@ Fiction : Multumesc mult pentru comentariu. Am sa tin cont de sfaturile tale. Te mai astept pe aici.
Am ajuns foarte repede in centrul Venetiei si surprinzator, oamenii inca mai erau pe strazi, vorbind si razand, nestiind ca moartea umbla printre ei cu atata mandrie si gratie. Teama imi disparu complet, de parca as fi fost incapabil sa o mai simt, dar Rosalie avu grija sa nu ma lase sa ma infrupt prea mult din fericirea de a nu simti, amintindu-mi de Fabian. Atunci frica revenea, insa numai pentru o secunda deoarece bruneta incepu sa imi vorbeasca, sa ma ademeneasca si aproape uitam.
-Uite! Spuse ea aratandu-mi un cuplu ce stateau pe o banca de piatra. O vreau pe ea! Am privit mai atent. Fata parea sa nu aiba mai mult de 20 si ceva de ani. Cu ochii unui muritor nu as fi fost niciodata capabil sa o descriu atat de detaliat. Avea parul saten, strans intr-un coc la spate. Printre suvitele impletite zaream rubine, asemenea celor de pe rochia verde. Obrajii rozalii, barbia delicata, buzele frumoase ce conturau o gura mica, nasul carn si ochii mari, albastri. Poate frumusetea ei ma indemna sa ma apropii, insa Rosalie ma apuca de mana.
-Eu vreau fata! Se planse privindu-ma rugator.
M-am intors catre baiat. Parea sa aibe cam aceeasi varsta ca partenera sa. Era imbracat intr-un costum albastru cu fir de aur. Parul de culoare inchisa ii era pieptanat perfect, punandu-i in evidenta ochii de un verde deschis, ochi ce imi aminteau de privirea lui Fabian.
-Haide... simt ca nu mai resist.
Nici eu nu mai aveam multa rabdare, doream sa beau si asta cat mai curand. Am inaintat alaturi de bruneta. Am crezut ca totul se va intampla repede, dar Rosalie intra in vorba cu cei doi, ajungand sa fie invitata, impreuna cu mine, la ei. Eram surprins cu cata maiestrie ii ademeneste si ii convinge. Dar eu unul nu mai eram in stare sa il ucid pe baiat, acum ca il cunosteam. Nu ma vedeam in stare sa imi infing coltii in gatul unui om cu care am creat o legatura.
Cu toate astea am ramas neputincios, urmandu-i si vorbind ca si cand nimic rau nu se putea intampla. Zambeam si imi controlam cu atata indemanare expresiile fetei incat aveam impresia ca tot ceea ce se va petrece nu era decat un act dintr-o piesa de teatru in care eu sunt doar un simplu personaj. Eram atat de detasat...
Nu va pot povesti chiar totul, dar cu siguranta senzatia primei victime imi va ramane intiparita in mintea si coltii mei.
L-am prins pe baiat de guler si l-am tras catre mine. Era ametit de bautura si se rezema de umarul meu. Am privit-o pe creatoarea mea cum se infrupta din incheietura fetei adormite. Ma privea cu subinteles, poruncindu-mi din priviri sa beau. M-am aplecat deasupra lui, lipindu-mi buzele de gatul incins de sange, doar de dragul de a-i simti pulsul. Am deschis gura, coltii lungindumi-se, ochii arzandu-mi de o pofta nebuna.
Am muscat pielea, facandu-mi loc cu dintii prin carne, iar cand aceasta fu sfasiata am simtit cum lichidul clocotit imi curge in gura. Inima baiatului batea langa a mea, sangele ii curgea in venele mele, incalzindu-mi trupul mort. Am inchis ochii ascultand acele batai, lasandu-ma purtat de valul acelui ritm ce crestea. Am fost dezamagit cand incepu sa scada, dar ma lasam purtat de el, de fiecare miscare a inimii lui de muritor, fiecare incercare de a ramane in viata cu toate ca trupul sau mi se inmuia in brate.
Viata se scurgea din el, iar inima incepea sa se opreasca, dar eu refuzam sa ii dau drumul, apucandu-ma cu disperare de fiecare picatura pe care o sorbeam din gatul sau.
Fantezia imi fu spulberata de o mana pe umar, o stransoare ce ma arunca departe de trup.
-Ah... Am uitat. Am auzit vocea suava a lui Rosalie. Cred ca vorbea destul de tare pentru ca ea era singurul lucru pe care eram capabil sa il aud. Am uitat sa iti zic ca nu trebuie sa bei sange de la un mort. Te va trage cu el in moarte. Cand te hranesti cu o fiinta vie inima ta este conectata cu a sa, trupul tau devine una cu omul, iar daca inima sa se opreste cat timp tu inca mai esti legat de ea, atunci e simplu. Mori si tu. Si oricum! E inutil sa bei atat de mult. Doar daca asta iti provoaca o placere sublima. Cum se intampla in majoritatea cazurilor, si eu personal ucid din placere.
''Ucid din placere''...acele cuvinte au fost spuse cu atata raceala incat pentru oricine altcineva ar fi parut doar o replica nesarata, dar eu... Eu cel care stateam in pragul nebuniei, ametit pe podea, cu sangele pe care nu l-am inghitit iesindu-mi pe gura, murdarindu-mi camasa alba. Eu o credeam. Fiecare cuvant il credeam.
Ea se indrepta catre baiatul mort si ii scoase din buzunar o batista rosie, apoi veni langa mine si incepu sa imi stearga sangele asemenea unui parinte ce isi curata pruncul. Nu m-am miscat, simtindu-ma ingretosat, dar nu ma mai durea nimic, iar trupul cu trecerea minutelor imi devenea mai puternic, auzul si mirosul la fel ca si celelalte reflexe imi erau mult mai ascutite.
-Acum, iubitul meu, esti capabil sa iubesti muritorii. Acum ii poti uri si poti dansa cu ei. Ii poti duce spre moarte pe ritmul valsului sau cu teroarea intiparita in mintea lor. Acum esti complet.
Aceasta este seara cand am murit si cand am renascut. Eu sunt vampirul Alessio di Damiano, si sunt nemuritor.
Am ajuns foarte repede in centrul Venetiei si surprinzator, oamenii inca mai erau pe strazi, vorbind si razand, nestiind ca moartea umbla printre ei cu atata mandrie si gratie. Teama imi disparu complet, de parca as fi fost incapabil sa o mai simt, dar Rosalie avu grija sa nu ma lase sa ma infrupt prea mult din fericirea de a nu simti, amintindu-mi de Fabian. Atunci frica revenea, insa numai pentru o secunda deoarece bruneta incepu sa imi vorbeasca, sa ma ademeneasca si aproape uitam.
-Uite! Spuse ea aratandu-mi un cuplu ce stateau pe o banca de piatra. O vreau pe ea! Am privit mai atent. Fata parea sa nu aiba mai mult de 20 si ceva de ani. Cu ochii unui muritor nu as fi fost niciodata capabil sa o descriu atat de detaliat. Avea parul saten, strans intr-un coc la spate. Printre suvitele impletite zaream rubine, asemenea celor de pe rochia verde. Obrajii rozalii, barbia delicata, buzele frumoase ce conturau o gura mica, nasul carn si ochii mari, albastri. Poate frumusetea ei ma indemna sa ma apropii, insa Rosalie ma apuca de mana.
-Eu vreau fata! Se planse privindu-ma rugator.
M-am intors catre baiat. Parea sa aibe cam aceeasi varsta ca partenera sa. Era imbracat intr-un costum albastru cu fir de aur. Parul de culoare inchisa ii era pieptanat perfect, punandu-i in evidenta ochii de un verde deschis, ochi ce imi aminteau de privirea lui Fabian.
-Haide... simt ca nu mai resist.
Nici eu nu mai aveam multa rabdare, doream sa beau si asta cat mai curand. Am inaintat alaturi de bruneta. Am crezut ca totul se va intampla repede, dar Rosalie intra in vorba cu cei doi, ajungand sa fie invitata, impreuna cu mine, la ei. Eram surprins cu cata maiestrie ii ademeneste si ii convinge. Dar eu unul nu mai eram in stare sa il ucid pe baiat, acum ca il cunosteam. Nu ma vedeam in stare sa imi infing coltii in gatul unui om cu care am creat o legatura.
Cu toate astea am ramas neputincios, urmandu-i si vorbind ca si cand nimic rau nu se putea intampla. Zambeam si imi controlam cu atata indemanare expresiile fetei incat aveam impresia ca tot ceea ce se va petrece nu era decat un act dintr-o piesa de teatru in care eu sunt doar un simplu personaj. Eram atat de detasat...
Nu va pot povesti chiar totul, dar cu siguranta senzatia primei victime imi va ramane intiparita in mintea si coltii mei.
L-am prins pe baiat de guler si l-am tras catre mine. Era ametit de bautura si se rezema de umarul meu. Am privit-o pe creatoarea mea cum se infrupta din incheietura fetei adormite. Ma privea cu subinteles, poruncindu-mi din priviri sa beau. M-am aplecat deasupra lui, lipindu-mi buzele de gatul incins de sange, doar de dragul de a-i simti pulsul. Am deschis gura, coltii lungindumi-se, ochii arzandu-mi de o pofta nebuna.
Am muscat pielea, facandu-mi loc cu dintii prin carne, iar cand aceasta fu sfasiata am simtit cum lichidul clocotit imi curge in gura. Inima baiatului batea langa a mea, sangele ii curgea in venele mele, incalzindu-mi trupul mort. Am inchis ochii ascultand acele batai, lasandu-ma purtat de valul acelui ritm ce crestea. Am fost dezamagit cand incepu sa scada, dar ma lasam purtat de el, de fiecare miscare a inimii lui de muritor, fiecare incercare de a ramane in viata cu toate ca trupul sau mi se inmuia in brate.
Viata se scurgea din el, iar inima incepea sa se opreasca, dar eu refuzam sa ii dau drumul, apucandu-ma cu disperare de fiecare picatura pe care o sorbeam din gatul sau.
Fantezia imi fu spulberata de o mana pe umar, o stransoare ce ma arunca departe de trup.
-Ah... Am uitat. Am auzit vocea suava a lui Rosalie. Cred ca vorbea destul de tare pentru ca ea era singurul lucru pe care eram capabil sa il aud. Am uitat sa iti zic ca nu trebuie sa bei sange de la un mort. Te va trage cu el in moarte. Cand te hranesti cu o fiinta vie inima ta este conectata cu a sa, trupul tau devine una cu omul, iar daca inima sa se opreste cat timp tu inca mai esti legat de ea, atunci e simplu. Mori si tu. Si oricum! E inutil sa bei atat de mult. Doar daca asta iti provoaca o placere sublima. Cum se intampla in majoritatea cazurilor, si eu personal ucid din placere.
''Ucid din placere''...acele cuvinte au fost spuse cu atata raceala incat pentru oricine altcineva ar fi parut doar o replica nesarata, dar eu... Eu cel care stateam in pragul nebuniei, ametit pe podea, cu sangele pe care nu l-am inghitit iesindu-mi pe gura, murdarindu-mi camasa alba. Eu o credeam. Fiecare cuvant il credeam.
Ea se indrepta catre baiatul mort si ii scoase din buzunar o batista rosie, apoi veni langa mine si incepu sa imi stearga sangele asemenea unui parinte ce isi curata pruncul. Nu m-am miscat, simtindu-ma ingretosat, dar nu ma mai durea nimic, iar trupul cu trecerea minutelor imi devenea mai puternic, auzul si mirosul la fel ca si celelalte reflexe imi erau mult mai ascutite.
-Acum, iubitul meu, esti capabil sa iubesti muritorii. Acum ii poti uri si poti dansa cu ei. Ii poti duce spre moarte pe ritmul valsului sau cu teroarea intiparita in mintea lor. Acum esti complet.
Aceasta este seara cand am murit si cand am renascut. Eu sunt vampirul Alessio di Damiano, si sunt nemuritor.