Durere, adormi in zapada!

[Moon princess]

Multam de comentarii fetelor :* va sunt recunoscatoare ^^ ei bine, nu acesta e ultimul capitol asa cum au crezut unii ;)) mai sunt cateva capitole... Itachi chiar a murit... s-a transformat in pulbere... iar atunci cand spune ca simte ca s-a stins, el a murit de tot, nu s-a dus in ceruri cum au inteles unii... s-a facut pulbere, existenta lui a fost stearsa din istorie, nimeni nu mai stie ca el a existat odata... sper ca m-am facut inteleasa. :P peste cateva zile voi aduce capitolul 11, care sper sa va placa. atat am avud de adaugat.... a sii, scuze ca e ata d scurt... insa Itachi moare repede :)) intelegeti voi... :P multam again pentru comuri >:D<

:bye:

[LoLix]

Buna, ca de obicei trebuie sa ma scuz pentru intarziere dar in cele din urma se pare ca am reusit sa ajung. Capitolu acesta este scurt si foarte trist mai aveam putin si incepeam sa plang este trist ca ea il iubeste dar nu ii poate spune dar de cele mai multe ori asa se intampla si in realitate sunteti simpli prieteni dar nu stii ce sentimente ascunse iti poarta cel mai bun prieten. Am vazut cateva greseli de tastare dar nu multe pai cam atat astept next-ul si sa nu uiti sa ma anunti si pe mine bye bye.

[Moon princess]

Hey girl, am venit cu urmatorul cap, povestit din perspectiva SAKUREI. Va urez lectura placuta! De acum voi povesti numai din perspectiva Sakurei, evident din cauza faptului ca Itachi nu mai exista.



Capitolul 11- Cand trecutul te intampina intr-un moment nepotrivit.


A plecat. A disparut complet din viata mea. Cum a putut sa faca una ca asta?! Doar stie ca el e singurul meu prieten, el e tot ce am. Of, te urasc pentru ce ai facut!

Lacrimi imi curg siroaie din ochi-mi patrunzatori, lasand in urma un val de tristete si dezamagire.
Nu pot sa concep asa ceva! Niciodata nu mi-am imaginat ca ar putea sa ma paraseasca vreodata. Nu vreau sa te mai vad in viata mea! Dupa tot ce am facut impreuna... cum ai putut?
Nu ai inima, Itachi! Nu ai suflet in tine. Nici nu stiu pentru ce mai traiesc, mi-ai furat sufletul, neghiobule!
Offff... Trebuie mai intai sa ma calmez daca vreau sa rezolv ceva.
-Calmeaza-te Sakura! Totul va fi bine! El se va intoarce inapoi la tine , el nu te-ar putea minti. Deja incep sa vorbesc de una singura, sunt complet ametita, nebuna. Trebuie sa ma calmez mai intai. Da, usor de spus, dar greu de facut! Pur si simplu simt ca-mi ies din fire, sunt complet devastata de parca s-ar intampla o catastrofa cu intreaga populatie de pe glob. Ceva se intampla, simt asta. Ma intreb ce?

Corpu-mi paralizat de tremurul nestapanit, sta ghemuit pe scarile de marmura. E o priveliste zguduitoare.
Ma facut sa ma indragostesc de el, sa-l iubesc si el pleaca. Ce-i asta? Aceasta nu e viata pe care mi-am dorit-o! Totul e o inselaciune, goana in zadar, e drumul oaselor catre iad. M-a innebunit cu blandetea, grija, mai bine spus, felul sau de-a fi. Persoana sa launtrica ma innebuneste si simt ca nu pot trai fara el. Daca pamantul fara de cer nu se poate, atunci nici eu fara de el nu se permite. Suntem mult prea compatibili pentru a sfarsi prin aceasta despartire.
Nu pot concepe sa-mi traiesc viata in continuare si sa ma prefac ca el nu a existat vreodata. Trebuie sa-l opresc.
Consider ca as fi nedreptatita daca nu mi-ar da niste explicatii, si voi innebuni aici asteptandu-l sa se intoarca.
Gonesc ca o nebuna pe strazile pustii nepasandu-mi de lege. Cand am un presentiment ca ceva rau se petrece, chiar asa se intampla. Trebuie sa ma grabesc sa-l gasesc, nu poate fi departe.
Privirile-mi fugare ratacesc peste tot cautand un anumit automobil. Ma simt atat de neajutorata cand el nu e alaturi de mine. Fervoarea face ravagii in sufletul inspaimantat si imi ofera mai multa putere. Simt inima arzandu-ma, mistuindu-mi sufletul napastuit, fara scapare. Vreau sa ramana alaturi de mine, nu vreau sa plece. Si am sa incerc sa-l conving, nemaicontand pretul platit.
Te rog sa ma ierti, dar nu te pot lasa sa pleci, asta ar insemna moarte sigura pentru mine, si sunt sigura ca nu-ti doresti asta. Stiu ca sunt o egoista, recunosc si imi pare rau. Dar altfel nu se poate, eu nu sunt in stare sa rezist.
Cand am sa te gasesc, am sa-mi vars inima inaintea-ti si am sa-ti spun cat de mult te iubesc, si ca vreau sa fim impreuna, astepta-ma numaidecat dragule! Te iubesc si nu o sa las pe nimeni sa-ti faca vreun rau. Daca tu dispari, eu ... am sa fac ceea ce am incercat sa fac acum ceva timp in urma, inainte de-a te cunoaste.
Simt ca innebunesc. Nu e de gasit nicaieri. De cateva ore intregi il caut in continuu ca o nebuna, si nu l-am gasit. Of, ce ma fac! Unde ar putea fi? Unde esti, Itachi? ah...desigur! , de ce nu m-am gandit pana acum?... Acasa trebuie sa fie, doar a spus ca trebuie sa-si faca bagajele. Insa, unde locuieste? Parca aveam adresa lui... ia sa vad.. aammmm... Doamna Popescu, Ioana...ah, uite-l! Itachi... strada roselor, numarul 14, e in cartier cu mine! mai bine m-as duce unde sta... parca avea si un frate... of, de ce ma tot gandesc la nonsensuri? M-ai bine m-as grabi sa-l prind acasa.
Am ajuns! Sa vedem... imi pare cunoscut cartierul asta, parca am mai fost pe aici.
Merg incet cautand un anume numar printre blocurile inalte ca niste plopi fara de sot. Cararea aceasta ingusta imi trazeste multi fiori, amintirile incep a-mi napadi mintea involburata. parca aici s-a intamplat acea... Dar, nu, cred ca ma insel, mintea imi joaca feste in mod sigur.
Am gasit scara B, iar acum trebuie sa urc la etajul... trei parca. Urc incet pe scarile ce parca imi ingreuneaza pasii si-mi soptesc sa nu ma duc intr-acolo. E ciudat, parca tot ce ma inconjoara imi vorbeste. Nu bag in seama temerile care si-au facut deja culcus in inima-mi zbuciumata si imi continui urcusul greoi.
Am ajuns in fata unei usi care parca are scris pe ea "Nu intra". Nu mai inteleg nimic, mintea asta ori imi joaca feste, ori chiar ma previne de la ceva rau. Imi e destul de cunoscut locul, parca aici a avut loc ceea ce mi-a schimbat viata. In timp ce inca ma gandesc la acest loc cunoscut ce imi da fiori, nici nu imi dau seama cand sun la usa. Dupa ce realizez ca am sunat, ceva din mine imi spune sa fug departe si sa nu ma mai intorc, insa dorinta de a-l vedea pe dragul meu Itachi nu ma lasa. Sunt atat de zdruncinata pe interior ca nici nu stiu ce sa fac, si imi acopar fata mainile-mi reci ca un sloi de gheata. Usa se deschide brusc, simtind prezenta unei persoane. Inima imi bate cu putere si deschid fermecata ochii, luand mainile de pe fata.

-Itachi! si zambesc dulce , insa la vederea persoanei care sta in pragul usii, surasul meu dulce se transforma intr-unul amar, plin de durere si fior.
-Oh, printesa rozalie! Cea cu parul de matase. imi raspunde cu glas de mielusel un brunet, cu ochii albastrui. Acesta se uita la mine parca fermecat, dar fericit totodata sa ma revada.
-Tu... esti fratele lui Itachi? Acesta zambeste smechereste dandu-mi de inteles ca da. Imposibil! strig eu disperata. O lacrima imi cuprinde fata si deja toata euforia aceea plina de dragoste a disparut si i-au luat locul durerea si teama. Intr-o clipita am uitat de tot, de dragostea pentru Itachi, de parfumul vietii, si mi-am adus aminte de ce am vrut candva sa ma sinucid. Acum, in inima mea a aparut din nou acel sentiment de singuratate, frica. si ca degeaba mai traiesc. Eu... nu mai cred in lumea aceasta urata, indurerata. Trebuie, trebuie sa plec in alta parte, undeva unde sa-mi fie mai bine. Undeva unde sa fiu numai cu iubirea mea in pace, si nimeni sa nu ne disturbe linistea.
Simt ca intunericul durerii ma prinde in mrejele sale, oar eu acum sunt... fara scapare.



asta a fost tot... sper ca v-a placut... ^^[posturi unite]

[LoLix]

Buna scumpo nu am crezut niciodata ca voi posta 2 com-uri la acelasi fic si in aceeasi zi oricum se pare ca macar de data asta ajung si eu la timp. Ficul adica capitolul asta nu am crezut niciodata ca Sacura va merge acolosi pe langa asta nu am crezut ca la usa va fii fratele lui Itachi dar sincer mai bine nici ca nu se putea si eu cred ca de data asta Itachi o va salva pe Sacura exact la timp si ca vor traii fericiti pana la adanci batraneti oricum deabea astept urmatorul capitol si nu uita sa ma anunti bye bye.

[DeMentă]

Buna, buna ;;)
Ca de obicei, ma lasi cu gura larg deschisa :-< Te implor sa se intample vre-un miracol si... nu stiu... sa apara Itachi... sau macar o clona a lui :|
Eu chiar il vreau pe tipul asta inapoi! Si Sakura il vrea mai mult ca mine! Te rog, da-l inapoi. Sau... Il ti doar pentru tine? :>
Descrierea este absolut extraordinara (am facut cumva un pleonasm?), trairile si sentimentele si gandurile Sakurei... e ca si cum sunt ale mele si toate cele mi se intampla mie! Fic-ul asta este un adevarat succes!
Ma bucur ca Saku' si-a dat seama ca-l iubeste pe Itachi, dar... e putin cam tarziu... sau nu? Inca sper sa se intample minunea aia si el sa reapara :o3
Nici nu nu stiu ce sa mai zic! Vreau next repede, pentru ca ma doare burta doar cand ma gandesc ca Sakura a lesinat si nu stiu ce se va intampla. (Ma anunti cand postezi, da? ;;) )
Bye, Bye!

[Miranda.]

heloo
A trecut mult timp de cand nu am mai com., cred ca cuplul m-a facut sa ma indepartez, nu prea sunt fana a acestul cuplu, Itachi&Sakura. Dar ma gandeam, ca fiind pe sfarsit ficul sa las si eu un amarat de com. La aceasta hotarare m-ai ajutat si tu, ai un stil foarte frumos. Imi place cum descri, nu folosesti multe figuri de stil, aproape ca nici nu le-am observat. Tu descri putin sentimentele, nu aduci o plicteseala omului, sunt multe persoane ca lungesc un sentiment pana ajunge la luna. Dialogul este bun, nu prea ma pricep sa-l descriu pe asta. Ideea este foarte buna, imi place. Actiunea este putin grabita la sfrasit, dupa parerea mea. Sper sa apara Itachi pana la urma si s-o salveze pe Sakura macar acum, daca la inceput nu a reusit.
bye

[Kayla.]

Hello my dear! Sorry ca am trecut asa tarziu doar ca am fost plecata si nu am avut deloc net. Sorry again, acum revenind. A fost un capitol bun, dar cam trist, m-a intristat cam mult ce-i drept, iar avand in vedere ca mi-ai zis ca fic-ul e pe final incepe sa-mi para si mai rau. Descrierea a fost foarte buna, am simtit foarte bine sentimentele, felicitarile mele, naratiunea si ea a fost buna, iar actiunea nu a fost deloc grabita. Am vazut mici greseli de tastare dar nu le-am dat prea mare importanta fiind prea captivata sa citesc next-ul. So, that's all. Spor la scris si nu uita sa ma anunti cand pui next-ul! >:D<

[Rose ^^]

Hey. Ce as putea spune despre capitol? E frumos, e trist si imi place. Ai reusit sa ma faci sa simt toate acele trairi si sa-mi imaginez toata actiunea. Deci Itachi a disparut si a aparut fratesu si se pare ca exista o legatura intre rozaliei si brunet. Dar ma intreb ce.. Descrierea chiar mi-a placut si ma captivat, dialogul e dragut, mai ales la final. Imi pare rau ca ficul e pe sfasite, dar asta e.. nu-l poti tine deschis la nesfarsit. Sakura iara se gandeste la sinucidere O.o si se pare ca il cunoastem si pe faptasu ce a indemnato sa faca asta, insa intrebarea e :de ce?:>
Abia astept nextu
:bye:

[Moon princess]

Fetelor, imi pare rau ca v-am pus sa asteptati atat, insa am fost in vacanta peste mari si tari si am fost foarte ocupata, insa mi-am facut timp sa vin cu penultimul capitol. ( doar trebuie sa termin ficul de scris, nu? ) ei bine, eu sper doar ca o sa va placa si o sa va spuneti parerea intr-un comentariu. Le multumesc tuturor celor care isi pierd timpul sa citeasca ce scriu eu. ^^ Lectura placuta!



Cap. 12-Dorinta

Nu pot concepe asa ceva! Este de necrezut! De ce tocmai el? Amintirile au inceput a-mi ocupa mintea-mi bulversata, si simt ca mi s-a taiat suflarea. E o neglijenta din partea mea sa vin asa fara sa cunosc detalii. Acum ma simt din nou ca altadata, vrednica de moarte. Lacrimile-mi curg siroaie si nu vor a se opri, corpu-mi tremurand de spaima.
E el, cel care mi-a daramat intregul univers! NU! Nu vreau sa-si bata joc inca o data de mine si inocenta mea! Aproape ca am uitat si cine sunt, sunt total ametita. Incerc a ma intoarce sa fug cat mai departe asa cum imi dicteaza inima, dar picioarele-mi greoaie se impletesc sfarsind la pamant. Ma apuca disperarea si simt ca nu e de bine, vreau sa fug dar nu pot, ceva ma tine aici. Unde esti acum Itachi ca sa ma ocrotesti de rau?
Niciodata nu am crezut ca fratele lui Itachi ar putea fi tocmai cretinul asta, nenorocitul de Neji. Frica a pus stapanire pe mine si ma intreb daca isi va bate joc iar de mine.
Ma simt apucata de brat si trasa inauntru. Sufletul meu tipa disperat dupa ajutor, dar nimeni nu-i aude durerea. E fara folos, asa ca ma las dusa de val. Ce-o fi, o fi! E prea tarziu pentru a ma gandi la o solutie de scapare din bratele asupritorului astu-ia! Corpu-mi inghetat de frica este trantit pe un fotoliu, iar acesta se asaza comod pe altul privindu-ma indelung.

- Asculta, rupe el tacerea, imi pare rau pentru ca ti-am incalcat dorinta atunci si te-am ranit, nu stiam de relatia ta cu fratele meu. Daca stiam nu se ajungea pana aici, crede-ma. Totusi, sa stii ca eu chiar te-am placut de prima data, sentimentele mele pentru tine au ramas neschimbate. Vreau sa te intreb: crezi ca ma poti ierta? Vreau s-o luam de la capat impreuna, fara alte abuzuri din partea mea iti promit.

Asta incepe sa-mi vorbeasca de parca am fost impreuna si trebuie sa-l iert pentru nimic. E fara scrupule. Inca mai are tupeul sa se uite in ochii mei si sa ma intrebe daca vreau sa incep o relatie cu el?! Un tupeu mai mizerabil ca asta n-am mai intalnit! Deja ma infuriat si simt ca singele-mi clocoteste in vene, toata frica din mine parca a disparut si mi-am adus aminte de ce sunt aici. Cum poate sa-mi spuna toate astea cu atata usurinta? Se cunoaste: un afemeiat... tot afemeiat ramane, si schimba tacticile pentru a obtine ce-si doreste.
Ma prefac ca nu am auzit ce mi-a zis controlandu-mi mania, si-l intreb mai serioasa ca niciodata:

-Unde-i Itachi? in ochi citindu-mi-se duritatea.

Ofteaza dand de inteles ca e dezamagit, insa nu-mi pasa. Am suferit enorm, si inca mai sufar din cauza actiunilor sale nelegiuite. Eu ce sunt, gunoiul lui? Nu sunt ca toate celelalte fete pe care le are, fara stima si usoare.

Ia de pe masuta un plic si mi-l intinde. Ma uit intrebatoare, si il iau cu gandul ca ar putea fi de la Itachi. Oare... e de la Ita? Il deschid degraba sa-i descopar secretul. E o foaie simpla, dar are acel scris frumos, ordonat, e scrisul lui! Si scrie...


" Draga Sakura,

Nu am crezut niciodata ca se va ajunge aici, dar s-a intamplat. Imi pare foarte rau! Banuiesc ca acum chipul tau frumos e scaldat in lacrimi, si asta e numai din vina mea. Te consumi tot timpul pentru orice. Stii ca nu-mi place sa te vad plangand, vreau sa te stiu mereu cu surasul acela dulce pe buze. Nu mai pune totul la suflet si fii mai puternica.
A fost greseala ea ca m-am apropiat de tine, nu ar fi trebuit. Am stiut in tot acest timp lucrul acesta, si totusi l-am ascuns de curiozitatea ta. Iarta-ma pentru ca te-am ranit atat de mult!
Cu siguranta in acest moment mii de intrebari iti ocupa mintea ce parca sta pe jar, si cred ca ar fi mai bine sa afli tot adevarul. Insa te rog, fii tare. Accepta adevarul si infrunta-l. Eu chiar am tinut la tine ca la o prietena, stii asta, totusi... nu am vazut in tine o potentiala sotie, cu toate ca poate asta ti-ai dorit. Realitatea e ca... eu mi-am gasit scopul in viata, acela de a proteja pe cineva de care m-am atasat nu cu mult timp in urma. E o fata frumoasa si desteapta, asa ca nu ai de ce sa-ti faci griji, sunt pe maini bune. Datorita acestui fapt te-am mintit ca plec departe. Imi pare rau ca nu am putut sa-ti spun adevarul in fata, dar asta sunt eu, un las. Nu vreau sa te consumi, ci sa gasesti pe cineva cu care sa-ti intemeiezi o familie, sa fii fericita si implinita. Uita de mine si de toata prietenia noastra, e mai bine asa... doar uita-ma, si fii fericita. Asta e ultima mea dorinta... Itachi. "

Am inlemnit. Pur si simplu nu-mi vine sa-mi cred ochilor, e o nebunie. Ochi-mi sunt rosii de la atatea lacrimi, si nu vreau sa se opreasca. Ei imi plang durerea ce-o am acum in suflet, dar eu tot nu pot accepta adevarul... ca Itachi niciodata nu m-a iubit, si nu m-a dorit. Am fost o joaca pentru el, si distractia asta a lui m-a distrus. Nu e nicio diferenta intre Itaci si Neji, oricum ar fi, ei ranesc fetele prin diferitele lor moduri stricate.
Am fost o proasta ca am crezut ca pe lumea asta exista barbati care le iubesc si le ocrotesc pe femei pana la moarte. Sunt niste mediocri! Totul e o minciuna frumos decorata cu flori din paradis si miros de dragoste. Iubire... asa ceva nu exista pe pamant, toti sunt doar pentru sine si nu le pasa daca cel de langa ei tipa dupa ajutor. Canibalitatea infloreste si inmugureste de zor.
Oare, poate fi adevarat? Adica, baiatul pe care l-am cunoscut eu e departe de ce scrie in scrisoarea asta...

-Imi este imposibil sa cred asa ceva! Itachi nu mi-ar fi facut niciodata astfel! E o inscenare! tip cu disperare.
Itachi nu e asa, el nu m-ar parasi niciodata!
-Dar totusi a facut-o, nu? Intrebarea lui ma trezeste la cruda realitate.
-Oare, chiar nu voi avea parte niciodata de o iubire adevarata, pura din partea unui barbat? De ce doar mie mi se intampla toate nenorocirile? De ce toti isi doresc sa le uit amintirea? Of, sunt asa multe intrebari carora nu le gasesc un raspuns.
-Ba ai sa le gasesti, imi raspunde cu calm si blandete acesta.
...
Acum ma aflu intr-un taxi si meditez linistita la tot ce s-a intamplat. Ma indrept catre o anumita locatie misterioasa, necunoscuta ochilor mei ce trezeste fiori in mine numai cand ii aud denumirea. Drumul duce undeva prin Egipt, o fosta putere mondiala. Inca nu stiu ce am sa gasesc la adresa care o caut, insa stiu ca acolo voi gasi raspuns la toate intrebarile mele.



eu sper ca v-a placut, si sa dati un comentariu scurt daca nu aveti timp de unul lung. :)) multumesc frumos ^^ stiu ca e cam scurt... gomene!

[Rose ^^]

Hey sisule, a trecut ceva timp de cand nu ai mai postat.
Neji? O.o Neji??? O.o Tu iti bati joc de mine. Eu care speram ca e Sasuke, par negru, ochii albastri, dar nu. Era sa ma innec cand am citit. Acum ce cauta rozalia prin Egipt? :-? vrea sa se spanzure langa o piramida sau sa se ingroape acolo? Ma bucur ca nu ai avut greseli, dar parca as fi dorit mai multa descriere asupra sentimentelor. Sa vad ceva mai multe figuri de stil, sa fie mai infloritoare. Asa cum ne-ai obisnut. In rest nu am ce comenta, doar astept ultimul capitol :[[

Te pupa Rozisor :*
ByE