Fake love [Romance]

[perenelle]

OOOO Doamne!Pur si simplu il ador pe Andreas.E atat de dulce.Cred ca Sonia,incet-incet va descoperi ca il iubeste pe prietenul ei din copilarie,dar ii este frica sa recunoasca.Nu o cunosc,nu stiu cum arata,nu stiu si nu imi pasa care e personalitatea ei si deja o urasc pe Sabrina.Cum indrazneste sa intervina intre ei?Sonia va trebui sa o dea la pesti sau sa o calce cu masina,si apoi se poate plimba cu Andreas pe un camp cu floricele.Capitolul acesta a fost cam scurt si imi doresc de 1 Martie un capitol muuuult mai luuuung(ai vrea sa-mi faci placerea asta?),in rest nu am nimic de obiectat.Nu am fost atenta la greselile gramaticale.

[Sako-chan]

In sfarsit aterizez si eu cu nextul, scuze ca e cam tarziu dar am avut foarte multa treaba. capitolul asta e mai violent. multumesc de comentarii!!! :x

@Kt.Kat: cred ca o sa-mi ia ceva sa ma obisnuiesc nu noul tau username Cri... Sabrina e...mmm, lasa, sa va las in suspans...mai multe despre ea veti afla prin capitolul XIII, un fapt care va va soca, dar deja am spus prea multe asa ca mai bine tac :) cat despre oua ochiuri, Andreas e foarte bun la gatit, asta veti mai vedea si din capitolele XI-XII.

@MiraA: dragutza, de Sabrina nu mai zic inca o data, citeste ce i-am spus lui Kat ;)

@mady: Ma bucur ca iti place si ca ai postat si tu ;)

@~MusicxD~: uau toata lumea are ceva cu Sabrina :)) lol si am de gand sa anunt pe toata lumea de acum incolo knd postez nexturile (cel putin la Fake Love)

@perenelle: mda Andreas al meau, dragutzu meu... :x cine nu-l iubeste? :D Din nou probleme cu Sabrina :))

Ok, acum capitolul urmator:

Capitolul IX

-Sonia! m-a strigat cineva, in curtea scolii.

M-am intors ca sa o vad pe Natascha facandu-mi cu mana, cu un zambet larg pe fata.

-O sa stau si eu la voi cu tata! Nu te bucuri? a spus ea, energica, asa ca intotdeauna.

-Super! am zis, desi n-aveam nici un chef sa ii aud din nou pe ea si pe Andreas vorbind in japoneza.

-Aham. Abia astept!

-Si eu, am spus, nu prea convingatoare.

De fiecare data cand Natascha venea la noi avea voie sa intre in curtea scolii noastre, desi mergea inca la scoala ei care nu era prea departe. Majoritatea colegilor nostri o cunosteau si pe ea.A aparut si Marina langa noi. Nu-mi venea sa cred ca Albert nu era cu ea, avand in vedere ca il urma ca un catelus amarat care sta dupa stapan. Gafaia.

-Am alergat peste tot si nu-i gasesc nici pe Andreas, nici pe Albert. Ii dai tu asta iubi...aaa, prietenului tau? s-a corectat ea, insa Natascha o auzise.

Marina mi-a strecurat in mana esarfa rosie a lui Andreas in timp ce Natascha se uita la mine cu subinteles. Dupa ce Marina a plecat, am tras-o pe Natascha undeva unde nu era nimeni inainte sa spuna vreo prostie.

-Deci, tu si Andreas...a soptit ea, ranjind.

-Ssst, e un secret! Sa nu spui nimanui, ok?

-Sa spun ce? Ca iesi cu Andreas?

-Numai Albert si Marina cred asta. I-am zis lui Albert ca am iubit, desi nu era adevarat, iar acum Andreas se preface ca e iubitul meu in fata lor, am explicat eu dintr-o suflare.

-Asa deci...si nu vor spune tuturor celor din scoala?

-Nu, au promis ca n-o vor face. Si te voi ruga si pe tine sa promiti acelasi lucru.

-Nici o problema.

-Mersi. Acum hai sa-l cautam pe Andreas.

Dar nu a fost nevoie sa ne straduim prea mult. Toata lumea era adunata in cerc intr-o parte a curtii, privind la ceva. Mi-am facut loc cu coatele pana in mijlocul adunarii ca sa-i vad pe Andreas si Albert impartindu-si unul altuia pumni cu nemiluita, iar pe Marina in genunchi langa ei, plangand si implorandu-i sa se opreasca.

Andreas a fost primul care m-a vazut si s-a oprit brusc din lupta, primind din partea lui Albert un pumn in stomac. A gemut, dar inca se uita la mine, fara sa mai lupte. Nu intelegeam expresia de pe chipul lui. Albert m-a vazut si a profitat de situatie ca sa-i mai dea lui Andreas un rand de pumni peste fata si sa-l doboare la pamant, apoi lovindu-l cu picioarele.

Cand l-am vazut pe Andreas plin de sange si chircit de durere pe asfalt, inca urmarindu-ma cu privirea, lacrimi arzande mi-au inundat obrajii, iar o furie nestabilita impotriva lui Albert si a intregii lumi m-a cuprins. Am intrat in cercul in care nu se mai incumetase nimeni sa vina, in afara Marinei si l-am ajutat - plangand cu sughituri - sa se ridice si sa plece de langa Albert, care a inceput sa-l ironizeze. Multimea ne facea loc sa trecem, dar asta numai pentru ca un bodyguard l-a luat pe Albert de guler si le-a ordonat sa se intoarca in scoala, pentru ca pauza se terminase.

Andreas se sprijinea neputincios de mine si de Natascha. Inainte sa fie tarat cu forta la director, Albert i-a mai aruncat lui Andreas un ranjet triumfator.

-Duceti-l acasa, ne-a spus diriginta, care aparuse intre timp si ea in curtea scolii. Va invoiesc eu pe toti trei de la orele urmatoare. O cunosc pe diriginta Nataschei.

[center]***[/center]

-Au! Asta ustura! a gemut Andreas, in timp ce eu ii dadeam ranile cu spirt ca sa i le bandajez apoi.

Isi scosese camasa - care oricum era rupta si plina de sange - si nu avea rani prea grave. Doar niste julituri - in coate, pe piept si pe tot spatele - si cateva vanatai pe fata si pe corp. Totusi, putea fi si mai rau. Albert mai participase si inainte la astfel de batai si au fost si cazuri in care oponentul sau a ajuns la spital. Andreas avusese noroc.

Natascha a intrat in camera cu o cana de ceai din care ieseau aburi si i-a intins-o lui Andreas. El a luat cana si a gustat din ceai.

-Bleah. E groaznic, si e si fierbinte, a zis el, strambandu-se.

-Nu conteaza, iti face bine! Bea! a spus Natascha, si nu l-a lasat pana nu a baut pana si ultimul strop de ceai.

-Sunt bine, continua el sa zica, dar gemea de durere cand ii atingeam ranile si cand il dadeam cu spirt.

-Sonia, te duci sa mai cumperi niste ceai? Nu mai avem deloc, m-a rugat Natascha.

-Bine, vin intr-o secunda, am zis, apoi m-am ridicat si am plecat la magazin.

[Addeh]

Hehe, deci jur ca acest cuplu, adica Sonia si Andreas, este cel mai bun dintre toate! :X
So, n-o luasesem din prima, but...:-w Cum indrazneste aiuritul de Albert sa fac asa ceva?! Offf, si tocmai dragului de Andreas. Eh, n-am ce spune. Incerc sa nu mai protestez, caci motivul bataii a fost dragostea pentru Sonia, sunt sigura.
Hm... ^^ Eu presimt ceva cu Natascha aia. : | Adica nu prea avea de ce s-o roage pe Sonia sa se duca la magazin, cand de fapt, ea ar fi trebuit s-o faca. Tinand cont ca ea este cea mai buna prietena a lui Andreas, asa ar fi trebuit sa faca. [-(
Well, darling! Ce bine ca ai postat. Te astept cu nextu`. <3

[MiraA]

Il omor pe Albert!!! Cum a indraznit sa dea in Andreas...nici macar nu a jucat corect, ce naiba. Nu lovesti omul cand nu e atent. Si se mai crede si bun...ii arat eu lui X(
Geniul meu cu ochi verzi plin de vanatai? :(( De ce?
Si de ce sa mearag Sonia dupa ceai? Putea sa mearga Natacha si sa ramana Sonia cu Andreas:X
In fine...ma intreb din ce cuza s-au luat la pumni?
Astept nextul gagik poop

[hiimera]

Sa-l...lasa sa lasam limbajul urat. Dar as vrea sa-l ucid pe Albert, asa de mult pentru ce ia facut lui Andreas.. :(
De ce oare s-au batut ? Asta este intrebarea mea.. si sa stii ca ca daca eram eu in fic-ul tau, sigur ajungea Albert la spital, ca eu stiu sa ma bat, deci Albert fi cu ochii in patruu ca te caut. >:) >:)

Enyway.. ce sa spun, a fost super acest capitol, deci chiar credeam ca ai renuntat sa mai scrii la el.. :( Dar se pare ca dadu Dumnezeu minune si ai aparut cu un nou capitol.
Deci sa nu iti faci griji, pana si eu la randu-l meu sunt ocupata si sunt sigura ca si restul sunt asa, din cauza scolii asteia. :-L
La final acum de comm, iti spun ca mi-a placut, greseli chiar nu am vazut, sub nici o forma. Totul a fost bine si impecabil. :X :*

[Sako-chan]

In sfarsit apuc si eu sa postez next-ul. Scuze lume, dar am fost ocupata pana peste urechi. Voi incerca sa ma revansez...candva :( So, here I come:

Capitolul X

Cand m-am intors cu ceaiul, Andreas ii spusese deja Nataschei motivul pentru care incepuse bataia, dar amandoi refuzau cu indarjire sa mi-l spuna si mie.

-Am spus nu, a zis Andreas.

-Te rooog?

-Nu.

-Te rog muuuult!

-Nu.

-De ce nu? Haideeee...

-Pentru ca nu am chef.

-Ai tu vreodata chef?

-Nu, a mai spus el, iar Natascha a inceput sa rada.

-Haideti mai...de ce sunteti asa secretosi? Credeam ca suntem prieteni!

-Uite de-aia. Si suntem prieteni, numai ca nu e problema ta.

-Ba sigur ca e! E exul meu! Si tu esti prietenul meu cel mai bun!

-Nu conteaza, a spus Andreas, cascand.

-Ti-e somn, Andreas, am zis. Culca-te, eu si Natascha mergem prin oras.

-Bine, eu ma culc, dar voi ramaneti acasa. De acord?

-Hmm...bine, am zis, nesigura de ce voia Andreas ca noi sa ramanem.

Andreas s-a bagat in pat - in patul MEU - si si-a tras patura pe el. Cand am vrut sa ies din camera, Andreas m-a prins de mana.

-Ce e, iubito, nu vrei sa stai cu mine?

M-am incruntat la, iar el si Natascha au inceput sa rada.

-Nu-mi mai spune asa, nu e amuzant, am zis.

-Ba sigur ca e, m-a contrazis Andreas, inca razand.

-Eu am plecat. Noapte buna si cosmaruri placute, am spus, smulgandu-mi mana dintr-a sa.

-Hei, sa stii ca eu vorbeam serios. Stai cu mine, a zis Andreas, incetand brusc sa mai rada.

-De ce? am intrebat.

-Pai...si tu esti obosita. Ar trebui sa dormi. Aaa, ma rog, daca vrei te poti duce in camera parintilor tai, ca tot nu sunt acasa, daca nu vrei sa stai aici. Numai sa te odihnesti, a zis el, devenind serios.

-Nu e nevoie, nu mi-e somn, am spus, desi eram intradevar franta. Si oricum, daca ar afla mama ca am dormit in dormitorul ei m-ar face frigaruie.

-Zau asa, Sonia, si eu cred ca esti obosita. Te cunoastem mult prea bine, nu are rost sa te prefaci. Culca-te si tu.

-Dar nu sunt obo...am inceput, dar negarea mea nu a fost prea credibila fiind intrerupta de un mare cascat, acompaniat de rasul Nataschei si de zambetul ostenit al lui Andreas, care, fara sa mai stea pe ganduri, m-a tras in pat, langa el.

Natascha a iesit din camera, iar eu am incercat - fara succes - sa ma ridic din pat.

-Dormi, Sonia, mi-a soptit Andreas.

Buzele lui erau atat de aproape de urechea mea incat ii pteam simti respiratia. Mainile lui ma tineau de talie, discret, dar totusi fara sa imi dea posibilitatea de a ma indeparta de el. Ma simteam bine in bratele lui. Atat de bine incat am adormit imediat.

So, that's is. Scuze pt ca e cam scurt.

[hiimera]

Sako-chan credeam ca te-ai lasat de fic, ce ma bucur ca nu ai facut asta. Ca sigur te strangeam de gat. De cand am asteptat sa-l pui.. :X

Oricum am multe de spus, recunosc ca nu prea ai mai bantuit pe aici si nu ai mai pus, insa nu trebuie sa te panici, caci te cred si eu am avut treaba si sunt sigura ca si tu. :-)

Dar asta cam afecteaza capitolul, adica nu afecteaza insa te-ai grabit sa pui foarte repede.[/Totul e vraiste aici, actiunea e cam grabita aici, insa sa fiu sincera nu e nici descriere care sa acopere pagubele, greseli de tastare nu ai, insa dialogul este prea in exces.
Tu ai mai spus ca vei pune, insa eu cred ca te-ai obisnuit cu prea mult dialog.. --"
Totusi e bun, insa necesita si ceva descriere, mult mai multa.
Si in cazul tau, necesita mult.

Sper ca nu am fost dura, asa in rest mi-a placut, dar s-au petrecut repede intamplarile si nu prea am prins spilul.
In rest mabucur ca ai postat, dar sa nu te mai grabesti, ok. >:D< >:D<