Pure Blood [Mistery, Romance]

[wonderCaT]

Bun... Desi nu prea am talent la scris fic-uri, mi-am zis sa incerc si eu ;)) Ieri m-am simtit plina de inspiratie si m-am pus pe scris :P sper sa va placa si suport orice critici pentru ca stiu ca le merit :)) La titlu nu am fost prea inspirata, deci probabil ca o sa il mai modific. Astept pareri!

Prolog

Dincolo de lumea in care ne irosim fiecare secunda din viata noastra, se afla un tinut in care razele soarelui nu penetreaza tesutul dens al intunericului. Singura sursa de lumina fiind imensul glob de cristal, care de cele mai multe ori este invaluit in ceata. Nimeni nu a indraznit vreodata sa se intrebe ce fel de fiinta ar putea popula un astfel de loc, dar cu siguranta nu una normala, o persoana, un om. Aici traiesc cei pe care multi dintre noi probabil ca ii numim monstrii, devoratori ai luminii, insetati de sange, aparitii care nu cunosc o farama de teama si care, probabil ca au o inima de gheata.

Partea I

Singura priveliste pe care ti-o poate oferi Keenaria, este cea a unei paduri imbatranite, care necunoascand limitele orizontului, pare a fi o tesatura fara sfarsit. Pe alocuri se pot zari siluete compuse din piatra, ramasite ale unor munti, care in timp au fost puternic erodati. Desi totul este camuflat in intuneric, locul acesta pare pentru cei diferiti, cu gusturi neobisnuite, de o frumusete nemaiintalnita.
Aici se poate observa in departare, pe una din crestele muntoase, o constructie in piatra, care uimeste pe oricine ar privi-o prin arhitectura si dimensiunile sale. Noi numim aceasta lucrare “castel”. In structura acestuia sunt combinate numeroase stiluri, unul dintre acestea fiind cel gotic, care ii ofera o nota de mister. Zidurile sunt strajuite de turnuri circulare, fiind invadate pe exterior de specii necunoscute de plante cataratoare. Locul in care este situata mareata constructie este inconjurat de o prapastie, care ar inghitii orice i se ofera. Aceasta a fost creata in mod intentionat, pentru a proteja ceea ce se afla dincolo de ea, trecerea facandu-se cu ajutorul unui pod mobil.
Poate ca in ochii unora se infatiseaza ca o imagine a unui simplu si vechi castel, dar nu este deloc asa. De fapt, e o adevarata institutie de invatamant, in care studiau doar cei a caror sete de sange nu va inceta niciodata.

*

In una dintre numeroasele sali de clasa, se afla o fata diferita de restul elevilor, care ascundea in trecutul sau un secret pe care inca nu il descoperi-se. Era o faptura inocenta, mica de statura, cu o piele atat de pala incat ii oferea o stralucire aparte. Avea un par bogat, negru, care ii aluneca lin pana la coapse si niste ochi mari de un rosu aprins. Purta o rochie neagra, care ii venea pana aproape de genunchi, punandu-i in evidenta trupul subtirel. La gat purta un misterios lantisor, care se termina cu o piatra pretioasa de un violet intens.
In sala se putea citi o plictiseala coplesitoare, probabil din vina profesorului care parea ca intarzie.
- Spune-mi Amy, nu te-ai saturat de monotonia asta? Se inclina usor spre bruneta care privea afara pe fereastra fara a scoate vreun sunet.
- Hey! Ma ignori cumva?
- Poftim?
- Vorbeam cu tine Amy, sau mai bine zis, vorbeam singura.
- Imi pare rau… nu eram atenta. Zambi ea indiferenta
- Mi-am dat si eu seama de asta.
Roscata se imbufna, dorind sa-si pastreze aceasi atitudine de fata dura. Ea fusese dintotdeauna cea mai buna prietena a Amyrei, desi aveau personalitati total opuse.
- Ce doreai sa imi spui? Incerca ea sa para interesata.
- Aaaa… nimic, nimic… si totusi, ai auzit de cele intamplate? Ma refer la crimele comise dincolo de Keenaria.
- Dincolo de… te referi la locul in care traiesc oamenii?
- Da prostuto.
- Nu am auzit vorbindu-se despre asa ceva, tu de unde sti? Zicand asta se apropie de colega ei, parand dintr-o data foarte interesata.
Amyra citi de-a lungul existentei sale numeroase carti, articole, despre lumea celor vi, prezentand un interes aparte, care provenea de la o dorinta ascunsa in adancul sufletului sau.

[Addeh]

Hey, ti-am zis ca trec pe aici, mai ales cand stiu ca e primul tau fic. Eu nu prea dau critici dure(depinde...):))
Greseli gramaticale nu ai, e foarte bine pentru inceput. Hmm... Mister, deci Amyra este si ea vampir? Si ce e cu tinutu' ala Keenaria?:S Imi place atitudinea personajului principal-presupun:))
Odata ce m-am apucat de citit primul capitol, acum nu ma mai opreste nimeni. Sa-l continui, pare reusit la prima vedere, o sa vad pe parcurs..;)
Deci hai cu nextu':*

P.S. Sunt prima:D

[n{iK}a aMmA]

Eeee, am trecut si eu pe aici...
Povestea e buna si pare originala... ramane de vazut pe parcurs...

Am vazut, insa, o mica gresala:
''-Spune-mi Amy, nu te-ai saturat de monotomia asta? Se inclina usor spre bruneta care privea afara pe fereastra fara a scoate vreun sunet.
-Hey! Ma ignori cumva?''
Sunt replicile acelui-as personaj, deci nu m-ai trebuie sa pui linie de dialog:
-Spune-mi Amy, nu te-ai saturat de monotonia asta? se inclina usor spre bruneta care privea afara pe fereastra fara a scoate vreun sunet. Hei! Ma ignori cumva?

Inafara de asta totul e bine, asa ca astept continuarea. :bye:

[wonderCaT]

Ma bucur daca va placut;) E timpul pentru continuare... XD

Partea a II-a

Dupa incheierea orelor, cele doua prietene au pornit spre sala in care era servita masa. Pentru a ajunge la cantina, aveau de traversat un hol care parea ca nu se mai termina. De-o parte si de alta peretii erau tapetati, purtand culori precum visiniu si negru, care se contopeau in mod placut. Numeroase picturi erau afisate, fiind incadrate de rame din lemn de stejar. Unele infatisau portrete, altele peisaje sau modele abstracte, fiecare avand un farmec aparte.
- Meylie… spune-mi te rog despre lumea oamenilor, mai exact despre ce a avut loc acolo. Iti amintesti, urma sa imi povestesti dar ai fost intrerupta din pricina domnului Gregor.
Sir. Gregor era profesorul lor de astronomie, stiinta careia i se dedicase toata viata. Era un barbat inalt, masiv, care purta mereu haine inchise la culoare, din dorinta de a arata cat mai sumbru.
- Multumesc ca mi-ai amintit, aproape ca uitasem… L-am auzit accidental, cand ma intorceam de la dormitoare, pe domnul Gregor vorbind cu domnisoara Rosie. Ii vorbea despre una dintre iesirile ei in lumea oamenilor. Era la o librarie, cand a dat peste o ziar local, in care erau relatate numeroase intamplari straini. Se spunea ca un numar mare de adolescente au fost gasite fara suflare in anumite zone ale orasului.
- Cum asa?
- Asteapta, inca nu am terminat! Acum urmeaza partea cea mai interesanta… victimele au fost examinate de niste specialisti, care au realizat ca toate aveau urma unei muscaturi la nivelul gatului.
- Ce fel de muscatura? Era deja foarte mirata.
- Aceasi muscatura pe care am putea-o lasa si noi, Amy…
Cand auzi spusele fetei, Amyra se opri din mers pentru a se putea gandi mai bine.
- Dar nu e logic! Noua ne este interzis sa facem asta, am fost invatati de mici sa ne hranim doar cu sange de animale.
- Da… stiu. Sunt sigura ca nu e cineva de aici, din scoala si nici din satele din apropiere… trebuie sa fie cineva cu adevarat malefic. Zicand asta lua o pozitie serioasa, punandu-si mainile pe solduri.
- Eu nu ii inteleg pe uni… cum sa fi atat de lipsit de sentimente incat sa faci asa ceva.
- Sunt de accord cu tine, dar stii bine ca noi nu suntem singurii vampiri care traiesc aici.
Desi vampirii au fost considerati mereu niste fiare nemiloase, aici traiau cativa cu totul si cu totul diferiti. Au fost educati sa respinga tot ce e rau, sa faca cunostinta cu binele si sa creeze o lume in care sa traiasca in armonie, hranindu-se doar cu sangele unor animale salbatice. Poate fi greu de crezut ca o astfel de sete de sange poate fi potolita doar cu astfel de lucruri, dar cu timpul ei au inceput sa se obisnuiasca si sa-si formeze noi obiceiuri, cum ar fi mancatul carnii de animale si a anumitor ierburi care puteau fi gatite.
In Keenaria s-a dus mereu o lupta intre bine si rau. Multi dintre vampirii care traiesc aici nu ar putea rani pe nimeni, dar pe langa acestia mai exista si cei care s-au alaturat fortelor raului si care se folosesc chiar si de magie pentru a-si pune la pamant inamicul.
Cand au ajuns, sala era deja aproape plina, ceea ce facea dificila cautarea unui loc in care sa te asezi. Cei aflati deja acolo au inceput sa le arunce priviri cercetatoare, cum obisnuiau a face de fiecare daca cand cineva isi facea prezenta. Amyra incepu sa devina agitata.
- Nu imi place cand ma privesc asa. Zicand asta aproape ca isi musca buza.
- Relaxeaza-te! Uite-l pe Tony, ne-a tinut el un loc.
Tony era prietenul cel mai bun al Amyrei, un baiat a carui energie nu se termina niciodata. Vorbea intruna si era entuziasmat de orice subiect abordai. Avea parul blond si niste pistrui care ieseau in evidenta din pielea albicioasa.
S-au asezat la masa si incepura sa studieze meniul din ziua respectiva. Se servea tocana de mistret innecata intr-un sos de sange, care lor li se paru delicios. Pe langa asta primeau un recipient plin varf, de unde puteau sa savureze gustul aromat al sangelui. Ce le placea elevilor aici, pe langa faptul ca adorau mancarea pregatita de doamna Curtins, era metoda de servire a hranei. Nu erai nevoit sa mergi personal pentru a-ti procura farfuria cu mancare, deoarece erai servit chiar la locul in care te aflai. Elevii care nu respectau regulile scolii, ori erau obraznici cu profesorii, erau adusi aici si nevoiti sa joace rolul de chelneri timp de mai multe zile, depinde cat de grava era fapta comisa.
- Ce va luat atat sa ajungeti? Eu am fost primul aici. Le adresa fetelor un zambet larg.
- Am fost prinse intr-o discutie interesanta, Tony.
- Sigur, Amy… Si despre ce era vorba?
- Meylie spune-i tu… eu trebuie sa merg pana la baie. Se ridica si porni grabita spre toaleta care se afla in capatul opus al coridorului.
- Bine, dar sa te intorci repede. Sper sa ne aduca si noua mancarea pana atunci.
Ajunsa in baie, Amyra dadu drumul la robinet, lasand apa sa-i hidrateze mainile inghetate. Se simtea usor ametita, punand vina pe oboseala provocata de examenele din zilele anterioare. Lua in palme apa si isi stropi usor fata, revigorandu-se. De ceva vreme avea niste vise oribile, cosmaruri a caror prezenta nu si-o putea explica. In ele se proiectau chipurile parintilor sai, atat de neclare incat nu se puteau descifra trasaturile. Vedea cum erau ucisi in cel mai neplacut mod posibil. Si nu erau doar ei, ci un oras intreg. “ Oare cu ce am gresit si de ce? “ . Gandul acesta nu o lasa in pace, o chinuia, o facea sa sufere, sa planga si sa se gandeasca tot mai mult la trecutul ei. Avusese o copilarie destul de frumoasa alaturi de matusa ei, care a reusit sa o faca fericita si sa amelioreze faptul ca nu si-a cunoscut parintii niciodata. Singurul lucru pe care il avea de la ei, era medalionul violet, pe care il purta mereu cu ea, astfel simtindu-se mai aproape de ei, de sufletele lor. “ De ce mi se intampla mie toate astea, de ce nu pot sa fiu si eu o fata normala ca toate celelalte? “ . Dintr-o data i se facu greata. Isi simti trupul tot mai greoi si privirea i se intuneca treptat. Inchise ochii lasandu-si corpul sa alunece incetisor pe peretele de care se sprijinea.

[Addeh]

Bunaaa!>:D< Am observat ca ai schimbat numele ficului, e ok! Imi place mult.
Sa trecem la comentat.... A devenit din ce in ce mai interesant, nu ma asteptam la atatea crime, adolescente lasata fara suflare:-?(de fapt, muscate de un vamp, banuiesc eu....)
Am o banuiala.... Nu cumva tipul asasin e vreun baiat special?;;) Am mai intalnit eu cazuri d-astea... Se indragosteste probabil de tipu` misterios si malefic, poate arogant....nush, sunt multe idei si pareri. Eu vreau sa vad ce-o sa scri.:*
te astept cu mult drag! Successssss:*

[wonderCaT]

Partea a III-a

Amyra zacea intinsa pe spate, pe unul din paturile punctului medical al scolii. Acesta, alaturi de laboratorul de biologie si de biroul directorului, erau unele dintre cele mai neplacute locuri in care te puteai afla. Majoritatea vizitelor la director, nu aveau tocmai un scop pozitiv.
Infirmieria era asezata la subsol, parand astfel si mai neprimitoare. Privind in jur, iti sareau in ochi cateva dulapioare pline varf cu substante de diferite nuante, ierburi vestejite, ustensile invechite si cateva siringi, gata pentru a strapunde epiderma bolnavului. Plutea un aer greu de respirat, imbaxit, mirosul dominant fiind cel de mucegai. Singurul care parea in largul lui intr-o astfel de incapere, era Rymo, un gnom cocosat si mofturos, care avea grija de pacienti.
Cand isi deschise ochii, Amyra ii vazu pe cei doi amici ai sai, care ii aruncau priviri tematoare. Isi aduna toate fortele, ridicandu-se domol. Se simtea slabita si usor ametita. Meylie nu ezita si o stranse puternic in brate.
- Ne-am facut atatea griji, Amy. Ii arunca o privire fixa. Ce s-a intamplat, acum te simti mai bine?
- Sunt bine. Ma doare putin capul, dar totul e in ordine acum.
- Te-a gasit o colega din anul III, care a anuntat-o urgent pe domnisoara Rosie. Pistruiatul zambi usurat. Eu i-am tot zis lui Meylie sa mearga sa vada de ce nu mai apari, dar ea o tinea intruna cu acelasi lucru.
- Hey! Eu doar incercam sa iti explic ca o fata are nevoie de putina intimitate si de timp! Se intoarse cu spatele la baiat, aranjandu-si buclele roscate, incercand astfel sa para indiferenta.
- Bine ca a trecut… Incerca Amy sa ii potoleasca pe cei doi.
Discutia lor fu intrerupta de Rymo, care inainta tinand in mana sa paroasa si plina de bube, un pahar plin cu sange, in care se intrezarea si o culoare verzuie.
- Trebuie sa bei asta. Astfel iti vei recapata energia, de care nu prea se pare ca ai parte.
- Ce e chestia asta? Miroase ingrozitor. Duhoarea ii invada caile respiratorii, obligand-o sa-si duca mainile la nas.
- Nu te mai plange si da-o odata pe gat in jos! Este o planta care te va pune pe picioare. Se incrunta si zambi prefacut, iesindu-i la iveala dintii ingalbeniti care erau pe jumatate distrusi. Cateva zile vei sta sa te odihnesti si tu domnisoara ii vei tine companie, in caz ca i se va face iarasi rau.
- Da domnule! Zise Meylie, luand asta ca pe o sarcina importanta.

*

In dormitorul lor, fetele se bucurau de linistea si comfortul oferit de acea odaie. Nu era atat de spatioasa, dar era frumos amenajata, fiind locul perfect pentru relaxare si studiu. Mobilierul era in stil gotic, avand un aspect sobru, cu decoratii sculptate in lemn. Aveau doua paturi massive, doua lazi suprapuse prevazute cu picioare de sustinere si sertare, pe post de sifonier, un birou in care isi tineau cartile pentru scoala si o baie mica. La geamuri erau atasate perdele de catifea visinie, care erau folosite mai degraba ca aspect decat pentru a impiedica trecerea luminii, care acolo nu exista.
Amyra sorbea dintr-o ceasca plina cu sange, iar prietena ei se delecta cu o delicioasa placinta umpluta cu sange. In sfarsit terminara cu examenele si proiectele, avand astfel timp pentru a se relaxa.
- Pari ingandurata, s-a intamplat ceva, Amy?
- Nu… doar ca in ultimul timp am avut ceva probleme cu somnul, dar o sa imi revin. Am fost stresata din cauza examenelor.
- Inteleg… Asta m-a cam extenuat si pe mine. Nu am avut timp liber deloc.
Examenele erau intradevar obositoare. Era nevoie de multa munca si pe langa asta aveai de prezentat si un proiect despre o anumita tema, care iti era propusa de professor.
Pe cand purtau o discutie aprinsa, auzira un zgomot care le atrase atentia spre holul, care lega dormitoarele intre ele. Din curiozitate isi ciulira urechile, pentru a afla ce se intampla.
- Fii atent Gregor! O sa trezesti pe cineva. Asta era cu siguranta vocea ragusita a domnisoarei Rosie.
- Nu e vina mea ca tie iti arde la ora asta de plimbat. Nu inteleg ce e cu graba asta.
- Vrei sa afli ce se intampla, sau nu? Stii bine ca nu putem permite una ca asta, trebuie sa aflam cine e criminalul. Pentru a se face inteleasa, era mereu nevoita sa vorbeasca mai tare.
- Sigur ca vreau, dar sa fiu anuntat din timp ca urmeaza sa fac o astfel de iesire, nu sa dai buzna peste mine astfel.
- Nu mai bolborosi atat si misca-te odata!
Mica lor conversatie le starni si mai mult interesul celor doua. Aflara de ceva timp de existenta unei astfel de lumi, devenind pe zi ce trece tot mai curioase. Amyra simtea ca o leaga ceva de acea lume, dar inca nu intelegea ce. Nu pierdura nici o secunda, se incaltara si erau gata pentru a-i urmari pe cei doi, care parea ca pun ceva la cale.
- Repede Amy! Pune-ti paltonul si hai sa mergem, nu se stie cum e vremea pe acolo.
Pornira incet pe urmele lor, incercand sa nu scoata nici un sunet, pentru a nu se da de gol. Cei doi inaintau cu pasi repezi, traversand coridorul, coborand o scara in forma de spirala, luand-o apoi la stanga pe drumul care ducea la biblioteca. Fetele ii urmareau cu atentie, ca nu cumva sa ii piarda din priviri. Era greu sa te orientezi la ora respectiva, cand somnul iti dadea tarcoale. Erai inconjurat de-o multime de incaperi si daca nu erai atent te puteai rataci destul de usor. Desi erau invatate cu locurile de acolo, existau cateva pasaje pe unde nu ajunsera niciodata. In lumina slaba emanata de cateva candele si in linistea apastoare, totul parea ca se schimba, luand o forma sinistra. In spatele celor doua statui in forma de himera, domnea inalta biblioteca, cu rafturile ei prafuite si carti a caror cotoare au fost roase de timp. Profesorii se oprira brusc in fata unui raft pe care erau asezate cateva carti uriase, a caror culoare era de nedescifrat din cauza prafului care le inconjura. Domnisoara Rosie isi duse mana dreapta spre una din carti si spre mirarea celor doua, aceasta ii premise sa treaca dincolo de ea, devenind invizibila. O usa metalizata isi facu aparitia si cei doi patrunsera inauntru. Fetele au ramas cu gura cascata, urmand exemplul celor doi. Cand usa isi facu din nou aparitia, cu inima batandu-le puternic, trecura de partea cealalta. Sala care li se intindea acum la picioare, era de-a dreptul nemaipomenita. Parea o particica desprinsa din basmele cu zane, pe care i le spunea matusa ei cand era mica. Daca priveai in sus, in locul tavanului se zarea cerul impodobit cu milioane de astrii. In jur, nu era nici urma de mobilier, ci doar niste oglinzi de diferite forme si dimensiuni. Inaintea tuturor, era asezata una a carei forma iti sarea in ochi. Era diferita de celelalte, avea o stralucire aparte fiind incadrata de-o rama sculptata intr-un lemn de culoare rosie. Se apropiara sa o studieze.
- Ce crezi ca poate fi? Amyra se apropie si mai mult.
- Nu stiu… dar sunt sigura ca nu e ceea ce pare. Priveste ce stralucire are.
- Poate ca asta e, Meylie. Bariera care desparte lumea noastra de cea a oamenilor.
- Cred ca ai dreptate, altfel unde sa fi disparut cei doi.
- Exista un singur mod de a afla.
Inchise ochii si o lua de mana pe prietena ei, pasind astfel in interiorul oglinzii. O lumina puternica le inghiti, taindu-le respiratia pentru cateva secunde.

[n{iK}a aMmA]

Sincera sa fiu nu ma asteptam sa fii asa de buna.
Ai descris bine desi ai avut cateva greseli dar mi-e prea somn ca sa le mai enumar acum. Imi place idea a doua lumi: una a vampirilor si una a oamenilor.
Ai mister, chiar foarte mult dar in titlu scrie ''Romance'' si desi ai terminat capitolul III n-am vazut la tine asa ceva ana acum.
Speri sa nu te superi pe mine pentru cele spuse... dar sunt de parere ca deacum inainte n-ar strica putinica dragoste prin capitolele urmatoare.
Daca te-am suparat te rog nu mai fi suparata, daca nu... bine.
Te pwp si astept continuarea.
:bye: :bye:

[wonderCaT]

Partea a IV-a

Un vant puternic le intampina pe cele doua, care se aflau acum intr-un orasel al muritorilor. A inceput o ploaie marunta, cu stropi atat de reci incat le facu sa tremure. Asta da primire. Erau pierdute intr-un cartier pustiu, cu cladiri darapanate si pereti murdari de graffiti. Singurele sunete, erau produse de picurii de apa, care lovindu-se de pamant, compuneau o usoara muzicalitate. Mai era si latratul cainilor, care hoinareau prin apropiere. Au ramas pe loc pentru a observa imprejurimile, gandindu-se incotro ar putea merge. Isi doreau sa plece cat mai repede din locul acesta neprimitor. Si-au croit drum prin acel cartier, compus doar din cateva cladiri vechi, ramase fara geamuri, pe jos gasindu-se doar sticla sparta si gunoaie. In noaptea aceea totul parea pustiu, strazile, locuintele oamenilor, magazinele. Privirea le-a fost captata de un local, din care venea o lumina slaba.
- Uite! Locul acela pare ok. Eu zic sa dam o privire. Gestul ei ii atrase atentia Amyrei catre café-barul din coltul strazii.
- Esti sigura? Eu zic ca e periculos sa mergem intr-un loc pupulat de oameni, pare a fi un… restaurant?
- Hai, fricoas-o! O lua de mana fortand-o sa o urmeze.
Intrara pe usa care scoase un mic sunet, atragandu-le astfel privirile tuturor care erau acolo. Inauntru era o atmosfera linistitoare, o melodie country se auzea dintr-un casetofon care era suspendat pe un perete. Nu era prea multa lume, majoritatea din cei prezenti erau barbati. Fetele erau acum urmarite cu atentie, nu pentru ca erau doar niste pustoaice, ci si pentru faptul ca aveau o infatisare perfecta si o piele atat de stralucitoare, care iti sarea in ochi.
- Meylie… eu zic sa facem cale-ntoarsa.
- Nu! Aici e cald si bine. Eu zic sa ne gasim un loc si sa ne purtam normal.
- Bine… fie. Isi dadu la o parte parul ud, care deja i se lipise de fata.
Se asezara la cea mai izolata masa, pentru a scapa de privirile insistente ale clientilor. Nici nu apucara sa-si dea jos paltoanele, care erau acum ude leoarca, pe cand chelnerita ajunse deja. Parea genul de fata careia ii placea sa-si petreaca majoritatea timpului in compania baietilor. Era inalta, cu forme accentuate si un par blond, auriu strans intr-o coada.
- Ce cauta doua fete ca voi intr-un astfel de loc? Se incrunta usor.
- Noi… Amyrei i se blocasera cuvintele pe limba.
- Noi tocmai mergeam inspre casa, cand ne-a prins ploaia. Ne-am zis sa intram putin aici pana se potoleste.
- In fine… Ce doriti?
- Ummm… sa ne alegem cu cat mai putine haine ude. Ii adresa un zambet ironic.
- Meylie… daca stam aici trebuie sa comandam ceva. Cred ca acesta este un local unde vin oamenii sa bea si sa manance. Incerca sa-i sopteasca astfel incat femeia aia bagacioasa sa nu o poata auzi.
- Aaaa… cred ca am inteles acum.
- Grabiti-va! Nu am de gand sa stau dupa voi toata noaptea.
- Poti sa revi mai incolo, te rog? Amica mea e foarte indecisa. Incerca sa nu zambeasca prea tare, pentru a nu-i iesi in evidenta coltii.
- Bine. Va dau zece minute, daca nu va hotarati pana atunci, o sa zburati afara. Se indeparta cu pasi grabiti, miscandu-se ca o felina. Cele doua au ramas din nou singure. Meylie era foarte revoltata pe aceea femeie, careia ii lipseau bunele maniere.
- Iti vine sa crezi… ce ingamfata, cine se crede? Pun pariu ca e proasta ca noaptea…
Dar Amy nu o mai baga in seama. Isi intoarse putin gatul, pentru a-l putea vedea mai bine pe tipul care nu o scapa din ochi de cand ajunse aici. Dar nu era ca toti ceilalti, care o priveau mirati pentru frumusetea ei iesita din comun. Era ceva diferit, el nu o admira, ci mai degraba avea o privire cercetatoare. I se parea frumos, atragator, desi abia daca i se vedea fata, din cauza paltonului maroniu inchis, a carui guler era ridicat. Avea un par foarte des, drept, cu cateva suvite lasate pe fata, de un saten inspre negru si ochi verzi, hipnotizanti. Si-ar fi dorit sa-i zambeasca, dar nu o facea. O privea mirat, fara a schita vreun gest. Amyra era inecata in ganduri, cand simti mana lui Meylie pe bratul ei.
- Ce e cu tine? Ai ascultat ce ti-am spus.
- Scuze… ce ziceai?
- Trebuie sa plecam, noi nu putem comanda nimic. Nu avem ce sa-i dam in schimb.
- Bine…

[Addeh]

In sfarsit, ai pus capitolul:bv: :)) Ce mi-a placut discutia dintre cele doua fete si blonda nesuferita.:D
In capitolul asta, nu prea am ce sa comentez... Adica actiunea nu a fost nimic iesit din comun, dar m-a facut curioasa lumea muritorilor. Mai ales tipu` ala care o tot priveste pe Amyra...:-?
Devine interesant. Hai cu nextu` scumpo:*

[wonderCaT]

Partea a V-a

Norii de ploaie au inceput sa se rareasca, lasand loc lunii, care acum emana o lumina puternica. Dupa ce au parasit in graba café-barul, si-au propus sa viziteze imprejurimile. Se indreptau spre parcul din apropiere, pe cand Amyra avu o presimtire ciudata. Se opri din mers.
- Esti bine?
- Da, doar ca… am senzatia ca nu suntem singure pe aici.
- Ce vrei sa zici? Eu nu vad pe nimeni.
- Vezi masina aceea oprita langa parc?
- Da, ce e cu ea?
- Haide! O lua la fuga, ignorand-o pe prietena ei.
Parcul se intindea cat vedeai cu ochii. Era bine ingrijit, cu bancute si felinare, locul perfect pentru tinerii indragostiti. Doar ca in acea noapte era pustiu, lupsit de rasetele adolescentilor. Masina care era parcata necorespunzator aproape de parc, avea una dintre usile din fata intredeschisa. Amyra se apropie tot mai mult, atinse manerul si deschise larg usa. Ii scapa un tipat, care intrerupse linistea din jurul sau. Meylie veni cat putu de repede.
- Ce-i Amyra, ce-ai patit?
- Priveste! Isi acoperi ochii pentru a opri acea imagine sinistra.
In interiorul masinii era o fata moarta, care fusese ucisa recent. Spre mirarea lor, aceea era chiar chelnerita pe care o intalnira la bar cu ceva timp in urma. Parea sa fi fost in drum spre casa, cand a fost atacata. Dar acum era de nerecunoscut. Avea hainele toate rupte, pielea de la nivelul umerilor si a picioarelor era brazdata de zgarieturi, probabil din cauza ca se zbatuse sa scape. In dreptul gatului avea o urma de muscatura, fiind inconjurata de o vanataie urata. Pe fata i se citea o expresie ingrozita, gura ii era inclestata ramanand intredeschisa. Acesta nu era atacul unui simplu vampir, era jocul unuia dintre cei mai de temut bautori de sange. Bruneta isi tinea mana la gura pentru ca ii era greata.
- Ingrozitor! Acum imi pare tare rau pentru ea…
- E groaznic ce i s-a intamplat. O pereche de lacrimi i se prelinse pe obraji.
- Trebuie sa plecam cat mai repede de aici, sa nu cumva sa ne gaseasca cineva in preajma ei.
- Meylie… nu o putem lasa aici.
- Nu avem de ales Amy, nu vreau sa fim banuite pentru asa ceva.
- Poate ca ai dreptate, dar unde sa mergem?
- Repede, in parc! Aud pe cineva venind.
Teama provocata de cele intamplate, facea ca totul sa para diferit. Parcul nu mai era locul perfect pentru relaxare si distractie, ci mai degraba un loc de joaca pentru criminali. Erau deja obosite si asta se datora intamplarilor prin care au trecut. S-au asezat dupa un tufis imens, fiind astfel camuflate. Priveau cu atentie la cei care se apropiau. Se ivira doi baieti inalti, unul parea mai in varsta si purta o palarie care ii acoperea ochii. Amyra tresari si inainta vreo cativa pasi. Acum ca vedea mai bine, era sigura ca unul dintre ei era tipul chipes de la bar. “ Dar ce cauta el aici? “ se apropie si mai mult.
- Amyra, ce faci? Vrei sa stie ca suntem aici? O trase de haina sa vina inapoi.
Cei doi pareau ca cerceteaza cu atentie cadavrul fetei, unul dintre ei scotand-o din masina pentru a o putea examina mai bine.
- Ce crezi ca vor? Nu par a fi politisti sau ceva de genul.
- Nu stiu, Amy. Dar ceva imi spune ca ar trebui sa plecam de aici.
- De accord. Ne ridicam la “trei” si incercam sa ne facem nevazute.
Se ridicara si pornira incet, pentru a nu fi auzite. Amyra, neatenta cum era, se impiedica de o radacina si cazu la pamant. La atingerea frunzelor uscate, se facu un zgomot destul de puternic pentru a putea fi perceptat de cei doi.
- Karl, prinde-o! Ea trebuie sa fie responsabila pentru toate astea, uite-te la pielea ei.
- Mi-am dat seama, e atat de vizibil. E un vampir!
Cel care mai devreme i se paru fermecator, alerga acum inspre ea, gata sa o prinda.
- Amy ce faci? Ridica-te! Dar totul era in zadar, el fiind deja mult prea aproape.
Ajunse la ea intr-o clipa, punandu-i o mana la gat si cu cealalta scoase un pumnal, care semana mai mult cu o sabie, datorita dimensiunii pe care o avea. Era foarte bine lucrat, avand manerul din argint impodobit cu pietre pretioase rosi si o lama bine ascutita, care putea strapunge orice. Atunci Amyra simti ca inima ii sta in loc. Ii era teama, dar in acelasi timp isi dorea ca el sa fie mai aproape. Nu intelegea ce era cu sentimental acela. El o privea acum fix, cu varful pumnalului atintit asupra pieptului ei. Acum, ca era atat de aproape i se paru frumoasa, inocenta si neajutorata, nicidecum o fiara care se hranea cu sange.
- Karl, ce e cu tine? Omoar-o odata, e un vampir!
- Nu! Las-o in pace, te rog. Nu noi am facut asta, este o greseala. Meylie incepu sa planga, crezand ca totul se va sfarsi in curand.