29-01-2009, 03:03 AM
Arigatou mina. Promit sa ma revansez si cine stie, daca fic-ul merge poate ajungem si la o a doua serie. ;)) Am cateva idei noi si le-am cam abandonat pe celelalte personaje, actiunea centrandu-se doar asupra lui Jeff si Ritsu. O sa pregatesc cv special pentru nextu, dar pana atunci enjoy this chapter.
Kido, asta e dedicat pentru tine. Sa vezi cat de mult de iubesc si promit ca nu te mai insel.:)) ;;)
Capitolul 9: Zambet din spatele falsitatii
� Cuvintele se pierd. Cand sunt rostite, niciodata nu dureaza mai mult de o secunda, insa ranesc mai mult de o intreaga viata. Inima e dependenta de cuvinte si asta a fost demonstrat prin zambete si lacrimi. <<Te iubesc>> . Atat mi-as fi dorit sa aud de la el, nimic mai mult, insa s-a intamplat exact opusul. Chiar daca acum incearca sa recupereze tot, e imposibil. Intotdeauna am asemanat timpul cu un val. Nu stiu de ce, dar mi s-a parut ca forta sa e distrugatoare, ma distruge pe mine, pe tine si tot ce ne inconjoara. Trece si nu priveste in urma. Ma intreb daca voi mai putea fi vreodata eu. Nu acel ego pe care obisnuiesc sa-l prezint lumii intregi, ci adevaratul eu. Cel ce nu a uitat ce inseamna sa zambesti si sa plangi. Nu-mi place sa traiesc asa, ma simt ca un gunoi. O carpa refolosita care la un moment dat se uzeaza atat de tare incat o poti arunca. Da, exact asa.
In minte inca mai imi revin acele imagini. Am fost pur, inocent si am devenit un nimic. Cand s-a intamplat asta, nu pot spune exact. Vreau sa scap de viata ce o traiesc, vreau sa o abandonez, insa ea a devenit o umbra. Umbra propriului meu trup, fantasma mintii mele si spiritul care inca mai bantuie prin caverna intunecata a sufletului. Oare am avut vreodata asa ceva?�
Tavanul e strapuns de ochii patrunzatori ai unui baiat. Mainile sale acopera goliciunea trupului, iar cearceaful e menit sa suprime durerea greu de indurat. Insa ciudat, nimic din toate astea nu reusesc sa-si atinga scopul. Baiatul isi ridica trupul de pe pat, proptindu-se in palme. Se indreapta catre geam si deschide ferestrele. Cerul isi cerne tristetea peste intreg cuprinsul. Lacrimile sale par a spala durerea putrezita in aerul rece. Frunzele isi ascut glasul pentru a canta oda lor melodioasa, iar florile isi ascund culoarea incercand sa o pastreze. Nimic nu mai e cum a fost. Vantul parca aduce cu el sageti din infern, ranind totul in jurul sau. Nu-i mai pasa, insa cand i-a pasat?
Isi pune pantalonii pe el si un tricou ce-l gaseste aruncat pe pat. Mirosul ii inteapa pielea si-i provoaca suferinta. Nu realizeaza daca fizica sau mentala, dar stie ca ceva il raneste. Culoarea materialului se aseamana oarecum cu nuanta norilor. Se priveste in oglinda. Fata sa e palida, iar culoarea ei il face sa para o fantoma a timpului. Isi intoarce capul, fiindu-i rusine sa se priveasca. Se indreapta catre usa si o deschide incet, fara a face prea mult zgomot. Jeff nu pare a fi acasa, asa ca se grabeste sa iasa, insa nu-si gaseste incaltamintea. Nu are timp sa stea sa o caute, plecand descult.
Asfaltul e rece, iar ploaia ii mangaie picioarele cu finetea ei distinsa. Parul ii atinge fruntea, incercand sa-i aline durerea. Plange sau nu, ii e imposibil sa isi dea seama, insa inima i se sfasie cu fiecare pas ce-l face. E legata de locul acela, iar acum pare a se desira incet, lasand in urma totul. Tot ce-i mai ramane de facut e o moarte subita, prin care sa scape de toti si de toate, insa oare asta nu e o pedeapsa mult prea usoara pentru el?
Cade in genunchi pe o aleea dintre doua blocuri. Pumnii sai lovesc fara oprire cimentul, facand stropii de ploaie sa sara si sa-i ude chipul. Ploaia e atat de dulce, i se pare o armura ce-l protejeaza de durerea provocata de lacrimile sarate. Incotro se indreapta, nu are niciun drum pe care sa poata pasi in viata, e prins intr-un labirint in care de multe ori se rataceste, uitand calea spre fericire, spre vise, spre un nou inceput. Se aud pasi ce tulbura apa de pe trotuar. Se opresc in fata sa, facandu-l pe baiat sa-si inalte privirea spre cerul innorat. In lumina palida a zilei, se contureaza chipul unui barbat ce-l face pe Ritsu sa inlemneasca.
- Dantes�
- Ce faci, papusel? Am auzit ca te-ai mutat la tipul ala, cum il cheama, Jeff parca. Ce s-a intamplat, a ajuns deja impotent si nu iti mai ajuta cu nimic? Sau� si-a batut si el joc de tine, stiind ce fel de� persoana esti, zambeste cel din fata sa.
- Taci odata, iar incepi cu glumele tale seci? Daca vrei sa te folosesti de trupul meu, da-i drumul. De ce nu o faci acum si aici? Vrei sa iti arat si de unde sa cumperi prezervative sau nu mai ai pe ce sa le pui?
- Ha, ha, ce glumet esti in ultimul timp. Vad ca fetita a mai crescut, trecem la canuta, nu mai bem cu biberonul. Hai, vreau sa-ti arat ceva, se apropie Dantes de urechea lui. Nu vrei sa vezi daca mai am pe ce pune prezervativul?
Dantes il ridica incet, tragandu-l de mana pana la un bloc din apropiere. Ploaia inca nu vrea sa descatuseze razele soarelui si continua sa amarasca pamantul. Ritsu priveste pierdut asfaltul, incercand sa impiedice gandurile sa-l sugrume mai mult decat o fac. Se simte slab si asta scoate la iveala nesiguranta ce ii intuneca mintea. Pana sa isi dea seama, cei doi ajung intr-un apartament, nu departe de locul intalnirii. Livingul se intinde pe o suprafata destul de mare, iar geamurile lasa lumina difuza sa patrunda prin ele, varsandu-se pe parchetul rece. Canapeaua alba, se afla in mijlocul camerei, in fata sa inaltandu-se o plasma neagra. Peretii sunt acoperiti de o mobila maronie si pe alocuri sunt asezate tablouri veritabile. Dantes impinge usa si-l tranteste pe baiat pe canapea, acoperindu-l cu trupul sau. Ritsuka nu mai are timp sa protesteze, buzele sale fiind sarutate cu pasiune de tanar. Fiecare atingere a lui Dantes ii provoaca o greata cumplita, fiecare deget pare a fi un ac, ce-i injecteaza in sange acid, facandu-l sa renunte la orice miscare. Mintea sa e in stare doar sa creeze un ecou al inimii. Ecou in care se pot distinge cuvintele lui Jeff:
<<� Ritsuka� Iarta-ma, bine? Iarta-ma pentru tot ce ti-am facut. Nu am vrut sa te ranesc , insa tu esti doar al meu.�, �E important pentru mine sa stiu cand esti fericit,�, �mi-a fost dor de tine.�, �tu esti singurul pentru care traiesc.�� >>. Mult prea multe amintiri, intr-un suflet gol.
- Jeff, tresare baiatul pronuntandu-i numele. Lasa-ma, Dantes! Da-mi drumul, nu vreau sa fac asta. Lasa-ma sa plec te rog!
- Piciule, crezi ca dupa ce m-ai adus in starea asta te las sa pleci fara a-ti asuma raspunderea? Cred ca ai uitat cu cine te culci, nu-i de mirare la cat de multi clienti ai? Pana si Jeff e clientul tau, nu uita, te-a cumparat si tu nu esti in stare sa-i oferi nimic. E la fel ca mine, inca o persoana cu care te culci.
- Taci, tipa baiatul plangand. Taci, taci,taci, incepu sa-l loveasca pe Dantes cu palmele. Nu-i adevarat! El e diferit de tine, e dragut si ma iubeste. El ma iubeste, iar eu voi fi doar al lui.
- Cine te-a mintit? Tu esti doar al lui? Uiti de cate ori te-ai culcat cu altii, ai uitat felul in care trupul tau reactioneaza la atingerile mele, cum trupul tau se topeste pe asternut? Iti place, recunoaste. Adori sa te culci cu altcineva, la fel de mult cum iti place razbunarea, sangele! tipa Dantes legandu-i mainile cu bluza sa. Jeff nu te iubeste, ii e mila de tine.
- Nu...
Dantes ii desface nasturele la pantaloni, indepartandu-i violent si apoi trage si de perechea de boxeri de pe baiat. Tanarul isi priveste zambind prada si-i apuca barbatia, strangand-o cu putere. Ritsuka scapa cateva gemete de durere, lasand sa se scurga pe fata sa o substanta sarata, ce urmeaza conturul chipului, pierzandu-se pe materialul moale al canapelei. Dantes continua sa ii provoace baiatului o suferinta mult prea mare, muscandu-l adeseori de pielea fina si lasandu-i urme pe intreg trupul. Ritsu incepe sa se simta ametit, nerealizand ce se intampla cu el, in timp ce tanarul de deasupra sa inlatura si el hainele, aruncandu-le neglijent pe podea si pregatindu-se sa-l patrunda cu putere pe baiat. Insa atunci simte o mana puternica ce-l trage de pe Ritsu, trantindu-l pe parchet. Un picior in burta, il face sa scanceasca de durere.
- Ce crezi ca faci cu el? Cum iti permiti sa-l atingi, nenorocitule? tipa strainul lovindu-l cu picioarele . Fii atent ce-ti zic, daca o singura data te mai apropii de el, iti jur ca ajungi mancare la rechini. Si crede-ma, tot ceea ce spun intotdeauna se adevereste.
- Deci tu esti renumitul Jeff. Felicitari, sunt curios cum m-ai gasit? intreaba Dantes ranjind sadic. Pari destul de destept. Ia zii, cati bani vrei pe el? Iti pot da dublu, ce zici de cinci sute de milioane de euro? Si toti cash.
- Asculta bine ce-ti spun, tot pamantul asta nu valoreaza cat un fir de par de al lui. Crezi ca totul se invarte in jurul banilor? Mai gandeste-te!
Jeff ia o patura ce o gaseste pe unul din fotolii, acoperindu-l pe Ritsuka si luandu-l in brate. Profesorul iese din camera indreptandu-se spre apartamentul lor. Il priveste neputincios pe baiat si simte cum tristetea ii seaca inima.
- Jeff...
- Sunt aici, gata. Nu mai las pe nimeni sa te atinga, iti promit. Prostutule, sa nu-mi mai faci asta, bine? Te iubesc, inchide ochii si dormi, de restul am eu grija.
Kido, asta e dedicat pentru tine. Sa vezi cat de mult de iubesc si promit ca nu te mai insel.:)) ;;)
Capitolul 9: Zambet din spatele falsitatii
� Cuvintele se pierd. Cand sunt rostite, niciodata nu dureaza mai mult de o secunda, insa ranesc mai mult de o intreaga viata. Inima e dependenta de cuvinte si asta a fost demonstrat prin zambete si lacrimi. <<Te iubesc>> . Atat mi-as fi dorit sa aud de la el, nimic mai mult, insa s-a intamplat exact opusul. Chiar daca acum incearca sa recupereze tot, e imposibil. Intotdeauna am asemanat timpul cu un val. Nu stiu de ce, dar mi s-a parut ca forta sa e distrugatoare, ma distruge pe mine, pe tine si tot ce ne inconjoara. Trece si nu priveste in urma. Ma intreb daca voi mai putea fi vreodata eu. Nu acel ego pe care obisnuiesc sa-l prezint lumii intregi, ci adevaratul eu. Cel ce nu a uitat ce inseamna sa zambesti si sa plangi. Nu-mi place sa traiesc asa, ma simt ca un gunoi. O carpa refolosita care la un moment dat se uzeaza atat de tare incat o poti arunca. Da, exact asa.
In minte inca mai imi revin acele imagini. Am fost pur, inocent si am devenit un nimic. Cand s-a intamplat asta, nu pot spune exact. Vreau sa scap de viata ce o traiesc, vreau sa o abandonez, insa ea a devenit o umbra. Umbra propriului meu trup, fantasma mintii mele si spiritul care inca mai bantuie prin caverna intunecata a sufletului. Oare am avut vreodata asa ceva?�
Tavanul e strapuns de ochii patrunzatori ai unui baiat. Mainile sale acopera goliciunea trupului, iar cearceaful e menit sa suprime durerea greu de indurat. Insa ciudat, nimic din toate astea nu reusesc sa-si atinga scopul. Baiatul isi ridica trupul de pe pat, proptindu-se in palme. Se indreapta catre geam si deschide ferestrele. Cerul isi cerne tristetea peste intreg cuprinsul. Lacrimile sale par a spala durerea putrezita in aerul rece. Frunzele isi ascut glasul pentru a canta oda lor melodioasa, iar florile isi ascund culoarea incercand sa o pastreze. Nimic nu mai e cum a fost. Vantul parca aduce cu el sageti din infern, ranind totul in jurul sau. Nu-i mai pasa, insa cand i-a pasat?
Isi pune pantalonii pe el si un tricou ce-l gaseste aruncat pe pat. Mirosul ii inteapa pielea si-i provoaca suferinta. Nu realizeaza daca fizica sau mentala, dar stie ca ceva il raneste. Culoarea materialului se aseamana oarecum cu nuanta norilor. Se priveste in oglinda. Fata sa e palida, iar culoarea ei il face sa para o fantoma a timpului. Isi intoarce capul, fiindu-i rusine sa se priveasca. Se indreapta catre usa si o deschide incet, fara a face prea mult zgomot. Jeff nu pare a fi acasa, asa ca se grabeste sa iasa, insa nu-si gaseste incaltamintea. Nu are timp sa stea sa o caute, plecand descult.
Asfaltul e rece, iar ploaia ii mangaie picioarele cu finetea ei distinsa. Parul ii atinge fruntea, incercand sa-i aline durerea. Plange sau nu, ii e imposibil sa isi dea seama, insa inima i se sfasie cu fiecare pas ce-l face. E legata de locul acela, iar acum pare a se desira incet, lasand in urma totul. Tot ce-i mai ramane de facut e o moarte subita, prin care sa scape de toti si de toate, insa oare asta nu e o pedeapsa mult prea usoara pentru el?
Cade in genunchi pe o aleea dintre doua blocuri. Pumnii sai lovesc fara oprire cimentul, facand stropii de ploaie sa sara si sa-i ude chipul. Ploaia e atat de dulce, i se pare o armura ce-l protejeaza de durerea provocata de lacrimile sarate. Incotro se indreapta, nu are niciun drum pe care sa poata pasi in viata, e prins intr-un labirint in care de multe ori se rataceste, uitand calea spre fericire, spre vise, spre un nou inceput. Se aud pasi ce tulbura apa de pe trotuar. Se opresc in fata sa, facandu-l pe baiat sa-si inalte privirea spre cerul innorat. In lumina palida a zilei, se contureaza chipul unui barbat ce-l face pe Ritsu sa inlemneasca.
- Dantes�
- Ce faci, papusel? Am auzit ca te-ai mutat la tipul ala, cum il cheama, Jeff parca. Ce s-a intamplat, a ajuns deja impotent si nu iti mai ajuta cu nimic? Sau� si-a batut si el joc de tine, stiind ce fel de� persoana esti, zambeste cel din fata sa.
- Taci odata, iar incepi cu glumele tale seci? Daca vrei sa te folosesti de trupul meu, da-i drumul. De ce nu o faci acum si aici? Vrei sa iti arat si de unde sa cumperi prezervative sau nu mai ai pe ce sa le pui?
- Ha, ha, ce glumet esti in ultimul timp. Vad ca fetita a mai crescut, trecem la canuta, nu mai bem cu biberonul. Hai, vreau sa-ti arat ceva, se apropie Dantes de urechea lui. Nu vrei sa vezi daca mai am pe ce pune prezervativul?
Dantes il ridica incet, tragandu-l de mana pana la un bloc din apropiere. Ploaia inca nu vrea sa descatuseze razele soarelui si continua sa amarasca pamantul. Ritsu priveste pierdut asfaltul, incercand sa impiedice gandurile sa-l sugrume mai mult decat o fac. Se simte slab si asta scoate la iveala nesiguranta ce ii intuneca mintea. Pana sa isi dea seama, cei doi ajung intr-un apartament, nu departe de locul intalnirii. Livingul se intinde pe o suprafata destul de mare, iar geamurile lasa lumina difuza sa patrunda prin ele, varsandu-se pe parchetul rece. Canapeaua alba, se afla in mijlocul camerei, in fata sa inaltandu-se o plasma neagra. Peretii sunt acoperiti de o mobila maronie si pe alocuri sunt asezate tablouri veritabile. Dantes impinge usa si-l tranteste pe baiat pe canapea, acoperindu-l cu trupul sau. Ritsuka nu mai are timp sa protesteze, buzele sale fiind sarutate cu pasiune de tanar. Fiecare atingere a lui Dantes ii provoaca o greata cumplita, fiecare deget pare a fi un ac, ce-i injecteaza in sange acid, facandu-l sa renunte la orice miscare. Mintea sa e in stare doar sa creeze un ecou al inimii. Ecou in care se pot distinge cuvintele lui Jeff:
<<� Ritsuka� Iarta-ma, bine? Iarta-ma pentru tot ce ti-am facut. Nu am vrut sa te ranesc , insa tu esti doar al meu.�, �E important pentru mine sa stiu cand esti fericit,�, �mi-a fost dor de tine.�, �tu esti singurul pentru care traiesc.�� >>. Mult prea multe amintiri, intr-un suflet gol.
- Jeff, tresare baiatul pronuntandu-i numele. Lasa-ma, Dantes! Da-mi drumul, nu vreau sa fac asta. Lasa-ma sa plec te rog!
- Piciule, crezi ca dupa ce m-ai adus in starea asta te las sa pleci fara a-ti asuma raspunderea? Cred ca ai uitat cu cine te culci, nu-i de mirare la cat de multi clienti ai? Pana si Jeff e clientul tau, nu uita, te-a cumparat si tu nu esti in stare sa-i oferi nimic. E la fel ca mine, inca o persoana cu care te culci.
- Taci, tipa baiatul plangand. Taci, taci,taci, incepu sa-l loveasca pe Dantes cu palmele. Nu-i adevarat! El e diferit de tine, e dragut si ma iubeste. El ma iubeste, iar eu voi fi doar al lui.
- Cine te-a mintit? Tu esti doar al lui? Uiti de cate ori te-ai culcat cu altii, ai uitat felul in care trupul tau reactioneaza la atingerile mele, cum trupul tau se topeste pe asternut? Iti place, recunoaste. Adori sa te culci cu altcineva, la fel de mult cum iti place razbunarea, sangele! tipa Dantes legandu-i mainile cu bluza sa. Jeff nu te iubeste, ii e mila de tine.
- Nu...
Dantes ii desface nasturele la pantaloni, indepartandu-i violent si apoi trage si de perechea de boxeri de pe baiat. Tanarul isi priveste zambind prada si-i apuca barbatia, strangand-o cu putere. Ritsuka scapa cateva gemete de durere, lasand sa se scurga pe fata sa o substanta sarata, ce urmeaza conturul chipului, pierzandu-se pe materialul moale al canapelei. Dantes continua sa ii provoace baiatului o suferinta mult prea mare, muscandu-l adeseori de pielea fina si lasandu-i urme pe intreg trupul. Ritsu incepe sa se simta ametit, nerealizand ce se intampla cu el, in timp ce tanarul de deasupra sa inlatura si el hainele, aruncandu-le neglijent pe podea si pregatindu-se sa-l patrunda cu putere pe baiat. Insa atunci simte o mana puternica ce-l trage de pe Ritsu, trantindu-l pe parchet. Un picior in burta, il face sa scanceasca de durere.
- Ce crezi ca faci cu el? Cum iti permiti sa-l atingi, nenorocitule? tipa strainul lovindu-l cu picioarele . Fii atent ce-ti zic, daca o singura data te mai apropii de el, iti jur ca ajungi mancare la rechini. Si crede-ma, tot ceea ce spun intotdeauna se adevereste.
- Deci tu esti renumitul Jeff. Felicitari, sunt curios cum m-ai gasit? intreaba Dantes ranjind sadic. Pari destul de destept. Ia zii, cati bani vrei pe el? Iti pot da dublu, ce zici de cinci sute de milioane de euro? Si toti cash.
- Asculta bine ce-ti spun, tot pamantul asta nu valoreaza cat un fir de par de al lui. Crezi ca totul se invarte in jurul banilor? Mai gandeste-te!
Jeff ia o patura ce o gaseste pe unul din fotolii, acoperindu-l pe Ritsuka si luandu-l in brate. Profesorul iese din camera indreptandu-se spre apartamentul lor. Il priveste neputincios pe baiat si simte cum tristetea ii seaca inima.
- Jeff...
- Sunt aici, gata. Nu mai las pe nimeni sa te atinga, iti promit. Prostutule, sa nu-mi mai faci asta, bine? Te iubesc, inchide ochii si dormi, de restul am eu grija.
![[Imagine: cucumberFou1rcopy.png]](http://i427.photobucket.com/albums/pp360/Myttsu-chan/cucumberFou1rcopy.png)