul să cadă nărăvaş de o parte şi de alta a frunţii.
Ceasul indica deja ora cinci şi două zeci şi şase de minute, pierdeam timp.
- Ale naibii geamantane şi rucsacuri, unde sfintele meu v-am pus ? spus eu bosumflată şi mă refugiez pe hol, privind cu ochii prin toate camerele şi mai ales la cea a fetei mele.
- Mami, e timpul să plecăm ? Vocea ficei mele se aude din dreptul bucătăriei şi când o zăresc mă mir cum de s-a sculat aşa de devreme.
- Da scumpa mea, dar cum de te-ai trezit aşa de repede, puteai să mai dormi ? M-am apropiat de ea şi m-am sprijinit de un genunghi ca să o pot atinge pe obrazul rumen şi călduţ.
- Păi tu ai lăsat trollerele şi rucsacul meu la mine şi rucsacul tău e în coşul de spălat.
Mă ridic şi aprind repede la ea în cameră becul. Da, avea dreptate acolo erau şi după în baie am găsit în coş rucsacul meu din blug. Of, tare neatentă mai sunt şi eu.
- Ok, dute şi îmbracăte, aranjează-ţi lucruşoarele în rucsac fiindcă de trollere mă ocup eu personal. Fugi ! Am împins-o uşor pe la spate şi ea a plecat grăbită înspre dulap.
Am expirat zgomotos aerul acumulat în piept şi am zâmbit.

- Scumpo, scumpo, las-o pe bunica acum. Dă-mi mobilul ca să pot să-i spun ceva!
- Da mami.
Mi-a înmânat pe la spate aparatul şi l-am dus la ureche pentru ai auzi mamei mele vocea. Traficul din zilele noasre era cumplit, nici măcar nu reuşisem să ieşim din oraş, tot pe pod ne aflam.
Din nou încerca să mă convingă să rămân în California, dar sub nici o formă nu aveam de gând să rămân în oraşul acesta blestemat. Nu fiindcă nu mi-ar plăcea să locuiesc aici, e locul meu natal... multe se leagă de el, foarte multe. Dar atunci când îmi aduc aminte de acea noapte nenorocită, îmi vine să zbier şi să plâng. Nu vreau să mai aud nimic, vreau doar să plec şi să uit totul... absolut totul.
- Sakura, dar nu vrei să...
- Nu mamă, am izbugnit eu nervoasă, iar fiica mea a tresărit din spate. Nu vreau, nu mai suport oraşul acesta infect care mi-a adus doar tristeţe în inima mea zbuciumată. Tu... tu ce ai făcut pentru mine, hmm ?
Atunci când mi-a fost mai greu m-ai abandonat precum un căine cu ciumă, nici nu meriţi să-ţi spun "mamă", pentru că nu ai fost. Deja întreceam măsura, dar m-a provocat imens.
- Mami...
- Taci Chassy! I-am spus eu autoritar, fiind deja cuprinsă de furie. Am revenit la mama mea continuând să îi explic. Un nenorocit m-a mutilat sentimental, mi-a furat cel mai de preţ lucru. Şi l-a durut undeva de mine şi de faptul că îi purtam în pântece copilul. Cum crezi că îi este lui Cassy fără tată, sau mie fără un bărbat? Tu ştii cum este? nu cred... Şi nici nu va interesat de starea mea, m-aţi abandonat... La fel şi prietenii mei, care defapt s-au considerat falşi.. toţi a-ţi jucat bine rolurile, dar a-ţi fost descoperiţi.
- Mami! Mi-a luat mobilul de la ureche şi la închis, apoi l-a trântit pe capota cealălaltă din spatele ei. Termină, te rog! Nu mai vreau să văd cum te cerţi cu bunica, vreau doar să fim o familie normală.. atâta tot. Nu vă mai certaţi.
Şi lacrimile se năşteau din ochii mei deja roşiatici, se prelingeau amar pe obraji şi lâsau râni adânci, iar sufletul meu a rămas din nou gol.
Am fost din nou ispitită de amintiri şi de durerea aceea provocată acum mult timp în urmă. Am plecat capul pentru câteva secunde în jos, ca apoi să privesc oglinda retrovizoare cu coada ochiului. Plângea, Chassy plângea iar. Şi eu odată cu ea, la fel ca acum unsprezece ani când suspinam ca o nebună prin apartament şi ea ţipa precum un înger îndurerat...
- Chassy îmi cer scuze, mă ierţi ? Am murmurat eu printre suspine şi lacrimile cristaline ce-mi inundau ochi verzi şi sclipitori.
- Da ! A spus ea blând şi buzele ei mici şi rumene s-au lipit de obrazul meu.
I-am cuprins palma ce se odihnea pe umărul meu cu a mea şi am zâmbit fericită, scoţând un "mulţumesc" răguşit. Ne-am continuat drumul spre New York fiindcă acum traficul devenise ceva mai blând cu noi toţi de pe şosea.
Din când în când ne mai opream pe la semafoarele din oraşele prin care treceam dar liniştea se pogorâse asupra noastră de fiecare dată, rar vorbeam cu ea. Părea obosită, iar şcena aceea pe care tocmai am făcut-o cu mama, nu prea o bucurase. Aşa că am tăcut, lăsând această barieră surdă să ne cuprindă pe tot parcursul drumului, într-un final adormise făptura mică şi eu puteam să mă scufund în gânduri. Urmărind drumul înainte.
Ziua a venit, era timpul să ne luăm zborul din acel oraş, era timpul să explorăm noi orizonturi. Şi ne aştepta un nou necunoscut. Şincer nici nu ştiu ce am să fac atunci când voi ajunge. Apartament ne-am găsit, dar loc de muncă ?
Am oftat dezamăgită de mine iar. Cu toate că liceul mi-l finalizasem cu bine şi facultatea de arte plastice la fel, mi se părea că tot nu sunt bună la nimic... Şi New York-ul fiind şi un oraş mare, aveam ocazia să încerc diferite slujbe, dar nici să ajung într-un hal de fără de hal. Aşa că nu mă precipitez, trebuie să rămân calmă şi cugetată.
Drumul a fost plăcut, liniştit, am reuşit să-mi ţin gura închisă doar de dragul lui Chassy.
Deja intrasem pe drumul principal care ducea spre centrul oraşului şi aveam să opresc la o cofetărie să-i cumpăr ceva dulce fiicei mele care acum se trezise, iar buimacă cum era avea multe pofte. Nu doar ea, fiindcă la fel ca mine făcea. Ce bine că a moştenit mai mult de la mine decât de la Jacob.
Chiar dacă avea comportamentul asemănător ca al meu, la aspect era leit lui. Ochii totuşi îi primise de la mine, dar părul îl avea şaten deschis, nasul mic şi puţin ascuţit, buzele fine şi aproape subţirele. Cu el semnăna la fizionomie.
După ce am trecut de la primul semafor am continuat căutând cu privirea o cofetărie şi Doamne câta lume umbla la ora asta pe străzi. Maşini după maşini, mă şi întrebam dacă există pe aici un loc de parcare...
Clădiri mari şi frumos amenajate, se vedea că lumea nu stătea degeaba. Dar şi aşa am mai zărit şi cerşetori sau lume simplă care alerga de colo-colo ca să strângă bani în buzunar.
Of, cu ce ne diferenţiem noi oameni oare ? Cu nimic, toţi suntem la fel, fie bogaţi sau săraci, toţi muncim pentru a ne asigura viaţa.
Cu greu am găsit cofetăria dar şi locul de parcare. Tot ce trebuia era să traversez strada ca să pot intra în clădirea medie şi roşiatică.
Am trântit uşa spunându-i lui Chassy să nu iasă sau cel puţin să închidă uşa în urma ei şi să nu se depărteze prea mult de maşină sau de cofetărie, fiindcă nici ea şi nici eu nu prea ne descurcam într-un oraş gigantic ca acesta şi lumea este nenorocită rău de tot în zilele noastre.
- Bârr... ce frig este ! am exclamat eu în timp ce îmi frecam braţele cu palmele.
Era luna Octombrie, cam pe la sfârşit. Temperatura nu prea era prielnică aşa că e bine cu hainele acestea mai groase pe mine... cred.
Mi-am verificat buzunarele să văd dacă se află portofelul şi cheile de la maşină. Am auzit cum şatena a ieşit din maşină şi a închis în urmă uşa. Am oftat şi am încercat să traversez strada.
Alergam, fiindcă nu aveam de gând să mor acum sau în viitorul apropiat. Înaintând spre cofetărie am zărit unele din prăjiturile mele preferate, eclere. Nu am mai stat pe gânduri şi am gonit-o înăuntru ca să cumpăr vreo zece. Sunt nesătulă, da ştiu. Cum să spun, le ador. Mă apucă salivatul după ele, deci nimeni nu mă prea poate opri din a mânca. Fiind foarte concentrată pe delicatesurile din rafturi, am neglijat cu desăvârşire şi nesimţire maşina unde se afla copilul meu.
După aproximativ patru minute am ieşit şi eu şi am constatat stupefiată că Chassy nu mai era acolo.
Mi-au scăpat eclerele şi am privit speriată în toate părţile. La câţiva metri de mine era ea îmbarcată cu un necunoscut pe motocicletă. Am înlemit de frică şi am început să alerg ca nebuna printre oameni, strigând după copila mea neajutorată şi capturată de un om, a cărui faţă nu am reuşit să o identific din cauza că imediat pornise motorul şi derapaseră într-o viteză uimitoare.
Nu aveam cum să-i prind şi nu mai avea rost să mă reîntorc la maşină, avea să-mi ia mult până scoteam cheile din buzunar şi în halul în care tremuram sigur aveam să le scap. Aşa că am căutat pe cineva care să mă ajute.
Cum poliţişti nu erau, am observat un Dodge Caliber roşu şi lângă el era propietarul şi o tipă... nu mai conta am fugit ca nebuna spre ei şi l-am apucat pe tipul acela brunet de gulerul bluzei lui albe.
- Ascultă, ştiu că nu mă cunoşti dar în momentul de faţă dacă nu îmi împrumuţi maşina, voi pierde ce este mai de preţ din viaţa mea.
- Ho domnişoară ! Strigă el crispat şi încruntat la mine, ţintindu-mă cu privirea lui întunecată. Nu cred că ai de ce să sari aşa la gâtul meu, oricând te pot denunţa la poliţie.
- Lasă-l tanti, ce ai ? Câţi nebuni se nasc în lumea asta, nu este aşa scumpul meu.
- Da, ştiu. Spune şi după îmi îndepărtează mâinile cu scârbă de pe haina lui. Nu am de gând să ţi-o dau, ai înţeles.
- Ok atunci vi cu mine, nu am nimic în potrivă.
El se uită mirat la mine şi atunci o împing pe acea fată de lângă el şi pe el îl trag de geaca lui neagră şi lungă, lipindu-l de trupul meu. El strigă să îl las, aia striga ca ţăcănita, doar eu înebuneam de nervi.
Deschid uşa ca animalul, îl împind violent înăuntru şi după fug la locul şoferului, unde intru şi mă aşez.
Închid uşa la mine apoi mă aplec cu pieptul pe picioarele lui ca să trântesc şi uşa cealălaltă şi apuc cheile, le râsucesc şi pornim ca nebunii pe şosea, scoţând foc.
Îl întreb fugitiv cât prinde maşina şi el începe să ţipe ca apucatul la mine.
- Femeie eşti nebună?!
- Da, de ce întrebi? Ascultă nu am timp de astfel de smiorcăieli, trebuie să îl prind pe individul acela până nu este prea târziu. Tocmai mi-am irosit deja câteva minute din viaţă cu tine.
- Şi eu cu tine, eşti nebună. Nu mai conduce aşa de tare...
- L-am depistat, ţine-te bine.
- Dar maÅŸina nu prinde foarte mult.
- Las` că fac eu frumuseţea aceasta să toarcă, tu doar apucă ceva şi taci.
Duc scimbătorul de viteze în sus şi apăs pe acceleraţie. În câteva clipite ajung în dreptul individului aceluia, care mi-a furat copilul. Nici nu-mi păsa dacâ lovesc pe cineva, conta doar să-mi recuperez fetiţa.
Nenorocitul m-a văzut şi a încercat să scape de mine, întrând în contra sens şi apoi a întors pe o străduţă îngustă de tot care era mărginiţă de clădiri.
Nu aveam de gând să mă las, chit că bărbatul din dreapta mea mă avertiza că dacă întru pe acolo şi îi zgâri maşina mă omoară cu mâna lui. Nu mi-a păsat şi am întrat pe unde a intrat şi tipul, cu toate că s-au auzit nişte zgomote neplăcute care mă duceau la gândul că deja distrugeam maşina, am continuat să îl urmăresc până în gaură de şarpe dacă era necesar.
Dar acum ceva îmi stătea în cale...
- Ce faci? Strig eu la brunet nervoasă văzând câ încerca să mă împiedice din a mai contuce.
- OpreÅŸte-te aici !
- Nu ! Trebuie să-l prind... Trebuie, aşa că nu mă mai lega cu ce naiba mă tot legi acolo.
Încerca să mă lege cu o funie, pe care o luase din spate. Nu ştiam că bărbaţi mai nou umblau cu astfel de lucruri.. şi eu care credeam că doar noi femeile eram cele în pericol. Dar acum eu întruchipam chipul dezastrului, deoarece ne mai fiind atentă la drum, am întrat în motocicleta acelui tip şi cu ţoţii întraserăm într-o clădire în contrucţii. Izbindu-ne în plin de bările de metal...

[Anna]

Ok,fic nou imi pare bine dar deja s-a intamplat ceva nasol.Auch.
Pai e destul de interesant,cam asa arata natura umana,te lasa cand nu iti mai trebuie.Mda,dar asta este purul adevar.
PAi,mi-a placut tot ce s-a putut descrie aici,actiunea nu a fost data pe fast.E ok,si imi place
Ast nextu:):*

[Ayumi Michaelis]

Hello>:D<
Presupun ca acel brunet este Sasuke sau in cel mai rau caz Itachi. Capitolul asta a fost parca mai scurt si din punct de vedere emotional putin de tot[sa fie clar, foarte foarte foarte foarte putin] mai slabut. Imi place atitudinea Sakurai. Adica desi copilul ala nu este unul dorit nu vrea sa scape de ea. Si de brunet ce sa zic, nu e prea saritor:-?. Actiunea a decurs bine. Dialogul a fost putin, chiar ok. Mama Sakurai a primit ce merita. Astept cu nerabdare nextu si scuze ca nu primesti de la mine un comentariu complex cum ai merita:*
:bye::bye:

[crazy little red]

răjgin - sprijin
- Ok, dute şi îmbracăte... - du-te si imbraca-te
lâsau râni...-ăăăă
utuÅŸaje - utilaje :-?

buuun, deci de apreciat ii ca ai doar jumate sau mai putine greseli ca in primul capitol, deci esti pe drumul cel bun >:D<
dialogul- mi se pare ca Sakura a prea dramatizat cand a vorbit cu maica'sa,
"...inima mea zbuciumată."- poate am eu probleme, dar parca mai mult ma amuzat partea asta :)
in rest e ok, e destul de mult dar si capitolul e lung :P
descrierea- mia placut faza cand sare la brunet si o da pe aia la o parte :))
ce violenta ii :))) mi-o imahinez plangacioasa si violenta, deci i-ai pastrat oarecum caracterul din anime :))
actiunea, pai e buna, ai o imaginatie destul de bogata dupa mine :D

cam atat,
si, a, merci de anunt :*

[Piersicuta]

Lalala Hey :*, uite intr-un final vin si eu pe la ficuletul tau, nu l-am vazut pana acum, as aca am zis sa incerc sa vad ce poate, cat ma uimeste.

Poi la inceput chiar am ramas uimita, putine ficuri intra in hentai din primul capitol, dar asta este un viol=)), deci no comm. Eu o gasesc vinovata pe Sakura, ea e mereu de vine, mereu! Fetita batuta in cap, te duci in club cu un baiat dala si ajungi insarcinata=)), asa ii trebuie. Aww Chessy pare asa de dulce si inocenta :o3, o ador <3 personajul meu preferat din fic, app mama Sakurei este o scorpie, zici ca e Karin.
Brunetul ala parca ar fi Sasuke:-?, nu stiu de ce zic asta, asa mi se pare, iar iubitica aia a lui, nu m-as mira daca ar fi Karin/Ino, la ce gusturi are Sasuke la fete...

Deci mie una imi place foooarte foooarte mult ficul tau, povestea vietii Sakurei este trista, la inceput m-a facut sa plang, apoi sa rad...
Adu repejor nextul, si sa ma anunti daca poti si pe mine;))

Tai Tai :bye:

[mary97]

Wow ti-am citit ficul si este fabulos,povestea este ffffffff originala.Vreau sa spun ca am citit ffff multe ficuri si nu am mai intalnit povestea asta nicaieri sunt curioasa ce se va intampla daca vor scapa vii in urma accidentului si daca Sakura va putea sa o recupere pe Chassy de la acel individ.Sper sa pui next repede si spor la tastat bye bye.