Ilegitimi~Vampires~

[Lucifer]

Mai era un singur lucru de facut inainte sa imi parasesc amintirile, inainte sa parasec Venetia. Am incendiat catedrala. Un sentiment placut ma cuprinse ma simteam bine, simteam cum placerea imi curge prin vene. Alungasem ura, iubirea si regretul din mintea mea. Venise timpul sa renunt la minciuni, intr-un fel este mai bine ca sa intamplat asa. Trecusera deja patru ani de cand eram in acest oras, in scurt timp lumea ar fi inceput sa banuiasca. Nu mai puteam pretinde ca am treizeci si cinci de ani. A fost prostesc din partea mea sa ma indragostesc de o muritoare, anii ar fi trecut si ea ar fi imbatranit, in timp ce eu as fi ramas tanar. Asa cum sunt de doua mii de ani. Am crezut ca am reusit sa imi suprim aceasta parte slaba din mine.


Asta nu a fost o dragoste, a fost o obsesie. O obsesie cauzata de mirosul ei puternic, refuz sa cred ca a fost iubire. Am renuntat sa cred in iubire acum mult timp. Am renuntat sa mai cred ca ea exista atunci cand prima mea iubire a murit in bratele mele. Eram vampir de putin timp cand ea a murit, si nu am avut forta sa o salvez. As fi putut sa ii ofer cel mai frumos dar, as fi putut sa ii ofer viata vesnica,dar am fost prea slab. Ani buni dupa acest incident m-am invinuit pentru moartea ei. Anais, iarta-ma, stiu ca nu ti-ar fi placut sa fac acest lucru, insa urasc, urasc din tot sufletul sa fiu provocat. Acum te las, las in urma mea toate amintirile si imagiea ta, si neg iubirea ce iti spuneam ca ti-o purtam candva.


Auzisem ca astazi un grup de negustori pleca din port spre Mestre pentru a face negot acolo. Era o cale mai umana de a parasi orasul. Avea sa fie o calatorie scurta de de doua zile si doua nopti. Odata ajuns acolo urma sa parasesc Italia si sa ajung in Marea Britanie, tara din care venisem acum patru ani. In ciuda faptului ca in urmatoarele doua zile aveau sa fie petrecute in largul marii foarte aproape de oameni nu ma simteam deloc ciudat. Fapta mea din dimineata aceasta m-a ajutat.


Acum sunt plin, si nu oricum ci cu sange uman. Ah, ce gust divin, este atat de fin si cald spre deosebire de cel animal.
Aceste doua zile au trecut repede, seara eram pe puntea vasului iar dimineata in cabina mea. Trebuia sa evit soarele acest lucru m-ar da de gol. Ajuns in Mestre m-am indreptat spre cel mai apropiat han. Insa atunci cand esti un vampir, viata ti se poate parea putin ciudata atunci cand vezi ca majoritatea celor asemenea tie se retrag spre orase mici. Nu multi au curajul sa se stabileasca in orase mari. Mestre avea sa imi demonstreze ca teoria mea era adevarata.


Atunci cand am intrat in han am inceput sa aud fara sa vreau conversatiile dintre cei prezenti acolo. Se pare ca un sir de crime speria de cateva zile localnicii. Trupurile victimelor erau gasite la marginea orasului aparent din cate speculau localnicii pareau sa aibe pielea foarte alba. Pielea alba pentru ei nu parea nimic interesant, insa puntru un cunoscator acest lucru era un indiciu foarte bun. Prin zona era un vampir ce nu isi putea stapanii setea.


Aceasta discutie pe care am auzit-o mi s-a parut interesanta, trebuia sa stau in Mestre doua zile pana gaseam un cal cu care sa pornesc la drum, as fi putut alerga era mult mai sor si mult mai rapid decat orice cal. Hranit bine as fi putut alerga aproape doisprezce ore, insa acest lucru era foarte riscant. Of, trebuie sa astept pana gasesc un cal destul de rapid. In orice caz acum era seara nu puteam pleca, asa ca am decis ca o mica vanatore de vampiri nu ar strica. Un barbat de la o masa din spatele incaperii hanului ii spunea unui altuia ca era cel ce descoperise ultima victima, si ca asta se intamplase in dimineata asta. Asta insemna ca mirosul amicului meu inca mai persista pe hainele si mainile barbatului.


M-am plimbat usor prin incapere strecurandu-ma printre mese, uitandu-ma la peretii goi de caramida , pana cand am ajuns in spatele barbatului . Atunci am tras aer in piept, inhaland imediat trei mirosuri: unul era al barbatului ce statea la masa si mirosea foarte urat, era un miros de sange amestecat cu rom ieftin, iz si un miros ce m-ar fi facut sa vomit daca as fi fost uman, mirosea a pisica, uram pisicile. Al doilea miros era al victimei mirosea a mort si era foarte slab. Al treilea era inconfundabil era un miros fin, dulce si in acelasi timp rece, era mirosul unui vampir. Insa avea ceva special nu era un vampir batran, in mirosul lui inca se mai putea simti mirosul sangelui, era un vampir tanar, un nou nascut.


Acest lucru ma facu si mai curios, si mai dornic de a il ucide, nou nascutii sunt imprevizibili, feroce si foarte puternici. Nu sunt multi cei ce indrasnesc sa incerce sa se opuna de unui vampir tanar. Insa experianta si varsta si mai ales faptul ca este proaspat hranit imi va usura munca. Am iesit imediat din han, miscandu-ma foarte repede aproape ca nu m-a vazut nimeni iesind. Am inceput sa alerg pe strazile orasului, ma miscam atat de repede incat caladirile devenisera doar o linie continua de negru, si din loc in loc cate un punct galben ce venea de la felinarele ce iluminau strazile. Mirosul ma-a dus undeva spre iesirea nordica a orasului. Am incetinit pentru a putea gasi cu exactitate ascuzantoarea vampirului, insa nu a mai fost nevoie caci cateva secunde mai tarziu acesta era in fata mea gata sa ma atace.


Am pasit in lumina pentru ca el sa ma poata vedea, incat sa isi dea seama ca sunt unul de-al lui. Imediat ce fata mea fu expusa in lumina ramase impietrit, nu ii intelegam reactia. Ma cunostea, cine era creatorul lui, ii spusese despre mine, ii spusese regulile?


-Buna seara domnule... am spus eu putin socat de reactia sa, ne cunoastem de undeva? Nu imi pareti familiar, ironia se simtea in vocea mea.

- A a a... Bruno!

-Ce, nu am inteles? A te numesti Bruno, am continuat eu inca pe un ton ironic, deci spune-mi, ne cunostem de undeva, in caz ca ma cunosti cred ca intelegi si prezenta mea aici.

- Edan Eratti, spuse el plin de teama, vocea tremurandu-i pe ultimele silabe.

-Ce ai spus, de unde sti numele acela, am ridicat tonul, din voce disparandu-mi ironia . Acum tonul imi era mirat si privirea imi era salbatica dar inca fixata pe individul din fata mea.

- Ttt-u , tu est Edan Eratti, zis si Paolo Eratti, fost Edan Rossi, parea sa stie destule de multe despre mine asa ca l-am lasat sa vad cat de multe stie, ai parasit familia Rossi in urma cu zece ani, continua el inca temandu-se ca nu cumva sa il atac, deoarece nu erai de acord cu planurile lui Dario de a porni un razboi. Doreai pace printe cei ca noi, si nu doreai expunerea noastra. Dario dorea suprematie peste intreaga Italie. Ati avut un duel in urma caruia ai iesit invingator, si astfel l-ai ucis. Cativa ani de zile nimeni nu mai auzise nimic de tine pana cand ai ajuns in Venetia si ai devenit doge. Asta l-a suparat pe creatorul meu si a vrut sa se razbune. Planuia sa atace zilele acestea insa acum este mort. L-am omorat din gresala, spuse el pe un ton usor temandu-se sa nu fac vreun gest brusc.

-Cine a fost cel ce te-a creat, am spus eu rastit , in secunda urmatoare fiind in spatele lui, ridicandu-l in aer intr-o mana. Spune cine, am uralat eu.

-Mm-atteo, vocea ii era astupata si cuvantul ii iesi cu greu.

La auzul numelui, am simtit cum mana ce il tinea pe nou nascut in aer se stranse tot mai tare in gatul acestuia, puteam sa ii simt eforturile de a se elibera, insa nu aveau sa ii fie de nici un folos, oricat de tanar ar fi, nu se pune cu forta si experienta dobandita de mine in doua mii de ani.

-Si mai exact cum ai reusit tu sa il omori pe Matteo, imi este greu sa ma gandesc ca te-ai fi putut apropia indeajuns de mult de el incat sa ii poti face ceva, in vocea mea era prezent dispretul dar si amuzamentul, nu imi venea sa cred ca Matteo a fost ucid de un nou nascut prost si neinvatat. Vorbeste!

-In timpul unui antrenament, eram mult prea insetat si am pierdut controlul, si
l-am secat, spuse el cu jumate de gura inghitind in sec ochii findu-i infricosati.

-Si ma rog cum de aveai tu control, de cand au nou nascutii control? Si mai presus de toate cum ai reusit sa eviti paraliza lui Matteo, presupun ca stiai ca asta e abilitatea lui? Eram foarte intrigat, nu imi venea sa cred ca Matteo chiar era mort. Spune odata nu am toata noaptea la dispozitie, vocea imi era neregulata din pieptul meu iesind un marait puternic.

-A-a-aam invins datorita abilitati mele, in timpul transformarii nu am simtit nici o durere ba chiar puteam merge si face tot ce faceam inainte, doar atunci cand il auzeam pe Matteo sunand cuvantul durere, durerile ma acaparau. Dupa cele doua zile cat a durat transformarea am observat ca aveam abilitatea de a anula efectele puterilor celorlalti asupra mea. Matteo s-a decis sa ma pastreze, vezi tu eu nu am fost primul, am fost defapt al douazecelea, ceilalti, spunea Matteo au fost inutili si nu puteau concura cu tine asa ca i-a ucis. Parea increzator in puterea lui si disperarea din voce incepuse sa ii dispara, era prea increzator.

-Oh, deci tu si nenorocitul ala chiar credeati ca ma puteti dobora pe mine atat de usor? Daca era asa de increzator de ce avea nevoie de tine, a uitat ca scumpul lui fratior Dario desi avea aceiasi abilitate ca si a lui nu a putut sa ma invinga? Ce il facea sa creada ca negarea puterii mele avea sa ma incetineasca. Sunteti de-a dreptul amuzanti un vampir tanar si unul de doua sute cincizeci de ani, oh, pardon un fost vampir de doua sute cincizeci de ani chiar credeati ca puteti invinge unul cu o experenta ca a mea? Nu ti-a spus Matteo care era ocupatia mea inainte sa fiu transformat? Eram un asasin dragul meu , Bruno. Vocea fiindu-mi dura si ironica. Uite hai sa jucam un joc, mi e pare amuzant, ironia inca era prezenta in vocea mea desi aceasta nu mai era dura ci foarte copilaroasa si plina entuziasm. Ne vom duela daca tu reusesti sa imi anulezi puterea mea si sa ma imobilizezi...eu te voi lasa sa ma ucizi si vei fi liber sa faci ce vrei. Insa, vocea mi se schimba devenind serioasa si foarte impunatoare fiind plina de ostilitate, daca eu reusesc sa te imobilizez fara ca tu sa imi anulezi mie puterea va trebui sa imi juri credinta si sa faci toata existenta ta cea ce zic eu. Pentru a nu te rani pe tine vom folosi sangele femei din spatele acelui tufis...presupun ca i-ai lasat catusi de putin sange in corp. Sper ca Matteo ti-a explicat cum sta treaba cu hranitul, nu o sa te dadacesc acum.


Bruno fu de acord cu ideea mea fiindu-mi foarte recunoscator ca l-am slabit din stransoare si l-am lasat cu picioarele pe pamant. Lua cadavrul femeii din spatele unui tufisi din dreapta mea si ii smulse capul lasand sangele care ii mai ramasese inca in corp sa curga pe pamant si trasa cu el un cerc in jurul nostru. In scurt timp eram fata in fata. In momentul cand am spus " Sa incepem" incerca sa faca vesnica miscare si greseala pe care orice tanar o face lupta corp la corp fara a se folosi catusi de putin de creier.


-Prea incet am spus eu, in momentl cand am ajuns in spatele lui imobilizandu-l si lasandu-mi respiratia sa ii sufle in urechi, in secunda urmatoare in jurul nostru cercul trasat cu sange se aprinse. L-am eliberat! Acum esti al meu si vei face cea ce voi spune in caz contrar...vei sfarsi ca si femeia aceea am spus uitandu-ma spre corpul femeii care se aprinsese.

-Dar...cum ai facut asta? Cum ai evitat abilitatea mea?Era foarte uimit, si tonul lui era foarte curios si nedumerit, era foarte amuzant ma facuse sa rad.

- E foarte simplu, am spus eu cu o oarecare ironie in glas dupa care vocea imi deveni normala, ei bine totul se rezuma la viteza, pentru un vampir normal e destul de greu sa evite o abilitate insa pentru unul ca mine si cu experenta mea este foarte usor. Sunt foarte rapid mai rapid decat majoritatea. Sunt doar doua persoane defapt care pot tine pasul cu mine. Se pare ca Matteo nu te-a invatat prea multe, voi avea destul de multe de explicat si o groaza de lucruri sa te invat pe tine si pe viitorul tau camarad.

-Ce? Despre ce vorbesti?

-Toate la timpul lor, figlio*!


Cand un om moare, un capitol nu este sters din carte,ci tradus într-o alta


___________________________________
*it=fiule
you know the story leave comments and stuff like thyat:)...sper sa nu mai fie greseli am incercat sa corectez insa rabdarea mea e foaaaaarte limitata:)) :-"

[Lucifer]

no comments :-< :((
_______________________________________


16 Martie 1457, Amintiri, Yanni

Amintirile sunt o muzică ce ne vine de undeva dincolo de orizont.




Viata este de neinteles, atunci cand iti propui ceva deseori sfarsesti prin a renunta la adevaratul tau scop si ajungi sa castigi mai mult decat puteai spera sa obti daca nu te abateai de la planul tau. Baiatul acesta o sa fie folositor, abilitatea lui este foarte interesanta, nu am mai intalnit sau auzit ca cineva sa aiba asa ceva. Matteo, Matteo ce puneai tu la cale? Ai murit ca un prost fara pic de demnitate, ai murit in rusine, chiar nu pot sa cred ca ai fost ucis de un copil.


Nu v-ati saturat oare tu si cei din familia voastra sa tot muriti din mainile mele? De ce mai cautati razbunare? Nu va dati seama ca unii ca voi nu ma pot ucide? De ce mai incercati? Mi se pare foarte amuzant sa vad ca de fiecare data incercati altceva, asasini, cadavre si mai nou nou nascuti. Nu voi muri asa usor, nu pana nu imi voi indeplini visul.


Intalnirea cu Bruno se dovedise a fi folositoare, ma alesesem cu un nou ajutor si aveam sa plec mai devreme decat planuiam din Mestre. Se pare ca Matteo avea o noua ocupatie, cresterea cailor, si unii dintre ei erau chiar foarte rapizi, din spusele lui Bruno. Inca nu eram multumit de faptul ca trebuia sa fac drumul pana in Anglia calare pe un cal, as fi preferat alergatul as fi ajuns acolo in mai putin de o saptamana, luand in calcul traversarea oceanului cu un vapor.


Am plecat a doua zi dimineata la prima ora. Am luat-o spre nord urmand sa ajungem in Franta iar de acolo puteam traversa oceanul. Avea sa fie o calatorie destul de lunga insa cel putin aveam companie. Va fi amuzant sa imi petrec timpul alaturi de un nou nascut si sa il invat. Pe langa toate acestea vanatoarea avea sa fie mai amuzanta de acum inainte, sa vanezi de unul singur este destul de plictisitor. Orele treceau iar noi ne indreptam tot mai mult spre destinatia noastra. Dupa aproape opt ore de drum am hotarat sa ne oprim, pentru a lasa caii sa se odihneasca. Eram in apropierea unei paduri asa ca am hotarat ca o mica vanatoare nu ar strica, mai ales a Bruno nu se hranise de aproape doisprezece ore. Nu era foarte mult pentru mine, defapt eu aveam aproape trei zile de cand il omorasem pe Albritzi, as mai fi putut rezista inca o zi sau doua.


-Bruno, preupun ca iti este sete. Am spus eu pe un ton sarcastic insa tostusi calm si amuzant, Reactia lui veni imediat M-am uitat in ochii lui care acum erau negri, nu mai puteai distinge altceva in ei. Privirea aceea impreuna cu fata lui alba si parul de un blond inchis, ar fi speriat imediat un om daca s-ar fi uitat in adancimea ochilor lui.

- A-a-a da! Era putin rusinat, puteam citi pe fata lui care acum se uita in pamant. Nu ii placea sa il privesc ca pe o veriga slaba. Insa chiar nu faceam asta, vroiam doar sa il ajut si sa il invat sa se autocontroleze, sa isi tina setea in frau astfel incat sa nu il consume.

-In seara asta vei invata ca sunt si ale cai de a te hrani si fara sa ucizi oameni, animalele iti pot satisface setea la fel ca un om. Cu timpul te vei obisnui cu gustul putin mai sarat si cu raceala. Propunerea mea il surprinsese se astepta la un vanat ceva mai diferit si mai uman. Un zambet mic se asternu pe fata lui ovala iar ochii lui acum negri de sete pareau foarte dezamagiti. M-am simtit putin vinovat insa mi se parea un lucru foarte bun odata si odata v-a trebui sa invete sa supravietuiasca cu sangele de animale. Bruno, am continuat eu, nu fi dezamagit nu este atat de rau pe cat suna eu traiesc in acest fel de mii de ani si asta nu m-a oprit sa nu ma simt bine sau sa imi dauneze . Uneori si eu mai consum sange uman insa foarte rar o data la doua trei luni doar de pofta pentru a ii simti gustul. Imi vei da dreptate pe parcurs vei vedea, trebuie doar sa incerci.

-Bine, asa voi face! Insa va trebui sa imi sa imi raspunzi la cateva intrebari. Cateva destul de usoare zic eu. Intrebari, ce intrebari ar avea sa imi puna credeam ca Matteo i-a explicat cum sta treaba.

- Ce fel de intrebari? Am intrebart eu mirat putin ironic totusi.

-Abilitatile noastre...cum le primim, ce le distinge unele de altele. Asta era una usoara, insa nu imi venea sa cred ca Matteo nu ii explicase toate astea.

-Aceste abilitati mai speciale pe care noi le avem nu tin strict de vreo abilitate de a noastra din viata noastra umana ele pot fi diferite de la vampir la vampir. Eu de exemplu din viata mea anterioara m-am ales cu o viteza ceva mai dezvoltata in afara de asta dupa cum ai vazut posed abiltatea de a da foc sangelui. Acesta din urma s-a manifestat in timpul transformarii. Majoritatea abilitatilor isi au originile in timpul acesteia. In functie de cea ce simtim sau vedem. E ceva ce nu putem controla. Eu simteam ca intregul corp imi ia foc, imi era foarte cald si desi pielea mea ar fi trebuit sa inceapa sa se raceasca asa cum este normal aceasta se incingea tot mai tare. Matteo si Dario au primit abiliatile datorita bolii pe care au avut-o. Dupa cum presupun ca sti ei erau gemeni si s-au nascut paralizati. In urma cu doua sute cincizeci de ani, in timp ce eu eram intr-o vizita la Roma, atunci cand ei aveau douazeci si trei de ani mama lor a murit. I-am auzit pe amandoi tipand asa ca m-am dus sa vad ce se intampla. Nu ii mai cunoscusem pana atunci dar atunci cand am vazut starea in care se aflau si faptul ca singura persoana care se ocupa de ei murise m-am decis sa ii transform. Si in felul acesta au primit acel gen de abilitate, era o extensie a cea ce ei suferisera o viata intreaga. Imediat ce transformarea a fost completa au putut merge...insa dupa cum ai auzit si vazut s-au intors impotriva mea si restul povestii o sti.

- Te superi daca...te mai intreb ceva? Asta avea sa fie ceva mai serioasa eschiva din vocea lui si pauzele foarte lungi demonstrau asta se temea de reactia mea. Cum ai ajuns tu asa? Adica cum ai fost tu transformat?

- Aaa, asta. Am spus zambind.


Ei bine este o poveste destul de lunga si nu atat de simpla precum transformaile din ziua de azi. Erau alte reguli atunci, alti conducatori.Vezi tu acum doua mii de ani nu erau atat de multi vampire, asa cum sunt acum. Ca sa fiu mai precis erau cam unsprezece. Acesti unsprezece se numeau Ilegitimi. La inceput a fost doar unul pe nume Yanni. Nimeni nu stie cum a fost transformat, nici el nu isi mai aducea aminte. Cu timpul simtindu-se singur i-a creat pe ceilati zece. Erau din cate se pare rude, astfel au creat familia Ilegitimi. Au ajuns la concluzia ca superioritatea noastra trebuie ascunsa. Crearea de noi vampiri a fost interzisa de catre Yanni, iar nesupunerea insemna moarte. Asta se intampla cu aproape o mie de ani inainte de transformarea mea. Si se pare ca regulile fusesera incalcate chiar de catre Yanni care se indragostise de o muritoare si a salvat-o de la moarte. Vez tu el era un om foarte dur, foarte incapatanat si mandru de sine. Desi ceilalti l-au acuzat de tradare si incalcarea regulilor, el considera ca tot cea ce facea el era bine. Insa nu a fost asa, femeia nu s-a putut stapani. Nu toti suntem inzestrati cu puteri ca ale tale. Femeia a inceput sa ucida din ce in ce mai multi oameni, a omorat un sat intreg in doar o noapte; lumea incepuse sa banuiasca asa ca ceilalti au uciso.


Yanni s-a razbunat pe ei pentru moartea femeii, ucigand-o pe cea care ii omorase iubita. Aceea era sora sa, a uciso fara nici cel mai mic regret. In acest punct al povestii apar eu. Creatorul meu era fratele lui Yanni, numele lui era Rorant. Acesta a vrut sa razzbune moarte sotiei sale, insa nu putea face asta de unul singur. Rorant impreuna cu ceilalti noua ramasi au vrut sa il ucida pe Yanni si sa il inlature astfel de la conducere, insa puterea lui Yanni nu le-a permis asta. Era o putere ceva mai speciala, nu am mai auzit pe cineva sa aiba asa ceva decat la el. In timp ce transforma pe cineva se pare ca isi lasa cumva urma in corpul lor. Nu stiu cum sa iti explic incat sa intelegi. Atunci cand un vampir care fusese creat de el incerca sa il atace ceva se intampla in corpul lor si se pare ca o durere cumplita se instala. Asa au ajuns la concluzia ca sigura cale era crearea unor noi vampiri. Au ales sapte oameni pe care ei i-au considerat demni sa primeasca acest dar, si indeajuns de puternici si bine antrenati incat sa reziste dorintei constante de sange. Au ales o echipa de asasini, ce era renumita in acea vreme pentru misiunile indeplinite cu rapiditate si fara dovezi. Eu eram liderul grupului. Am fost chemati de catre Rorant sub pretextul unei false misiuni. In momentul in care am ajuns in castelul ce aprtinea ordinului Ilegitimi am fost cu totii atacati.


Am simtit pentru o secunda o durere cumpita, nu gasesc cuvinte indeajuns de bune pentru a o putea descrie. Apoi am inceput sa ma incalzesc, ardeam.
Am indurat aceasta arsura timp de doua zile, in nici o clipa din viata mea nu mai trecusem prin asa ceva. Anii de antrenamente dure pentru deveni asasin mi se pareau nimic in comparatie cu cea ce simteam atunci. Dupa transformare ne-au dus intr-o camera undeva la subsol. Era goala si luminata doar de doua torte, prea slab luminata pentru a putea vedea ceva, insa noile noastre simturi ne permiteau sa vedem chiar sa distingem fete, expresii. Pe jos erau intinsi oameni lesinati, mirosul de sange era puternic. La inceput am simtit o durere in gat atunci cand am realizat ca mintea mea ii dicta corpului sa bea acel sange, sa ia vietile acelor oameni.


Mirosul imi inundase narile ma uitam uimit cum colegii mei erau deja fiecare la gatul unui om, numai eu eram in picioare refuzand sa accept asa ceva. Apoi am auzit pentru prima data vocea dura si rece a lui Rorant

~Nu are rost sa lupti impotriva setei, fa cea ce mintea iti dicteaza~

Desi era la cativa metri distanta de mine in mai putin de o secunda a fost in spatele meu, facandu-ma sa ingenunghez in fata corpului unei femei. M-a impins pur si simplu cu fata in rana provocata aparent de un cutit, de pe corpul femeii. In acel moment nu am mai putut rezista imediat ce buzele mele au intrat in contact cu sangele, imediat ce mirosul puternic mi-a inundat narile nu am mai constientizat cea ce faceam. Eram deja la gatul femeii gustand cu ardoare sangele ei, era atat de catifelat si cremos, nu m-as mai fi oprit. In ciuda avertismentelor lui Rorant nu ma opream eram pe punctul de a bea pana si ultima picatura. Vroiam mai mult. Zile intregi dupa transformare ne-am rezumat la vanatoare si la antrenamente, am invatat cum sa ne folosim abiltatile si sa ne stapanim setea.


Dupa lungi saptamani pline de antrenamente si lupte cu noi insine pentru a ne stapani setea continua de sange, Rorant ne-a explicat motivul transformarii noastre. Trebuia sa il ucidem pe Yanni. O sarcina deloc usoara, la el ca si Rorant, Yanni is facuse propriile sale garzi de corp, eram depasiti in numar. Am atacat.Am fost singuri, Rorant nu a venit cu noi, toti cei sase prieteni ai mei au murit. Eu am fost cel care a ajuns la Yanni. A fost o lupta dura, Yanni era mult mai puternic si mai experimentat decat mine. Insa avantajul meseriei mele m-a ajutat sa il dobor intr-un final. Si-a acceptat infrangerea cu onoare dar nu inainte de a imi spune ultimele lui cuvinte.

~Blestem ziua cand l-am transformat pe Rorant! Sa te feresti de el nu este omul pur si bun care pare, sa nu crezi nimic din ce ti-a spus. Fugi, fugi cat mai departe de el. Acum ca eu nu voi mai fi, nu va mai avea nevoie de tine, te va ucide. Nu uita ai primt cel mai frumos dar pe care un om l-ar putea primi vreodata, ai primit viata vesnica, foloseste-o si bucura-te de ea, asa cum eu nu m-am putut bucura. Iar atunci cand iti vei aduce aminte de mine sa ma razbuni, sa il ucizi pe Rorant!~

-La fel ca tine, am fost creat pentru a ucide. Dar spre deosebire de tine eu nu am avut forta si vointa necesara sa il ucid pe Rorant. E inca acolo, impreuna cu familia sa. Dar va veni ziua cand familia Ilegitimi nu va mai fi. Am facut o promisiune. I-am jurat lui Yanni ca ii voi ucide. Am spus eu cu capul plecat in pamant, putin intristat de propriile-mi amintiri.
- Interesant. Spuse baiatul incepand sa rada. Expresia lui relaxata si in acelasi timp amuzanta m-a molipsit facandu-ma sa rad alaturi de el.


Amintirea este parfumul sufletului.

[Just Sugar]

am pierdut doua capitolele....dar am reusit sa le recuperez, o sa il comentez pe ultimul
deci Bruno a fost creat sa il omoare pe Edan?!...interesant,dar acum este de partea lui Edan...imi place ideea
greseli de tastare au fost:
-nou nou nascuti=nou,nou nascuti
- a=ca...unde ai uitat c-ul?!
-preupun=presupun
-tostusi=totusi
-ale=alte
-intrebart=intrebat
-vampire=vampiri
-cea=ceea
-uciso=ucis-o
-razzbune=razbune
-is=isi...si am mai observat prin unele fraze faptul ca uiti sa pui virgula unde trebuie sau pur si simplu punctul...sper sa ai mai multa grija data viitoare
dialogul a fost bun....naratiunea la fel
mi-a mai placut faptul ca ai povestit despre Yanni si asa am putut afla cine la transformat pe Edan si totodata de unde vine titlul de Ilegitimi.A fost un capitol reusit
ne spor la scris si kissu^_^

[Just Sugar]

scuze Gonty ca nu am mai citit...am avut o problema, iti povestesc eu knd vom vb

capitolul asta a fost foarte interesant...mi-a placut vanatoarea
ma distrat faza cu Edan, cand la convins pe Bruno sa se duca sa vaneze ursii
la final am observat ca ai scris si povestea lui Bruno...pot spune ca mi s-a parut foarte interesanta...si este atat de asemanatoare cu a lu Edan

greseli de tastare am vazut o gramada...pe langa asta am observat si faptul ca in unele propozitii mai uiti sa pui virgulele.acum greselile de tastare:
-totsusi-totusi
-Sepranta=speranta
-suntete=sunete
-idea=ideea
-Shimba-ti=schimba-ti
-copaci=copacii
-sucurgea=scurgea
-slauceasca=straluceasca
-incerand=incercand
-nacut=nascut
-opatasprezece=optsprezece
-douzaeci=douazeci
-inchida=inchide
-uit=uiti

spor la scris in continuare...kiss ya