13-04-2008, 04:22 PM
Cap 1: Drumul spre inchisoarea mortii
Se intunecase. Niciodata nu ieseam in cautarea unei noi unelte fara de care munca mea ar fi fost zadarnica cand era lumina. Nu pentru ca mi-ar fi fost frica sa fiu prins, oricum eram captiv in acest joc fara scapare, ci pentru ca incercam sa ma mint!
Da, sa ma mint ca totul era doar un vis! Ca nu eu sunt monstrul care am devenit.Si pentru ce atatea eforturi zadarnice? Stau si ma gandesc singur in blestemata asta de incapere obscura, varuita ironic in gri parca sa-mi reaminteasca monotonia vietii care ma asteapta si in care o sa ma tarasc ca un vierme tot restul vietii inutile.
Pentru ce? Pentru un vis...Cat de naiv am fost! Credeam ca daca ucid visele altora, o sa-mi realizez visul meu! Inca nu intelegeam ca visul meu e doar o himera, o fata morgana, o nazuinta absurda a omului, care se cauta sa caute un sens absurd al vietii lui. Omul nu poate trai fara utopie!
Da...intr-adevar viata mea are un sigur scop: autodistrugerea. Dar nu regret, e drumul ales de mine.
Totul a inceput acum mult timp! Ploua, era o noapte ploioasa. As fi ipocrit daca as afirma ca plangea cerul pentru mine. De atunci a devenit un obicei: o noua victima trebuie aleasa intr-o noapte ploioasa, oricat de rare ar fi ocaziile.
Eram fascinate de ploaie, priveam obsesiv cum spala totul in calea ei si totusi ramane mizeria. Oricat ai incerca sa scapi de mizeria de zi cu zi, ea ramane imprimata adanc, urmele, desi nu se vad, exista!
Imi pierdusem inspiratia, nu mai puteam sculpta nimic. M-am hotarat sa ies, sa beau un pahar, poate sa fumez si o tigare. Tot timpul cand aveam probleme, ma refugiam in alcool.
In noaptea aceea sau mai bine-zis inceputul agoniei mele, imi faceam veacul intr-o carciuma de cea mai joasa speta de la marginea orasului cand am fost remarcat de o pustoaica de vreo 18 ani care isi racola clienti. Fata avea trasaturile vulgare, probabil vulgarizate si de loviturile primite, dar mai ales datorita mediului in care era condamnata sa traiasca. Insa ceea ce ma atragea la ea, nu erau trasaturile ei, desi aveam o slabiciune pentru brunetele cu ochii negri, ci trupul ei. In ciuda faptului ca nu avea corpul bine proportionat, avand bazinul prea lat, ceea ce vizibil ma deranja, avea sanii perfecti.
Imbracamintea sumara pe care o purta numai haine decente nu se puteau numi. Tinuta ei era alcatuita doar dintr-o fusta neagra extrem de scurta incat i se observau boxerii rosii si un corset rosu ce-i tinea sanii perfect inclestati, asteptand sa fie eliberati. Totul era completat de o cravata neagra, innodata neglijent. Cizmele cu toc cu care era incaltata o mai inaltau putin, fiind micuta de statura, nu depasea mai mult de 1,60 fara tocuri.
O inspiratie demonica m-a lovit, pustoaica era impulsul de care aveam nevoie pentru a-mi indeplini visul, cantecul de lebada. Eram atat de orbit de oportunitatea ce se ivise, incat nu vedeam abisul in care ma scufundam. Dar nu-mi doream sa fiu salvat, era optiunea mea. Inca imi amintesc dialogul pervers purtat cu prima mea victima.
*
- Vad ca esti deprimat. As putea avea grija de tine, te-as face sa te simti mult mai bine. Ma ademenea bruneta, incercand sa ia un ton seducator.
Ma lovise in punctul meu slab, niciodata nu am putut rezista soaptelor fierbinti inganate printre suspine la ureche. In plus, eram deja ametit de paharele de vodka baute.
- Cum te numesti? Am intrebat-o. Cand era vorba de sex, aveam o singura regula: intotdeauna protejat si niciodata cu o persoana al carui nume nu-l stiu.
- Numele meu nu e important, dar poti sa-mi spui Maya! Raspunse, facand o mica pauza pentru a-si musca suav buza inferioara.
- Maya, hai sa mergem! Am luat-o de mana, am iesit din local si ne-am indreptat spre masina mea parcata la vreo 30 de metri de local.
Saraca fata nu stia ce o astepta. Prima victima, prima zi din inchisoarea mortii!
Se intunecase. Niciodata nu ieseam in cautarea unei noi unelte fara de care munca mea ar fi fost zadarnica cand era lumina. Nu pentru ca mi-ar fi fost frica sa fiu prins, oricum eram captiv in acest joc fara scapare, ci pentru ca incercam sa ma mint!
Da, sa ma mint ca totul era doar un vis! Ca nu eu sunt monstrul care am devenit.Si pentru ce atatea eforturi zadarnice? Stau si ma gandesc singur in blestemata asta de incapere obscura, varuita ironic in gri parca sa-mi reaminteasca monotonia vietii care ma asteapta si in care o sa ma tarasc ca un vierme tot restul vietii inutile.
Pentru ce? Pentru un vis...Cat de naiv am fost! Credeam ca daca ucid visele altora, o sa-mi realizez visul meu! Inca nu intelegeam ca visul meu e doar o himera, o fata morgana, o nazuinta absurda a omului, care se cauta sa caute un sens absurd al vietii lui. Omul nu poate trai fara utopie!
Da...intr-adevar viata mea are un sigur scop: autodistrugerea. Dar nu regret, e drumul ales de mine.
Totul a inceput acum mult timp! Ploua, era o noapte ploioasa. As fi ipocrit daca as afirma ca plangea cerul pentru mine. De atunci a devenit un obicei: o noua victima trebuie aleasa intr-o noapte ploioasa, oricat de rare ar fi ocaziile.
Eram fascinate de ploaie, priveam obsesiv cum spala totul in calea ei si totusi ramane mizeria. Oricat ai incerca sa scapi de mizeria de zi cu zi, ea ramane imprimata adanc, urmele, desi nu se vad, exista!
Imi pierdusem inspiratia, nu mai puteam sculpta nimic. M-am hotarat sa ies, sa beau un pahar, poate sa fumez si o tigare. Tot timpul cand aveam probleme, ma refugiam in alcool.
In noaptea aceea sau mai bine-zis inceputul agoniei mele, imi faceam veacul intr-o carciuma de cea mai joasa speta de la marginea orasului cand am fost remarcat de o pustoaica de vreo 18 ani care isi racola clienti. Fata avea trasaturile vulgare, probabil vulgarizate si de loviturile primite, dar mai ales datorita mediului in care era condamnata sa traiasca. Insa ceea ce ma atragea la ea, nu erau trasaturile ei, desi aveam o slabiciune pentru brunetele cu ochii negri, ci trupul ei. In ciuda faptului ca nu avea corpul bine proportionat, avand bazinul prea lat, ceea ce vizibil ma deranja, avea sanii perfecti.
Imbracamintea sumara pe care o purta numai haine decente nu se puteau numi. Tinuta ei era alcatuita doar dintr-o fusta neagra extrem de scurta incat i se observau boxerii rosii si un corset rosu ce-i tinea sanii perfect inclestati, asteptand sa fie eliberati. Totul era completat de o cravata neagra, innodata neglijent. Cizmele cu toc cu care era incaltata o mai inaltau putin, fiind micuta de statura, nu depasea mai mult de 1,60 fara tocuri.
O inspiratie demonica m-a lovit, pustoaica era impulsul de care aveam nevoie pentru a-mi indeplini visul, cantecul de lebada. Eram atat de orbit de oportunitatea ce se ivise, incat nu vedeam abisul in care ma scufundam. Dar nu-mi doream sa fiu salvat, era optiunea mea. Inca imi amintesc dialogul pervers purtat cu prima mea victima.
*
- Vad ca esti deprimat. As putea avea grija de tine, te-as face sa te simti mult mai bine. Ma ademenea bruneta, incercand sa ia un ton seducator.
Ma lovise in punctul meu slab, niciodata nu am putut rezista soaptelor fierbinti inganate printre suspine la ureche. In plus, eram deja ametit de paharele de vodka baute.
- Cum te numesti? Am intrebat-o. Cand era vorba de sex, aveam o singura regula: intotdeauna protejat si niciodata cu o persoana al carui nume nu-l stiu.
- Numele meu nu e important, dar poti sa-mi spui Maya! Raspunse, facand o mica pauza pentru a-si musca suav buza inferioara.
- Maya, hai sa mergem! Am luat-o de mana, am iesit din local si ne-am indreptat spre masina mea parcata la vreo 30 de metri de local.
Saraca fata nu stia ce o astepta. Prima victima, prima zi din inchisoarea mortii!
It's a game...
