Ilegitimi~Vampires~

[Lucifer]

well i know pentru uni din voi va fi ciudat :)) i would be like omfg baiat care scrie ficuri :O but it isn't that bad :D
hai sa lasam palavrageala ...well unul din ficurle mele

Prolog:

Te-ai gandit vredoata ca dincolo de moarte exista renastere? Te-ai gandit ca dincolo de fiinta umana exista umbra? Te-ai gandit vreodata ca dincolo de aparente exista cu totul o alta lume? Nu lua in seama aceste intrebari, nu incerca sa dai un raspuns, incearca doar sa reflectezi asupra vietii umane, asupra fiintei tale.

De ce existam...de ce murim...de ce suntem uitati? Multi se intreaba asta insa sunt putini cei care intradevar gasesc raspunsul. Raspunsul existentei lor, raspunsul genezei. Sunt atatea teorii, insa aproape nici una credibila.

Am fost creati din lut si suntem destinati sa sfarsim la fel, este un cerc haotic am putea spune. Un cerc pe care il putem controla, ii putem mari dimensiunile, insa niciodata nu vom sti cand cercul va fi complet. Care este lucrul, fiinta, sau forta ce inchide acest cerc, terminand odata cu cercul si viata noastra.

Mereu mi-am pus intrebarea aceasta, insa de fiecare data sfarseam prin a ma incurca in propriile idei. De ce? Nu este atat de greu, sunt de parere ca iti ajunge o viata de om, o viata, fie ea de scurta durata...o ora, o zi, o luna, un an sau de ce nu un veac. Nu este atat de greu...trebuie doar sa vrei, dar nu vei sti niciodata daca concluzia la care ai ajuns este una buna, sau din potriva una rea.

Unii spun ca viata nu este deloc frumoasa, si o irosesc,lasand-o sa treaca ca un val ce trece de-a lungul unei plaje batut de vant. Uita sa aprecieze valorile si bucuriile ei, uita ca dincolo de valul negru ce se asterne peste gandurile lor exista totusi o raza de lumina. Uita ca dincolo de probleme exista speranta. Speranta, un cuvant frumos, plin de sentiment, cu intelesuri diferite. Speranta ca intr-o zi va fi mai bine, speranta la viata, speranta la iubire. Aceste nuante ale sperantei vin in culori diferite insa ele formeaza un tot, un tot ce reprezinta defapt ideologia vietii noastre.

Dar cum e atunci cand mori, oare regreti ca nu mai esti sau poate ca esti multumit si fericit ca ai dus o viata frumoasa, plina de sentimente si amintiri placute, pline de clipe calde ce contrasteaza cu cele reci, dar din care ai putut trage o invatatura, o invatatura ce a contribuit la formarea ta ca om, ca fiinta rationala.

Tu ce intelegi prin toate astea? Eu unul am renuntat de mult sa ma gandesc la toate astea. Era un timp in care mereu ma intrebam oare cum e, dar negasind un raspuns care sa ma satisfaca renuntam. Nu imi repeta gresala, si incearca sa gasesti aceste raspunsuri, un sfat mic ce poate fi interpretat, tu sa alegi, caci eu am ales la timpul meu.

Am ales dorinta, dorinta de a trai, dorinta de placere si cunoastere a lumii in care traim.

~Paolo Eratti~

__________________________________________________

13 Martie 1457, Venetia, Adio, Inceput

"Intelepciunea nu apare neaparat odata cu inaintarea in varsta"


Destinul poate fi crud uneori, poate mult prea curd, caci isi alege victimele fara sa tina cont de priincipii. Acele principii ce disting raul de bine.
Azi am simtit pentru prima oara suferinta, am simtit ce inseamna sa fi cu moralul la pamant, acum stiu cum e atunci cand gusti din cea mai mare problema a vietii-moartea. Off imi vine sa tip in gura mare, tare si raspicat, imi este greu vreau sa mor alaturi de tine.

Au trecut deja trei zile de cand ai murit, simt ca inebunesc, durerea din mine e prea mare, e ca un cutit incins infipt adanc in inima, ce este rasucit continuu. Ochii mei deja au secat, aceste trei zile fara tine au fost acid pentru sufletul meu.

Cu ce ai gresit tu cea mai pura dintre femei? Erai radianta, erai fascinanta, inebuneai orice barbat cu o singura privire... -dar acum toate astea s-au dus, frumusetea ta a apus. A apus din prostia unor oameni de nimic, unor oameni josnici ce nu pot sa faca diferenta intre bine si rau. Frumusetea ta nu era o scuza pentru actinile lor, ea nu era vinovata de visele umede ce le aveau aceeia ce te vedeau.

Imi amintesc cu tristete si regret, ziua in care te-am vazut pentru prima data.- Erai minunata in rochia ta rosie , ce iti punea in evidenta tenul tau putin pigmentat. Nu purtai machiaj cum faceau altele de varsta ta, caci nu aveai nevoie, nu era nevoie sa iti incarci fata caci era mult prea hipnotizanta. Parul tau lung , negru, usor cret in bucle mari era prins intr-un coc, lasand doua suvite sa iti incadreze chipul de portelan. De la distanta pareai ca nu erai din aceasta lume. Recunosc... imi era teama sa ma apropii, teama ca nu cumva sa visez, vroiam sa te admir in continuare.

Am aflat dupa ceva timp cine erai tu de fapt, Anais Vasai, frumoasa curtezana din San Marco, femeia ce sucise mintile tuturor barbatilor din Venetia. Nu era de mirare erai intradevar frapanta. Imi aduc aminte ca in fiecare Marti seara aveai cate o reprezentatie in aer liber, acolo in piata ce te facuse celebra. Am inceput sa vin sa te vad regulat eram acolo mereu, ascultandu-te cantand la vioara . Pareai prinsa, in ritmul muzicii, simteam cum sentimentele tale se transpuneau in suntete, era ceva de vis. Imi era teama ca dupa ce terminai sa vin sa vorbesc cu tine. Teama sa nu cumva sa iti jignesc frumuseta.

Au trecut asa ani buni in care ma multumeam doar admirandu-te Martea eram mereu acolo,iar restul saptamanii te visam in fiecare noapte. Erai acolo prezenta in inima si mintea mea, iti vedeam chipul imediat ce imi inchideam ochii, era atat de angelic, ochii tai albastrii de culoarea cerului, imi inghetau corpul, uitam sa respir, uitam de mine, in mintea mea erai doar tu. Visam la clipa in care iti voi simti pielea, la clipa in care voi putea atinge acele buze rosiatice. Erai un inger, ce imi umplea lumea mea plictisitoare.

Luni de zile m-am gandit la un mod de a vorbi cu tine, nu stiam cum sa ma apropi indeajuns cat sa iti pot vorbi. Intr-un final m-am decis sa iti fac un portret in timp ce cantai, pe care apoi sa ti-l inmanez, era un plan bun si asa as fi putut sa im gasesc curajul de a vorbi cu tine. Personal aveam indoieli, ma consideram un pictor de mana doua, meseria mea reala fiind scriitor, insa eram hotarat sa incerc orice varianta. Ma saturasem sa stau deoparte, nu mai aveam forta necesara sa imi suprim sentimentele ce ti le purtam. Planul meu nebunesc a functionat, si trebuie sa recunosc ca nu ma asteptasem la asta. Pareai incantata de portretul facut de mine, insa eu iti repetam incontinuu aceiasi propozitie stupida "E un mic simbol al frumusetii tale, insa e facut stangaci, te rog scuza-mi impertineta"

Eram cuprins de valuri de caldura in preajama ta, nu imi venea sa cred ca insfarsit vrobeam cu femeia ce imi rapise inima. Mi-ai multumit atunci pentru portretul facut si pentru preznta mea la spectacolele tale de-a lungul anilor. Nu imi venea sa cred cea ce auzeam. Imi spuneam in sinea mea; Cum e posibil sa isi aduca amintede mine. Am continuat sa ne intalnim dupa acest placut incident, lunile trecand intre noi infiripandu-se o dragoste imensa, cel putin din partea ta, eu deja trecusem de pasul acesta cu multi ani in urma. Eram fericiti amandoi atunci cand alti se intristau, eram nedespartiti atunci cand alti isi plangeau de singuratate; erau vremuri grele atunci in Venetia... - si inca sunt. Inchizitia este la tot pasul, preoti nebuni ce vad eretici, vrajitoare si mai stiu eu ce intruchipari diabolesti la tot pasul.

Fiecare persoana ce pare sa aiba un anumit effect asupra celor din jur este tortutara pana cand recunoaste un neadevar, insa pentru ei este un adevar, apoi sunt ucisi, ucisi fara mila arsi de vi in timp ce agonizeaza din cauza torturii la care au fost supusi. Pretind miseleste ca fac asta in numele Domnului. Dar care Domn? Daca asta este vointa Domnului, il reneg, il reneg si nu imi pasa de religia lor impusa cu forta, nu sunt o jucarie, am principii, iubesc...- te iubeam pe tine... - inca te mai iubesc...

___________________________
acele cratime prezente in text reprezinta pauze ceva mai lungi decat punctele de suspensie:D

[Just Sugar]

ce pot spune este ca imi place....app si nu mi se pare ciudat ca un baiat sa scrie ficuri...
ai talent asa ca nu merita sa il irosesti
mi-a placut epilogul...din perspectiva mea multe sentimente se amesteca acolo,asemanator un pic cu viata mea...poate chiar de asta imi place ficul tau
greseli de tastare am vazut vreo doua,dar nu le mai spun
poi spor la lucru si de abia astept sa vad ce se mai intampla^_^

[Denny]

Sa stii ca nu e deloc ciudat ca un baiat sa scrie un fan fic, ci din contra, din perspectiva mea, asta arata cat de sensibili sunt unii, sentimentali sau doar din talent si curiozitate.

In primul rand, scrii foarte bine, descrii sentimentele si reusesti sa ne ti cu sufletul la gura de fiecare data cand descrii ceva. Stii sa scrii nu gluma, deci te felicit pentru asta. Greseli de tastare am vazut doar una, si una de la word, ca a scrie "efect" pe engleza adica "effect". In rest ce pot sa spun ? Felicitari pentru fic si sper sa continui ^^.

[Mabel]

Nu e nimic gresit ca esti baiat si scrii ficuri, chiar te felicit pentru asta. De obicei baietii nu prea sunt cu chestii de genul, insa in cazul tau vad ceva.
Imi place descrierea, stilul dramatic, cu un iz psihologic in prolog. Se vede ca esti un tip destul de citit.
Nu mi'au placut greselile ce au fost in numar destul de mare, ma refer acum mai mult la cele gramaticale.
Am observat cateva virgule lipsa, dupa o interjectie intotdeauna se pune virgula, de asemenea, dupa un substantiv in vocativ.
Ideea pare bunicica, e utilizata oarecum, insa a conturat'o foarte bine descrierea.

Astept nextul, succes!

[Lucifer]

Nu e nimic gresit ca esti baiat si scrii ficuri, chiar te felicit pentru asta. De obicei baietii nu prea sunt cu chestii de genul, insa in cazul tau vad ceva.
Imi place descrierea, stilul dramatic, cu un iz psihologic in prolog. Se vede ca esti un tip destul de citit.
Nu mi'au placut greselile ce au fost in numar destul de mare, ma refer acum mai mult la cele gramaticale.
Am observat cateva virgule lipsa, dupa o interjectie intotdeauna se pune virgula, de asemenea, dupa un substantiv in vocativ.
Ideea pare bunicica, e utilizata oarecum, insa a conturat'o foarte bine descrierea.

Astept nextul, succes!

I know, I know greselile de tastare si cele gramaticale sunt cam multe si asta din cauza faptului ca nu am rabdare sa fac corectura... gomene:(
_______________________________________________________________

anyway:


continuarea primului capitol:)(fiecare capitol incepe cu o data...deci cum asta nu incepe cu o data e continuare)

thanks for the comments really appreciated:> aa si uitasem ceva in caz ca unii dintre voi nu stiti ce inseamna ilegitimi :P :-?? provine din latina si inseamna : nelegiuiti, ticalosi, nevrednici, pacatosi ;;)


Imi simt corpul cum slabeste, slabeste in timp ce incerc sa imi aduc aminte de clipele frumoase petrecute alaturi de tine. Inca nu reusesc sa gasesc motivul mortii tale. Poate ca ar trebui sa ma duc la acel cardinal nebun sa ii retez capul, poate asa m-as simti mai bine. Dar stai ar fi mai bine daca s-ar duce dracului cu tot cu credinta lor nebuna si cu religia lor...sa arda si ei asa cum ai ars tu.

Nu inteleg, defapt nu vreau sa inteleg. Ce au vazut pagan in tine, erai precum un inger, erai ingerul meu. Intradevar pareai ireala, caci orice femeie oricat machiaj ar fi aviut palea in fata ta. Insa asta nu era un lucru rau era o calitate. Aveai trasaturi fine, un corp frumos suplu si plin de forme ametitoare, era o placere sa te privesc, nu ma saturam, erai un drog pentru mine, un drog halucinant.

MA DOARE! Imi e greu sa ma resemnez cu gandul ca nu mai esti, te vreu langa mine, cum. Ah cardinal blestemat sa fi! Ai sa platesti, ai sa platesti scump, am sa te fac pe tine si pe biserica ta sa va blestmati ziua in care ati pus piciorul in Venetia. Ati prvocat pe cine nu trebuia, si ati distrus fructul interzis. Acum veti parasi Raiul, veti face cunostinta cu iadul. Iadul pamantesc.

-Domnule! Se auzi vocea pitigaiata a unei femei pana in treizeci de ani, cu parul lins, o expresie obisnuita si un ten cafeniu deschis, cu niste ochi negri bulbucati ce stateau parca sa iasa din orbite. Avea trasaturi slute, si era neingrijata. Era menajera mea enervanta, nu aveam nevoie de ea acum.

-Dispari...am spus eu cu o oarecare furie in voce indeajuns incat sa o inghete pe femeie, aveam o privire bolnava si sadica, asa ca intelese ca nu era un moment bun sa ma deranjeze. Insa paru sa incerce totusi sa dea o explicatie, dar cuvintele ii erau deja gafaite si balbaite, deparca ar fi incercat sa le smulga.

-A-a-a aveti un...

-Disapari...! Taci! Tipai eu a doua oara la ea iar asta o facu sa tremure din fiecare incheitura, si pleca grabita spre bucataria din capatul holului lung, intunecat lovindu-se de fiecare lucru in calea ei. Aveam acest efect asupra oamenilor.

-Paolo, nu mai speria femeia, nu e frumos! exclama o voce groasa de barbat, era putin ragusita si imi suna cunoscuta. Am facut un efort sa imi amintesc insa brusc mi-am dat seama ca aveam sa regret acest lucru. Era vocea cardinalului Albritzi. Unul dintre nenorcitii ce dadusera ordinul de ...am sa il ucid aici mi-am zis atunci in minte...

-Tu ce cauti batran nebun? Am intrebat eu pe un ton obsesiv incat paream ca eram gata sa il las fara suflare. Nu puteam sa imi dau seama cum de m-am oprit la timp, insa simteam nevoia sa il ascult sa ii aud explicatia pentru fapta facuta, apoi sa il ucid.

-Paolo, iti inteleg disperarea, insa nu iti permit nepolitetea! Cardinalul era un om in jur de cincizeci de ani cu parul carunt destul de inalt la aproape un metru saptezeci, era slab, avea o fata usor ridata in cuda varstei, un ten de culoare normala, tuns scurt. Insa era foarte arogant si mandru de rangul sau in societate.

-Asculta aici..."cardinale"... am spus eu accentuand ultimul cuvant in asa fel incat ghilimelele sa fie intelese. Paru surprins de sfidarea me si incerca sa replice insa nu i-am dat sansa asta. Nu stiu ce vrei sa dovedesti prin vizita ta sau ce incerci sa faci, am continuat eu uitandu-ma cu ochii larg deschisi, aproape isteric la el, insa trebuie sa intelegi doua lucruri: Nu imi pasa ce reactie vei avea , deci prin urmare poti sa ma acuzi de blasfemie, iar in al doilea rand tu si biserica ta nenorocita veti plati pentru cea ce ati facut, privirea mea nu mai era acum cat de cat calma, inspira furie, si era necontrolata, insa ochii imi erau atintiti la cardinal, spusele mele il intimidara si facu un pas in spate lui. Un gest fara rost considerai eu in, caci in secunda urmatoare eram in spatele lui lasandu-mi respiratia rece sa ii alunece la ureche. Se sperie.

-Stiu cat suferi, spuse el pe un ton ce vroia sa sune a consolare, insa ea era o vrajitoare, nu ne puteam permite sa iti riscam tie viata lasand-o in viata, spuse el fara sa gandeasca, crezand ca asta ma va face sa ma simt mai bine. Pana la urma continua el, tu esti dogele acestu oras, nu puteam permite ca tu sa patesti ceva.

- Uite ce e Albritzi, in seara asta am desule probleme, in plus sunt satul, asa ca multumestei Domnului tau ca inca mai respiri , dupa cea ce ai supus. Iti dau sansa sa iti scri testamentul, sa fugi, sa te ascunzi pana maine dimineata, am spus eu soptindu-i aceste lucruri la ureche, aveam un ton indesat, plin de furie, si imi stapaneam dorinta de a il ucide. Insa nu te astepta sa scapi de mine, continuai eu ducandu-ma in fata lui, te voi gasi oriunde te-ai ascunde, incheiai prin a ma uita insetat la el cu o privire ce ar speria orice om , rasai la reactia lui, inghetase, uitase sa respire, puteam sa ii aud inima cum isi incetineste bataile.. Sti cardinale inima ta incepe sa incetineasca, ai face bine sa incepi sa respiri, asta daca nu vrei cumva sa mori, incepui eu sa rad uitandu-ma inca fix in ochii lui, sprancenele mele si intalnira intr-un punct atunci cand imi incruntai privirea, punandu-i mana pe inima. Inclinai putin capul incercand sa par mirat. Sti Albritzi chiar mirosi bine! Cazu jos din picioare ingrozit, lucru ce ma amuza incepand sa rad. Pleca fara sa mai zica nimic, aproape ca fugea incercand sa iasa cat mai repede din casa.

-Maria...Maria! strigai eu puternic, Maria era numele menajerei mele. Aceasta veni imediat ce auzi ca o strig. Nu o lusai sa vorbeasca continuandu-mi ideea. Strange-ti lucrurile iti voi plati pentru serviciile tale. Pana maine dimineata la ora cinci sa fi plecata, voi pleca si eu.

-Dar...!

-Chiar nu poti sa faci nimic din ce iti spun fara sa pui intrebari? Am zis eu iritat de neascultarea ei. Vei fi ucisa daca nu pleci mai devreme, replicai eu incercand sa o sperii, reusisem, ii auzeam tremuratul, asa ca dute...ACUM! tipai fixandu-mi privirea spre ochii ei, scotand un marait din gat. Pleca speriata spre camera ei.

Te iubesc, insa acum parasesc amintirea ta, nu are rost sa continui sa ma amagesc. Nu eram oricum demn tine.
O voce rasuna in mintea mea, era vocea ei dulce si suava:Nu face asta, ei nu merita efortul. Taci taci Anais tu nu existi, tu nu intelegi. Nu iti imaginezi cat m-am abtinut sa il las pe Albritzi in viata. Pleaca din mintea mea pleaca, ai fi murit oricum...trebuie sa ma resemnez. Iti voi razbuna moartea, dar...iesi din mintea mea.Vocea se auzi din nou: Te iubesc!

EI BINE EU NU!

Razbunarea este o patimă des întâlnită; este pacatul celui neinstruit. Salbaticul o consideră nobilă; dar religia lui Christos, care este civilizatorul sublim, o condamnă cu tarie.

_____________________________

cam mult dialog intradevar nu stiu cat d grozav e insa era necesar :-??

[Mabel]

...te vreu langa mine..

Acum nu stiu daca ai mancat un 'A' sau ai facut'o intentionat, insa 'vreu', e arhaism si nu se preteaza, avand in vedere ca ficul tau e plin de neologisme si are un aspect oarecum elegant.

cea ce- ceea ce *intotdeauna e 'ceea', cand vine pronumele relativ 'ce'

Pe langa aceste greseli am mai vazut si altele, de tastare, nefiind foarte importante, n'am sa mentionez de ele.

Am observat ca la sfarsit ai folosit diacritice. Ei bine, daca ai inceput intr'un fel, e bine sa termini asa, mai exact fara ele.

Dialogul nu mi s'a parut a fi deloc sec, ci foarte bine structurat, m'a facut sa ma simt oarecum intr'un roman politist. :))

Dragut, dragut, chiar foarte dragut, mai ales ideea ce la inceput nu ma asteptam deloc sa fie asta.
Repet, nu'mi plac virgulele alea, de fapt nu'mi place ca nu le prea pui.

Mi'a palcut cum ai incheiat, faptul ca faci mereu referire la biserica, desi chiar asta este si subiectul.

Succes, astept nextul si sincere felicitari!;)

[Just Sugar]

Nu eram oricum demn tine.

Nu eram oricum demn de tine

am observat o multime de greseli de tastare...daca nu ai rabdare de ce nu dai textul cuiva care ar putea sa ti-l corecteze inainte de a-l posta?
dialogul este foarte bun,nu este deloc sec...
mi-a placut enorm la sfarsit cand el a inceput sa auda vocea lui Anais...a fost foarte frumos
a fost dragutza si partea de sfarsit cu acel citat care face referire la biserica...
mult succes in continuare si spor la scris^_^

[Lucifer]

14 Martie 1457, Venetia,Adio, Razbunarea


Moartea este doar un instrument al vietii



E mai bine asa, era ceva in neregula cu relatia noastra. Oricum era ceva trecator. Odata si odata aveam sa te pierd, caci nu erai vesnica. Dar nu in acest fel, nu imi pot scoate imaginea cu tine arzand din minte. Nu a fost de ajuns ca trupul tau angelic era acum plin de rani si arsuri provocate de plumbul incins. Ti-au ars chipul acela frumos ce ma fascina candva. Acea privire ce ma seducea, au ars mirosul pielii tale. Nu mai esti.


Albritzi, om nebun cum ai indraznit sa o ucizi pe ea. Esti un las...ai ucis o femeie pentru a ma rani pe mine...nu erai in stare sa ajungi la mine decat prin ea. Nu te-ai gandit nici o clipa ca te-as putea ucide? Sau ce credeai, ca voi cadea in depresie si voi veni la tine sa ma ucizi? Ti-ai facut asta cu mana ta. Nu vei reusi sa scapi te voi vana pana cand nu vei mai fi.


Nu nu e bine ce faci! Sa taci Anais, sa taci esti doar o naluca provocata de mintea mea inca nevindecata. Vei disparea imediat ce ucigasii tai vor muri. Atunci voi uita iubirea pentru tine, iubirea pentru ochii tai albastiri, nu imi voi mai aminti dorinta ce ma cuprindea atunci cand te vedeam, va disparea mirosul tau din mintea mea, nu ma vei mai bantui.


-Seniore, vocea menajerei se auzi strigandu-ma, trezindu-ma din transa in care intrasem, seniore eu mi-am strans lucrurile, ma pregatesc sa plec mai aveti nevoie de ceva. Vocea ii parea inecata, pe fata ei se citea frica, se pare ca discutia mea cu Albritzi si spusele mele o speriasera foarte tare. Ma simteam vinovat si nu doream ca ea sa pateasca ceva in drum spre casa parintilor ei. Trebuia sa o calmez.

-Maria, am spus eu indreptandu-ma spre ea, i-am luat fata intre maini uitandu-ma in ochii ei, trebuie sa te linistesti, nu ti se va intampla nimic rau ai incredere in mine. Ma uitam in ochii ei inca putin speriati se temea ca nu cumva sa pateasca ceva ca nu cumva familia ei sa fie ranita. Chiar nu ai de ce sa te temi, am continuat eu, nu va mai fi nimeni sa te deranjeze de azi inainte, nu va face nimeni legatura intre mine si tine, calmeaza-te. Incepuse sa se calmeze, in ochii ei nu se mai citea teama si disperarea dinainte, avea incredere in spusele mele. Asa, acum ia astia si fi fericita, am spus eu punandu-i in mana doua pungi cu monezi de aur. Am facut un gest ce in mod normal nu l-as fi facut nu vroiam sa ii dau sperante femeii, am sarutat-o de ramas bun pe frunte, soptindu-i la ureche usor cu o voce calda: ai grija de tine fi fericita, traieste-ti viata.



Imediat ce Maria iesi pe usa, am asteptat ca ea sa treaca de catedrala, nu vroiam ca ea sa fie martora la cea ce avea sa se intample. Indata ce ea era destul de departe incat sa nu o mai vad, am iesit pe usa, indreptandu-ma spre catedrala. Venetia va avea astazi parte de un spectacol, iar Albritzi avea sa ma cunoasca cu adevarat.


Ajuns in fata catedralei, m-am ocupat usor de garzi, intrand in catedrala am avut surpriza sa vad ca o parte din inchizitori plecasera ramasesera doar zece. Indeajuns incat sa imi satisfaca setea, incercam cu disperare sa dau de Albritzi. Am ajuns in subsolul catedralei acolo unde era camera de tortura. O camera mare intunecata, nepavata pe jos era doar pamant, iar peretii erau goi, fara decoruri. Imediat ce intrai acolo, un miros de sange putrezit iti ajungea la nas inecandu-te. Era plina de instrumente de tortura: bice, catuse, cuie, roti de intins. Era sumbru. Cardinalul parea ca pregatea o masa se pare ca mai gasisera o vrajitoare sau altceva. Asta era cea ce credeau ei! M-am strecurat cu rapiditate in spatele lui si i-am soptit la ureche:


-Cardinale, iti amintesti ca aseara ti-am spus ca mirosi bine? Am venit sa si gust. Am inceput sa rad foarte tare, Albritzi incremenise, l-am intors cu usurinta cu fata spre mine si m-am uitat cu sadism in ochii lui. Respira cardinale nu vreau sa mori...inca am adaugat eu, lipindu-mi buzele de urechea lui si soptind, trebuie mai intai sa vad ce gust ai.

-Paolo despre ce v-vorbesti! Linisteste-te, vocea ii era inghetata, ii se pusese un nod in gat, cuvintele ii iesau smulse, repiratia ii era greoaie. Trebuie sa vorbim.

-Nu nu nu ! Cardinale, am spus eu pe un ton cald usor insa plin de sarcasm si ironie, acum vei afla pe pielea ta ce inseamna tortura, iar in momentul cand in corpul tau va mai exista putin sange cat sa mai rezisti inca cinci minute vei vedea cat de bine te simti atunci cand arzi.

-Ce tot spui acolo, nu inteleg, nu ai indrazni, spuse el speriat cazand jos din picioare se uita la mine adanc de parca ar fi vazut o stafie. Urma o pauza de cateva secunde apoi spuse pe un ton cazut, ar fi vrut sa fie un ton dur, amenintator, insa nu ii reusise, glasul lui se inmuiase: Vei fi prins si te vor ucide. Nu stiu cum ai intrat aici dar garzile te vor prinde.

-Garzile tale, cardinale sunt...nu stiu cum sa fiu mai explicit incat sa intelegi...sunt moarte am spus eu zambind ironic.

- Cum ai facut asta..nu te cred...ce esti tu? Spuse el speriat incercand sa fuga spre usa din spatele meu. Insa efortul lui fu in zadar in secunda urmatoare eram in fata lui tinandu-l stans de maini.

-Sunt un vampir, Albritzi! Nu am asteptat ca el sa dea vreo replica, nu l-am lasat ca el sa analizeze cea ce tocmai spusesem. Imediat ce am rostit cuvantul vampir l-am muscat de gat, simtindu-i sangele ce curgea violent. Chiar avea gust bun, era dulce, asa cum imi placea mie. Asa cum promisesem l-am lasat inca in viata, eram satul garzile si putini preoti ce se aflau in catedrala ma satisfacusera. L-am asezat pe una din acele mese mari de ciment si aveam sa ii arat ce inseamna cu adevarat pedepsele pe care ei le aplica. Mi-am pus mana pe fata lui, uitandu-ma atent la sangele care inca mai curgea din gatul lui, corpul lui s-a aprins, luase foc. Pentru prima data in ultimi zece ani imi folosisem puterea mea speciala. Asa s-a simtit ea Albritzi, asa s-a simtit Anais, am spus uitandu-ma la el auzindu-i urletele de durere.


Eram in sfarsit multumit, reusisem sa ma razbun. Ma simteam atat de bine, in sfarsit reusisem sa imi alung din amintirle neplacute, ma simteam liber.
Adio frumoasa mea! Adio mireasa mea. Te iubesc...

[Just Sugar]

yupiii in sfarsit la ucis pe Albritzi...frate si Paolo este vampir
uuu este fic cu vampiri...tananam
greseli nu am vazut...bine vazusem inainte sa il corectezi...dar nah acum numai sunt
capitolul a fost frumos mai ales faza cu Albritzi care ia foc...deci abilitatea speciala a lui Paolo este legata de foc...super tare
ne gonty spor la scris si daca mai vad greseli de acum incolo vorbesc cu vampirii^_^

[Mabel]

Oh, iti voi repeta acelasi lucruri u.u
Virgulele, reprezinta una dintre greseli.
Un exemplu vizibil:

Nu nu e bine ce faci!

Corect e : Nu, nu e bine.
Repetand cuvantul 'nu', automat trebuie sa pui virgula intre el.
Mai exact:
-se pune virgula in astfel de cazuri;
-intotdeauna inaintea unei conjunctii adversative;
-cand vine vorba de o interjectie, un substantiv in cazul vocativ;
-cand enumeri ceva;
- propozitiile coordonate juxtapuse;
-cand vine vorba de o apozitie de orice fel.
Sunt destul de multe cazuri, insa eu ti'am zis de cele mai cunoscute.

Asta era cea ce credeau ei!

Ah, nu, nu, nu!
E 'ceea ce' mereu, ti'am mai zis'o!

Cu greselile e tastare vad ca e bine, n'am mai vazut.
Insa cu chestiile alea vreau sa vad ca nu vorbesc la toti peretii.

Mi'a placut dialogul, frumusel.
Ca si idee eu as fi trecut la acesta etapa mai pe la sfarsitul fic'ului. Anyway, asta tine mai mult de mine.
Pe total e binisor.

Astept nextul, succes!