Trandafirul Mortii

[What's my NaMe??]

Mi-a venit inspiratia! Incepusem sa ma plictisesc. Sper sa va placa! Astept critici si comentari.

Disclamer:Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto(inafara de cele creata de mine, desigur), create de Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma personajelor/intamplarilor.

Cap 1: Amintiri..

De ce timpul trece pe langa noi nepasator? De ce destinul nu il poti schimba? Mii de intrebari la care nu am raspuns. Mii de raspunsuri care sunt cautate si nu sunt gasite. Stiti cum e atunci cand iubesti si suferi? Daca nu, inseamna ca nu ati iubit cu adevarat. Eu am iubit si mai iubesc. Eu inca sufar si plang.
Va aduceti aminte locul primului sarut, prime-I imbratisari, primului zambet si prime-I priviri? Eu imi aduc aminte totul, nu pot uita acele clipe in care inima mea batea aproape iesind din piept. E adevarat ca primul sarut nu l-am avut si poate nu o sa-l am, dar sper , visez si imi doresc sa vina ziua aceea. Ziua in care il voi revedea, in care ii voi rosti numele fara sa ma gandesc ca totul e iluzie. Ochi negri, plini de razbunare si suferinta, in care te pierzi, parul ca abanosul, pielea albicoasa si zambetul ascuns sunt unice. Sunt ale lui, ale lui Sasuke. Brunetul care nu a fost nici-o-data al meu, brunetul nepasator si rece. “Prima iubire nu se uita nici-o-data.” Cred in zicala asta. Doar ca la mine prima iubire e si ultima. Parul scurt si roz, ochi verzi ca iarba de dimineata picurata cu roua si pielea rozalie. Zambetul mereu sincer, lacrimile mereu dureroase si privirea mereu cufundata in amintiri. Asta sunt eu! Sakura Haruno, o fata bleaga ce spera ca intr-o zi isi va revedea demonul.

Dormeam afundata in abisul intunecat al viselor cand, de odata, aud zgomotul galagios al ceasului. Imi trec mana peste buze si simt ca sunt crapate. Ma ridic in picioare si caut cu privirea in camera luminoasa papuci. Plec spre baie dand la o parte totul din calea mea, carti, caiete, chiar si ursuleti de plusi. Ma uit in oglinda si imi vad chipul. Buzele era crapate, cearcanele immense, rimelul care il avusesem seara trecuta pe gene acum era intins din cauza lacrimilor pe obraji rosiatici. Parul imi era ravasit de parca trecuse furtuna. Imi i-au lenjeria intima si ma bag sub dusul calduros. Picarurile apei cadeau pe pielea mea fina . Dupa un sfert de ora ies de sub dus si imi usuc parul. Ma imbrac intr-un trening roz si ma intorc in camera mea. Arata de parca trecuse uraganul. Totul era ravasit, uitat de lume, pot spune. Singurul lucru care era la locul lui era poza lui Sasuke , cu mine si Naruto intr-un parc imbratisati. Zambesc la vederea pozei si ma apuc sa fac ordine in dormitor. Dupa o ora camera arata ca noua. Cobor scarile si ajung in bucatarie. Imi prepar micul de-jun si ma asez pe canapeua de culoarea norisorilor. Aud cum cineva suna la soneria casei mele asa ca ma duc sa deschid. Cine putea fi la ora 10:34?
-Sakuraaa, deschide! Sunt Hinata, deschide ca sparg usa si nu vrei asta.
-Acum, nu mai tipa, stai sa gasesc cheia.
Uitasem ca trebuia sa fac curat in toata casa nu numai in camera mea.
-Multumesc lui Dumnezeu ca ai deschis. Ningee afara. Tu vezi ca imi tremura tot corpul. A si ca sa nu mai mentionez Naruto m-a frecat cu zapada.
-A chiar ninge? Nu ma intereseaza ca ai inghetat. Ce cauti la ora asta in casa mea?
-Pai am venit sa te scot afara…..si……din cate vad sa tea jut la curatenie.
Am bufnit in ras cand am auzit-o spunand asta. Am lasat castronul pe masuta de cafea si i-am dat Hinatei manusi de cuaratenie si un sort.
-Daca tu vrei, sa incepem! Zic eu cu un zambet micut.
Curatenia a durat in jur de 2 ore. Dup ace am terminat cu haosul din casa am urcat scarile sa ma schimb. M-am imbracat intr-un costum de schi negru si am plecat afara.
Zapada alba se asternuse peste tot orasul. Acoperisurile caselor erau acoperite de omatul matasos. Imi facea placere sa aud scartaitul omatului cand calcam peste acesta. Fulgii micuti cadeau din cer si dadeau un aspect magic cartierului meu.
Mergeam nebagand-o in-seama pe Hinata care povestea ceva si ii raspundeam doar cu un simplu “Da “ sau “Nu”. In timp ce eram atenta la apartamentul lui Sasuke in care nu mai locuia nimeni, doar praful ce se asternuse peste mobila, cred, Naruto m-a runcat in zapada . A inceput sa rada si sa arunce cu bulgari de zapada in mine si Hinata. Pana la urma ne-am ridicat in picioare l-am luat la bataie pe blondin. Avea ochi albastri ca cerul senin, pilea bronzata si parul ca spicul de grau. La 17 ani se purta ca la 2. Era haios, jucaus si nebun dupa petreceri. Hinata avea parul mov inchis cu nuante brunette, pielea ca zapada si ochi de un gri sters. Era timida si inebunita dupa Naruto, mai era si ceea mai buna prietena a mea. Dupa o bulgareala zdravana am intrat toti la mine in casa .
-Cine vrea ciocolata calda? Plus frisca cu ciresica in varf!
-Buna idée, vreu eu!
-Si eu…..
Am pregatit cicolata calda sin e-am pus toti in jurul semineului din living. Aprinsesem focul. Ardea la fel ca iubirea mea pentru Sasuke. Imi doream asa de mult sa fie si el acolo, sa ma stranga in brate, sa rada la glumele proaste ale lui Naruto si sa ma sarute.
Doream, e adevarat. Dar ce altceva puteam face? Decat asta. Puteam decat sa imi aduc aminte cum arata sis a imi fac iluzii ca intr-o zi va aparea .

[What's my NaMe??]

Multumesc mult pentru comentariu ...:::Hana Arakida:::... ( sper ca am scris bine) . Ma bucura faptul ca cineva citeste ficul mei si ii place. In fine, am venit cu cap. 2 . Sper sa va placa:*:*

Cap 2: Ne vedem in poze

Alergam cu ochii in lacrimi. Nu eram atenta ca as fi putut lovi pe cineva. Luna stralucitoare si rece imi lumina drumul intunecat. Auzeam numele meu ce era stigat dar nu intorceam capul pentru a vedea cine ma cheama. Imi era teama.
-Sakura, Sakura, trezeste-te! Sunt eu , Hinata!
M-am trezit brusc si am vazut-o pe Hinata langa patul meu. Era ingrijorata. Cearceaful alb cu care ma acoperisem era pe jos. Corpul imi era ud si lacrimile curgeau din ochi rosi.
A fost un vis. Daca a fost un vis de ce eram transpirata si plangeam? De ce nu intorsesem capul pentru a vedeam cine ma striga?
-D..da, Hinata? Ce se intampla? Si cat e ceasul?
-Pai sa vedem! Ceasul e 9:45 si tu aveai un cosmar. Am venit la tine sa vad ce faci si daca mai mergem in parc si uite cum te-am gasit!
Am indreptat privirea spre noptiera de langa pat si am vazut ca pozele lipseau. M-am ridicat agitata din pat si am inceput sa le caut. Hinata se uita buimacita la mine si tacea din gura.
-Unde sunt? Tin minte ca aici le-am pus! Aici!
Ma uitam la Hinata care isi pusese mainile in solduri si radea.
-Ce sa fie? Ce-ai pierdut Sakura?
-Pozele! Erau niste poze cu mine, Naruto, tu si……si ….
Nu reuseam sa zic numele acela. Imi era teama . Incercam sa-l zic dar ma balbaiam.
-Si cine? Sasuke? Oh, pozele alea sunt pe pat daca nu le vezi!
Am intors privirea spre pat si am vazut poza lui Sasuke asezata pe pernuta mea. Ale lui Hinata si Naruto erau in cealalta perna. Am inceput sa radem amandoua. Am luat fotografiile si le-am pus la loc. Cand am luat-o pe-a lui Sasuke mi-a cazut din mana. Rama si sticla ce pazeau fotografia erau sparte. Poza era acoperita de cioburi.
Ma uitam la poza si lacrimile au inceput sa imi ude obraji. Am cazut in genunchi . Cioburile sticlei mi-au intrat in palme si genunchi. Lacrimile cadeau pe fotografie.
-Sakura, ridica-te! Doamne, Sakura, hai sus!
M-a prins de umeri si m-a ridicat. Hinata s-a dus la baie si a luat trusa de ajutor. Mi-a scos cioburile si m-a bandajat. Eu tineam in maini poza brunetului. Chiar si ultimul lucru care-l aveam de la el era distrus. Nu mai suportam. Inainte cu o saptamana paginile din jurnal in care era scris de el au ars. Acum poza lui. De ce toate lucrurile lui dispar? De ce totul care e al lui este distrus?
Nu mai intelegeam nimic! I-am zis Hinatei sa plece. M-am ridicat in picioare si am incercat sa merg. Ma dureau ingrozitor dar continuam drumul spre dulap. M-am imbracat intr-un trening de iarna , am luat o caciulita si am iesit afara. Fulgii de zapada cadeau din cer. Zapada era de un metru. Totul era acoperit de omatul rece. M-am dus exact la brunet la apartament. Am incercat sa deschid usa dar era inchisa. Mi-am amintit cum Sasuke ascundea cheia sub presuletul usii. Am avut dreptate. Usa s-a dschis si eu am intrat in casa. Era liniste. Decat pasii mei se mai auzeau. Ma uitam peste tot. Fotografiile erau lasate in jos.
Picioarele ma dureau destul de tare dar tot mergeam spre biblioteca unde se aflau pozele. Le-am ridicat incet si m-am uitat la ele. Erau suprbe. In ele se aflau parinti lui, fratele lui si Sasuke.
Am auzit usa deschizandu-se si m-am ascuns repede dupa un fotoliu. Norocul meu ca fusese doar vantul. Mi-am luat repede geanta si am plecat. Am inchis usa si am pus cheia la loc. Nu mai ningea. Era liniste. Seara incepuse sa se asterne peste intregul tinut. Am intrat in casa si m-am trantit pe canapea. Pe masuta de cafea se aflau cateva albume . Am deschis unul si am inceput sa privesc pozele. Erau mii de poze. Cateva cu mine si Hinata, unele cu Naruto si Hinata, unele doar cu mine si cele mai multe cu Sasuke. La ele stateam cel mai mult sa le privesc. Am lasat albumul pe masa si am facut focul in semineu. Am tras perdele incat sa fac intuneric in casa. Mi-am pus putin vin rosu intr-un pahar si m-am asezat la gura semineului. Focul arzator lumina intreaga incapere. Citeam un roman de dragoste si mi-l imaginam pe brunet stand langa mine. Sau pregatind o seara romantica impreuna. Ce visuri puteam sa am….. Nu se va intampla asa ceva niciodata. Defapt sa-r putea intampla doar daca brunetul “meu” ar hotara sa se intoarca inapoi. Dar chiar daca
s-ar intoarce nu m-ar baga in seama si nici nu si-ar da seama ca exist. Am inceput sa rad la gandurile mele. Il iubesc in tacere si il voi iubi la fel daca va trebui. Sic and se va intoarce o sa am grija sa nu sufere. Voi fi umbra lui. Voi avea grija ca nici o proasta san u se apropie de el, ca altfel aveam eu grija de ea!
Ce altceva puteam face?
Exact! Decat atat! Puteam decat sa visez, sa doresc si sa astept….In rest imi traiam viata de nimic. Era o viata simpla fara el in ea. Uneori ma intreb cum ar fi fost daca el nu ar fi existat. Dar asa ceva nu are cum sa se intample pentru ca daca el nu exista atunci nici eu nu existam. Fara sa-mi dau seama terminasem vinul din pahar asa ca mai am pus putin. Cartea pe care o citeam ma uimea. Desigur, nu la fel ca realitatea mea. Nu ca Sasuke si ca visurile mele. Se numea “ Obligat de Onoare” de Sandra Brown. Era destul de captivanta, recunosc dar nu ca el, nu ca brunetul!

[Fifilina]

In primul rand Bun venit!
Imi place mult de tot titlul, inspirat si dragut, atrage atentia. Mi-a placut mult de tot titlul capitolului 2..:X
Ma bucur, ca in sfarsit am dat peste un nou venit care se pricepe sa scrie ceva.Ficul tau este dragut.
Ideea este cam 90% originala.Ai descris foarte frumos unele pasaje, mai ales acolo unde era mai important. Ai grija la greselile de tastare\exprimare ca arata urat si suna groaznic.
Cu estetica stai bine.
Ce face ficul tau si mai frumos este ca nu ai pus "chestii" siropoase.Nu le suport, pentru ca strica tot farmecul povestii. Sper sa nu faci si tu asta.
Un singur lucru nu mi-a placut: In caz ca se intoarce Sakura va avea grija de orice fata de apropie de el? Suna de parca ar fi iesit de la nebuni..
In rest este ok..Dar este loc pentru si mai bine. Ma asteptam la un capitol mai lung data viitoare. Astept next-ul.
Multa inspiratie si succes in continuare!
Bye!

[angeliqueVampire]

De ce timpul trece pe langa noi nepasator? De ce destinul nu il poti schimba? Mii de intrebari la care nu am raspuns. Mii de raspunsuri care sunt cautate si nu sunt gasite. Stiti cum e atunci cand iubesti si suferi? Daca nu, inseamna ca nu ati iubit cu adevarat. Eu am iubit si mai iubesc. Eu inca sufar si plang. (de ce începe ficul ăsta aşa telenovelistic? mamă dragă, înţeleg că tu vrei să dai o notă de dramatism sentimentelor, da nici chiar aşa!)
Va aduceti aminte locul primului sarut, prime-I(primei) imbratisari, primului zambet si prime-I(primei) priviri? Eu imi aduc aminte totul, nu pot uita acele clipe in care inima mea batea aproape iesind din piept. E adevarat ca primul sarut nu l-am avut si poate nu o sa-l am, dar sper , visez si imi doresc sa vina ziua aceea.(,) Ziua in care il voi revedea, in care ii voi rosti numele fara sa ma gandesc ca totul e iluzie. Ochi negri(i), plini de razbunare si suferinta, in care te pierzi, parul ca abanosul, pielea albicoasa si zambetul ascuns sunt unice.(descriere tipică şi scurtă. Hai şi tu cu ceva mai original) Sunt ale lui, ale lui Sasuke. Brunetul care nu a fost nici-o-data(niciodată) al meu, brunetul nepasator si rece (repetiţie cu "brunetul"). “Prima iubire nu se uita nici-o-data(niciodată).” Cred in zicala asta. Doar ca la mine prima iubire e si ultima. Parul scurt si roz, ochi verzi ca iarba de dimineata picurata cu roua si pielea rozalie. Zambetul mereu sincer, lacrimile mereu dureroase si privirea mereu cufundata in amintiri. Asta sunt eu! Sakura Haruno, o fata bleaga ce spera ca intr-o zi isi va revedea demonul. (abia aşteptam fraza în care vei spune că te cheamă Sakura. Geez, mai original!)

Dormeam afundata (cufundată eventual) in abisul intunecat al viselor cand, de odata, aud zgomotul galagios al ceasului. Imi trec mana peste buze si simt ca sunt crapate. Ma ridic in picioare si caut cu privirea in camera luminoasa papuci. Plec spre baie dand la o parte totul din calea mea, carti, caiete, chiar si ursuleti de plusi. Ma uit in oglinda si imi vad chipul. Buzele era(u) crapate, cearcanele immense(imense), rimelul care il avusesem seara trecuta pe gene acum era intins din cauza lacrimilor pe obraji rosiatici. Parul imi era ravasit de parca trecuse furtuna. Imi i-au(iau...) lenjeria intima si ma bag sub dusul calduros. Picarurile apei cadeau pe pielea mea fina . Dupa un sfert de ora ies de sub dus si imi usuc parul. Ma imbrac intr-un trening roz si ma intorc in camera mea. Arata de parca trecuse uraganul. Totul era ravasit, uitat de lume, pot spune. Singurul lucru care era la locul lui era poza lui Sasuke , cu mine si Naruto intr-un parc imbratisati. Zambesc la vederea pozei si ma apuc sa fac ordine in dormitor. Dupa o ora camera arata ca noua. Cobor scarile si ajung in bucatarie. Imi prepar micul de-jun si ma asez pe canapeua de culoarea norisorilor. Aud cum cineva suna la soneria casei mele asa ca ma duc sa deschid. Cine putea fi la ora 10:34?

Hmm... să vedem...
Ideea poate o fi originală, da expresiile folosite clar nu sunt! Ştii, deja te şi zgârie pe creier când auzi aceleaşti comparaţii şi epitete învechite. Încearcă ceva nou!
Urmează greşelile de tastare, destul de multe după părerea mea. Citeşte-ţi de vreo 2 ori capitolul înainte să-l postezi.
Începutul este incredibil de telenovelistic, iar pe mine nu mă face să-mi pară rău de Sakura, ba chiar mă face să râd. N-am nicio problemă cu descrierea sentimentelor în introducerea ficului, chiar susţin asta, dar descrierea nu fie aşa de melodramatică, pentru că asta duce la o a doua greşeală. Bine că ea era tristă după despărţire, da cum vine Hinata la ea, se apucă de râs.
Cu descrierea, încerci tu ceva, iar dacă mai lucrezi puţin poate o să-ţi şi iasă, dar nu te mai încăpăţâna să o faci pe Sakura aşa de emo, că atunci trebuie să faci tot ficul emo.
Şi te roog, renunţă la penibilul "mă numesc Sakura Haruno". Există zeci de alte moduri prin care te poţi autodescrie altfel.

Spor la scris,
~Angelique~