Death Chain- Lantul mortii

[starnight]

Buna!M-ma apucat de scris un nou fic.Este unul cu vampiri.Nu e gen twilight cu o muritoare si un vampir,dar va aparea si dragostea.
Capitolele vor fi lungi si vor avea mai multe parti delimitate printr-un *
Am vrut ca ficul sa fie intocmai ca o carte,de aceea scrisul va fi inclinat si capitolele vor incepe cu scurte versuri sau citate care vor cuprinde actiunea din capitol.Sper sa va placa.Astept multe comentarii!


Scurta descriere:
Melinda este jumatate- vampir de 1000 de ani care poseda un medalion stravechi, al unei zeite numite Prashakti.Din pacate,fostul iubit al Melindei,Aion,care este si el vampir,afla despre obiect si vrea sa-l foloseasca impotriva oamenilor.
Fata nu este de acord,dar se preface interesata de planul lui.Acesta incepe sa stranga cativa vampiri cu puteri supranaturale.Intr-un final,Melinda il tradeza,fugind cu medalionul.
Asa,incepe calatoria ei.In incercarea de a se ascunde si de a protea oamenii,fuge intr-un oras,unde,spre neplacerea ei,ets enevoita sa bea sange de om.Totusi,isi face noi prieteni,se revede cu cei vechi si ajunge chiar s ase indragosteasca din nou.Totusi,Aion continua sa o urmareasca,iar aventura e departe de a se fi terminat.Lupta pentru supravietuire trebuie sa inceapa,iar sansele ca ea sa ramana in viata devin din ce in ce mai scazute.

Iar acum,ficul:



I. Intalnire sub clar de luna

“Mare e moartea peste masura,
Suntem ai ei cu rasul in gura,
Cand,arzatoare viata ne-o credem in toi
Moartea,in miezul fintei,plange in noi”.(R.M.Rilke)



Era o seara racoroasa de primavara. Soarele apusese demult, facand loc stelelor.
Cu pasi repezi, o fata inainta pe strada pustie. Parul brunet ii flutura razlet, incadrandu-i fata alba. Purta o pereche de pantaloni lungi, negrii, un tricou alb si o jaketa scurta, de aceasi culoare cu pantalonii.
Singurul lucru special la aceasta fata era talismanul rotund, impodobit cu pietre rosii si care avea pe el, simbolul infinitului: un sarpe care-si musca coada.
Pasea ca o felina, sigura pe ea. Ochii ii erau lipsiti de orice expresie, caci acum devenise ingandurata. In linistea vasta, singurul lucru care se auzea era ecoul tocurilor ei.
Stia ca gresise si acum regreta asta,dar nu avusese de ales. A avut doua optiuni: sa renunte la tot si sa dea bir cu fugitii sau sa faca un compromis si poate, sa slveze lumea. Nu-i placuse niciodata sa renunte, dar nici sa fie prea implicata ,lucrul acesta ducand la complicatii. Si totusi…n-avea de ales. Trebuia sa lupte si sa castige.
Isi alina constinta, gandindu-se ca e un pret mic. Daca ar fi fost prinsa ,sfarsitul ar fi fost mult mai aproape. Oricum, isi incalcase toate limitele impuse.
Mergea in continuare, neobservand linistea in care era cufundata strada. Nici macar nu isi dadu seama ca se indrepta spre un baiat brunet, cu niste ochi iscoditori. Statea sprijinit de zid, privind in jos, cu mainile in buzunar.
Melinda il ignora, trecand pe langa el, pe straduta intunecata. Brunetul intinse mana, nemiscandu-se nici un pic, oprind-o sa inainteze. Fata scoase un sunet de uimire, trezindu-se din visare. Isi ingusta nervoasa ochii, lucrul acesta facandu-l sa ranjeasca pe baiat. Cu o voce amuzata, spuse:
-Nu e bine sa umblii noaptea, singura, pe strazi.
-Merci pentru adeverstisment. Cand o sa am nevoie de o doica, am sa te chem.
Melinda vru sa inainteze, dar baiatul isi pastra mana lipita de celalalt perete .Isi ridica privirea, zambind amuzat. Cu o voce misterioasa, spuse:
-Ai putea fi ucisa.
Fata il privi calma, dar incantata. Macar nu-si pierduse vremea. Tipul asta avea ceva ciudat. Incepuse sa-i placa jocul asta .Zambi sireata si intreba:
-De catre cine?
-Nu stiu. Poate chiar de mine. spuse acesta aplecandu-se spre bruneta.
Melinda vazu o sclipire ciudata in ochii lui si-si dadu seama ca in ciuda amuzamentului vizibil, vorbea serios. Era ceva ciudat la el, era diferit.
Bruneta se ridica putin pe varfuri, pentru a ajunge la urechea lui.Zambi, buzele ei rosii fiind puse mai bine ca niciodata in evidenta. Ii sopti, in glas avand o nunata de mister:
-Cred ca ma descurc. Imi place sa risc.
Baiatul zambi resemnat si o lasa sa treaca. Melinda ii intoarse zambetul, continuandu-si drumul. Cand trecu pe langa el, isi rasfira parul, verfurile firelor, lovindu-l pe baiat in fata. Un puternic parfum de trandafiri se simti in aer.
Bruenta mergea calma, in minte rasunandu-i aceasi intrebare:” Cine era tipul ala?” . Daca stia ce era ea cu adevarat? Si acele advertismente, le spusese de parca vroia ca ea sa continuie drumul. De parca vroia sa o reintalneasca. Plus ca o enervase intr-o oarecare masura amuzamentul lui.
Melinda continua sa mearga pe acea strada laturalnica, trecand pe langa cersetori, tomberoane de gunoi si soareci. Simtise ca este pe aici pe undeva si trebuia sa-l gaseasca. Ii era foame.
Inainta, mutandu-si privirea pe fiecare chip al cersetorilor. Trecu pe langa iesirea de urgenta a unui restaurant, pe acolo adunandu-se o multime de vietati.Totusi, vazu cum incetul cu incetul, ramase singura pe strada pustie.
Ajunse la capatul aleii, langa fabrica parasita. Desi multi cersetori si chiar criminali s-ar fi putut adaposti acolo, nu o faceau. Se spunea ca intreaga cladire era bantuita.
Melinda sparse geamul si sari inauntru. In linistea grea, singurul lucru care se auzea era zgomotul facut de sticla pisata de tocurile ei. Privirea ii cazu pe un barbat dintr-un colt. Avea parul castaniu si era imbracat cu un costum gri, prafuit. Cine ar fi crezut ca omul acesta isi ucisese sotia si cei doi copii,iar apoi ii taiase in bucatele? Bruneta se gandi cat de adevarat era proverbul: “Nu judeca o carte dupa coperti”
Zambi usor, indreptandu-se spre el. Barbatul se sperie, ridicandu-se in picioare. Cu o voce tremuranda, spuse:
-Cine esti? Esti de la poilitie? Ce vrei?
Melinda se apropie incet, iar intr-o clipa aparu in spatele lui:
-Te vreau pe tine. Sau mai bine zis sangele tau.
Fara alte adaugari, il musca de gat, bucurandu-se de gustul sangelui. Se simtea revigorata, paraca renascuse.Vru sa manance mai mult, dar fu oprita de ceva luminos.
Parea ca este un disc auriu care se indrepta spre ea. Il arunca pe barbat pe jos si sari intr-o parte, pentru a se feri de disc. O voce hotarata de fata, rasuna in camera:
-Masa s-a terminat! glasul ei avea o nota de superioritate
Melinda privi inspre usa. In fata ei statea o fata scunda, cu parul blond, lung pana la fund. Avea o privire rece, superioara. Tinea in mana un disc auriu ca cel aruncat spre bruneta.
In spatele ei statea un baiat solid, saten, care tinea pe umar o mitraliera. In dreapta fetei era un pusti brunet, care avea in mana dreapta un fulger. Ceea ce o surprinse cel mai mult pe fata, fu persoana din stanga blondei. Nu ar fi crezut ca brunetul care o oprise sa inainteze, tipul cel singuratic, s-ar fi inhaitat cu un grup de fraieri.
Acum, statea la fel de impasibil ca atunci, tinand in mana stanga o vioara, iar in cea dreapta un bici rosu. Melinda zambi dispretuitor si intreba:
-Ce vreti?
-Sa te prindem. Esti o creatura care nu vine din lumea asta. Este de datoria noastra sa te oprim .raspunse blonda.
-Si cine sunteti voi?
-Doar un grup de tineri, care distrug creaturi ca tine! raspunse fata scarbita
-Atunci, va rog sa ma scuzati, dar nu ma joc. Am treburi mai importante.
Blonda arunca discul inspre ea, dar Melinda il opri, indreptandu-l spre posesoare. Baiatul incepu sa arunce cu fulgere, unul aproape lovind-o pe fata. Tipul cel mare incepu sa traga cu mitraliera. Toti se luptau cu Melinda,cu exceptia brunetului. Acesta doar privea plictisit.
La un moment dat, Melinda o impinse pe blonda, care, cazu pe sticla. Brunetul se repezi spre ea, privind-o ingrijorat.
-Diana, esti bine? intreba acesta
-Ce dragut! Atata dragoste! Mi se face greata. Melinda rase usor, apoi continua: M-am saturat de jocul asta. Dar va avea grija de voi, Toth. Va veti distra.
Atinse cu degetul aratator, pe care purta un fel de degetar cu un dragon, bratara de pe mana stanga, rostind cateva fraze intr-o limba necunoscuta. Dintr-o data, in mijloc, aparu un urias facut din foc. Melinda spuse:
-Toth, ocupa-te de ei! Ullur, se adresa fata cuiva din intuneric, Komme Ullur!
O pantera neagra aparu, maraind incantata.
-Stai cu Toth si ai grija de prietenii nostri!
-Desigur. se auzi raspunsul ca un ecou in cladire
Melinda zambi, mergand cu spatele spre zid. Apoi, se intoars, atingandu-si medalionul si tipand: “ Pamant!” . Peretele se crapa, in mijloc facandu-se o gaura. Intra prin ea, amuzata de frica celorlalti. Apoi, peretele se inchise,aratand ca la inceput.
*

[SoUl EaTeR]

He-he.. se pare ca trebuie sa postez din nou. Pacat ca au fost sterse toate capitolele... In fine. Descrierea a fost marfa:X si naratiunea la fel. Dialogul nu a fost sec, iar actiunea nu a fost grabita. Abea astept sa vad ce se intampla in capitolele care inca nu le-am citit. Mai bine le-ai pune pe cele sterse toate odata:)) Astept nextu:*
Gambate:X

[starnight]

*

Cei patru privira peretele prin care disparuse fata ,iar apoi la monstru,ajungand la concluzia ca o subestimasera. Crezusera ca era un vampir ca oricare altul, dar nu luasera in calcul ideea ca ea sa aiba anumite puteri.
Diana tipa nervoasa, strangandu-si in pumni fusta pe care o purta. Nimeni nu ii mai scapase pana acum si nimeni nu indraznise sa ii vorbeasca asa. Isi jura ca o va gasi pe fata aceea si ca va plati,iar asta,se va intampla cat mai curand.
Prinsa in ganduri, nici nu observa cand Toth arunca spre ea o minge de foc. Brunetul sari, luand-o in brate si ferind-o din calea atacului. Cu un glas linistit, spuse:
-Calmeaza-te! O vom prinde.
- Nici nu se poate altfel. Multumesc Khay.
Blonda sari din bratele lui, continuand sa arunce cu discuri. Toth sufla foc peste ele, distrugandu-le imediat. Diana incerca sa creeze unele mai mari sau sa il orbeasca pe monstru cu o lumina puternica, dar acesta avea o forta uimitoare.
Baiatul cu mitraliera trase in Toth, dar focul topea gloantele. Ullur se apropie incet, incercand sa sara in spatele lui. Baietelul cu fulgerele, tipa alarmat:
-Victor,in spatele tau!
Victor se intoarse,incercand sa o nimereasca. Pantera deschise larg ochii si sari intr-o parte, maraind salbatic.Baiatul tipa multumit:
-Merci Mike.Raman dator.
Dintr-un colt, Khay privea incruntat toata lupta. Stiuse ca fata asta avea sa fie puternica, doar era vampir, dar nu crezuse ca poate crea un monstru din foc sau ca le va da atatea batai de cap.
Diana dadu cu pumnul intr-un zid si tipa:
-Trebuie sa ne retragem! E prea puternic.
Nu-i placea sa fuga si sa renunte la o lupta, dar daca vroia sa supravietuiasca, trebuia sa o faca. Si totusi….pentru a doua oara in acea zi, orgoliul ii fusese ranit.
Cu totii iesira pe usa, daramand cateva ziduri, in speranta ca vor putea opri monstrul. Ullur se ascunse in intuneric, disparand.
Blonda astepta ca se intample asa si cu Toth, dar acesta ii urma, impingand cu jeturi de foc, toate zidurile daramate.
Straduta laturalnica era mai luminata ca niciodata. Zidurile reci, acum, pareau calde, iar fabrica inspaimantatoare, parea frumoasa si primitoare. Lumina se revarsa peste tot, dand culoarea aurului intregului cartier.
Mike arunca cu fulgere in Toth, dar monstrul parea ca are un scut, care le respingea. Un fulger lovi pamantul, trantindu-l pe baiat intr-un stalp.
Ullur aparu din umbra, sarind in spatele lui Victor si trantindu-l la pamant. Isi indrepta ghearele spre fata lui si, in ciuda faptului ca acesta incerca sa se apere cu mainile, il putea omori.
Diana tipa ingrozita, iar Khay se pregatea sa atace felina, inainte sa il ucida pe Victor. Aceasta marai incantata si isi indrepta ghearele spre fata lui,cand, o voce impasibila se auzi de pe acoperis:
-Ullur, Komme Ullur!
*
Melinda trecuse prin zid, zambind multumita. Scapase foarte usor de ei. Fraierii! O subestimasera.
Inainta grabita pe strada, sperand ca Toth sa termine repede cu ei. Nu isi permitea sa piarda timpul cu prostii. Simtise cum Aion isi trimisese urmaritorii dupa ea. Vroia cu disperare sa o gaseasca, dar deocamdata nu va putea, fiind prea bine ascunsa. Si totusi, spera sa nu depisteze magia lui Toth.
La naiba! Toate proveneau de la faptul ca in apropierea orasului asta blestemat nu sunt animale cu sangele carora s-ar fi putut hrani. Asa, trebuia sa bea sangele oamenilor si in felul asta idiotii aia au gasit-o si s-au gandit sa lupte cu ea.Nici nu banuiau in ce pericol se aflau daca o gasea Aion.
Continua sa mearga ingandurata. Nu stia ce sa faca, dar nici prea multe optiuni nu avea. Trebuia sa o gaseasca pe Maestra Genkai si sa devina mai puternica. Maine fa stabili o intalnire cu Gahus si el o va ajuta.
Vru sa ia legatura cu Ullur, sa vada ce face si atunci, simti. Aura unui urmaritor era aproape. Daca venea putin mai la nord, avea sa dea peste puterea spirituala al lui Toth. Trebuia sa il cheme si sa il inchida in sigiliu.
Dadu furioasa cu pumnul in perete si fugi in directia opusa. Singurul lucru care se auzea era ecoul tocurilor ei.
Sari pe un acoperis, apoi pe un altul pana ce ajunse pe cel al restaurantului. Vantul adia usor, rasfirandu-i parul. Privi in jos, observand ca Ullur e pe cale sa-l omoare pe baiatul cu acea mitraliera. Nu avea timp de asa ceva, plus ca prietenii lui ar vrea sa il razbune, iar ea se grabea. Cu glas impunator, zise:
-Ullur, Komme Ullur!
Pantera marai usor si sari pe acoperis, in timp ce Toth o privea intrebator pe bruneta. Melinda spuse:
-Intoarce-te, Toth!
Monstril inchise ochii si incetul cu incetul se evapora, intrand in bratara. Toti o priveau surprinsi, stiind ca i-ar fi putut ucide foarte usor.
-E pe urmele noastre Ullur. Trebuie sa ne intoarcem. raspunse bruneta intrebarii nerostite a panterei.
-Stai!Nu pleci nicaieri!
Melinda isi ingusta ochii privind-o cu raceala pe blonda. Era o fata foarte enervanta si chiar nu avea timp de fitele ei. Isi rasfira parul, aruncandu-i o privire curioasa brunetului. Acesta statea impasibil, privind-o la randul lui.
Fata zambi usor, dupa care disparu. Brunetul ranji fericit, intorcandu-se cu spatele si fiind sigur ca o va revedea. Diana ofta suparata, dupa care il urma alaturi de ceilalti.




II. Prietenie


-Acum vei fi in siguranta, ii sopti cineva tinerei
Dar oare poti fi in siguranta cand trecutul te urmareste
si viitorul este incert?


Soarele stralucea falnic pe bolta cereasca. In aer se simtea o caldura dogoritoare, desi era sfaristul lui martie. La facultatea de medicina era liniste, studentii aflandu-se la cursuri, iar profesorii predand plictisiti. Faceau un efort supraomenesc sa respire in aerul inabusit.La etajul al treilea, in biroul lui, decanul Holmes citea ingrijorat o scrisoare.
Peter Holmes avea peste patruzeci de ani si era un barbat stimat de toata lumea. Era destul de inalt, cu o burta, cam mare, data de varsta. Avea un inceput de chelie si o mustata mereu aranjata. Recitea nelinistit, pentru a doua oara scrisoarea. Lucrurile se complicau.
Dis-de-dimineata, cand venise la facultate, era fericit si increzator. Mancase acum doua zile, trei iepuri si doua caprioare, cand, fusese la camping, la 500 de km de partare de oras. Acum era hranit, facultatea mergea bine, masina nu se mai strica, facturile erau platite si pentru prima oara se simtea minunat.
Totusi, buan dispozitie ii plecase asa de repede cum venise, cand, a gasit pe pervazul geamului, o scrisoare. Stiuse din prima ca aducea probleme. Usa fusese inchisa, asa ca singura cale pe are ii putuse fi trimisa era geamul, asa ca asta te ducea imediatc u gandul al supranatural.
La inceput se gandise sa arunce scrisoarea. In fond, de ce trebuia sa fie el cel care ii ajuta pe toti? Stiuse ca ii va cazua numai probleme. Dar, mai stiuse un lucru: ca nu avea vointa, asa ca va sfarsi prin a o deschide.
Se resemna cu gandul, asa ca se aseza la birou. Deschise usor plicul, despachetand scrisoarea si incepand sa o citeasca:




“Draga Gahus,

Ma aflu in oras de cateva zile. Trebuie sa-ti spun ca sunt foarte nemultumita ca in apropierea orasului asta de nimic, nu am gasit o padure sau un loc, unde sa pot vana animale. Jalnic.
Am fost nevoita sa ma hranesc cu sangele unui om( era un criminal), lucru pe acre-l detest. Fiind un nemernic, mi-am mai alinat constiinta, dar tot sunt scarbita. Fapta mea, mi-a adus o problema, daca poate fi numita asa. Un grup de tineri, cu puteri supranaturale au incercat sa ma opreasca. Se pare ca se ocupa cu distrugerea creaturilor magice.
Nu au fost o problema. Toth s-a ocupat de ei, dar am hotarat sa-l chem inapoi, in sigiliu din cauza ca am simtit prezenta unui urmaritor, asa ca au ramas in viata.
Se pare ca Aion, inca ma cauta. Deocamdata sunt bine ascunsa. Ma aflu aici pentru a o cauta pe Maestra Genkai. Ea e singura care ma poate ajuta sa devin ami puternica.
Poate te intrebi de ce am apelat la tine. Ei bine, stii ca imi esti dator inzecit, asa ca nu ma simt deloc prost, cand te rog sa imi faci rost de o locuinta si poate sa ma bagi in facultatea ta, pentru o mai buna acoperire.
Deocamdata, locuiesc intr-un vechi internat, abandonat, de la marginea orasului. M-am asigurat ca nu sunt urmarita, asa ca m-am strecurat si ti-am lasat scrisoarea.
Dupa cum stii, intr-o scrisoare nu se pot scrie prea multe. Vino deseara, la miezul noptii ca sa mai vorbim.

A ta prietena,
Melinda “


Decanul impaturi scrisoarea si ramase ingandurat. Trebuia sa o ajute, deoarece ii era dator, plus ca tinea la ea. Era singura care avusese incredere in el.
Din Gahus, tipul ciudat, cel care la 18 ani fusese muscat de un varcolac, facuse un barbat in toata firea. Il ajutase si-l convinsese sa manance numai animale. Mereu, la greu, il sprijinise.
Apoi, acesta a hotarat sa imbatraneasca pana la varsta asta. Putea alege pana cand vrea sa creasca. De trei luni a oprit procesul de imbatranire, iar acum se simtea excelent. Datorita Melindei era implinit.
Ea ii era ca o mama, in ciuda faptului ca el avea de aproape doua ori, varsta ei ca om, caci ca vampir, Melinda avea peste 1000 de ani.
Zambi, gandindu-se ca nu s-a schimbat deloc. Scrisoarea ii reflecta personalitatea: mereu dinamica, hotarata, incapatanata si deloc fricoasa in a spune ce gandeste. Totusi, era si un bun pshiholog, de multe ori dandu-si seama cum vor reactiona sau cum trebuie vorbit cu persoanele din jurul ei, fiind si organziata, calma si calculata.
Nu multe persoane ar fi indraznit sa vorbeasca cu un vracolac sau sa se certe cu el, dar ea o facuse si il ajutase mult. Trebuia sa ii fie si el alaturi.
Isi lua servieta, bau si ultimul strop de cafea si iesi pe usa, in cautare aunei locuinte.
*

[Zyspar]

Buna!

Ai avut micute probleme cu unele cuvinte, ai mancat litere sau le-ai scris gresit..dar in mare nu ai avut probleme grave...
Interesant firul povestii...

Am sa incep sa comentez calumea cand vei incepe sa pui capitolele noi... asa ca astept continuarile.
Mult succes la scris in continuare si sa sti ca sunt fana fidela, in ciuda faptului ca sunt foarte ocupata cu munca si facultatea.

Deci sa nu ma faci sa astept mult caci de obicei sunt foarte nerabdatoare :P

Glumesc... faci cand ai tu inspiratie, dar sper sa vina cat mai repede continuarile. Succes mult :*:*:*

[starnight]

Scuze pentru intarziere dar lenea e mare....Am pus alinetele,dar nu stiu de ce dar nu au aparut :(

*
Melinda se plimba linistita pe strada prafuita, bucurandu-se de razele palide ale soarelui. Privea atenta chipurile agitate ale oamenilor,zambind multumita. Era incantata ca nu se purta ca ei, nepasatoare, dand cu piciorul la viata pe care o aveau si la momentele frumoase pe care le puteau petrece. Ei nu ii pasa de graba asta zilnica, de oboseala permanenta. Ii placea faptul ca era pe jumatate vampir.
Avusese momente cand regretase acest lucru, dar fusesera scurte si neimportante. Desi nu avusese dreptul la alegere, intr-un fel simtea ca daca ar fi fost om si-ar fi dorit sa devina nemuritoare.
Mama ei fusese o simpla muritoare, fiica a unui cizmar. Se indragostise de un rege al noptii, fiul contelui ce stapanea tinuturile si reusise imposibilul. Din aceasta dragoste profunda, nascuse o fata ce avea gingasia si viata unei muritoare, combinate cu puterea si farmecul unui vampir.
Toti erau surprinsi de mica creatura ata de speciala si toti o studiau, oferindu-i o atentie magulitoare. Isi amintea si acum privirile curioase atintite asupra ei si zambetele mandre ale parintilor....si totusi, mereu preferase sa stea in camera din turn,sa caute in cuferele vechi si sa citeasca din biblioteca. Atentia celorlalti era frumoasa, dar nu atat de interesanta.
Oricum,ea simtise dintotdeauna sentimentul de frica ce-si facea loc in inimile lor, acesta fiind aproape palpabil si facand-o pe fata sa se cutremure. Parca i-ar fi ars oasele, dar focul era rece nu cald....nu simtise asa ceva niciodata.
Dovedise o serie de abilitati deosebite, in ciuda faptului ca se dezvolta ca un om, cresterea fiind destul de accelerata. Pricepea lucruri pe care multi invatati nu le intelegeau, simtea sentimentele din jurul ei si putea sa inteleaga mentalitatea persoanelor de langa ea, reusind sa ii controleze destul de usor, acestea fiind atrase si de farmecul mostenit de la tatal ei. Desi, de cele mai multe ori nu dadea doi bani pe oamenii magulitori,ascundea asta foarte bine, fiind o buna actrita, acest lucru fiind natural.
Amintirile curgeau....fata gandindu-se la noapte aceea.....
Era o seara calda de vara, aerul de-abia mai putea fi respirat. Nu se auzea nici un zgomot cu exceptia cantecului greierilor, care rasuna in linsitea deplina. Era pe terasa, cand auzi....zgomote puternice, tipete.....undeva in departare un fum gros.....
Nu intelegea ce se intampla. De ce sa fie atacati? Care era problema? Simti o mana rece pe spate si se intoarse speriata. Chipul palid al mamei ei ii aparu in minte, facand-o sa tresara.Ceva nu era in regula cu ea dar nu putea spune ce. Ochii mari, verzi,pareau usor umezi, iar fata reusi sa indentifice si altceva in ei...da, era frica....o frica profunda...intunecata.
Femeia o trase grabita, murmurand incet. Urechile fine ale Melindei resuira sa auda cuvintele speriate: "Trebuie sa iti explic.Vino cu mine"
O conduse intr-un salon mic, pe care nu il mai foloseau acum. Tipetele erau estompate de peretii grosi, dar fata nu putea sa stea linistita. Intelegea ca erau atacati de unii de-ai lor...de vampiri.Mama ei privi intr-o oglinda frumos impodobita, murmurand pe o limba neinteleasa. Suprafata din sticla se deschise, lasand-o pe femeie sa scoata dinauntru o cutie cu pietre pretioase. O deschise cu grija, scotand la iveala un pandantiv frumos incrustat.Acesta stralucea in lumina difuza din camera, raspandind o lumina verde.
-Acesta este Oracolul Zeitei Parashakti. Eu sunt o Protectoare asa cum au fost toate femeile din generatia familiei mele. Misiunea mea este de al proteja, deoarece are puteri inimaginabile, care, ar putea cauza distrugeri....In seara asta voi muri.Un grup de vampiri ne ataca pentru a te putea lua de partea lor, dar nu trebuie sa iti faci griji. Asa ceva nu se va intampla.Totusi, sunt sigura ca nu vom supravietui asa ca misiunea ta este sa il pazesti,deoarece daca strainii il vor vedea sau ii vor simti puterea, isi vor da seama ca nu e pierdut asa cum se spune si il vor cauta.
Melinda o privea curioasa, dar in acelasi timp speriata. Mama o saruta pe frunte, ii spuse sa stea ascunsa si ca tatal ei ii transmite toata dragostea. Peste cateva clipe....bruneta ramase singura, incercand sa se lupte cu sentimentul de neliniste. Nu vroia sa creada ca parintii ei vor muri si se gandea in continuare ca vor aparea pe usa invingatori, cu zambetele lor atat de perfecte. Insa acest lucru nus e intampla...
Lupta se terminase peste cateva ore, singura supravietuitoare fiind ea.
Isi aminti cum plecase, cum il intalnise pe Aion si il crezuse speranta ei. Se inselase. Dar asta era o alta poveste, care inca nu se termianse.
Urca grabita treptele de la caminul parasit, verificand daca mina de creion de la usa era intreaga. Nu vroia sa riste sa aiba vizitatori.Cerceta atenta imprejurimile, totul parand in regula si intra in cladire, in mirosul puternic de mucegai cu care se obisnuise deja.