Gemenele [ vampires ]

[~angelino~]

~GEMENELE ~

Capitolul I :O zi de obisnuita .
Serena point of view
-Serena,vino jos draga mea! Striga ,,mama

[~angelino~]

Capitolul II Ce?De ce eu?Si ce-i cu scoala asta noua?
Serena point of view
Eram in lumea viselor.Mai degraba unul dintre cosmarurile din ultima vreme.De aproximativ 7 luni,visez cum ca eu,ucid persoane nevinovate si repet mereu fraza ,,Oameni dezgustatori.Muriti in chin si disperare,,.La inceput nu era asa de greu sau asa de urat cum e acum.In ultimele 2 luni situatia s-a agravat.In acelasi vis sunt mai mult de 2 persoane omorate.Sunt zeci de oameni,ale caror cadavre zac la picioarele mele iar eu rad malefic si repet aceasi fraza ,,Oameni dezgustatori.Muriti in chin si disperare.

[~angelino~]

Capitolul III

[~angelino~]

~Gemenele~(vampires)
Ok,guys!Ma bucur ca va place avatarul ..^_^
Uita-ti si capitolul 4!
on with the story!

Capitolul 4 Neh...ziua plecarii!Vreau sa mor!



Luna este rosie.Cerul este fara stele , toate au cazut in abisul umbrelor.Din cand in cand, frunzele copacilor mai fosneau, lupii urlau din ascunzisurile lor, iar unii mancau cadavrele oamenilor ce zaceau fara viata prin padurea intunecata.Da,era noapte.O noapre friguroasa si, cred ca eu, eram imbracata intr-o rochie alba , cu dantela,scurta, aproape pana la genunchi. Era foarte frumoasa.Numai locul strica.Si sangele.Peste tot este numai sange.Dintr-o data un zambet diabolic imi schimba sentimentul de durere , iar abia acum observ ca tin in mana un cutit cu doua taisuri.Il ridic incet,zambetul marsav nepierindu-mi de pe fata,si il duc la gatul unui baiat,mai degraba un copil de vreo 8 anisori , nevoia de a omori imi tresare in tot corpul , si cu mici miscari, cutitul perforeaza gatul copilasului.Ma simteam atat de bine, incat am inceput sa rad.Am cazut in genunchi.Mainile erau stranse in pumni si o lacrima de pe fata copilului m-a facut sa ma opresc.Oare...ce am facut?Ma uit imprejurul meu si observ.Si observ...si observ....numai sange peste tot .Cadavre a mii de oameni zac la picioarele mele iar eu rad! De ce? De ce am facut asta? Din nou?
De odata aud un sunet din spatele unui copac si imi intorc privirea agera in spatele meu , iar ochii mi se transforma in culoarea aceea pe care o urasc:rosu! Era un baiat cu parul ca focul iar ochii lui blajini iti inspirau parca incredere. Am inceput sa zambesc.Un sentiment de bucurie pune stapanire pe sentimentele de durere, tristete si agonie , dar de ce?Ma ridic usor-de ce?-si ma reped spre tanarul barbat-Nu! Nu il omori si pe el! Am fost martora la destule-iar apoi sar in bratele acestuia iar el isi incolaceste bratele in jurul meu-Nu inteleg...se cunosc?..adica ne cunoastem?- Inainte sa ma pripesc cu raspunsurile,roscatul intreaba subtil :
- Iar te-ai distrat omorand oameni inocenti? intreba roscatul dandu-mi drumul pe pamantul rece,care pentru mine nu insemna nimic.
- Inocenti?Nu ma face sa rad! Oameni acestia sunt orice,numai inocenti nu!Crede-ma,au comis multe la viata lor,mai multe decat as fii crezut...
Am spus eu asta? Wow.Dar de ce am sentimentul ca nu sunt eu cea care vorbeste?Adica sa fim seriosi,nici nu-i cunosc pe oamenii acestia si intr-o zii ii omor in vis! Nu oricine omoara in vis.- Cuvintele roscatului m-au trezit la realitate din lantul de ganduri care nu imi dau pace...
- Hei,esti in regula?Ai nevoie de sange?Stii,ca dupa atata distractie-pentru tine-,forta de viata iti secatuieste corpul si setea de sange pune stapanire pe tine!
Ce tot vorbeste baietelul asta?Sange?Ma crede vreun fel de maniaca a sangelui?Uite ce e tinere te inseli amarnic.Daca tu crezi ca o sa scapi asa de usor cu asta-
- A...pai...daca pui problema asa..Adevarul este ca nu am mai mancat de o saptamana!Te oferi?
HA?! Cum? Nu am auzit eu bine sau eu am intrebat daca vrea sa-mi fie cina?Uhhh doamne...asta e cel mai ciudat cosmar din cate am avut vreodata...si lasa-ma sa iti spun ca am avut multe cosmaruri la viata mea...mai multe de cat iti poti vreodata imagina.
- Mi-ar face placere,printesa a vampirilor! Dintr-o data,eu,sar la gatul baiatului cu parul rosu si incep sa il sarut pe buze,apoi mai jos,pe obraji,apoi pe gat-sa ma opreasca cineva!!!-,iar dintr-o data canini mei sunt in gatul lui-wow! Noua tehnica de mancat-.Simt cum sangele imi coboara incet din corpul lui intr-al meu.Stop o secunda!
~Flashback~
- Mi-ar face placere,printesa a vampirilor!
~end of flashback~
Eeeeeeeeeeee?V-v-v-v-vam-vampiri?Eh?Si mie de ce nu mi-a zis nimeni ca sunt vampir?Da...cum sa nu...pentru o clipa am cazut in plasa!Hai pe bune acum!Vampirii nu exista!Nu-i asa?N..u?*gulp*Si mai rau!Printesa vampirilor?Hai ca acum nu mai cred.In primul rand nu-s nicio printesa..doar daca ma dau bine pe langa regina Elizabeta.Pe deasupra ca sa mai agravam putin situatia si sa o condimentam..printesa vampirilor?! Va vine sa credeti?Bun, nici mie ... Stai putin! Ceva se intampla.
Simt cum canini mi se retrag din gatul lu' pustiulica si acesta cade intr-una din baltile de sange care s-au acumulat in timp ce ucideam.
-Crede-ma,placerea e de partea mea,Aiden!Spun eu in timp ce o i-au la fuga spre iesirea din padure.Si vreau sa va spun ca alerg ca o pasare! Mai rau..cu viteza luminii!Cool! Ce tot spun eu?
-Mai,mai,mai!Ce avem noi aici?Pe printesa Vampirilor in persoana!Spune vocea misterioasa a unui barbat care se afla intr-un copac.Nu ii observ bine figura dar imi dau seama ca este mai in varsta,iar lucrurile intre cei doi nu stau prea bine-
-Ce vrei Gideon?O bataie?Ma grabesc acum....am vrut sa continui(sau nu) dar barbatul,numit Gideon(nume ciudat) ma opreste.
-Sa iti speli sangele de pe rochita ta cea alba?Oh,iarta-ma.Nu am vrut sa te intrerup din drumul tau spre castel,dar se pare ca ai lasat niste mizerie in urma,printeso!Nu ti se pare ca esti cam dezordonata?Spuse Gideon cu o privire si cu un aer superior.Aparent,acesta ma uraste din diferite motive.As vrea sa il intreb ,dar corpul asta face ce il doare mai mult!
- Si tie nu ti se pare ca vorbesti prea mult?I-a mai taca-ti fleanca tataie ca nu am venit aici sa vorbesc cu un bosorog de 100 de ani.Hai mars ca am treaba!
Asta e...super tare!100 de ani?Glumesti,nu?Adica glumesc,nu?Bosorog?Scuza-ma eu,dar ,,tacaica'' asta nu arata mai mult de 30-35 de ani! Adica hello! Este brunet:niciun fir de par alb , fara riduri(pun pariu ca daca l-ar vedea mama,ar incremenii de invidie muhahahaha)si un corp bine facut.Va d-ati seama?Nu ? Nici eu ...meeeh...
- Mi-e teama ca nu pot pleca,papusa,am ordine de la Eldor,spre ghinionul tau!Spune Gideon care, dintr-o miscare,ajunge la gatul meu,iar cand vrea sa ma injunghie cu cutitul,dispar in spatele lui-aha!randul meu-si ii bag cutitul in coasta,acelasi cutit cu care l-am ucis pe copilasul de 8 ani,deja patat de sangele inocentilor.
-Stii ca asta nu ma va ucide,printeso!E tot ce poti da?
- Mai vrei?Iti mai dau cu cea mai mare placere din univers,Gideon!
Iar cand vreau sa infing cutitul in inima barbatului,care se presupune ca este dusmanul meu,ceva suna in buzunarelul alb al rochiei.Surprinsa,las cutitul din mana si il arunc jos , ajung la telefon,dar nu apuc sa fac nimic ca o umbra se navaleste asupra mea si al doilea lucru pe care il stiu este....
-Ham!Ham!Ham!Latra un caine
-Ce naiba?Collie?Unde sunt?In camera mea? Cat e ceasul?
Se pare ca sunt in camera mea...hiuuuu....Aaaa...si acela a fost mai mult cu siguranta un cosmar! Multumesc cerule!Il dau jos pe Collie,bisonul meu,de pe pat si ajung la telefonul meu,apoi constat cu stupoare ca e ora 10 dimineata!Uhhh! De ce m-am trezit?In fine....sa nu exageram..nu e mare cascaval!Vorbind de cascaval,mi se pare mie sau stomacul meu cere mancare?Da,asa se pare.
Imi iau halatul de langa patul dublu de mijloc si ies ca o furtuna,tinta mea fiind devorarea frigiderului pana la golire! Of foamea asta!Nu am mai mancat de doua zile.Este ultima mea zi in acest oras absolut si cu siguranta adorabil(observsti-mi sarcasmul)!Deschid frigiderul si observ delicatesele ce se ascundeau de mine.Veni-ti la mama sa va pape! Ce sa aleg,ce sa aleg...hmmm...om ledu fromage?Oui oui!Dupa ce mi-am pregatit omleta cu branza(cascaval mai degraba)imi torn intr-un pahar cu o floricica verde pe el,suc de portocale si intr-o secunda incep sa mananc.Dupa micul-de-jun, imi croiesc drum spre dressing-ul meu si imi aleg o pereche de pantaloni negru cu talie joasa si stramti ,iar in zona de sus imi aleg o camasa alba cu o vestuta albastru inchis.Ma indrept spre baie cu hainele-mi alese ce aveam sa le port azi,in mana si incep sa imi fac ritualul de dimineata.Nu dureaza prea mult,doar o jumatate de ora.Vedeti?V-am spus eu ca nu dureaza mult. Muhahahahaha! Ma imbrac,imi pun machiajul care consta acum in : luciu de buze roz deschis, creion de ochi , rimel si cam atat.Tah-dah!Nu-i mare problema,nu?
Lucrurile ce aveam sa le iau cu mine la "Sotoko boarding school", mi le-a impachetat deja Nana.Dulcea mea Nana.Iti jur ca mi-a fost ca o mama de multe ori.Mi-as fi dorit sa ma adopte ea de la aceea biserica, in locul parintilor mei adoptivi de la ora actuala.Nu gasesc nicio cale de scapare din acest circ,iar ochii mei par sa nu mai indure iesirile mele incendiare!...
~Mai tarziu,in camera mea~
Stau in pat de doua ore cu ochii deschisi si privirea la tavan,Collie fiind langa mine.Ma gandesc la viata pe care am trait-o pana acum.Stiu...ce cliseu! Dar,uneori imi doresc sa nu ma fii nascut niciodata, sa nu fii fost in familia asta.Nimanui nu i-a pasat cu adevarat de mine,numai o singura fiinta de pe pamant a putut sa ma vada pe mine, si nu prin mine.Ei nu i-a pasat de banii parintilor mei adoptivi si egoisti,i-a pasat de mine.De mine, si nu vad nimic in neregula cu asta!O cheama Karine,cea cu care am vorbit la telefon cu ea.Blondina asta m-a ajutat mereu,de cand ceilalti colegi din clasa au aflat ca parintii mei sunt bogati si eu sunt o orfana abandonata la usa unei biserici.Mereu si-au batut joc de mine.Ei nu stiu cum e sa fii orfana,sa nu-ti cunosti adevaratii parinti si sa nu ai parte de mangaiere si alinarea unui suflet cald.Sa nu ai cui sa ii zici cu adevarat si din inima,,mama'', sa o imbratisezi si sa ii zici din tot sufletul si cu toata tandretea ,, te iubesc pentru ca existi,mama''.Ei nu stiu ce inseamna durerea si suferinta prin care trec in fiecare zi,batjocura care simt cum imi raceste inima.Oare acesti oameni nu au sentimente?Scrupule?Se gandesc numai la ei?Nu stiu nici ce inseamna cuvantul iubire,puritatea lui si sensul magic ... nu l-am cunoscut niciodata pe ,,iubire'',dar am avut o prietenie adevarata,care consta in intelegere si prietenie,dar nu in cele din urma, speranta si iubire.Stii cum e sa urasti din tot sufletul?Invata de la mine,cum am invatat eu toata viata.Cand eram mica,ceilalti copii imi spuneau ''orfana'' sau ''mama ta a murit si tu trebuie sa mori'' sau ,,sarantoaco,parintii tai au bani,dar tu nu ai nici un ban''.Aceste cuvinte mi-au intrat la suflet si de atunci am inceput sa transform,incetul cu incetul,iubirea in ura.Gandurile imi sunt distrase de sunetul gros al tatalui meu ce vine de jos.II raspund ca o sa vin,iar apoi ma ridic,luandu-l si pe Collie cu mine,pentru ca vreau sa isi faca nevoile.Cobor dreptele in graba,curiozitate nu ma abandoneaza niciodata atunci cand parintii adoptivi sunt pe cale de a spune ceva.Ultima oara a fost vestea noii mele scolii de peste mari si tari,acum,ma intreb,oare ce mai poate fii?Ajung in living , unde ii observ pe "mama" si pe "tata" care stateau alaturi de un barbat imbracat dupa cum se vede intr-un costum negru cu cravata,si beau o cafea,se pare.Intru mai inauntru si intreb:
-Am fost chemata.Ce s-a intamplat, tati? Am spus eu incercand sa par cat mai snoaba!Bleah!Pun pariu ca mama ma adora in momentul asta.Ce voce dragalasa am!
- Acesta este soferul tau care te va duce la aeroport,iar numele lui este Dusc(se citeste Deasc),asa ca ai face bine si ti-ai aduce bagajele la masina cu ajutorul Mariei! spuse tata calm si cu o urma de tristete in urma cuvintelor . Am inteles ca nu trebuie sa fac cine stie ce scandal dupa privirile ucigatoare pe care mi le trimitea mama din cand in cand,asa ca,cu una cu doua,a trebuit sa ma comformez, si mi-am adus cele 6 bagaje care erau destul de mari, plus geanta mea favorita, pusa la umarul meu.Era roza,moale,si cu o stea sclipitoate in mijloc,de culoare neagra.Adorabila era cuvantul care o descria cel mai bine.
- La revedere,parintii mei!Am spus eu cu raceala.Nu imi parea prea rau ca ii las pe ei in urma,dar imi parea rau ca las prietena cea mai buna si pe Nana in urma,asta ma durea cel mai mult.
-La revedere si sa ai un an bun!Imi zice tatal meu.Mama nici nu s-a mai obosit sa isi deschida gura si sa zica ceva.Ma intreb de ce mai respira.Sa consume aerul degeaba?
Soferul a apasat pedala de acceleratie si am inceput sa ne indepartam din ce in ce mai mult de vechea mea casa.Am promis ca nu ma voi uita in urma sau ca voi plange.Ma voi urca in avion si imi voi face cat mai multi prieteni,desigur,stiind ca nu pot avea incredere in nimeni.
Timp de o ora si jumatate de condus prin oras,aglomeratia de pe trotuare si infernul din trafic,fiind ucigatoare.Deoadata soferul trage pe dreapta intr-o parcare si observ ca am ajuns la aeroportul gigantic pot sa spun.Ies din limuzina,cu soferul,care se pare ca s-a dus la portbagaj sa imi ia lucrurile.Dupa ce am intrat la aeroport,mi-am luat biletul si m-am dus spre poarta 16.Se pare ca va fii o calatoarie lunga...poate mai lunga de cat mi-as fi imaginat.Multimea de la poarta ma face nerabdatoare,iar dintr-o data cineva imi pune mana pe....

Cam atat.Sper ca va placut si voua! :* :* :* Capitolul 5 va venii foarte curand !
. :D bye bye !

[Hitman]

Deci fetito ma uimesti si la ce am mai aflat cu alte cuvinte mor! daca nu pui mai repede continuarea. Ideea e geniala, imi place foarte mult bravo sysu. Greseli ai avut cateva de tastare dar eu nu le iau in serios (sa fim seriosi cu toti avem greseli, cine nu le are?)
In fine sunt prima care iti da un comm asa ca pentru mine pui cat mai repede continuarea :*
bye si sa vad nextul
:bye: