Noptii din infern - Iubind demonul

[love_anime]

Am inceput un nou fic. Nu stiu cat de bun este si cat o sa va placa, dar vom vedea pe parcurs. Acest capitol este mai scurt si ca sa puteti intelege despre ce este vorba Inferno e demon, iar Rafael e ingerul, apostazie=renuntarea la religie, suflet apostat are legetura cu apostazia. Sper sa va placa si astept parerile voastre.


Era o noapte neagra si pustie din sicriu, luna palida parea o pata infectioasa, iar stelele si-au pierdut stralucirea, pareau insecte ce priveau haosul orei spiritelor.
In cimitirul din spatele intunecatului castel gotic cu ziduri negre de marmura, fantomele dansau sa dea viata mortilor.
Cufundat in intuneric langa o cruce marmurita, intr-o umbra deasa ca un demon, Inferno, ce parea un zeu cu ochii negri paienjeniti de glasul etern al mortii isi mangaia obrazul alb ca cel al unui mort trecandu-si limba peste buzele rosii ce pareau ca-s insangerate. Vantul rece trecea prin parul sau negru ca noaptea, dar nu-i putea atinge sufletul apostat.
La fereastra negrului castel un tanar blond cu trasaturi angelice privea dansul iadului, dar brusc ochii lui mari, dulci si albastri, plini de blandete patrund in ochii furtunosi si lipsiti de stralucire ai lui Inferno.
" Pare un inger, dar oamenii nu-i pot vedea aripile, pare si un demon din cauza infatisarii deosebit de frumoase, ba chiar seamana si cu un mort din cauza palorii pielii si a racelii din privirea lui heruvima. Cine esti inger demonic?", gandea Inferno fiind absorbit de contemplarea baiatului, care plecase de la fereastra vazand orgia provocata de fantome.


Un suflet trist bantuia castelul sumbru si singuratic privind din cand in cand florile pe care le-a plantat cu atata drag si care nu prindeau viata in pamantul imbibat cu sange. Se simtea bolnav, pe moarte, el lordul Rafael, un suflet pur, cald si iubitor ucis de infernul din intreaga lume. Un tunet patrunse in linistea sihastra determinandu-l pe Rafael sa mearga la culcare, privind chipul mortii din oglinda din camera lui, in timp ce afara palidul domn al noptii astepta sa-i invie mortii, dar ochi ii ard in friguri, iar buza insangerata tremura, inima sa demult moarta, incepea sa reinvie dar din ce cauza nici el nu stia.

Rafael doarme, afara animalele fug de spaima, fantomele devin umbre stravezii iesite din infern, vantul geme in padure, oameni pier in fata spiritelor.
E haos total, raul domneste, aerul are mireasma de sange si moarte, cerul este o mare de sange, iar norii sunt negre corabii.
-Viseaza, spune Inferno, viseaza ca lumea e fericita, viseaza la bunatate. Ah! Visul tau ma arde, ma distruge. Nu mai visa inger singuratic. Iesi in lume si vezi adevarul!

Se lasa intunericul pe tot ce a fost stralucitor odata, apostazia este in locul in care a fost Iisus, florile iubirii le-am smuls cu a mea rautate si ura servesc omenirii. De ce sa existe iubire cand si ea o forma de putrefactie a sufletului, de suferinta a inimii si durere? Am indepartat toti ingerii si in curand si tu vei pierii.
Priveste in ochii lor adoratia pentru geniul mortii, asculta-le glasurile imploratoare, nu inchide ochii, nu visa, ci priveste lumea dinaintea ta!
Moartea imi este sora, rautatea imi este arma, distrugerea imi este scopul, iar tu un obstacol.

Deci esti un demon dupa cum vorbesti, nu stiu daca ti-ai dat seama dar stiu ce gandesti. Nu mai privi in ochii mei, caci privirea ta ma pietrifica. Nu stiu daca stii, dar sunt ultimul inger ramas. Priveste in ochii lor si ceea ce vezi nu e adoratie, ci teama, iubirea pentru Dumnezeu o pastreaza ascunsa in sufletele lor, ei nu au renuntat se pregatesc de lupta, iar lumea ce o visez eu e pe cale sa se cladeasca, ii transmise Rafael demonului prin vis.

[love_anime]

Hello! Am venit cu continuarea desi nu ma baga nimeni in seama poate e cineva care citeste.


Rafael, ingerul pacatos dupa conversatia onirica, avuta cu frumosul demon se trezi in agonia diminetii in care si acum furia fulgerelor e desenata pe cer, un cer de culoarea pacatelor. Merse la fereastra si vazu cum ziua spala urmele noptii din infern, apoi se indrepta spre patul sau cu asternuturi albastre din satin si deodata ii reveni in minte vorbele demonului:" tu esti un obstacol", poate sunt, dar unul greu de invins. Castelul era cufundat in lumina ce era atrasa de blandul inger, catalogat drept pacatos pentru ca a urmat calea inimii si s-a lasat prins in amalgamul de sentimente ale iubirii.
Caderea lui din Rai in iadul paradisiac al dragostei a inceput in clipa in care privirea i-a cazut pe cea mai frumoasa floare de pe pamant, printesa castelului in care locuia el acum.


Era o frumoasa noapte, puternic inmiresmata cu parfumul trandafirilor si a reginei noptii, noapte in care inima de inger a lui Rafael incepea sa simta pentru prima data fiorii iubirii.
Rafael de sus veghea somnul pamantenilor, cand ochii i-au fost atrasi de un negru castel izolat de restul oamenilor dintr-o tara mica si indepartata. La geam vazu o faptura dureros de frumoasa. Privirea sa albastra ca florile din raiul in care traia ingerul era umbrita de o suferinta nedestainuita, buzele pline, rosii ca cel mai nobil si pur sange erau pangarite de taina ce-i sfasia inima inocenta de copil.
Spuneam ca durerea ei era nedestainuita, dar cand in sufletul ei se aduna mai multa durere decat putea suporta, izvora un cantec prin care micuta isi canta suferinta. La auzul vocii ei, pasarile isi intrerupeau propriile cantece, luna si stelele straluceau mai tare, vantul se oprea in loc ascultand ecoul sentimentului din sufletul printesei.
Nimeni nu stia ca suferinta, durerea, tristetea, furia, frica, oroarea si chiar iubirea, chiar daca sunt sentimente antagonice se uneau devenind o singura voce, iar cantecul unirii dintre ele era cantecul pe care Isabela il canta.
Rafael asculta cantecul ce avea ecou pana la cer si lacrimi izvorate din ochii sai cadeau pe pamant sub forma de ploaie curgand pe chipul si trupul fetei facand-o sa se simta mai bine, dar ploaia rafaeliana nu putea patrunde pana in inima fetei ca sa-i stinga flacarile focului devorator ce-i provoca si suferinta psihica pe langa cea fizica.
Vorbe despre frumusetea ei erau raspandite in lumea intreaga, iar petitori de pretudindeni veneau sa-i cucereasca inima avand toti acelasi destin tragic: moartea. Tatal fetei omora toti pretendentii, iar pe ea o supunea la torturi si batai in fiecare zi.
Rafael privea din cer suferind pentru fata de care s-a indragostit si nu putea sa faca nimic decat sa planga, iar lacrimile lui de inger ii vindeca fetei ranile, ii lua durerea fizica, dar nu si cea interioara.
Satula de atatea chinuri, durere, considerandu-se blestemata, fata urca pe un munte dorind sa se elibereze si sa caute vindecare in moarte. Rafael veni dupa ea si o prinse cand ea se avanta in abis, nelasand-o sa moara. Privind in ochii lui se indragosti de el, dar iubirea lor era imposibila, el e inger si ea e om. Rafael nu vroia ca ea sa mai sufere si astfel el renunta la nemurire si la rai devenind om, i-ar pe fata o transforma in inger.
Indragostita si recunoscatoare Isabela dadu sa-l sarute, dar el se feri deoarece un inger nu trebuia atins de o fiinta umana. Dupa putin timp el s-a angajat ca slujitor al imparatului, iar fata traia in armonia si imensitatea cerului. In fiecare noapte Rafael privea spre cer de unde venea un semn de la Isabela. Intr-o zi imparatul vazand ca fata nu mai apare a incendiat castelul incepand cu cladirea unde erau tinuti muncitorii. Isabela veni sa-si salveze ingerul ranindu-se grav in incercarile de a-i salva pe toti. Rafael o lua in brate incet si tandru si o saruta fara sa-i mai pese de regulile divine.
"Credeam ca ingerii nu mor", spuse fata inainte sa inchida definitiv minunatii ochi albastri.

[chrissta]

Buna!
Lasa-ma sa-ti spun ca ideea ta e cea mai originala dintre toate ficurile yaoi citite pana acum [si am citit multe] . Daca-as avea si eu idei dintr-astea....Ficul tau e printre cele mai bune.

Pana acum nu pare yaoi, dar cred ca in continuare vor fi si alte scene [presupun ca intre Rafael si Inferno] . Binele si Raul... huh , tentant :)).

Sper sa pui cat mai repede continuarea, caci abia astept ... Te rooooooooooooog ! [ai un nou fan]

Pe curand!

[love_anime]

Multumesc fetelor ca cititi si ca lasati comm. Ma bucur ca va place.


Rafael cuprins de amintiri statea abatut si se gandea la fostul sau bun prieten, Mamon. s-au imprietenit in perioada in care a lucrat la castelul imparatului.
Pletele lui negre, matasoase si stralucitoare alunecau pe obrajii albi si uneori ii ascundea ochii negri ca noptiile infernale, dar privirea lor blanda si prietenoasa nu avea nimic demonic.
Cand focul iadului mistuia castelul tu m-ai salvat, am deschis ochii si nu mai erai langa mine ca intotdeauna.
Nu mai aveam glas sa te strig, dar inima mea o facea, te striga cu toata dragostea mea frateasca pentru tine, te striga fara sa-si piarda speranta pe care eu am pierdut-o cautandu-te printre cadavrele carbonizate.
Isi scutura capul pentru a indeparta imaginile pe care incerca cu ardoare sa le uite. Era singur, fara prieteni si nici nu incerca sa-si faca de teama sa-i piarda cu i-a pierdut pe Mamon si Isabela.
Injunghiat de amintiri dureroase, secat de singuratate se puse la masa si incepu sa scrie. Isi scria viata, sentimentele pe care nu avea cu cine sa le impartaseasca.

Inferno contempla in intuneric cum diavolii chinuiesc mortii si desi era obisnuit sa priveasca, acum era la fel de ingrozit ca prima data cand a devenit demon.
Era un pamantean obisnuit, o familie normala si foarte saraca si un frate pe care il iubea mai presus de orice.
Satul sa-si mai vada copiii flamanzi, tatal lor s-a alaturat mafiei, dupa ce le-a asigurat nivelul de trai s-a retras din afacerile necurate, dar mafiotii nu au vrut sa accept6e si astfel s-au razbunat macelarindu-i familia.
Mamon, demonul suprem se distra privind toata scena. Samuel, numele uman al lui Inferno, terorizat si inspaimantat vazandu-l s-a apropiat plangand de el si l-a implorat sa-i salveze fratele.
"- Promit sa te ajut, dar de acum te vei numi Inferno, vei deveni demon si vei locui in imparatia mea." Aceasta a fost conditia pe care a trebuit sa o accepte baiatul ca demonul sa-i salveze fratele, dar cum demonii nu au mila si sentimente nu si-a indeplinit promisiunea.
Inferno a acceptat sa fie demon crezand ca Mamon i-a salvat fratele si de atunci asculta de el orbeste.
" Sa nu crezi niciodata ca un diavol va salva un om, un diavol incearca din rasputeri sa atraga oamenii de partea sa", aceste vorbe le avea in minte in timp ce ii lua el personal sufletul baiatului pe care a fost implorat sa-l salveze si nu a facut-o.
Mamon care si-a salvat prietenul din razbunare si care asteapta ocazia potrivita pentru a se razbuna, a despartit definitiv doi frati prin inselaciune, astfel Samuel devenind un demon cu numele de Inferno.

Ziua isi lua la revedere de la pamanteni si ii ceda locul noptii. lunei si stelelor, dar totodata si misterelor infricosatoare ale noptii.
Padurile verzi datatoare de viat si oxigen din timpul zilei, noaptea deveneau un loc sinistru si inspaimantator in care urlau coiotii si cantau bufnitele.
Inferno ca si noaptea trecuta contempla negrul castel asteptand ca ingerul sa apara la geam, insa acesta nu se ivise.
-Cine esti? se auzi o voce de undeva din spate.
-Demonul Inferno. Tu?
-Ingerul Rafael. De ce ma tot astepti noaptea?
-Curand, foarte curand o sa afli, ii raspunse demonul insarcinat cu uciderea lui Rafael si disparu lasand in urma o ceata de aburii cu miasma de iad.

[chrissta]

yupi, continuarea..... Merci mult!

Captivant capitolul, doar ca e cam scurt :( .
Bietul Samuel, ce viata trista a avut .Nu se poate sa-l omoare pe Rafael, asta nu.
Totusi, nu inteleg prea bine unde se afla ei . Am inteles ceva si sper ca tu sa-mi spui daca gresesc : traiesc pe pamant, dar sufletul lor e in iad [sau ceva de genu].

Abia astept continuarea, am sa inteleg pe parcurs mai multe.
Inca o data, vreau sa te laud pentru felul misterios in care ai scris [ nu e ca ficurile seci, aici trebuie sa faci si un mic exercitiu de creier].
Sper sa pui cat mai repede continuarea

Pe curand!

[love_anime]

Multumesc mult chrissta ca citesti si ca iti place. Sper sa-ti placa in continuare.


Inferno se intoarse inapoi in lumea intunecata a pacatelor si a mortii. Era confuz, sentimente demult uitate se trezeau de fiecare data cand intalnea privirea ingerului. Nu reusea sa-si aduca aminte si lucrul acesta il distrugea.
Mamon i-a spus tare si raspicat ca demonilor le este interzis sa aiba sentimente si daca au sunt aspru pedepsiti. Ce se intampla cu mine?
Ii era frica, era inspaimantat, brusc nu mai putea suporta locul in care se afla, dar trebuia sa participe la ritualul de chinuire al sufletelor mortilor.
Ametit parcurse drumul plin de serpi, cu resturi de cadavre namancate de demoni, duhnea a moarte, a putrefactie, a demonic. Se aseza langa Mefisto, demonul cu care se intelegea cel mai bine. Desi l-a ranit de nenumarate ori, Inferno l-a iertat, intelegand natura frumosului demon de a se bucura de raul altora, starnindu-i pe unii impotriva celorlalti.
Mefisto constata paloarea lui Inferno, broboanele de transpiratie din jurul gurii si faptul ca abia se mai putea tine pe picioare. Valul de caldura emanat de la cazanele cu smoala ale iadului ii provocau o stare de lesin. Isi simtea corpul ca plumbul, iar ochii nu si-i mai putea tine deschisi. Cateva clipe mai tarziu bratele somnului binecuvantat il atrasera in imbratisarea uitarii. Nu trecuse mult timp, deschizand ochii si zarind privirea albastra a lui Mefisto, Inferno tipa numele ingerului.
Rafael... Rafael... Rafael rasuna ecoul numelui in tot iadul.
-Inferno fi puternic! Nu te lasa coplesit de sentimente sau amintiri, il sfatui Mefisto vazand starea jalnica in care se afla celalalt demon.
-Nu pot. Mefisto ajuta-ma. Sentimente uitate pun stapanire pe mine. Mi-e frica, dar in acelasi timp simt o bucurie desavarsita. Nu mai pot suporta sa vad oameni morti si suflete chinuite.
-Inferno, intre neant si infinit se afla o existenta umana care inseamna moarte. Aceasta lume umana e plina de oameni meschini determinati de noi la rautate si tot noi ii pedepsim dupa ce ne folosim de ei. Asta e menirea noastra, iar tu ca demon trebuie sa o intelegi si sa o accepti.
-Oameni trebuiesc invatati sa nu mai faca rau. Iarta-ma dar nu pot sa explic ce simt, as vrea sa fiu din nou uman, sa stiu ce iubeam cel mai mult. Mefisto il privea cu aceasi privire pe care o avea Gingis Han sau Napoleon in timpul luptelor dupa care spuse:
-O sa-ti dau un indiciu: fratele tau, dar fi precaut nu te avanta in amintirile care pot insemna propria ta distrugere. Intareste-te ca in curand va veni clipa in care trebuie sa-i iei sufletul frumosului Rafael.
-Fratele meu. In schimbul vietii lui eu am fost blestemat sa traiesc in moarte si sa nu pot muri. Ii sunt recunoscator lui Mamon ca l-a salvat.
La auzul ultimei fraze Mefisto izbucni in rasul sau malefic.
-Te mai ajut o data. Nu fi asa sigur ca l-a salvat.
Dupa ce a terminat de vorbit Mefisto i-a dat lui Inferno un sarut lung si pasional.
-Din sarutul tau observ ca te-a cam tulburat acel inger. Oare pentru bunatatea lui si lumea frumoasa a ingerilor sau iti place de el? Gandeste-te la ce vei face. Eu am plecat.
Mefisto, ii sopti Rafel numele, intotdeauna m-ai sprijinit chiar daca e impotriva regulilor sa ne imprietenim tu ai facut-o. Oare de ce ai spus sa nu fiu asa sigur ca mi-a salvat fratele, se intreba tremurand.
Invatam bine, o ajutam pe mama la treaba, in timpul liber mergeam la munca sa aduc bani in casa, dar niciodata nu am primit o lauda, in schimb pentru fratele meu eram un erou, iar el pentru mine ratiunea mea de a trai si de a ma zbate in viata. As fi facut orice pentru el si am facut-o. De fiecare data cand facea ceva rau luam vina asupra mea, il ajutam la teme, la fete. Ce amintiri frumoase, suspina Inferno. Apoi am devenit demon si drumurile noastre s-au despartit. Nu pot uita ochii tai scanteietori incat pareau incarcati cu lacrimi mereu veseli, bunatatea sufletului tau.
Scumpul meu Daniel, daca Mamon nu te-a salvat jur pe toti sfintii si toti diavolii ca il las sa moara in toate chinurile prin care au trecut si mortii de aici si o sa mai inventez si altele, apoi o sa-i distrug imparatia si o sa ma asigur ca nu o sa ramana nici o amintire de a lui.
Un tremur involuntar puse stapanire pe el. Era macinat de razbunare, manie si ura chiar daca nu era sigur de adevar. Se duse inapoi pe pamant. Niciodata de cand era demon nu mai privise cerul. In noptile de vara obisnuiam sa stau cu Daniel sa privim cerul si sa ne daruim unul altuia stele. Eu i le daruiam pe cele apropiate de luna ca destinul sa-i fie luminat, sa vada toate obstacolele din calea vietii lui si sa nu se impiedice de niciunul, iar el mi le daruia pe cele apropiate de ale lui ca sa fim mereu impreuna. Isi cobora plangand privirea de la cer si zari o silueta al carei chip nu-l putea distinge.
-Rafael? Nu raspunde. Oare el este?

[Yoko]

Intr-un final apuc si eu sa citesc continuarea. Scuze intarzierea. :)
Dupa cum ma asteptam, povestea prinde contur in acelasi stil inconfundabil. Sincere felicitari pentru modul in care scrii! Ficul pana acum mi se pare invaluit de o umbra de tristete si melancolie atat datorita modului in care descrii, cat si datorita povestii in sine. Tocmai lucrurile astea ii dau originalitatea si atractivitatea care ma fac sa te rog sa pui cat mai repede next! :D
Succes si spor la scris in continuare!

[love_anime]

Multumesc fetelor pentru ca de fiecare data cand postez va rupeti din timp sa-mi lasati comm. Apreciez si va multumesc foarte mult. Sper sa va placa in continuare.


Inferno, suflet inselat bantuia strazile pustii ascultand ecoul suferintei izvorate din inima lui dar si din cea a ingerului.
O fiinta atat de pura, o inima ce e invatata sa iubeasca chiar si atunci cand e izolata in singuratatea neagra, un suflet plin cu bunatate. Cum ai permis Dumnezeule, sa sufere atat de mult? striga demonul la cer incalcand inca o lege fundamentala a demonilor.
Desi ii era interzis sa vorbeasca cu un inger, pasii lui involuntar se indreptau catre Rafael, primul cuvant pe care vocea sa il rosteste e numele ingerului, cand se privesc in ochiies scantei ca atunci cand norilor le e imposibil sa nu se atinga, iar tunetele sunt bataile inimilor lor.
-Rafael, de ce prezenta ta imi face atat de bine?
Mangaierea ingerului ii purifica sufletul, il face sa simta iubire, bunatate, multumita lui si-a putut reaminti atingerile materne ale femeii careia si-a dedicat sufletul cand era copil si nu stia loviturile si obstacolele labirintului numit viata. Simtea respiratia ingerului in fiecare adiere blanda a vantului.
Se intoarse in iadul care ii fusese casa timp de opt ani. Acelasi zgomot provocat de tipetele ragusite ale demonilor, acelasi miros de moarte, cadavre, caldura coplesitoare a focului iadului le descompunea.
Depresia adanca puse stapanire pe el, se simtea inconjurat cu sarma ghimpata de fiecare data cand participa la sacrificii. Privi cu dispret in jur si-l observa pe Mefisto privindu-l intr-un mod ciudat.
-Stiu totul, ii spuse acesta aparand brusc langa el. Vazand mirarea in ochii lui Inferno ii destainui totul.
-L-am vazut pe Mamon urmarindu-te si dupa ce te-a luat Rafaelito vroia sa porneasca in cautarea ta asa ca i-am distras atentia.
-Multumesc Mefisto, spuse Inferno recunoscator. Mi-ai facut existenta aici mai usor de suportat, prietenul meu.
Mefisto tresari, nimeni nu-l considerase prieten vreodata, dar pentru binele lui Inferno ar trebui sa-l indeparteze de sentimentele pure.
-Ai grija, te asteapta o cale foarte grea pe care nu stiu daca poti sa o induri.
Ascultand cuvintele lui Mefisto se simtea temator, singur, nebanuind ca cineva e oricand pregatit sa-l ia sub aripa lui ocrotitoare.

In camera sa Rafael, prizionier in singuratatea care il acompania de sapte ani si nu avea de gand sa-l paraseasca, statea in pat incercand sa ia de pe asternut urma corpului demonului.
Nu intelegea sentimentul acesta puternic si ciudat mai profund decat cel pe care il simtise pentru Isabela.
De fiecare data cand se afla in preajma demonului simtea cum fluturii se joaca in interiorul sau provocandu-i un torent de fiori in tot corpul, nu simtea teama, nici dezgust, ci simtea nevoia demonului de iubire. Se intoarse in cealalalta parte incercand sa-si alunge gandurile. Toti cei care au intrat in contact cu el au avut de suferit, pentru numic din toate lumile cunoscute de el nu ar vrea ca demonul sa mai sufere.
Din intuitie simti nevoia sa se uite spre fereastra. Acolo zari o umbra.
Bataile inimiise accelerau, respiratia i se precipita, torentul de fiori puse iar stapanire pe corpul sau. Celulele corpului sau le-au recunoscut pe cele ale umbrei, inima lui a recunoscut bataile celelaltei inimii. Se indrepta spre fereastra si cu mare incredere dadu draperia la o parte.
Zari izvorul sangeriu de lacrimi pe fata de portelan a demonului. Simtea tristetea lui si nu stia ce sa faca. Uneori o imbratisare e leacul celei mai adanci suferinte. Il lua in brate fara sa-si ia privirea din ochii demonului si-l aseza in pat. Il imbratisa strangandu-l din ce in ce mai puternic pana isi simtira inimile batand intr-un singur piept.
-Daca lumea s-ar sfarama in miliarde de brate, eu tot la tine in brate as cauta si as gasi alinarea, ii spuse demonul invaluit de caldura emanata din corpul ingerului.
Stateau amandoi imbratisati cu teama ca nici unul dintre ei sa nu intrerupa imbratisarea, demonul isi lasa amprenta propriului trup pe trupul ingerului si invers.
Cand lumea demonilor se incruciseaza cu cea a ingerilor se declanseaza Apocalipsa.

[Yoko]

Iupiii sunt prima! :)
Ador inceputurile astea timide de dragoste, confuzia provocata de necunoasterea sentimentelor, dar atunci cand aceste lucruri sunt asezate intr-o astfel de naratiune si atunci cand sunt "puse pe hartie" in acest stil, simt cum mi se furnica pielea! :D
Asadar, Inferno si Rafael incep sa simta fiorii iubirii... Uffff!!! Astept continuarea cu nerabdare!
Spor la scris!

[chrissta]

:X :X :X
ROMANTIC......

Cat de frumos... :X [ " -Daca lumea s-ar sfarama in miliarde de brate, eu tot la tine in brate as cauta si as gasi alinarea, ii spuse demonul invaluit de caldura emanata din corpul ingerului. ] . Cred ca si-au dat amandoi seama de sentimentele puternice pe care le au unul pentru altul . Inger si Demon... Apocalipsa/... Suna interesant. Ceva actiune, care sper sa le mareasca iubirea ce s-a infiripat.


Te rog, ba nu, te implor sa pui cat mai repede continuarea pt ca m-ai lasat in suspans... te rog! te rog ! te rog!

:D