Iubire cumparata [shounen-ai / yaoi]

[Mitsukai Yoru]

Whoaaa...sa-mi fie rusine . Nu am mai postat de o luna dar nu e vina mea Sad( Oricum ficul va merge mai departe din punctul meu de vedere wink) E vina profei de chimie care ma extenueaza si a profei de geogra, isto etc etc. Sys gomene ca nu ti-am aratat capitolul dar calculatorul meu are probleme si maine il duc la reparat so...nu as fi avut cand si mie ca daca nu-l postez acum in caz de va fi reformatat voi pierde tot capitolul. Oricum sper sa va placa. Si multumim pt commuri si pt sfaturil de care avem atata nevoie. Nu ma omorati pt ce-i fac lui Ritsuka :"> eu sunt cu partea mai hard Laugh "You know...rape rape:))" Prea mult yaoi am vazut. Si fara sa mai lungesc next chapter.

Capitolul 7: Esti al meu...trup si suflet

Ritsu urca scarile sunt privirile mirate ale celorlalti elevi si intra in clasa, cautand un loc liber cat mai indepartat de catedra profesorului. Isi arunca geanta, mai mult pe langa banca, decat pe ea si se aseaza nervos pe scaun. Se vede oarecum ca e indispus, iar ochii sai sunt destul de furiosi. Toti elevii se uita la el, ca si cum ar fi vazut o minune a lumii. De fapt, nu este departe de a se numi asa. Este prima oara cand Ritsu vine de la inceputul orelor.
- Ce va uitati asa? Vi se pare ca fata mea seamana cu un ecran tv? Nu prind posturi de desene animate, asa ca duceti-va dracu de tocilari nenorociti!
- Ia uite cine vorbeste. Ce s-a intamplat, domnule " Te spun lui tata"? Esti suparat? Nu-mi spune ca tarfa de maica-ta s-a culcat cu altcineva si reputatia ta a fost patata. Probabil asta face daca tot nu vine la scoala niciodata.
La auzul cuvintelor, Ritsu ramane cu privirea in pamant. Mania ii rascoleste sufletul, pumnul ii tremura si dintii sunt stransi. Se ridica nervos, impingand scaunul in perete si prinde cu mana banca, dandu-i un picior si trantind-o la pamant cu un zgomot asurzitor. In acest timp, Kiro isi face aparitia in clasa si ii observa pe toti stransi in jurul lui Raito. Vocea lui Ritsu se aude, in linistea infernala ce s-a lasat peste intreaga incapere.
- Mama zici, nu? Mama e o tarfa, nu? Iti arat eu cat de tarfa te pot face eu pe tine. Ti s-a urat cu binele, nu? Nu te pune cu mine. N-am nevoie de tatal meu sa-ti arat cine e Ritsuka Kenshin. Cred ca nu ma cunosti destul de bine. Dar iti voi demonstra eu cu cine te-ai pus. Pana la urma, ce barbat s-ar culca alaturi de o stafie, nu? Sau tu ti-o tragi cu mortii?
Baiatul il mai priveste o data si schiteaza un zambet ce ii da fiori lui Raito. Nu s-a gandit pana sa zica. De fapt nici nu a stiut ca mama lui...e moarta. Nu s-a gandit ca poate genera atat de multa furie prin cuvintele sale. Deocamdata se pare ca Ritsu s-a linstit. Acesta ii face semn lui Kiro si lui Axel, sa ii ridice banca. Cei doi fac asa cum le-a indicat tanarul, baiatul asezandu-se inapoi pe scaun, si pierzandu-se iar printre milioanele de ganduri din capul sau.
Usa se deschide si intra Jeff. Toti ceilalti se ridica in picioare sa-l salute, numai Ritsuka pare pierdut prin alta lume. Pe fata sa se vede o umbra de tristete. Ochi-i tremura si lacrimile par a fi oprite de o vointa puternica din sufletul sau.
- Domnule Kenshin! spune profesorul incet. Domnule Kenshin!tipa acesta enervat ca nu este bagat in seama. Imi poate spune Maria Dumneavoastra la ce visati in timp ce eu intru in clasa? Cumva aveti vreo fantezie cu cineva anume? intreaba profesorul cu un zambet siret.
- Du-te naibii de impotent idiot!Iar ti-ai propus sa-mi strici ziua? Du-te si fa-o cu vreo baba si lasa-ma in pace pe mine. Hm! M-am saturat de ratati ca voi.
Baiatul se ridica din banca si iese afara. Se pare ca se va duce acolo unde isi petrece majoritatea timpului; si anume in spatele liceului.
Priveste cerul azuriu. Soarele straluceste puternic, raspandindu-si caldura sufocanta prin tot orasul. O adiere usoara mai scutura zalele de smarald ale copacilor, taind acea monotonie ce a pus stapanire pe intreg liceul. Tanarul merge ganditor, purtat de mintea sa spre locul in care de multe ori isi arunca masca in rafala de vant cu parfum de flori de cires, ramanand aceeasi fiinta pura, ce a ramas captiva amintirilor, iesind ocazional la lumina. Se intinde pe iarba proaspata, lasandu-se prada gandurilor ce pun stapanire pe el, facandu-l astfel un rob al timpului.
Stie ca trece prin atatea probleme, dar nu are o solutie sa le rezolve. Nu intelege ce cauta la acel profesor pervers acasa, ce-l pune sa faca numai lucruri ciudate. Se simte ca o jucarie, in mainile unui copil. Oare toti s-au simtit asa atunci cand s-a jucat cu ei? Oare si Kiro se simte la fel?
Se intreaba ce inseamna sa iubesti? A avut tot ce si-a dorit pana acum si totusi...nu a avut nimic. Nici macar un prieten adevarat cu care sa imparta jucariile sale. Toate locurile au devenit ca o casa bantuita de sufletul sau ranit. Parcul in care si-a petrecut timpul, groapa cu nisip in care se juca deseori, dar de fiecare data...singur. Bodyguarzii au fost pe langa el, iar copii nu au indraznit sa se apropie. Tatal sau a facut atat de mult rau, incat nimeni nu-l mai vrea ca prieten. Si totusi, Jeff se comporta diferit. Saruturile sale sunt tandre, atingerile sale invoca o placere de necontrolat ce-l face sa uite de toate necazurile.
Inchide ochii si lasa doua lacrimi fierbinti sa se prelinga pe obrazul sau. Plange? De ce face asta? Din durere sau pur si simplu e ceva mai presus de vointa lui. Isi duce mainile la fata si isi sterge lacrimile amare. Nu observa insa ca langa el e Raito. Intoarce privirea spre cel ce-l priveste de sus si ofteaza enervat. L-a vazut plangand si nu e bine. Se ridica in picioare si se indreapta catre cel din fata sa, cu pasi usori si cu un ranjet pervers pe fata. Raito se da mai in spate lipindu-se de peretele salii de sport. Ritsu isi pune mainile deoparte si de cealalta a capului adeversarului sau si isi linge pofticios buzele.
- Ai venit sa-ti iei pedeapsa sau ti s-a facut un dor nebun de mine?
Tanarul intorce capul, evitand privirea patrunzatoare a celui din fata sa. Stie ca de data asta nu va scapa si inchide ochii, asteptandu-si pedeapsa in liniste. Acesta insa nu intarzie sa apara. O muscatura de buza de jos il face pe Raito sa geama de durere. Nuanta sangerie a acestora se face usor vizibila. Limba lui Ritsuka patrunde printre buzele intredeschise ale celui din fata sa, disfrutandu-se de gustul lor. Mana lui Ritsu se joaca pe sub tricoul baiatului, ciupindu-l uneori de pielea fina. Insa un tipat de barbat se aude de la cativa metri distanta. Cineva tocmai l-a strigat pe Ritsu. Baiatul intorce capul si inghite in sec. In dreapta sa sta Jeff. Profesorul merge cu pasi repezi spre elevul sau si-l apuca de mana cu putere.
- Aha! Sa inteleg ca pe mine ma refuzi si cu altii e in regula. Credeam ca nu poti pentru ca suferi, dar se pare ca m-am inselat. Am sa te invat eu ce inseamna sa te pui cu cineva ca mine. Cred ca nu ma cunosti destul de bine. Daca pana acum am fost dragut si am incercat sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru a-ti fi bine acum te voi trata ca ceea ce esti: sclavul meu. Si tu, pleaca de aici daca nu vrei sa faci cunostinta cu radacinile copacilor pana sa devii barbat.
Raito il priveste pe Ritsuka oarecum speriat si se indreapta spre intrarea in liceu. Ce are de gand sa faca profesorul cu elevul sau?
Jeff il trage pe Ritsuka pana la masina sa. Il arunca inauntru si se urca si el, inchizand nervos usa si pornind in viteza spre apartamentul sau. Drumul li s-a parut destul de scurt. Pana la urma viteza excesiva si starea de nervozitate a baiatului l-au facut asa. Ajunsi in fata blocului profesorul iese, deschizand portiera tanarului si tragandu-l dupa el in apartament.
- Ce faci? Da-mi drumul, ma doare! Cine esti tu sa ma tratezi in halul asta? Cand o sa afle tatal meu ca...
- Taci! Cui ma spui? Tatalui tau? El mi te-a vandut fara niciun pic de remuscari. Esti al meu, sclavul meu si de acum incolo vei face numai ce vreau eu, cand vreau eu si unde vreau eu, ti-e clar? Sa-ti intre bine asta in cap, ai auzit? Asta daca nu vrei sa sfarsesti ca mama ta, ucis sau pe mainile unor persoane care sigur vor sti sa se bucure de tineretea ta. Niste persoane ca asasinul ala nenorocit ce mi-a ucis parintii; tatal tau. El e vinovat si tu esti sange din sangele lui, tot un criminal nenorocit.
Spunand acestea, Jeff il izbeste de peretele holului de la etajul apartamentului. Baiatul scoate un scancet de durere si simte cum ameteala pune stapanire pe el. Isi simte trupul tot mai usor si inchide ochii, lesinand. argintiul il priveste si da cu pumnul in usa apartamentului. Il ia pe baiat in brate si il duce inauntru, intinzandu-l pe patul moale.
Astazi il va invata o lectie cu ajutorul careia profesorul spera sa-l invete minte si sa nu se mai sarute cu altii in afara de el. Ii leaga mainile cu o cravata si ii smulge camasa dupa el. Se duce la bucatarie si scoate din congelator o compresa cu gheata, asezand-o pe abdomenul bine facut al tanarului. Ritsuka simte cum trupul ii ingheata si tresara speriat, deschizand ochii si indreptandu-si privirea spre cel de deasupra sa. Nu intelege ce se intampla? Cum a ajuns asa si mai ales de ce? Jeff incepe sa plimbe punga plina cu gheata pe intreg trupul adolescentului, facandu-l pe acesta sa scoate cateva gemete de placere. Trupul fierbinte al lui Ritsuka in contact cu punga plina cu gheata forma pe corpul acestuia mici dare de apa. Jeff isi indrepta buzele spre acel loc si incepu sa-si treaca limba peste tot, gustand fiecare milimetru din pieleea adolsecentului. Ajuns la sfarcurile intarite ale baiatului, le musca puternic, pana cand acestea capata o nuanta purpurie. Isi trece limba peste buzele tanarului si incepe sa exploreze interiorul gurii lui Ritsuka, gustand fiecare parte din el, ca si cum cei doi ar deveni unul. Ii indeparteaza paltalonii, pentru ca mai apoi sa scape de singura piesa de vestimetatie prezenta pe Ritsuka, si anume o pereche de boxeri.
Profesorul il priveste zambind pe cel de sub el si-si indreapta buzele spre zona intima a acestuia, aplicand pe peste tot muscaturi ce lasa semne considerabile. Pret de cateva minute isi continua jocul facandu-l pe baiat sa scoata cateva sunete de durere. Apoi isi indeparteaza si el la randul sau hainele si il patrunde pe baiat cu forta. Un tipat rasuna in camera pustie, in care se doar zgomotul respiratiilor celor doi se contopeste cu aerul din ce in ce mai absent. Patrunderile din ce in ce mai rapide il lasa pe baiat fara niciun pic de vlaga in el.
- Te implor, nu mai... Opreste-te! Nu mai pot! Iarta-ma, promit ca nu voi mai vorbi urat de acum incolo. Te voi asculta, iti jur,tata... nu ma mai bate. Iarta...Mai sopti baiatul si inchise ochii, adormind.
Jeff se ridica dupa el si se aseaza pe marginea patului. Isi cuprinde fata cu palmele si incepe sa planga. Nu a vrut sa-i faca rau baiatului, tot ce si-a dorit a fost sa fie langa el in fiecare clipa, insa rezultatul a fost cu totul altfel. Raul e deja facut. A sfarsit prin a-i spune ca de fapt l-a cumparat si l-a mai si fortat sa se culce cu el. Dar il iubeste atat de mult, incat si-ar da si viata pentru el. Chiar daca are sangele unui criminal si e crescut de el, chipul de sub masca persoanei dure lipsita de iubire este al unui baiat cu cel mai pur suflet intalnit. Oare ce se va intampla maine cand acesta se va trezi? Il va ierta?

[Flash]

sysu in sfarsit postezi :| any way, ma bucur ca ai postat si am lasat comm pe m-a iar aici am neglijat aspectul. gomen. :))
Oricum, imi place mult de tot continuarea fiindca este super.Ritsu is the best and jeff is super hot. :X
I love it.Is my fav fik and I want next chap.
:pls:
- Taci! Cui ma spui? Tatalui tau? El mi te-a vandut fara niciun pic de remuscari. Esti al meu, sclavul meu si de acum incolo vei face numai ce vreau eu, cand vreau eu si unde vreau eu, ti-e clar? Sa-ti intre bine asta in cap, ai auzit? Asta daca nu vrei sa sfarsesti ca mama ta, ucis sau pe mainile unor persoane care sigur vor sti sa se bucure de tineretea ta. Niste persoane ca asasinul ala nenorocit ce mi-a ucis parintii; tatal tau. El e vinovat si tu esti sange din sangele lui, tot un criminal nenorocit.

that was so infear cuz...doesn't it matter.
:))
next pls

[Mitsukai Yoru]

Heya! A trecut ceva timp de cand nu am mai trecut pe la acest fic. Multumesc tuturor pentru comentarii. Ice_angel_234 a renuntat la fic cel putin pentru o perioada. Nu ma indur sa-l abandonez asa ca il voi continua singura. Voi mai pune maxim trei capitole. Imi pare rau daca va voi dezamagi. Nu scriu inca bine, dar oricum astept sfaturi. Scz greselile de tastare dar Craciunul e de vina... Si sa nu mai lungesc.

Capitolul 8: Suflet de zapada

Printre firele de matase ale perdelei se strecoara cateva raze ce se izbesc de fata baiatului, elucidand orice urma capatata noaptea trecuta, si pierzandu-se pe lenjeria alba a patului. Chipul lui, sub dominatia aurie a soarelui, ii scoate la iveala trasaturile de inger. Parul lui Ritsuka sta ravasit pe perna. Ochii sai ascund in imperiul lor intunecat picaturi sarate si o durere sfasietoare. Inima i-a fost franta, zdrobita si apoi aruncata de persoana pe care a iubit-o. Persoana pentru care si-ar vinde sufletul. L-a tradat, l-a mintit si s-a jucat cu el, nepasandu-i de sentimentele nutrite de sufletul dependent de iubire.
Baiatul deschide ochii. Pleoapele sale se ii dezgolesc mintea, lasand si cele mai mici temeri sa iasa la iveala. Misca un deget

[Kido]

he he he ^^ nee-chan you`re the best... frate O_O" cat de tare ii capitolul :X, ca de obicei nici o greseala ^^ hi hi hi... nee de aia je iubeste la tu :X:*

" - Da

[myuu]

"Oare?" Cred ca asta inteb si eu: Oare Jeff il iubeste cu adevarat pe Ritsuka? Nu mai stiu ce sa cred, la inceput credeam ca il iubeste si l-a cumparat de la taica-su pentru a-l scapade el, insa acum cred ca Jeff doar il foloseste ca si cand ar fi proprietatea lui si de fapt asta este. Tipul asta e destul de dificil, insa sper sincer sa il iubesca pe Ritsuka pentru ca nu e vina lui ca face parte din acea familie. Capitolul a fost dragut si cred ca scri destul de bine, iar grselile de tastare nu sunt chiar atat de multe. Astept sa citesc urmatorul capitol si sper ca vei scrie mai mult de trei capitole pentru ca ficul e frumos asa ca ar fi bine sa-l continui.
ja ne :-h

[Teh]

Wow doamne,...Ficul acesta este superb....Imi pare rau ca nu am mai postat de mult si ca nu am mai comentat de mult la acest fic dar am citit capitolele cu care am ramas in urma si pot spune ca sunt extrem de impresionata ^^ .
Ficul a evoluat foarte mult si relatia lui Ritsu cu Jeff..wow.
Eu chiar cred ca Jeff il iubeste pe Ritsu in felul lui ... insa mult pream ulti il iubesc pe ritsu.I mean cine nu o face? E tipul perfect =p~
Relatia lor e foarte interesanta =p~ si astept cu nerabdare urmatoarul capitol..
SUnt curioasa ci in capitolele urmatoare ce se va intampla cu Raito..si cu prietenul cel mai bun al lui Ritsu.De acesta sunt legate atat de multe persoane incat nu stii spre care sa te indrepti si cu cine va ramane la final..MIntea lui este parca inca a unui copil ce nu stie ce vrea insa are o vointa extraordinara . Personajul pe care l-ati creat este extrem de complex si se gaseste in mii de caracaterizari avand o multime de caractere pe langa acesta.
Ador acest fic , pur si simplu este captivant
So astept urmatorul capitolul cu mare nerabdare :X

[Mitsukai Yoru]

Arigatou mina. Promit sa ma revansez si cine stie, daca fic-ul merge poate ajungem si la o a doua serie. ;)) Am cateva idei noi si le-am cam abandonat pe celelalte personaje, actiunea centrandu-se doar asupra lui Jeff si Ritsu. O sa pregatesc cv special pentru nextu, dar pana atunci enjoy this chapter.

Kido, asta e dedicat pentru tine. Sa vezi cat de mult de iubesc si promit ca nu te mai insel.:)) ;;)
Capitolul 9: Zambet din spatele falsitatii



� Cuvintele se pierd. Cand sunt rostite, niciodata nu dureaza mai mult de o secunda, insa ranesc mai mult de o intreaga viata. Inima e dependenta de cuvinte si asta a fost demonstrat prin zambete si lacrimi. <<Te iubesc>> . Atat mi-as fi dorit sa aud de la el, nimic mai mult, insa s-a intamplat exact opusul. Chiar daca acum incearca sa recupereze tot, e imposibil. Intotdeauna am asemanat timpul cu un val. Nu stiu de ce, dar mi s-a parut ca forta sa e distrugatoare, ma distruge pe mine, pe tine si tot ce ne inconjoara. Trece si nu priveste in urma. Ma intreb daca voi mai putea fi vreodata eu. Nu acel ego pe care obisnuiesc sa-l prezint lumii intregi, ci adevaratul eu. Cel ce nu a uitat ce inseamna sa zambesti si sa plangi. Nu-mi place sa traiesc asa, ma simt ca un gunoi. O carpa refolosita care la un moment dat se uzeaza atat de tare incat o poti arunca. Da, exact asa.
In minte inca mai imi revin acele imagini. Am fost pur, inocent si am devenit un nimic. Cand s-a intamplat asta, nu pot spune exact. Vreau sa scap de viata ce o traiesc, vreau sa o abandonez, insa ea a devenit o umbra. Umbra propriului meu trup, fantasma mintii mele si spiritul care inca mai bantuie prin caverna intunecata a sufletului. Oare am avut vreodata asa ceva?�

Tavanul e strapuns de ochii patrunzatori ai unui baiat. Mainile sale acopera goliciunea trupului, iar cearceaful e menit sa suprime durerea greu de indurat. Insa ciudat, nimic din toate astea nu reusesc sa-si atinga scopul. Baiatul isi ridica trupul de pe pat, proptindu-se in palme. Se indreapta catre geam si deschide ferestrele. Cerul isi cerne tristetea peste intreg cuprinsul. Lacrimile sale par a spala durerea putrezita in aerul rece. Frunzele isi ascut glasul pentru a canta oda lor melodioasa, iar florile isi ascund culoarea incercand sa o pastreze. Nimic nu mai e cum a fost. Vantul parca aduce cu el sageti din infern, ranind totul in jurul sau. Nu-i mai pasa, insa cand i-a pasat?
Isi pune pantalonii pe el si un tricou ce-l gaseste aruncat pe pat. Mirosul ii inteapa pielea si-i provoaca suferinta. Nu realizeaza daca fizica sau mentala, dar stie ca ceva il raneste. Culoarea materialului se aseamana oarecum cu nuanta norilor. Se priveste in oglinda. Fata sa e palida, iar culoarea ei il face sa para o fantoma a timpului. Isi intoarce capul, fiindu-i rusine sa se priveasca. Se indreapta catre usa si o deschide incet, fara a face prea mult zgomot. Jeff nu pare a fi acasa, asa ca se grabeste sa iasa, insa nu-si gaseste incaltamintea. Nu are timp sa stea sa o caute, plecand descult.
Asfaltul e rece, iar ploaia ii mangaie picioarele cu finetea ei distinsa. Parul ii atinge fruntea, incercand sa-i aline durerea. Plange sau nu, ii e imposibil sa isi dea seama, insa inima i se sfasie cu fiecare pas ce-l face. E legata de locul acela, iar acum pare a se desira incet, lasand in urma totul. Tot ce-i mai ramane de facut e o moarte subita, prin care sa scape de toti si de toate, insa oare asta nu e o pedeapsa mult prea usoara pentru el?
Cade in genunchi pe o aleea dintre doua blocuri. Pumnii sai lovesc fara oprire cimentul, facand stropii de ploaie sa sara si sa-i ude chipul. Ploaia e atat de dulce, i se pare o armura ce-l protejeaza de durerea provocata de lacrimile sarate. Incotro se indreapta, nu are niciun drum pe care sa poata pasi in viata, e prins intr-un labirint in care de multe ori se rataceste, uitand calea spre fericire, spre vise, spre un nou inceput. Se aud pasi ce tulbura apa de pe trotuar. Se opresc in fata sa, facandu-l pe baiat sa-si inalte privirea spre cerul innorat. In lumina palida a zilei, se contureaza chipul unui barbat ce-l face pe Ritsu sa inlemneasca.
- Dantes�
- Ce faci, papusel? Am auzit ca te-ai mutat la tipul ala, cum il cheama, Jeff parca. Ce s-a intamplat, a ajuns deja impotent si nu iti mai ajuta cu nimic? Sau� si-a batut si el joc de tine, stiind ce fel de� persoana esti, zambeste cel din fata sa.
- Taci odata, iar incepi cu glumele tale seci? Daca vrei sa te folosesti de trupul meu, da-i drumul. De ce nu o faci acum si aici? Vrei sa iti arat si de unde sa cumperi prezervative sau nu mai ai pe ce sa le pui?
- Ha, ha, ce glumet esti in ultimul timp. Vad ca fetita a mai crescut, trecem la canuta, nu mai bem cu biberonul. Hai, vreau sa-ti arat ceva, se apropie Dantes de urechea lui. Nu vrei sa vezi daca mai am pe ce pune prezervativul?
Dantes il ridica incet, tragandu-l de mana pana la un bloc din apropiere. Ploaia inca nu vrea sa descatuseze razele soarelui si continua sa amarasca pamantul. Ritsu priveste pierdut asfaltul, incercand sa impiedice gandurile sa-l sugrume mai mult decat o fac. Se simte slab si asta scoate la iveala nesiguranta ce ii intuneca mintea. Pana sa isi dea seama, cei doi ajung intr-un apartament, nu departe de locul intalnirii. Livingul se intinde pe o suprafata destul de mare, iar geamurile lasa lumina difuza sa patrunda prin ele, varsandu-se pe parchetul rece. Canapeaua alba, se afla in mijlocul camerei, in fata sa inaltandu-se o plasma neagra. Peretii sunt acoperiti de o mobila maronie si pe alocuri sunt asezate tablouri veritabile. Dantes impinge usa si-l tranteste pe baiat pe canapea, acoperindu-l cu trupul sau. Ritsuka nu mai are timp sa protesteze, buzele sale fiind sarutate cu pasiune de tanar. Fiecare atingere a lui Dantes ii provoaca o greata cumplita, fiecare deget pare a fi un ac, ce-i injecteaza in sange acid, facandu-l sa renunte la orice miscare. Mintea sa e in stare doar sa creeze un ecou al inimii. Ecou in care se pot distinge cuvintele lui Jeff:

<<� Ritsuka� Iarta-ma, bine? Iarta-ma pentru tot ce ti-am facut. Nu am vrut sa te ranesc , insa tu esti doar al meu.�, �E important pentru mine sa stiu cand esti fericit,�, �mi-a fost dor de tine.�, �tu esti singurul pentru care traiesc.�� >>. Mult prea multe amintiri, intr-un suflet gol.
- Jeff, tresare baiatul pronuntandu-i numele. Lasa-ma, Dantes! Da-mi drumul, nu vreau sa fac asta. Lasa-ma sa plec te rog!
- Piciule, crezi ca dupa ce m-ai adus in starea asta te las sa pleci fara a-ti asuma raspunderea? Cred ca ai uitat cu cine te culci, nu-i de mirare la cat de multi clienti ai? Pana si Jeff e clientul tau, nu uita, te-a cumparat si tu nu esti in stare sa-i oferi nimic. E la fel ca mine, inca o persoana cu care te culci.
- Taci, tipa baiatul plangand. Taci, taci,taci, incepu sa-l loveasca pe Dantes cu palmele. Nu-i adevarat! El e diferit de tine, e dragut si ma iubeste. El ma iubeste, iar eu voi fi doar al lui.
- Cine te-a mintit? Tu esti doar al lui? Uiti de cate ori te-ai culcat cu altii, ai uitat felul in care trupul tau reactioneaza la atingerile mele, cum trupul tau se topeste pe asternut? Iti place, recunoaste. Adori sa te culci cu altcineva, la fel de mult cum iti place razbunarea, sangele! tipa Dantes legandu-i mainile cu bluza sa. Jeff nu te iubeste, ii e mila de tine.
- Nu...
Dantes ii desface nasturele la pantaloni, indepartandu-i violent si apoi trage si de perechea de boxeri de pe baiat. Tanarul isi priveste zambind prada si-i apuca barbatia, strangand-o cu putere. Ritsuka scapa cateva gemete de durere, lasand sa se scurga pe fata sa o substanta sarata, ce urmeaza conturul chipului, pierzandu-se pe materialul moale al canapelei. Dantes continua sa ii provoace baiatului o suferinta mult prea mare, muscandu-l adeseori de pielea fina si lasandu-i urme pe intreg trupul. Ritsu incepe sa se simta ametit, nerealizand ce se intampla cu el, in timp ce tanarul de deasupra sa inlatura si el hainele, aruncandu-le neglijent pe podea si pregatindu-se sa-l patrunda cu putere pe baiat. Insa atunci simte o mana puternica ce-l trage de pe Ritsu, trantindu-l pe parchet. Un picior in burta, il face sa scanceasca de durere.
- Ce crezi ca faci cu el? Cum iti permiti sa-l atingi, nenorocitule? tipa strainul lovindu-l cu picioarele . Fii atent ce-ti zic, daca o singura data te mai apropii de el, iti jur ca ajungi mancare la rechini. Si crede-ma, tot ceea ce spun intotdeauna se adevereste.
- Deci tu esti renumitul Jeff. Felicitari, sunt curios cum m-ai gasit? intreaba Dantes ranjind sadic. Pari destul de destept. Ia zii, cati bani vrei pe el? Iti pot da dublu, ce zici de cinci sute de milioane de euro? Si toti cash.
- Asculta bine ce-ti spun, tot pamantul asta nu valoreaza cat un fir de par de al lui. Crezi ca totul se invarte in jurul banilor? Mai gandeste-te!
Jeff ia o patura ce o gaseste pe unul din fotolii, acoperindu-l pe Ritsuka si luandu-l in brate. Profesorul iese din camera indreptandu-se spre apartamentul lor. Il priveste neputincios pe baiat si simte cum tristetea ii seaca inima.
- Jeff...
- Sunt aici, gata. Nu mai las pe nimeni sa te atinga, iti promit. Prostutule, sa nu-mi mai faci asta, bine? Te iubesc, inchide ochii si dormi, de restul am eu grija.

[Kido]

Pentru ca-mi este dedicat... ma simt datoare sa si comentez ^^" etto... poi vazusem una bucata greseluta :) dar tu ai corectat-o, din cate vad >>' nu-i corect >>' etto... imi place capitolul... are descriere, dialogul este Ok... ca restul capitolului, dar ceva ma sacaie si tre sa-ti zic ^^"

- Taci odata, iar incepi cu glumele tale seci? Daca vrei sa te folosesti de trupul meu, da-i drumul.

etto... aici i se ofera pe tava tipului si dupa zice ca vrea sa plece ca-si aminteste cuvintele lui Jeff... but atunci cand era pe strada nu-si amintea cuvintele profesorului? :)) etto... in rest nu mai am nimic de zis... un capitol superb... astept continuarea ^^ Ganbatte kudasai ^^:*

[Luzer]

Sa-mi fie mare rusine ca nu am mai trecut pe aici.Dehhh...scoala si altele chestii, cu care m-am confruntat si inca ma confrunt.
Mi-a placut capitolul.Dantes e un nenorocit,idiot,cretin,dobitoc etc.:zuppy09:
Daca mai indrazneste sa se atinga de Ritsu il i-a draku!Il karatesc pana ajunge in spital!Nu glumesc!
Se vede ca nu a cazut pe mana mea,dak cadea akum era mort la cimitir,la Ungureni.
Cat de adorabil e Jeff...:zuppy02:...
Astept nextu.Spor la scris.Ja ne!!!:zuppy04:

[myuu]

Acum am citit si eu capitolul..hm..stiu ca trebuia sa fiu pe la scoala dar din cauza ca am racit am luat vacanta mai devreme:D...oricum nu ar fi fost nimic interesant de facut...nici macar pe un sfert cat e de frumos ficul tau. Jeff e foarte dragut si in acelasi timp de neinteles...adica il iubeste pe Ritsuka si nu vrea sa-l faca sa sufere si totusi s-a purtat cu el destul de urat...e bine ca si-a dat seama pana la urma cum sa se poarte cu el. Dantes e chiar nesuferit...mai mult, e asa un mare dobitoc...sa nu mai indrazneasca sa-l atunga pe Ritsuka! Iar daca ii face ceva sa dea domnu' sa-l salveze Jeff...
Pff...critici nu am de facut...greseli de tastare nu sunt, deci pot sa-i dau o nota capitolului, un 10 cu (*). Succes mai departe si sa pui cat mai repede nextu'...ja ne:*:bye: