Duel: Akasha vs. FallenAngel

[BloodyInnocence]

Vladimir

Ma uitam la ea cum statea goala in fata mea. O legasem de scaunul de la calculator, pentru a imi usura munca. Parul ei negru, lung este ravasit si o parte ii acopera sanul drept iar cealalta ii cade lin pe spate. Parul acela ma obsedeaza. Nu pot sa fac nimic daca ceva acopera frumusetea trupului ei. Ma apropii de ea si ii dau parul la o parte cu delicatete. Ea se fereste de atingerea mea iar asta imi provoaca si mai multa placere. Simt cum sangele incepe sa imi alerge frenetic prin vene. Ma departez de ea si continui sa ma delectez cu imaginea : pielii ei de alabast, sanilor tari, abdomenului definit si picioarelor lungi. Insa toate aceste lucruri palesc in comparatie cu ochii ei de pisica. Nu pot sa ma satur, vreau sa ma uit la ei, sa pastrez fiecare clipa de teroare, sa traiesc fiecare moment. Ochii aceia, atat de expresivi, sunt o fereastra a sufletului ei si imi arata cat de ingrozita si speriata de mine este. Acest lucru ma incanta enorm de mult. Deodata un gand ma prinde in ghearele sale, o curiozitate morbida de a afla ce se gaseste sub acea piele de alabast. Vreau sa aflu ce ramane daca frumusetea ei este compromisa? Asa ca ma duc si iau un cutit din bucatarie, jucandu-ma cu el in fata prazii mele. Lama lucea in lumina rece a lunii, captand privirile victimei mele. ma apropii de ea si incet ii crestez pielea fina de pe antebrat. Sangele nu intarzie sa apara, murdarind cutitul. Incet incep sa o umplu de taieturi de toate marimile, avand, insa, grija sa nu ating vreo vena sau artera importanta. Dupa ce corpul ei e plin de rani, ma asez pe un alt scaun in fata ei. Urmaresc cum sangele curge pe trupul ei, facand o balta rosiatica pe podeaua acoperita de un covor alb. Ma simt atat de bine. Puterea asupra vietii unui om e un drog periculos pentru sufletul uman, dar eu nu ma pot lasa de acesta. Sunt dependent de aceste senzatii, de adrenalina care imi e eliberata in corp. Rad gandindu-ma ca in aceste clipe eu sunt Dumnezeu. Tin viata acestei fete in mana mea si o pot distruge oricand vreau. Si vreau chiar acum. Iau cutitul si ii tai gatul, apoi tin un pahar sub el. Nerabdator, astept sa se umple paharul. Odata plin il beau bucurandu-ma de gustul metalic, de grosimea lichidului, de viata pe care acesta a sustinut-o.
-Eu sunt Dumnezeu! strig eu in linistea noptii.
Un ras nebun imi iese din gat.

***

Prietena mea, Iulia, ma trezeste speriata. Isi pune mainile in jurul meu si ma leagana ca pe un copil mic.
-Gata, Natasa. A fost doar un vis urat, imi sopteste ea la ureche, dandu-mi la o parte parul lung auriu. Ce ai visat? ma intreaba ea, ingrijorata.
Nu puteam sa ii spun ce am visat. Nu trebuie sa stie nimeni prin ce chinuri trec in fiecare noapte de cand am implinit 20 de ani.
-Nu-mi amintesc, mint eu stiind ca nu poate sa imi vada chipul deoarece ea statea scaldata in lumina lunii in timp ce eu stateam cu spatele la ea, fata mea cufandata in intuneric.
-Vino la mine, zise, iar eu ma cuibaresc in bratele ei si imi pun capul pe sanii mari si moi.
In clipa in care mainile imi aluneca in jos pe corpul ei gol, ajungand in locul acela cald si umed sunt fortata sa recunosc ca visul acela ingrozitor m-a excitat. Imi i-au mainile brusc si le incrucisez in dreptul pieptului, furioasa si speriata de ceea ce ar putea insemna. Iulia adormise, slava Domnului, asa ca nu stia ce facuse.
Intr-un final adorm, rugandu-ma la Dumnezeu ca visul acela sa nu se intoarca.

***

A doua zi, ma trezesc singura in patul mare. Gasesc pe parna un mesaj in care Iulia ma anunta ca a venit ziua in care pleaca la ea acasa. Zambind trist ma gandesc la cele cateva zile petrecute de Iulia la mine. Stiam ca nu se muta aici, insa speram ca ziua aceasta sa nu mai vina. Singuratatea deja coborise peste apartament, iar eu simteam cum ma trec fiori doar la gandul ca m-a parasit. Alungandu-mi din cap aceste idei, iau halatul si ma duc in baie sa ma pregatesc.
Trecand pe langa oglinda din hol, am impresia ca vad reflexia cuiva. Ma intorc sa vad daca e cineva, sperand sa fie Iulia care rade de mine, dar nu vad pe nimeni. Dand din cap sceptica, imi spun ca nu mai am mult pana o sa ajung intr-o camasa de forta.
Intr-un sfarsit ajung in baie si ma spal pe fata. Stergandu-ma cu prosospul vad in oglinda mica ce sta deasupra chiuvetei un barbat blond, cu ochii albastrii, semanand cu mine si stand exact in spatele meu. Ma intorc speriata si aproape ca ma sui pe chiubeta cand nu vad pe nimeni.
-Glumesti... soptesc eu, tremurand toata.
Simt ca se afla o prezenta in camera, am impresia ca ii simt rasuflarea rece inghetandu-mi ceafa. Dintr-un motiv, care imi scapa in acest moment, nu vreau sub nici o foarma sa ma intorc pentru a ma uita in oglinda. Un vald de furie ma cuprinde cand imi dau seama ca e stupida aceasta frica. Sunt singura, iar usa este incuiata, stiu sigur. Insa aceste argumente logice nu reusesc sa alunge teama din sufletul meu. Ma intorc incet si inchid ochii, tinandu-i strans pentru ca nici cea mai mica imagine sa nu patrunda. Ii deschid, precauta, si nu ma vad decat pe mine. Rasuflu usurata si clipesc. Nu stiu cat a insemnat acea clipire, acea miscare involuntara a pleoapelor pentru a hidrata ochii dar stiu ca imediat dupa ce am clipit el era acolo. In oglinda. Uitandu-se la mine.
Socul, frica, gandul ca sunt nebuna cu acte in regula ma fac sa stau nemiscata si sa il privesc pe cel care nu este in baie in realitate dar este in oglinda. Ceva ma face sa rostesc niste cuvinte care in alt context m-ar fi amuzat copios.
-Domnilor cu halate albe spalati-mi camasa de forta si pregatiti-mi sedativele... Sosesc!
Un ras isteric de om nebun rasuna in apartament.
Ceea ce este si mai teribil e ca acel ras nu iesea din gura mea, iesea din gura acelui barbat.
-Nu esti real! tip eu catre imaginea lui si apucand sticluta de parfum o arunci inspre el. Mii de cioburi zboara prin incapere, unele infigandu-se razbunator in pielea mea subtire, insa eu nu simt nimic, vad doar chipul lui, razand, in toate acele cioburi. Fug din baie si ma arunc in patul meu, bagandu-ma sub patura si punandu-mi perna pe cap incercand sa alung acel ras infernal.
Intr-un final adorm si rasul dispare impreuna cu cel care il producea.

***

-Buna, frumoas-o! spun eu zambandu-i cat pot de seducator.
-Bu...buna, zice ea putin timida.
-Cum se face ca esti singura? O fata asa frumoasa ca tine nu se poate sa iasa singura in oras.
Vad cum sangele ii coloreaza obrajii palizi, inghit in sec si imi trec limba peste buza de jos.
-Se mai intampla, spuse ea prinzand curaj.
-Vrei sa fiu eu escorta ta in aceast seara minunata?
-Nu stiu...
-Vreau doar sa te cunosc mai bine si scot te duc in oras.
Ma uit in ochii ei negri si vad cu multimire ca tocmai am prins-o in capcana mea. Cine nu ar cadea bucuros in ea, in momentul in care se uita in ochii mei albastrii? ma intreb eu cu mandru.
-Bine.
-Atunci s-a facut, mergem la tine sa te schimbi si apoi te scot la o cina romantica, afirm eu stiind cu siguranta ca daca mentionez de romantism e ca si a mea.
-Super, zice incantata.
O cantaresc mai bine acum ca a acceptat. Stiu genul ei, e acela care de abia asteapta sa prinda pe cineva cu multi bani ca sa aiba ce sa toace. Crede ca ea e pradatorul insa va avea o mare surpriza.
In cateva minute ajungem la apartamentul ei si ea fuge repede in dormitor pentru a se schimba. Nici prin cap nu ii trece ceea ce o astepta. Incui usa si mergand lenes ma duc dupa ea. Deja e in lenjerie intima, cautand-si in dulap ceva adecvat. o apuc de par si o aud cum tipa. Ii dau una peste fata si apoi incep sa p arunc prin incapere, uitandu-ma cu placere la trupul care se contorsioneaza cand intalneste mobilierul. Cand abisul vine sa o ajute ma opresc, ii smulg ce a mai ramas din sutienul si chilotii din dantela, apoi trag singurul scaun din camera si o arunc in el. O las cateva minute singura in timp ce eu caut ceva cu care sa o leg. Nu ma grabesc deoarece stiu ca nu poate fugi nicaieri.
Un tipat ingrozitor se aude si eu furios ma uit cum dispar, facandu-i loc Natasei. Reuseste sa iasa din aceasta lume creata de mine si se trezeste la realitate.

***

Un tipat ingrozitor se aude si Natasa se trezeste din somnul adanc. Sau ceea ce ea credea ca este un somn adanc. Se uita cu uimire in jur. Nu se afla in camera ei. Totul in acea incapere era de un alb imaculat. Incearca sa se ridice dar observa cu groaza ca este legata de pat. Deodata usa se deschide si intra o asistenta impreuna cu iubita ei, Iulia.
-O... e treaza! exclama uimita asistenta.
-Dar oare stie cine este? intreaba Iulia trista.
-Ce se intampla? De ce sunt aici? Cum am ajuns aici? de ce vorbiti despre mine de parca nu sunt aici? intrebarile i se perindau prin cap si o ameteau.
-Oh, este constienta! Ma duc dupa doctor.
-Natasa? intreaba Iulia uimita.
-Da. Ce se intampla?
-In ce data suntem?
-12 septembrie 2004, spune ea sigura de aceasta data.
-Nu, scumpa mea, este 24 august 2010.
-Nu se poate...
-Ba da. Pe 24 septembrie ai fost arestata pentru uciderea a 24 de fete. Ai fost judecata si inchisa intr-un spital special pentru cei cu dubla personalitate. Tu nu stiai de el dar el stia de tine. Pana in aceasta clipa tu credeai, sau mai bine zis, erai un barbat, un barbat pe nume Vladimir?
-Ma minti! Vladimir e mort! tipa ea cu lacrimi in ochii.
Simti cum cade din nou in acea uitare si se lupta sa reziste dar pierdu lupta. Cazu din nou in acea lume, pe care ea o considera realitatea. Si intr-un fel era, in acea lume ea retraia ultimele 4 luni petrecute de ea in libertate.
Controlul asupra corpului ei il prelua Vladimir. Vladimir era fratiorul ei mai mare care murise la varsta de 18 ani, lasand-o cu tatal vitreg care o molesta. Mama o femeie foarte frumoasa care alesese sa se prostitueze ii pasa prea putin de copii ei asa ca niciodata nu se amestecase. Deoarece era foarte mica, subconstientul ei l-a creat pe Vladimir pentru a o apara de acel monstru numai ca undeva pe drum acesta a luat-o pe un drum gresit, omorind fete care erau la fel de frumoase ca mama lor. Atunci cand fata implinise 20 de ani, el reusise sa preia controlul din ce in ce mai des si mai mult timp asupra trupului ei.
Iulia stia cu cine vorbeste, stia ca Natasa disparuse din nou.
-Pleaca si nu te mai intoarce, Natasa nu va mai aparea, te asigur, ii spuse el cu un zambet nebun pe fata.
Iulia avea impresia ca vede cum trasaturile fetei capata un aspect masculin pentru a caracteriza persoana care controleaza corpul. Iesi din incapere lasand-o pe asistenta care abia ce venise cu doctorul sa se uite umita la fost ei prietena.
Un ras nebunesc se auzi din incapere, un ras ce o urmari pe Iulia toata viata.
Si nu numai acel ras avea sa o urmareasca.
Peste cateva zile intr-un ziar mic, local scria despre o pacienta care a evadat de la institutul pentru cei cu personalitati duble.