Pure Blood

[Ellys]

Well..this is my first fic:p..Astept comentarii atat bune cat si rele pentru ca vreau sa invat sa scriu cat mai bine si asta nu s epoate decat daca veti fii duri cu mine:*....Soo let`s start.

Capitolul 1

*Ma aflu int-un loc necunoscut mie.Nu imi dau seama cum am ajuns aici.Peste tot vad siluete intunecate,care incearca din rasputeri sa ma prinda.Nu pot sa disting chipul acestor fiinte,vederea imi este afectata de intunecimea care ma inconjoara.Un amalgam de sentimente ma cuprinde :durere,furie,dar mai ales teama.Incep sa fug fara sa imi dau seama pe unde pasesc .Ma uit in jur in speranta ca voi zari pe cineva,dar nu vad decat intunericul care pare ca se strange in jurul meu.Nevazand nimic ma impiedec de ceva si reusesc sa cad.Una dintre siluete se apropie de mine si ma atinge pe gat,parca zgariindu-ma cu ceva.Imi simt sangele alunecandu-mi pe gat si acea fiinta incepe sa linga substanta rosiatica.Lacrimile incep sa imi curga pe obraji si inchid strans ochii pentru a nu mai vedea ce se petrece in jurul meu.Tipetele imi ies din gura fara voia mea semn ca sunt cu adevarat inspaimantata,iar deodata aud o voce blanda..*

-Lilith!Lilith trezeste-te,striga mama mea,vocea ei oferindu-mi mangaierea de care aveam atata nevoie in aceste momente.
Ma uit in jur buimaca si toate imaginile sinistre de care tocmai am scapat mi se deruleaza incontinuu in minte.Era a treia oara in ultimele zile cand pateam asta.
-Calmeaza-te, scump-o,a fost doar un cosmar,imi sopteste mama.
-Da,asa e,spun eu,desi eram convinsa ca nu a fost un simplu vis urat.
–Imediat e gata micul-dejun,asa ca incepe sa te pregatesti!Azi incepi un nou an scolar ,inceraca sa fi punctuala,ma anunta ea apoi iese din camera.

Da,intr-adevar ,astazi e prima mea zi din clasa a unsprezecea.Sunt eleva la liceul “Dark Phoenix” la profilul matematica-informatica.E unul din cele mai prestigioase licee din oras.
Ma indrept alene spre baie pentru a face un dus.Inainte de a intra ma opresc inaintea oglinzii si ma privesc pentru scurt timp.Parul meu saten,nu foarte lung este incalcit si sta in toate directiile,iar ochii mei de culoare cerului intr-o zi senina sunt incercanati si imi tradeaza oboseala.Fara a mai zabovi,intru in cabina de dus si las picaturile calde de apa sa imi dezmierde trupul.Brusc,imaginile siluetelor intunecate imi navalesc in minte.Nu stiu ce anume semnificau aceste vise,dar cert e ca ma inspaimatau.Am incercat sa pun totul pe seama stresului,dar sunt sigura ca e ceva mai mult.Sirul gandurilor mele este intrerupt atunci cand imi amintesc ca trebuie sa plec la scoala.Ies din cabina de dus si ma intorc in camera pentru a ma imbraca.Imi aleg un top negru pe care scria cu litere elegante rosii”Blood is all I need” si o pereche de pantaloni mulati pe mine.Imi aranjez parul,apoi ies din camera aruncand o ultima privire in oglinda.Tinuta pe care am ales-o imi evidentia formele frumoase ,asa ca plec multumita spre bucatarie.
Dupa micul-dejun,imi iau ghizdanul si ma incalt cu niste balerini negri,apoi plec spre scoala.
Distanta dintre casa mea si liceu mi s-a parut scurta,dar am reusit sa intarzii.Cand am ajuns ,doamna diriginta era deja in clasa asa ca m-am scuzat si m-am asezat impreuna cu fosta mea colega de banca,Alice.Ca de obicei ,aceasta avea un aspect neglijent.
Diriginta ne-a tinut o predica despre comportamentul in scoala,apoi ne-a dat orarul.Am aruncat o privire peste el si ce am observat prima data a fost ca voi avea patru ore de fizica pe saptamana.Uram materia
aceasta si pe profesrul care o preda cu atat mai mult.Se parea ca maine voi avea doua ore cu el.
Clopotelul a sunat ,semn ca ora s-a terminat,iar doamna diriginta a iesit din clasa. M-am indreptat spre un grup de colegi ,care pareau ca discuta ceva interesant.De cum m-a zarit,unul dintre baieti,Alex,m-a luat in brate si m-a sarutat pe obraz.
–La multi ani!striga acesta.
–Multumesc,dar..
-Imi pare rau ca nu te-am sunat saptamana trecuta cand ar fii trebuit si ca sunt cam intarziat,doar asa e firea mea.Stiu ca saptesprezece ani nu implinesti decat o data si e foarte important,spune el zambind.
–Nu e nici o problema,ma bucur ca ti-ai amintit,ii spun si il sarut la randul meu pe obraz.
Dupa multe alte urale din partea celorlalti colegi,le-am spus ca voi pleca acasa pentru a ma pregati spiritual pentru revederea cu profesorul meu preferat si cu ora lui minunata.Cu totii au inceput sa rada deoarece stiau despre cine vorbeam,iar apoi au spus ca imi vor urma exemplul.
Mi-am luat ghiozdanul si am plecat incet spre casa. Cand am ajuns totul era pustiu.Probabil mama si tata erau la munca si fratele meu,Mike,la scoala.

[Dragonz Eyez]

Heya ^^
Se pare ca sunt prima \:D/
Sa incep cu inceputul :))
Titlul e mai mult ca genial. Il ador. Pur si simplu m-a atras din prima.
Vezi ca dupa orice semn de punctuatie se pune space, nu inainte.
"dezmierde"- asta e un cuvant pe care il urasc. Am eu ceva personal cu el deci nu te ingrijora :))
Mike e fratele ei? Ce-mi place numele asta :D Defapt toate numele pe care le-ai ales imi plac, dar in special Mike :))
Mai ai nevoie de imbunatatiri la descriere. Trebuie sa inveti sa descri sentimente. Nici 10 randuri de sentimente nu-mi plac, dar macar sa fie acolo.
Actiunea imi place, nu e grabita si abea astept sa o dezvolti mai mult.
Dialogul e bine plasat, si nu e sec. Deci ai un punct in plus de la mine :P
Prefata aia sau ce a fost, a fost foarte expresiva, mi-a placut mult. Parca si simteam cum vad eu siluetele alea intunecate.
Pentru un prim capitol, implicit fic, este destul de reusit. A reusit sa ma faca curioasa si sa vreau sa vad ce se va mai intampla.
Deci astept cu nerabdare urmatorul capitol si te rog sa ma anunti cand il vei pune.
Cya ^^

[madalyna_girl]

Din primul capitol care si acesta este destul de scurt , nu imi pot face o idee clara , dar pare interesant . Actiunea nu mi se pare grabita , dialogul nu este sec , ai si descriere si nu am vazut greseli de tastare , deci e OK .
,,Inainte de a intra ma opresc inaintea oglinzii si ma privesc pentru scurt timp." - nu suna prea bine , incearca in fata oglinzii .
Incearca sa faci capitolele mai lungi si sa descrii mai mult sentimentele .
Spor la scris si astept urmatorul :bye:.

[Ellys]

Ms pentru commuri fetelor:* Am adus next-ul... stiu ca nu e foarte lung, dar sper sa va placa>:d<

Capitolul 2

A doua zi de dimineata m-am trezit foarte odihnita.Dupa atatea nopti de cosmar, in sfarsit am putut dormi linistita.M-am dus incet spre baie pentru a-mi face toaleta obisnuita.Nu a durat mult si am iesit, imbracandu-ma cu o pereche de blugi negri mulati, un maiou mov si o geaca neagra pe deasupra.Aratam destul de bine.Cand m-am uitat la ceas, am observat ca eram deja in intarziere.Am iesit repede din casa, fara a mai lua micul-dejun, salutand-o pe mama si pe fratele meu.
Dupa cum m-am asteptat am intarziat, dar din fericire doamna profesoara de matematica nu a ajuns inca.M-am asezat langa Alice, care din motive necunoscute mie era foarte entuziasta.M-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca era destul de tarziu.Ciudat, profesoara aceasta era, de obicei, foarte punctuala.
Vocea lui Alice m-a intrerupt din balmajala mea mentala.Se parea ca dorea sa imi spuna ceva destul de important, judecand dupa fericirea pe care o emana.
-Hai, spune repede, ce se intampla?Ce cu entuziasmul asta la tine?am intrebat-o eu ridicand o spranceana.
-Proful de fizica a avut un accident.Initial am crezut ca e un simplu zvon, dar avand in vedere ca profa de mate nu a venit la ora, inseamna ca e adevarat, mi-a spus ea, un zambet aparandu-i in coltul gurii.
Stiu ca nu e bine sa iti para bine de raul altuia, dar in momentul acela eram in culmea fericirii.Niciodata nu mi-a placut acest profesor, in special din cauza ca, dupa parerea mea, el era un om prefacut.Din acest motiv am avut multe conflicte cu el de-a lungul ultimilor doi ani.
-Si nu mai facem fizica?am intrebat-o eu, incantarea putandumi-se citi pe fata.
-Pai, nu stiu.Cel mai probabil va veni un alt profesor, dar nu cred ca il vor inlocui chiar de astazi.
-Sper sa ai dreptate, nu am nici un chef de doua ore de chin.
Alice nu a mai apucat sa mai spuna nimic deoarece in clasa a intrat un barbat inalt, care avea in jur de douazeci si ceva de ani, mi se parea mie.Parul lui era bunet, lung pana la umeri, ii incadra chipul de o frumusete angelica.Ochii sai verzi ca smaraldul si buzele pline, ma faceau sa nu vrea sa imi dezlipesc privirea de la el.Purta o camasa neagra, deschisa la primii doi nasturi, prin care i se putea vedea corpul bine lucrat si o pereche de pantaloni de aceeasi culoare.Desi arata ca un adevarat zeu,ceva dinauntrul meu imi spunea sa stau departe de el, dar in acelasi timp ma simteam si foarte atrasa de acel chip angelic.Abea atunci cand a ajuns la catedra am observat ca are cu el cataloul clasei noastre.Doar nu era el noul nostru profesor de fizica nu?ma intrebam eu neincetat.Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de vocea lui,care a rasunat in intreaga clasa.
-Buna ziua!Ma numesc Danyel Blake si anul acesta veti face cu mine fizica.Banuiesc ca ati aflat despre nefericitul accident al fostului vostru profesor de fizica nu?Si sunt convins ca va pare foarte rau pentru el, spune barbatul pe un ton care mi s-a parut mie din cale afara de ironic.
O serie de urale s-au auzit prin clasa.Toti pareau foarte incantati de noul nostru dascal, mai putin eu, care vedeam ceva foarte ciudat la acest tip.
-Nu sunteti cam tanar pentru a preda? am intrebat pe un ton batjocoritor.
La aceasta intrebare toata clasa a amutit.Eram destul de cunoscuta despre intrebarile taioase pe care le puneam.Imi place sa fac pe cineva sa se simta stanjenit in fata mea.
-Tu trebuie sa fii Lilith nu-i asa?Mi s-a spus cat de mult iubesti aceasta disciplina si de asemenea ca ai avut multe conflicte cu predecesorul meu,dar te asigur ca, toate acestea se vor schimba.
-Mda, eu sunt, prezenta la datorie, am spus nepasatoare.
Putin imi pasa mie ce credea el despre mine.
-Domnisoara Lilith, daca tot vrei atat de mult sa fii observata si sa vorbesti, ce-ar fi sa iesi la tabla si sa ne vorbesti tuturor despre o problema foarte frumoasa de fizica? m-a intrebat el,pe un ton mai mult decat ironic.
Da, eu si gura mea mare.De ce oare nu pot sa invat sa tac atunci cand e cazul? Danyel m-a tintuit cu privirea si nu mi-a ramas decat sa trec la tabla.Mi-a dat o problema la care abea am stiu sa scriu datele.Nu stiam nici macar cu ce sa incep, nici o formula, nimic.M-am uitat pe furis la Danyel,pe care aproape il bufnea rasul.
-Haide, Lilith, acum poti vorbi cat doresti, nimeni nu te va opri, mi-a zis si un zambet batjocoritor i-a aparut pe fata.
Il priveam cu atata ura, incat, daca privirea ar putea ucide, el cu siguranta ar fi fost mort.Danyel se uita la mine amuzat, parca incercand sa spuna ceva, dar nici un cuvant nu ii iesea din gura.Brusc, in mintea mea s- a aprins beculetul.Stiam cum sa rezolv problema.Formulele imi circulau libere prin minte, de parca mi le soptea cineva.Am terminat repede de”rezolvat” si m-am intors in banca mea, fara sa ii adresez nici un cuvant celui de la catedra.
-Bravo Lilith, sunt madru de tine! a spus,iar un zambet destul de sincer i-a aparut pe chip.
Ciudat, chiar parea multumit si nu imi dadeam seama de ce.
-Mda, ma bucur, i-am raspuns nedumerita.
Dupa scurta noastra convorbire, Danyel a inceput sa predea.Am intors capul spre fereastra, incepnad sa ma gandesc la ceea ce s-a intamplat.Cum am reusit eu as rezolv o problema asa de grea, daca eu nici macar cunostintele elementare nu le am la aceasta materie?O multime de astfel de intrebari mi-au invadat mintea.
Dintr-odata o durere de cap m-a cuprins.Totul a inceput sa se intunece, iar acele siluete groaznice care imi bantuiau visele au inceput sa se materializeze pe langa mine.Din nou, sentimentul acela de teama m-a cuprins, numai ca de data aceasta era mult mai intens.Era o teama atat de mare, incat imi doream sa nu ma fii nascut.Nu aveam unde sa fug, nu aveam unde sa ma ascund, eram prinsa in acel cosmar, care ma ingrozea.Am inchis ochii si am dat voie lacrimilor calde sa imi invadeze obrajii.O multime de voci se auzeau in jurul meu si am simtit ca doua brate puternice m-au ridicat de jos.Dar degeaba, deja intunericul a pus stapanire pe mine si imi parea ca trupul mi-a parasit aceasta lume.

Cand am deschis ochii am vazut ca eram intr-o camera pe care nu o cunosteam.Peretii erau albi, cu cateva tablouri atarnand pe ei.In fata ferestrei era un birou negru cu o multime de teancuri de hartii pe el.Era foarte sarac mobilata aceasta incapere.Langa patul pe care eram eu intinsa se afla un scaun, iar pe el statea un barbat.Ma uitam atenta, dar nu-i puteam distinge chipul din cauza umbrelor care inca nu au disparut de tot.
-In sfarsit, te-ai trezit!spune el zambind.
La auzul vocii sale mi-am dat seama imediat cine era.Danyel.
-Ce s-a intamplat?Cum am ajuns aici? l-am intrebat,fiind inca speriata.
-Ai lesinat si te-am adus la infirmeria scolii.
Nu imi venea sa cred.De ce mi se intamplau lucrurile astea tocmai mie?Ce am facut sa merit sa vad acele siluete?Oare nu cumva innebuneam?Mi-am pus mainile pe fata si mi-am sters lacrimile, care au inceput sa se iveasca din colturile ochilor.Danyel ma privea ingrijorat, dar in acelasi timp intelegator si apoi m-a luat in brate.Era atat de bine la pieptul sau, parfumul lui placut invadandu-mi narile.Ma simteam in siguranta in bratele sale si nu voiam sa mai plec de acolo in veci.
-Linisteste-te, o sa fie bine, vei intelege in curand ce se intampla cu tine.
Nu am inteles ce a vrut sa spuna prin asta, dar am continuat sa il strang in brate.Desi l-am cunoscut abea acum cateva ore, ceva din sufletul meu il recunoaste si doreste sa fie aproape de el.Era un sentiment ciudat, ceva ce nu mai simtisem niciodata si totusi atat de placut.
-Danyel,de ce esti asa grijuliu cu mine?am intrebat eu curioasa.
-La momentul potrivit vei afla draga mea Lilith, a rostit calm.
-Dar nu inteleg, ma cunosti doar de cateva ore si acum ai grija de mine?
-Ti-am spus, toate la timpul lor, a raspuns el scurt.
M-a bagat complet in ceata, chiar nu stiam ce sa mai inteleg.Am renuntat sa-i mai pun vreo intrebare deoarece raspunsurile sale ma incurcau mai mult.Era foarte bizar ceea ce se intampla,dar am decis ca macar pentru cateva minute sa nu ma mai gandesc la nimic si sa profit de imbratisarea calda si protectoare a lui Danyel.

[Dragonz Eyez]

Heya ^^ Se pare ca-s prima...
Asa...se pare ca ai avut un capitol ceva mai lung si mai frumos. Ai mai evoluat la capitolul descriere, dar inca se mai poate. Nu te limita la a descrie cum sunt imbracati....Lilith cand s-a trezit cred ca era confuza, si ca lumina orbitoare din infirmerie au ametit-o. Puteai sa pui ceva de genu' asta. Actiunea nu e grabita...E ok. Si dialogul e foarte bun, dar eu nu as pune "Mda.." intr-un fic...arata cam urat. Nu uita....se pune SPACE dupa fiecare semn de punctuatie.
Povestea devine din ce in ce mai interesanta. Ne-ai lasat si tu pe noi in ceata si sunt curioasa cum o sa ne lamuresti de ce se intampla.
Spor la scris si multa inspiratie :P
Cya ^^

[Zouly]

Hello girls! am trecut si eu pe aici sa vad ce capodopere sunt curs de scriere si am ramas placut surprinsa. Imi place ideea, cam toate povestile despre vampiri imi plac. Am vazut undele greseli si repetitii dar osa te indrepti. La capitolul descriere stai binisor, desi ar trebui sa te axezi pe sentimente si mai putin pe descrierierea mobilei sau nu stiu ce( nu ca ai fii exagerat cu asta, doar spuneam). Pentru simplul fapt ca esti noua pe aici din cate vad, te descurci. Dialogul imi place, mai putin ultimele fraze, mi s-au parut prea siropoase si chiar daca ne-au intrigat, pe mine m-au si plictisit. Prea multa dragoste dintr-o data. Pe de alta parte, intamplarile din clasa chiar mi-au atras atentia.
Pe scurt imi place.
Astept continuarea si multa imaginatie in continuare, zbyee!

[Ellys]

Multumesc pentru comentarii fetelor:* Stiu ca a durat foarte mult, lenea asta, dar in sfarsit am adus next-ul. Sper sa va placa:">

Capitolul 3

Dupa putin timp Danyel a trebuit sa plece deoarece trebuia sa se intoarca la orele lui.Eu am continuat sa stau intinsa pe pat incepand sa ma gandesc la ciudata "viziune" pe care am avut-o.Desi a fost cea mai scurta a fost si mai puternica decat celelalte si a reusit sa ma inspaimate foarte tare.Am incercat sa imi dau seama ce a vrut Danyel sa spuna atunci cand a afirmat ca voi intelege ce se intampla cu mine.De ce oare nu pot fi si eu o fata normala?Acum cateva saptamani eram o adolescenta fericita, a carei unice probleme erau cum sa se imbrace sau cum sa isi gaseasca un nou iubit.Nu imi venea sa cred ca in doar cateva zile viata mea a luat o turnura atat de neateptata , iar eu am devenit o ciudata.
Brusc, o dorinta arzatoare m-a cuprins.Nu mai voiam sa fug si sa ma ascund ci imi doream sa stau fata in fata cu pericolul si sa il infrunt.Da, asta era!Nu voi mai lasa teama sa puna niciodata stapanire pe mine, eu voi fi singura care va stapani peste sentimentele mele, nu niste umbre.
M-am ridicat din pat si m-am dus in fata ferestrei.Razele calde ale soarelui imi mangaiau fata si ma faceau sa ma simt putin ametita.Nu am dat prea mare importanta acestei stari de ameteala.Ma simteam atat de bine in lumina, care parca ma chema la ea.M-am mai lasat mangaiata de atingerile fine ale luminii cateva minute , apoi m-am desprins cu greu de ea si am decis sa ma intorc la cursuri.
Nu doream sa raman in aceasta camera sa imi plang de mila si nici sa ma ascund de ceea ce s-a intamplat.In ceea ce ii priveste pe colegi gaseam eu ceva sa le spun.
De cum am intrat in clasa Bryan, unul dintre colegi, mi-a sarit in fata si m-a imbratisat.
-Cum te simti?Ce s-a intamplat cu tine?m-a intrebat el vizibil ingrijorat.
-Sunt bine, nu am nimic, stai linistit, a fost din cauza stresului acumulat in ultimul timp.
-Esti sigura?
-Da, in ultimele nopti nu am reusit sa ma odihnesc prea bine, i-am spus zambind.
-Daca zici tu, a rostit, desi era limpede ca nu ma credea.
Bryan a fost mereu protector cu mine, ca un frate mai mare as putea spune daca nu i-as cunoaste adevaratele sentimente.Inca de pe clasa a noua a fost atras de mine, dar eu nu i-am putut raspunde la fel, desi uneori mi-as fi dorit.Cu siguranta el nu m-ar fi dezamagit cum au facut-o ceilalti.
Restul orelor au trecut greu, colegii au continuat sa ma intrebe ce s-a intamplat cu mine, iar eu le-am spus tuturor aceeasi poveste pe care i-o oferisem si lui Bryan.Nu imi placea ca trebuia sa ii mint pe toti, dar nici sa ma considere o ciudata nu voiam si eram sigura ca asta s-ar fi intamplat daca le-as fi povestit ca vad siluete din senin in jurul meu.Ar fi crezut ca innebuneam si nici macar eu nu eram convinsa ca nu era chiar asa.
Cand am ajuns acasa, am urcat repede in camera mea si m-am schimbat in ceva mai comod, apoi am coborat in bucatarie.Aveam nevoie sa stau de vorba cu cineva despre orice, nu conta.Asa cum ma asteptam mama era acolo si am inceput sa ii povestesc tot felul de lucruri, iar ea ma asculta rabdatoare.M-a intrebat ce am facut la scoala, i-ar eu i-am relatat unele lucruri din timpul plictisitoarelor ore in special despre mica mea altercatie cu Danyel, bineinteles am omis partea cu “viziunea” si felul in care s-a purtat Danyel cu mine la infirmerie.Nici macar eu nu intelgeam si sunt sigura ca mamei nu i-ar fi placut sa afle ca noul meu profesor de fizica era atat de gijuliu cu mine, ar fi zis k are vreo intentie ascunsa.De fapt se putea sa fie asa.Nu am mai stat mult si m-am intors in camera mea, mi-am facut temele si apoi am intrat pe calculator dand dumul la muzica si cautandu-mi de lucru pe acolo.Fara sa imi dau seama faceam toate acestea pentru a trage de timp, nu voiam sa ma pun in pat si sa fiu din nou atinsa de umbre.
Intr-un final am cedat in fata oboselii si dupa cum ma asteptam acele siluete au aparut din nou.Numai ca de data aceasta, ceva era diferit.Nu voiam sa mai fug si sa ma ascund ci sa descopar ce anume erau acele fiinte.Aceasta curiozitate morbida a pus stapanire pe mine.Cu cat hotararea mea era mai mare, cu atat ma apropiam mai mult de una dintre siluete.Brusc, silueta a disparut din raza mea vizuala si am simtit o respiratie rece care imi furnica ceafa.M-am intors in spate si am intalnit doi colti albi, stralucitori si niste ochii stacojii care ma infiorau.Vazand toate acestea mintea mea a inceput sa lucreze si nu a durat mult pana sa imi dau seama.Nu imi venea sa cred ca am aflat, in sfarsit am realizat, am descifrat misterul acelor fiinte…erau…vampiri.M-am dat cativa pasi in spate, speriata totusi de descoperirea mea, iar vampirul s-a indrepat spre mine.Si-a apropiat buzele de ale, dar nu le-a atins, apoi a coborat incet spre gatul meu atingandu-l cu coltii.NU! a razabtut vocea mea in intuneric.


De cum am deschis ochii pe fata mea s-a asternut un zambet.Nu mai mai temeam de acele “viziuni”.De acum incolo aveam sa le infrunt.Ceea ce nu intelegeam era de ce am vise cu vampiri?Intr-adevar am vazut cteva filme despre aceste fiinte, dar nu prea imi venea sa cred ca aceste“viziuni” erau rodul vizionarii unei pelicule.Era ceva mai mult, iar eu aveam sa aflu ce anume!
M-am ridicat foare increzatoare din pat si m-am indreptat dpre baie pentru a-mi face toaleta de dimineata.Dupa ce am aruncat o pereche de blugi si o bluza pe mine, m-am dus in bucatarie si am luat micul-dejun.
In scurt timp am iesit din casa si am inceput sa merg incet spre scoala.Era o zi atat de frumoasa!Cerul nu era intunecat de nici un nor, iar soarele stralucea vesel incalzind totul in jurul sau.Din nou m-am simtit foarte atrasa de lumina care ma inconjura si imi doream sa ma pot inalta pe cerul care, parca ma chema la el sa ii admir maiestria.M-am trezit din visarea mea, abea atunci cand m-am pomenit in fata liceului.
Toate orele pa care le-am avut au fost foarte monotone.Nu voiam decat sa plec o data acasa, iar cand clopotelul a anuntat sfarsitul ultimei ore am inceput sa ma simt mai bine.Pe Danyel nu l-am vazut deloc, abea urmatoare zi aveam ore cu el.Am iesit repede din clasa si am fost lovita de o presimtire sumbra.Ceva rau avea sa se intample, eram sigura.

Am intrat in casa si m-am dus direct in camera mea.Cand am deschis usa, surpriza, fratele meu Mike era acolo si imi cauta ceva prin birou, iar calculatorul era aprins.Uram sa imi umble cineva prin lucruri indiferent despre cine era vorba, era una dintre chestiile care ma enervau cel mai tare.
-Ce cauti in biroul meu? am izbucnit speriindu-l.
-S..scuze Lilith, voiam doar un caiet, a raspuns el cu vocea tremuranda.
-De cate ori ti-am spus sa nu intri in camera mea atunci cand eu nu sunt acasa? am tipat din nou.
In momentul acela numai gandeam limpede, eram foarte nervoasa, iar tot ce simteam era o furie imensa care nici macar nu stiam de unde vine.Mike nu mai spunea nimic, a ramas incremenit langa biroul meu.M-am dus la el, l-am ridicat intr-o mana, apoi l-am izbit de peretele din spatele meu.Nu imi dadeam seama de unde aveam atata putere, mereu am fost destul de slaba, abea puteam ridica o masa sau ceva de genul asta.Am revenit la realitate doar atunci cand am auzit scancetele lui Mike.M-am dus repede la el, sperand sa nu fi patit nimic grav.Cand am vrut sa pun mana pe el, acesta s-a ridicat si a fugit speriat din camera.ce era cu mine? Cum am fost in stare sa imi lovesc in asemenea hal propriul frate? De unde atata furie concentrata in mine?
Am reactionat exagerat, chiar si pentru mine.Intotdeauna am fost o fire impulsiva, dar imi iubeam fratele si niciodata nu as fi facut ceva care sa il raneasca in felul in care am facut-o.Parca nu mai eram eu, nu ma mai recunosteam.
M-am asezat in pat simtind ca lacrimile incep sa imi inunde obrajii.Am stat si m-am tot gandit la toate acestea si nu gaseam nici un raspuns, nici o explicatie a comportamentului meu.Dupa cateva ore bune a intrat mama in camera incepand sa strige la mine in legatura cu ce ii facusem fratelui meu.Desi stiam ca are dreptate, ii raspundeam urat la tot ceea ce spunea.Dupa vreo jumatate de ore de cuvinte grele, mama a izbucnit:
-Nu imi vine sa cred ce monstru de fiica am crescut!Eu nu asa te-am educat!Tu nu esti Lilith pe care o iubeam!
Cand am auzit aceste cuvinte nu mai stiam ce sa spun.Simteam ca din nou lacrimile imi siroiau pe chip.
-Atunci poate ca nu sunt fiica ta! Am tipat intr-un sfarsit iesind in fuga din camera si apoi din casa.
Era trecut de zece seara, iar eu ma plmbam singura pe strazi, plangand in hohote.Am ajuns intr-o parte a orasului pe care nu o cunosteam aproape deloc.Cred ca era cea mai rau pavata zona.Nu era nici o lumina in jur, dar nu ma prea deranja.Spre surprinderea mea vedeam foarte bine si puteam distinge toate lucrurile care ma inconjurau.
In timp ce minunam de aptitudinile pe care le am, am auzit un tipat inspaimantat care venea din apropierea mea.Am inceput sa pasesc incet spre acel loc si am vazut o femeie care era agresata de un barbat.Acesta o saruta violent pe gat.Expresia fetei ei arata cat de ingrozita era.M-am apropiat mai mult si am realizat ca acel tip nu o saruta ci avea dintii adanciti in pielea ei sugandu-i sangele.Nu se putea asa ceva.Vampirii nu existau, erau doar niste mituri, dar se pare ca cel din fata mea demonstra exact contrariul.Nu puteam ramane indiferenta la ceea ce se intampla sub ochii mei, desi eram ingrozita pana in maduva oaselor.
-Las-o in pace vampirule!am tipat eu si am incercat sa fac ca vocea mea sa nu arate toata frica pe care o simteam.
Barbatul s-a intors si m-a privit amenintaor, aratandu-si coltii care erau plini de acel lichid stacojiu.Eram sigura ca imi gasisem sfarsitul…