Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Va place ce cititi?
nasol...lasa-te
4.08%
2 4.08%
hm......
4.08%
2 4.08%
asa si asa
2.04%
1 2.04%
ok, mai trebuie lucrat
10.20%
5 10.20%
foarte bine, super misto
79.59%
39 79.59%
Total 49 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Aripi insangerate

#81
Multimesc tuturor pentru parerile pe care le-am impartasit cu mine. Sper sa continuati sa mi le spune-ti fie ele rele sau bune. Multumesc ca cititi:)
Acum imi cer scuze, dar sunt ocupata cu bac-ul si admiterea si nu prea am timp pt scris.

Capitolul XIII

In camera ei

Isi mai trecu o data buzele peste sani ei apoi cobori incet in jos pe abdoment, coborind si mai jos pana... in acea clipa ea nu mai putu simti nimic. Se ridica in capul oaselor pentru a se uita derutata in jur, isi dadu seama ca tot ce se intamplase nu fusese decat un vis frumos, mult prea frumos si mult prea real pentru binele ei, dar totusi doar o dorinta ce a prins viata pentru cateva secunde, minute in mintea ei.
Se ridica in picioare si se dadu jos din pat, uitandu-se la el sa vada cat de gol este pentru a se convinge si a convinge si subconstientul ei ca totul nu a fost decat o iluzie. In ciuda faptului ca isi tot repeta acea fraza, lacrimile aparusera, totusi, in ochii ei verzui.
-Nu este chiar ce te asteptai sa gasesti, nu regina mea? Spuse o umbra care aparu din senin in camera.
La auzul acelei voci, Ayame se intoarse cu fata la umbra, putin iritata ca cineva o vazuse in starea aceea. Din nou aparuse exact in momentul in care lasase garda jos. Era ceva foarte familiar in felul in care vorbea umbra, numai ca oricat s-ar fi chinuit sa isi dea seama de cine ii aminteste nu reusea sa gaseasca raspunsul si asta o enerva.
-Ce vrei lasule?
-Nu sunt las, spuse umbra imitand pe cineva care era profund ranit in orgoliul sau.
-Atunci de ce nu iti arati fata?
-Ce glumeata esti. Credeam ca pana acum ti-ai dat seama cine sunt.
-Am cativa candidati, dar nu ma pot hotari care este castigatorul.
-Oricum hai sa terminam discutia despre mine, sa vorbim despre tine.
-Nu ai ce sa vorbesti. Sunt bine, sanatoasa. La fel ca intotdeauna.
-Oare? Aparentele insala de multe ori...
-Te asigur de aceasta data ele nu insala, zise Ayame foarte serioasa incruntandu-se.
-Permite-mi sa nu te cred, iti spun si de ce nu te cred. Te-am vazut cum te-ai facut bucatele. Esti sparta. Ma mira cat de bine ascunzi acest lucru de toti cei din jurul tau, dar pe mine nu ma poti pacali, sa stii. Eu te stiu mult mai bine decat oricine din aceasta lume. Cat vei rezista pana nu vei mai putea sa menti aceasta aparenta, este o intrebare pe care mi-o pun de ceva timp incoace si la care nu gasesc nici un raspuns concret.
-Nu este nimic in neregula cu mine. Corpul acesta uman...din cauza sentimentelor este atat de slab.
Uitandu-se la cel care statea ascuns in intuneric, se gandea la cel ce se putea ascunde in acea umbra. Intr-un sfarsit alese sa mearga pe noroc.
-Asta spun toti.
-Ce vrei de la mine, Lucifer? Intreba ea pierzandu-si rabdare.
-Ma uimesti. Esti sigura ca eu sunt?
-Da, spuse ea desi nu era foarte sigura. Cine altcineva ar avea puterea sa faca asa ceva? Intreba aratand spre el.
Nu era foarte sigura ca el era, dar a ales sa mearga pe ghicite, asa ca astepta sa vada ce avea sa se intample mai departe.
Fara sa mai zica un cuvant in plus, in locul umbrei Lucifer isi facu aparitia in carne si oase. Se uitara cateva minute unul in ochii celuilalt incercand amandoi sa il faca pe celalalt sa se supuna, insa nici unul dintre ei nu reusi. Asa ca Lucifer incepuse sa se apropie de ea, neluandu-si privirea de la aceasta. Se opri in momentul in care ajunse atat de aproape incat trebuia sa isi lase capul in jos pentru a-i vedea minunatele peruzele. Ayame observa pentru prima data cat de inalt este, era cu cel putin un cap mai mare decat ea, asa ca atunci cand se uita la aceasta avea impresia ca o priveste de sus, de parca ar fi fost doar o floare mica si firava.
-Hm, ce frumos mirosi, spuse el punand mana pe mijlocul ei si tragand-o mai aproape de trupul sau pentru a-i simti mai bine parfumul.
Ea nu se impotrivi apropierii aceleia neasteptate. Statea rigida in bratele lui, intrebandu-se de ce nu simtea nici o repulsie fata de el, simtea un fel de intelegere amestecata cu mila, dar mila pentru ce? Nici ea nu stia raspunsul la acea intrebare. Mai simtea si miscarile lui care actionau ca un balsam asupra inimii ei ranite, ceea ce era foarte ingrijorator si mai ales ca sangele incepuse sa ii alerge prin vene cu frenezie, iar acest lucru nu scapa atentiei fostului inger.
-Cum este sa simti sangele fugind prin venele tale? O intreba cu un zambet prevestitor de rele pe chip.
-Daca tu esti cel ce o face, atunci nu este deloc bine.
-O, hai, nu fi asa.. de rea.
-Ce vrei de la mine?
-O sa afli in curand.
-De ce nu acum?
-Pentru ca nu vreau sa iti spun.
-Daca nu ai nimic sa imi zici, atuunci poti pleca, zise Ayame incercand sa iasa din imbratisarea aceea.
-Nu pot pleca, raspunse strangand-o si mai tare in brate, lipind-o si mai mult de trupul sau.
-O sa il chem pe Ikusa, il ameninta roscata.
-O,o, periculosul de Ikusa, zise ranjind. Raspunde la urmatoarele intrebari: „De ce nu l-ai chemat cand am aparut? De ce nu ai fugit de mine cand m-am apropiat? De ce nu o sa ma opresti din sarutul pe care ti-l voi da?”
-Pof..t... dar nu mai apuca sa termine cuvantul.
Ayame nu mai apuca sa termine deoarece se trezi cu mana lui pe ceafa ei fortand-o sa stea locului in timp ce el se apropia de ea. Isi lipi buzele de ale ei si vazand ca se opune sarutului, o musca tare de buza de jos, dandu-i sangele. Din cauza durerii ea deschise hura sa tipe, dar i-a astupat-o Lucifer repede cu sarutul lui. Era atat de brutal si o ranea, nu ii placea deloc, dar nu putea sa il cheme pe Ikusa, sa o vada in aceasta ipostaza pentru ca si-ar fi putut pierde controlul si nu si-ar mai fi dat seama ce face, iar puterile nu putea sa le foloseasca deoarece si-ar fi distrus astfel corpul si nu era timpul pentru ca ea sa renasca. Nu putea decat sa astepte si sa spere ca avea sa termine repede si sa o lase in pace. Se simtea atat de neputincioasa si fragila in acel moment incat ar fi vrut sa isi elibereze puterile doar sa nu il mai lase pe el sa continuie cu acel sarut care trezea atat de multe amintiri amare, dar nu putea sa faca acest lucru, soarta pamantului depindea de ea. Trebuia sa indure. Din pacate ceea ce aceasta nu si-a putut da seama, din cauza corpului ei uman, era ca Lucifer isi muscase limba si in timp ce o saruta ii otravea sangele, amestecandu-l cu al sau. Se opri in clipa in care acesta considera ca ii era de ajuns, nu vroia sa o omoare, vroia doar sa ii otraveasca modul de a gandi, sa o faca sa vina la el de buna voie. Cand puse capat sarutului, ii sopti la ureche ca nu a facut acele lucruri din cauza ca dorea sa aibe pe cineva langa ea care sa distruga singuratatea. Ayame il plesneste imediat cum reuseste sa isi elibereze mana din stransoarea lui.
-Sa nu ma mai atingi niciodata! Tipa ea furioasa.
-Ce o sa imi faci daca o sa te ating? Intreba cu o sclipire diabolica in ochi dupa ce facu un pas spre ea.
-Am sa te distrug! Raspunde Ayame dandu-se un pas mai in spate incercand sa mentina o distranta intre ei doi.
-Da, sigur, zise Lucifer sceptic apoi disparu fara a mai zice un cuvant in plus.
Ayame se prabusi literalmente in pat si incerca sa adoarma, doar ca somnul refuza sa vina oricat incerca ea sa isi scoata din minte ceea ce se intamplase cu cateva minute inainte. Intr-un sfarsit adormi, dar tot ceea ce visa era legat de Lucifer. Orice se intamplase in vis, stia ca aparuse si acesta si ceea ce era cel mai rau era ca participarea lui era foarte importanta atat pentru soarta ei cat si pentru soarta planetei.

#82
vin cu inca o continuare, chiar sper sa imi spuneti parerea voastra, pls:)


In Eden

O liniste apasatoare si solemna domnea in incapere. Era foarte normal ca acea liniste sa domneasca peste toate lucrurile care ii inconjurau pe cei trei ingeri ai elementelor care se aflau in biblioteca palatului cautand in arhive sa vada cine fusese primul inger al focului. Fiecare cauta ceva care sa le faca lumina in toata acea problema.
Isi pierdusera ziua in acea biblioteca nereusind sa gaseasca nimic care sa sugereze faptul ca Michael nu era primul inger al focului. Nervos, acesta isi ridica ochii din cartile pe care le avea in fata si incepu sa o interogheze pe Rose.
-Rose iti amintesti ceva din acea intamplare?
-N. Pe cuvant ca nu imi amintesc nimic. A fost ciudat... era ca si cum fluturele acela era singurul lucru interesant din lume.
-Ai spus ca ingerul focului a fost Castiel, ca eu am fost dupa el. De ce?
-Nu stiu! Zise Rose foarte iritata ca nu poate sa isi aminteasca.
Un vant patrunse in incapere, care ii facu pe cei trei sa simta cum un fior rece le strabate spatele, o data cu acesta o figura formata din lumina aparu in camera.
-Cine esti tu?! Intreba Michael care se ridicase speriat in picioare si care avea deja o mingie de foc formata in mana.
-Nu trebuie sa te panichezi, Michael. Nu sunt dusmanul vostru, zise acea persoana cu o voce groasa, foarte impunatoare.
-Dar nici aliatul nostru, spuse Krad care si el era in picioare pregatit de atac.
-Doar timpul poate hotari daca sunt sau nu aliatul vostru, momentan sunt aici sa va dau cateva indici.
-De ce? Intreaba ingerul focului sceptic si incordat, nerenuntand la mingia de foc din mana.
-Sa spunem doar ca am motive intemeiate sa va ajut. Dar, spuse el punand acent pe ultimul cuvant si facand o pauza considerabila.
-Normal, exista si un „dar”! zise Krad ironic.
-Dar, nu aveti voie sa le spuneti celorlalti ingeri despre existenta mea.
-Atata mister si atatea intrebari la care nu vrei sa raspunzi ne fac sa nu avem incredere in tine, spuse Rose.
Acea persoana disparu din fata lor si aparu in spatele lui Rose, punandu-si mainile in jurul ei intr-o imbratisare ce arata putin ciudat.
-Nu am ce sa fac, va trece ceva timp pana sa va spun adevarul despre identitatea mea, ii sopti la ureche acesteia.
Rose se sperie si zbura automat de langa acel inger inca necunoscut , in timp ce Krad si Michael zburara si ei in fata colegei lor, uitandu-se amenintator la acela.
-Spune ce ai de spus si pleaca.
-Va inteleg aceasta repulsie a voastra fata de mine si o sa plec imediat ce o sa zic ce am de spus.
-Te ascultam.
-Eu sunt vinovat pentru ceea ce Rose a spus in aceasta dimineata. Am incercat prin acel fluture sa o fac pe Rose sa va povesteasca ce s-a intamplat, insa am avut niste probleme. Vedeti voi, toti ingeri elementelor pot fi folositi ca un fel de mesageri, pot fi controlati pana la un anumit punct sa faca si sa spuna ce vrea cel care exercita acest control. Problema este ca cel care vrea sa exercite acest control nu poate decat cu ingerul elementului spre care are o afinitate. Tu, Michael, o poti simti pe Ayame, iti poti da seama ce simte in momentul in care un sentiment domina peste celelalte si automat este foarte puternic, dar in acelasi timp pentru ca reprezinti focul un alt inger te poate controla, dar mai putin pentru ca ai o vointa de fier. Lilith are o afinitate spre Raphael, ingerul Seraphim, iar Krad ca si Rose au acea sensibilitate fata de cei doi FallenAngeli. Bun, eu nu va pot controla, nici pe tine, Michael, si nici pe Krad, sunteti prea puternici, iar eu nu pot sa stabilesc o legatura cu voi. Lilith este ingerul apei si este foarte instabila asa ca nici cu ea nu ar fi iesit nimic, a ramas Rose cu care cu greu am reusit sa stabilesc o forma de control. Ati vazut si voi ce a iesit din acest transfer.
-Treci la subiect, spuse Michael nerabdator.
-Sa nu mai ai vreo data tupeul sa imi dai mie ordine! Zise acea persoana care il dadu pe Michael cu capul de masa.
Ingerul focului simti cum o putere ii impinge capul spre masa, insa nu putu sa faca nimic sa opreasca acea coliziune. O durere incredibila ii cuprinse tot capul, facandu-l sa cada in genunchi si sa isi puna mainile pe cap, incercand sa suporte acea durere. Ramase ingenunchiat, neputand sa se ridice din cauza pamantului care se invartea in jurul sau.
-Sunt aici sa va ajut si vreau respectul vostru. Sunt mult mai puternic decat voi toti la un loc, pot sa va distrug cu o singura pocnitura din degete. Asa ca alegeti-va cu grija cuvintele. Castiel a fost primul inger al focului ales de Ayame. O sa va intrebati de ce nu mai este. Raspunsul este urmatorul: asa cum v-am povestit mai sus, fiecare dintre voi patru are o afinitate, voi patru cu Castiel, Ikusa si Hissori ati fost protejati lui Ayame din cauza ca erati speciali. Bun, in momentul in care i-a oferit puterea focului lui Castiel, acesta a devenit foarte sensibil, mult mai sensibil decat este normal, la starea de spirit a lui Ayame, dar in acelasi timp a devenit sensibil si la un alt inger care controleaza focul, nu va voi spune numele sau. Daca vreti sa ma credeti, normal daca nu puteti sa aflati cine este mai exact acest inger si ce l-a pus pe Castiel sa faca. Va voi mai spune urmatoarele lucruri, poate va vor ajuta sa aflati cine este, poate nu, Michael, Ikusa si Castiel, voi trei aveti acel dar de a transfera puterea voastra vitala, sunteti singuri care detin aceasta abilitate. Nimeni nu o mai are. Rose, tu ai doua personalitati: una timida si rusinoasa, alta puternica si indrazneata, aceste personalitati ale tale alterneaza, adica o data prima renaste ca inger, urmatoarea data cea de-a doua renaste si tot asa, momentan, din pacate, acum esti timida. Lilith este foarte schimbatoare, dar in acelasi timp poate calma o atmosfera tensionata, insa o poate face si sa explodeze. Krad si Hissori puteti fi foarte eficienti si reci in situatii de criza, in timp ce ceilalti se pierd, voi gasiti solutia, asa ca te-as sfatui Krad sa fi aproape de Hissori cand sunt situatii de criza. Castiel mai are o calitate sau un defect, depinde de cum vreti sa priviti, care isi face aparitia doar cand primeste o putere din afara. Adica acel defect si-a facut aparitia cand i s-au oferit puterile focului si isi va face aparitia cand va deveni FallenAngel. Acel defect este a doua lui personalitate care iese la iveala cand devine mai puternic. Trebuie sa aveti grija cu aceasta a doua personallitate deoarece este foarte periculoasa.
Nu termina bine de spus aceste informatii ca o alta rafala de vant patrunse si le dadu fiori pe sira spinarii. La fel cum a aparut acel inger, la fel a disparut lasandu-i pe cei trei uimiti de noile lucruri aflate. Acum nu mai trebuia sa afle daca era adevarat ca Castiel fusese ingerul focului, trebuia sa afle ce facuse de i s-au luat puterile.
Statura inmarmuriti din cauza celor aflate cateva minute bune, apoi zapaciti si putin speriati isi spusera la revedere, ducandu-se fiecare in camera sa, pentru a dormi cateva minute, inainte sa isi reia slujba de a-l pazi pe Castiel.

#83
ms alee pt ca citesti si pt ca imi spui parerea ta. sper ca si ceilalti sa impartaseasca parerea lor cu mine.


Prin gradina

Era o dimineata superba. Razele soarelui intrau nestingherite pe fereastra camerei si ii incalzea chipul adormit a lui Raphael. Hissori statea pe un scaun si se uita rabdator la ea, fiind fascinat de cum arata fata ei scaldata in lumina soarelui. Nu se miscase, nu se trezise, nu se schimbase nimic de cand a terminat acel ritual, asa ca atunci cand ea deschise ochii, nu ii venea sa creada ca s-a trezit. Se uita neincrezator la fata care incet se ridica in capul oaselor fara sa spuna un cuvant. Avea impresia ca viseaza asa ca se ciupi de brat pentru a fi singur ca nu viseaza. Isi inrosi vratul de ciupituri pana sa isi dea seama ca nu dormea si ca trebuie sa se opreasca.
Raphael deschise incet ochii prevazatoare. La inceput lumina puternica de dimineata insotita de culorile care pareau mult mai vii ii ranira ochii, dar se obisnui repede cu mediul inconjurator. Se uita in jur incercand sa isi dea seama unde se afla cand il vazu pe Hissori care statea uimit in scaun si intelese. El era cel care o trezise din nou in acea lume plina de mistere si neintelegere. Uitandu-se la el simti cum celalalt ego al ei, fata pe care ei o numeau Ran, incerca sa iasa la suprafata. Un val de sentimente o lovi si isi dadu seama ca ea il iubeste pe cel care statea in scaun. Se intrista gandindu-se la ego-ul ei caruia i se rapise fara nici un drept sansa la viata din cauza ei. Oriunde s-ar fi aflat, in orice forma s-ar fi reincarnat aducea necaz, tristete si mizerie. Toate amintirile ii revenira, ranind-o prin simpla lor aducere aminte, asa ca lua o hotarire. De aceasta data nu avea de gand sa mai lase sa se intample o alta nenorocire, nu avea sa mai ia o viata pentru ca ea sa si-o continuie nestingherita pe a ei. Incepu sa spuna in gand o incantatie care o ajuta sa absoarba personalitatea, sentimentele si modul de gandire al celuilalt ego al ei, unindu-se cu aceasta. Unirea celor doua personalitati se facu cu succes, acum cele doua ego-uri: Raphael si Ran erau unul singur care alcatuiau ingerul Seraphim Raphael.
In timp ce ea isi revenea, Hissori astepta nerabdator ca ea sa spuna ceva, sa vada daca mai ramasese ceva din cea pe care o iubea.
-Buna... Hissori, spuse ea zambindu-i.
-Buna Raphael. Te simti bine?
-Da... ma simt foarte bine, zise aceasta izbucnind in ras la fata pe care o avea el.
-Ce este? Ce s-a intamplat? De ce razi? Intreba Hissori nedumerit.
-Pentru ca nu ti-ai dat seama.
-Ce sa-mi dau seama?
-Stiu ca m-ai mintit. Eu as fi disparut daca Raphael nu s-ar fi simtit vinovata pentru faptul ca mi-a distrus viata.
-Ran? Intreaba ingerul cu atata speranta in glas incat aproape ca nu putu sa rosteasca acest cuvant.
-Da si nu.
-Explica-te.
-Raphael si-a unit personalitatea, sufletul cu al meu, astfel vom putea amandoua sa traim.
Hissori incepu sa zambeasca si se duse la ea si o lua in brate sarutand-o in timp ce o invartea prin camera.
-Nu imi vine sa cred! Of, Doamne. Te iubesc, scumpete! Spuse el sarutand-o pe toata fata.
-Stiu, stiu, soptea Raphael in timp ce ii atingea fata cu mainile ei pentru a fi sigura ca este adevarat.
-Acum stiu si eu, zise Ayame intrand in camera pe neasteptate.
Ayame intra in incapere curioasa sa vada ce este cu zgomotele ce se aud din aceasta. Trecea pe langa usa camerei atunci cand auzi o fata razand, asa ca astepta putin in fata usii intrebandu-se daca este bine sa intre peste ei, dar curiozitatea de a afla daca Raphael este bine o impinse sa intre.
-Maiestate! Spuse Hissori, punand-o pe Raphael inapoi pe pat si aratandu-si aripile.
Auzind-o pe conducatoarea lui, Hissori rosii, dar isi arata respectul fata de ea. Stia ca nu are nimic impotriva iubirii dintre doi ingeri si simtea o bucurie enorma stiinda ca ea il va sustine in aceasta dragoste interzisa de legile lor.
-Maiestate? Intreba Raphael uimita de aparitia lui Sanct angel in incapere.
-Da, Raphale. Ea este regina noastra, a cherubimilor, zise Hissori lamurind-o.
-Sanct Angel este regina voastra? Intreba aceasta din nou continuand sa aiba aceasi expresie de uimire pe chip.
-Da, acesta este rangul meu. De unde ma cunosti? Este prima data cand ne intalnim...
-Nu iti aduci aminte? O intreba Raphael pe Ayame, dar cand vazu privirea ei nedumerita isi dadu seama ca nu are nici o amintire despre acea vreme. Cat timp am fost adormita?
-Nu stim cu exactitate.
-Cat timp?
-Pai, sa vedem... noi, ingerii suntem in anul doua mii noua sute, numaratoarea a inceput cand a fost creat Sanct Angel, Ayame. Inainte de domnia ei a fost Razboiul Castelor, dar nu ai renascut niciodata in acest doua perioade. Daca ai fi renascut atunci am fi stiut.
-Sa inteleg ca am trait printre muritori foarte mult timp.
-Da, aproba Ayame.
Nici nu termina bine de raspuns ca deodata isi simti genunchii moi si o stare de lesin o invada facand-o sa cada in bratele deja intinse si pregatite ale lui Ikusa. Nu stia care era problema. Nu se simtea rau sau slabita, era mai mult un fel de moleseala care aparuse pe neasteptate la fel ca un fulger intr-o ploaie de primavara si nu putea sa fie decat un semn rau. Corpul ei uman incepea sa dea semne de dezintegrare, iar ea tocmai l-a trait pe primul, al doilea avea sa fie mult mai sever. Trebuia sa mai reziste putin, nu mai avea mult de asteptat pana la renasterea ei.
Ikusa statea cu conducatoarea lui in bratele sale si nu putea sa isi ia ochi de la modul in care parul ei statea ravasit in toate partile si modul in care chipul ei arata, asa cu ochi inchisi. Apoi si-a scuturat capul si o ajuta pe Ayame sa stea pe picioarele sale.
-Te simti bine, Maiestate? O intreba Hissori ingrijorat.
-Nu, nu se simte deloc bine, daca nu va...
Toti ochii se indreptara spre Raphael care incepuse sa vorbeasca, avand un ton foarte serios, plin de ingrijorare si cu un iz de furie in el, dar nu stiau persoana care era responsabila pentru furia ei.
-Trebuie sa renasc curand, nu va mai dura mult, zise Ayame intrerupand-o pe Raphael si oferindu-i o privire prin care o atentiona sa taca din gura.
Raphael se uita curioasa la Sanct Angel, intrebandu-se de ce nu le spune adevarul, dar vazu in ochi ei rugamintea si totodata avertismentul de a-si tine gura asa ca nu zise nimic, renuntand la acel subiect destul de repede. Ayame ii multumi din priviri pentru discretia ei.
-Hissori, as vrea sa vi cu mine in gradina sa ne plimbam putin. Nu am mai vazut lumina soarelui de foarte mult timp prin ochii mei si as vrea sa vad din nou frumusetile acestei lumi.
-Maiestate?
-Du-te cu ea, Ikusa va ramane langa mine, nu-i nici o problema, sunt absolut sigura ca este capabil sa aiba grija de mine singur.
-Multumesc, Inaltimea-Voastra, zise Arkangelul, ajutand-o pe Raphael sa se ridice sa mearga dupa care, incet, parasira camera.
Se plimbara prin gradina in liniste, bucurandu-se de razele calde ale astrului zilei si parfumul imbatator al florilor. Ii venea sa strige din cauza satisfactiei care ii desfata fiecare celula din corp, dar se abtinu. Ce nu putea sa isi controleze era zambetul pe care il avea pe chip si nici nu ar fi vrut sa il ascunda, chiar daca risca sa o doara dupa obraji din cauza lui. Se sprijinea de umarul lui Hissori bucurandu-se de fiecare clipa, fiecare parfum, fiecare adiere usoara a vantului care ii mangaia pielea si parul. Ii lipsise enorm de mult aceasta lume, aceste puteri pe care le recuperase, insa toate aceste lucruri paleau pe langa sentimentul de multumire, de impinire pe care il avea in acel moment mergand alaturi de Arkangel. Stia de la Ran cum se numea acel sentiment pe care nu il mai traise pana in acea clipa, insa nu ii venea sa creada ca ea putea sa se bucure de acesta, nu a fost creata pentru a se desfata cu acest seniment, dar totusi il traia. Inainte, atunci cand traise in Eden ca ingerul Seraphim toti se fereau de ea din cauza felului in care arata. Era considerata ingerul ghetii deoarece numai gheata putea sa o caracterizeze. Era constienta ca de cate ori se vorbea de ea sau i se facea vreo descriere aparea acest cuvant: „gheata”, care ajunsese intr-un timp sa o obsedeze. Ochii, parul totul trebuia sa fie urmat de acel cuvant ingrozitor, niciodata nu putea sa fie descrisa simplu folosindu-se doar de cuvantul alb sau argintiu, nu erau destul de expresive. Singurul lucru care aducea o pata de culoare pe fata ei ingrozitor de alba erau buzele pletorice. Se uita la cel care statea langa ea, gandindu-se la toate acele descrieri din trecut care inca o bantuiau si se intreba daca va putea el sa o iubeasca pe ea, ingerul Seraphim si nu felul in care arata in acel moment ca om. Simti cum un nod i se formeaza in gat si cum inima ii era cucerita incetul cu incetul de indoieli, cu greu se hotari sa formuleze acele indoieli cu ajutorul cuvintelor pentru a afla adevarul, pentru a afla daca erau sau nu justificate. Simtea nevoia avida de a afla adevarul chiar daca acel adevar avea sa o arunce in cele mai adanci gropi ale dispararii.
-Stii cum arata ingerul Seraphim? Intreba ea uitandu-se in fata, astfel incercand sa nu se uite la el.
Ghicind subiectul care o apasa, se opri si puse mana pe barbia ei fortand-o sa se uite direct in ochii lui asemeni pietrei lapis lazuli. Se impotrivi la inceput, insa renunta usor stiind ca nu va iesi din acea situatie decat daca o infrunta direct.
-Da, stiu. De ce ma intrebi? Spuse Arkangelul accentuand fiecare cuvant, avand un ton nepasator.
-O sa ma mai iubesti chiar daca voi arata ca ea?
-Da, scumpo. Nu conteaza cum arati. Te iubesc pentru ceea ce esti, nu pentru cat de frumoasa esti sau pentru ca ai ochii verzi si parul roscat. Aceste lucruri conteaza atat de putin pentru mine, pe cand sufletul si inima ta sunt nepretuite.
Nu o mai lasa sa rosteasca un cuvant in plus deoarece o lua in brate si o saruta. Doar atunci cand simti ca a lasat-o fara suflare ii dadu drumul. Tocmai se pregateau sa isi continuie plimbarea cand vazura politistii care ii inconjurasera, aparand de nicaieri. Intinse mana in dreptul lui Raphael intr-un gest protectiv, in timp ce se uita in toate partile, mai putin in spatele lui, pentru a-si da seama ce se intampla. Dintotdeauna fusese un uituc si aiurit, iar in acea situatie aceasta combinatie era periculoasa. Din aceasta cauza nu reusi sa isi dea seama la timp ce se petrece ca se trezi fara Raphael in spatele sau. Se uita ingrozit cum demonul zbura cu ea in brate, aterizand langa colega lui la o departare de vreo douazeci de metrii.
-Hey, aici fraiere! Striga Uriel batjocoritor incercand sa o tina pe fata.
Aceasta se zbatea din toate puterile, ba chiar reusise sa il muste de mana insa nimic nu avea vreun efect asupra demonului. Dintii ei nici maca nu lasasera o urma pe pielea acestuia si pentru prima data isi dadu seama de fragilitatea corpului uman si o data cu aceasta revelatie veni si sentimentul de neputinta, insa acest lucru nu o linisti, de altfel pe nimeni nu ar linisti o asemenea revelatie, ba din-npotriva o facu sa se lupte si mai tare in bratele rapitorului ei, luptand nu cu el ci cu acel sentiment de neputinta, incercand sa-si dovedeasca sie insesi ca nu este neputincioasa.
-Taci, tampitule! Acum stie unde suntem, zise Akki dandu-i o palma peste ceafa.
-Tu esti idioata, stia din-nainte sa zic eu ceva unde suntem! Ti-am zis ca nu este un loc bun.
-Ce faceti aici? Intreba Hissori dezvaluindu-si furios aripile impecabile.
Nu mai avea nici un motiv sa isi ascunda aripile sau identitatea. Politisti erau sub o vraja necunoscuta lui, asa ca nu avea de ce sa isi faca griji. Vedea rosu in fata ochilor si abia putea sa isi stapaneasca puterile sa nu explodeze totul in jur, omorindu-i pe toti din jurul sau.
-Am venit sa o luam pe ingerul Seraphim.
-Nu va voi lasa.
-Ce vei face? Ne vei omori? Fi serios pentru a ajunge la noi trebuie sa treci de politisti si stim cu toti ca nu ai voie sa omori oameni.
-A, nu iti poti folosi aripile, spuse Akki plictisita.
-Ce? Intreba Hissori uimit de afirmatia rivalului sau.
Acea afirmatie nu facu decat sa il enerveze mai rau. Se gandea cu superioritate cum poate un amarit de demon sa ii spuna lui ce poate si ce nu poate sa faca. Mainile incepura sa ii tremure dein cauza nervilor, apa din pahar incepu sa dea pe afara iar el nu mai putea sa o tina mult timp in frau. In momentul in care aproape pierduse controlul o vazu pe Raphael si se linisti. In clipa urmatoare un calm infricosteror puse stapanire pe el.

#84
Hello:-h ! Imi place foarte mult acest fic, ai ceva diferit si original care ma atrage si care m-a facut sa il citesc de vreo trei ori :d . Nu aveam cum sa trec cu vederea acest fic avand in vedere titlul care mi-a sarit in ochi si pe care il ador. Nu imi place modul in care Ikusa o trateaza pe Ayame, dar banuiesc ca fara astfel de parti nu ar mai fi interesanta povestea :-). Ma bucur ca nu te axezi numai pe cei doi, ci scoti in evidenta si celelalte personaje la momentul potrivit. Se vede ca ai experienta si talent la chestia asta, si sunt sigura ca multi ar vrea sa le aiba (printre care si eu) Abia astept continuarea (repede, te rooog [-o< ) , si sper ca demonii aia o sa primeasca ceea ce merita fara ca Ikusa sau Hissori sa aiba de suferit.
Buh bye :*
___________________________________________

Uita de tot ... Uita de tot,
Uita de lume,
De sentimente, de suflete pereche,
De soapte la ureche ... Fii rece
Nu-l lasa pe el sa te-ntunece.



Destiny, I'll mess with you, you've got me loose.

#85
Buna!Huh,sper sa mi se puna mesajul.Acum,ma bucur ca pui mai des capitolele,macar avem si noi ce sa citit.So,sa revenim la capitol.Mi se pare... briliant.Este o mare diferenta intre Hissori si Ikusa,Hissori este dulce si spre deosebire de Ikusa,nu are nici o problema cu iubirea intre ingeri.Mda,Ikusa este mai ciudat.Trupa Vesela formata din demonii aia incepe sama enerveze.Odata o vor pe Ayame odata pe Ran.De Akki ce sa-ti mai povestesc...Planul lui Lucifer da roade,noroc chior.Saraca Ayame,in niciuna dintre vietile ei nu are parte de iubire adevarata,mereu se gaseste cineva sa strice tot.Greseli am vazut doar una, ai scris cu litera mica ,dar nu mai gasesc unde.Astept continuarea,repede.Acum,spor la scris si bye1


[Imagine: bloody62.jpg]

#86
ms de pareri. Inca un nou subcapitol, de data aceasta despre cei doi protagonisti;))
App, stupid me, trebuie sa fac un anunt foarte important si deasemenea foarte trist. Incet, incet ma apropi de sfarsitul acestei povesti si as vrea sa multumesc tuturor celor care au avut rabdarea si interesul sa citeasca aceasta poveste. So, Thank you very much and Gomene!


In padure

Ayame statea dreapta cu privirea atintita in fata, la privelistea de afara, in timp ce Raphael trecea pe langa ea. In acea milisecunda in care ele se aflau una langa cealalta, ingerul Seraphim ii trimise o amintire, care o soca pe Sanct Angel.
Se afla in Eden, in palatul ei – cel putin credea ca este al ei in aceasta amintire pe care Raphael i-a trimis-o – intr-o incapere care nu ii era deloc cunoscuta. Era imbracata intr-o rochie galbena dintr-un material fin care parea fluid; dupa postura corpului ei si mai ales dupa modul in care isi framanta mainile, banuia ca astepta nerabdatoare pe cineva. Din cand in cand isi aseza rochia, inlaturand scamele inexistente de pe acesta in timp ce incet, incet isi pierdea rabdarea. Ayame se intreba curioasa pe cine astepta cu atata ardoare. Nu era ceva nou pentru ea aceste viziuni cu ajutorul carora isi aducea aminte ce facuse intr-o alta viata, dar de acea situatie nu isi aducea aminte deloc, de obicei isi aminte franturi, dar in acel moment acea amintire nu trezea in aceasta decat paraxienie. Curioasa sa stie ce simtea cu adevarat in acea clipa, se unii cu ea din amintire. In momentul urmator simtii o rasuflare calda mangaindu-i ceafa. Cineva aparuse din senin in spatele ei, dar nu ii trezea decat ura, teama ca s-ar putea sa fie descoperita – nu se astepta sa dea peste aceste sentimente si se intreba de fapt, pe cine asteapta de trezeste acest gen de sentimente in ea – si nu se obosi sa se intoarca deoarece stia cine se afla in spatele sau.
El vorbise primul, el sparse tacerea care incepuse sa o chinuie.
-Ia te uita pe cine avem noi aici. Cu ce te pot ajuta, asta daca te pot ajuta cu ceva? O intreba acesta razand.
Simtea cum scarba isi face loc printre repulsie si furie, insa pe fata ei nu se vedea decat un zambet incantator si o pereche de ochi foarte seriosi.
-Vreau sa stiu ce ai de gand sa faci.
-Vrei sa ni te alaturi? O intreba uimit.
-Am de gand sa te opresc, zise ea cu seriozitate.
Isi dadu seama ca nu era o vizita de curtoazie, iar ea zambi si mai tare cand vazu dezamagirea inasprindu-i trasaturile.
-Nu ai puterea necesara, iar eu nu sunt prost sa iti dezvalui planul meu. Doar Sacred Wings poate sa ma opreasca, numai ca nu vrea.
-Daca ea are de gand sa nu se bage este treaba ei, dar eu nu am de gand sa te las sa iti faci de cap si sa strici serenitatea din acest loc.
-Nu poti face nimic. Ai putea sa mi te alaturi... dar fraza ramase neterminata deoarece il intrerupse.
-Citeste-mi pe buze: „Niciodata!”.
-Si atunci? Ce idei iti trec prin capsorul acela dragut al tau? Crezi ca va avea succesc vreuna?
-Ce ai tu de gand sa faci? Mai intreba o data Ayame.
Nici unul dintre ei nu vroia sa isi dezvaluie planurile. El nu dorea mai mult din orgoliu decat din teama ca ar putea sa il opreasca, iar ea nu vroia sa riste o posibila implicare a lui in planurile sale, cu scopul de a le distruge. Chiar daca stia ca nu avea cum sa il opreasca, putea sa ii amane putin planurile pana avea sa o convinga pe Sacred Wings sa se implice.
Se uitau unul la altul, nici unul dintre ei nevrand sa cedeze. In momentul in care clipise, el o prinse de mana tragand-o in bratele lui cu intentia de a saruta acele buze atat de apetisante ale celei ce indraznea cu atata curaj sa il sfideze. Tocmai ce vroia sa isi puna aripile in jurul ei pentru a nu-i vedea cineva care putea sa treaca pe acolo si sa arunce un ochi, cand in camera aparu unul dintre protejatii ei. Auzindu-l cum intra in incapere si simtindu-i aura care ajunsese sa ii fie atat de cunoscuta se departa instantaneu de Sanct Angel, care se clatina putin pe picioare incercand sa isi revina.
-Poate alta data, Sanct Angel, ii sopti la ureche, lingandu-i-o.
-Ayame, te-am cautat peste tot. Vino repede, esti cautata de Dumnezeu.
Aici totul lua sfarsit si ea isi reveni. Se bratele lui Ikusa care o striga speriat si ingrozit. Se uita in ochi lui incercand sa gaseasca acolo ceva mai mult decat lasa sa se vada. Era prima data cand il vedea atat de ingrijorat pentru soarta ei si nu pentru Yuri. Ii zambi cald dandu-i de inteles prin acel zambet ca este bine, apoi se aseza mai bine in bratele sale, dorind sa se bucure cat mai mult de siguranta si caldura emanata de Narkangel. Ar fi dorit sa stea asa pentru totdeauna numai ca avea ceva de facut, nu mai avea timp sa leneveasca.
Acea amintire incepu din nou sa i se deruleze prin fata ochilor dar de aceasta data din cauza ca ea vroia acest lucru, nu ca ar fi obligat-o cineva. Se intreba ce motiv ar fi putut sa aiba Raphael de i-ar fi aratat asa ceva si apoi isi aminti de sentimentele pe care i le trezise acea persoana al carui chip nu putu sa il vada si isi dadu seama ca Raphael o avertiza in privinta lui Lucifer. Ingerul Seraphim stia ce vroia sa faca si ii spusese intr-un mod foarte unic sa aiba grija la ingerul cazut pentru ca nu poate sa aiba incredere in el si era adevarat dar nu avea alte optiuni din pacate.
Intre timp, Ikusa se linistise, iar cand o simti pe Ayame cum se aseaza mai bine in bratele lui avu pentru un moment intentia de a o pune pe picioarele ei si de a se departa de ea, insa acea intentie disparu la fel de repede cum aparuse, permitandu-si cateva clipe de fericira pura. Ar fi vrut, chiar, sa o mangaie usor pe obraz, sa ii simta pielea catifelata dar stia ca daca si-ar fi permis sa faca acel gest atunci nu avea sa se mai poata opri. O voce ii sopti ispititoare: „Nu te oprii, stii ca vrei sa o faci... stiu ca vrei sa o faci...deci fa-o... nu te opri. Ce poate fi atat de rau in a fi cu cea pe care o iubesti si te iubeste?” acea voce il trezi si ii dadu drumul lui Ayame, ajutand-o sa stea pe picioarele ei.
-Sunt bine, zise ea simtind nevoia sa confirme acel fapt. Vreau sa ma plimb putin prin padure.
-Daca vom fi atacati...
-Nu vom fi, spuse Ayame foarte increzatoare.
Erau clipe, exact ca acea in care se afla atunci, cand ura cu cata seninatate putea sa minta pe cineva, asa pe fata, fara absolut nici o problema, dar stia ca era de datoria ei sa ajute destinul sa se implineasca, pentru ca daca nu se implinea acel destin atunci altul mult mai intunecat ii lua locul. Nu putea sa isi scoata din cap o fraza pe care oameni il foloseau destul de des, si anume: „Alege raul cel mai putin rau.”, asta facea ea, alegea raul care afecta cel mai putin pamantul, deoarece aceasta era datoria ei.
-Dar este posibil, se incapatana Narkangelul sa isi impuna punctul de vedere.
-Ikusa, vreau sa ma plimb prin padure. Ori vi cu mine ori stai aici, in oricare din aceste cazuri eu tot o sa ma plimb prin padure. Ne-am inteles?
-Foarte bine.
Ikusa ceda. Stia mult prea bine ca atunci cand ea vroia ceva din tot sufletul si mai ales cand folosea acel ton atat de ferm nimic nu putea sa ii stea in cale, ar fi fost in stare sa trateze cu lei sa se dea la o parte din calea ei in acel corp uman. Asa ca o urma fara sa mai zica ceva in plus.
In timp ce Ayame se prefacea ca se uita entuziasmata si interesata in toate partile, Ikusa o urmarea atent. Fiecare miscare a ei era analizata, pentru a putea sa isi dea seama dupa miscarile ei daca ceva nu este in ordine. Astfel daca avea sa lesine putea sa o prinda inainte ca ea sa faca cunostinta cu pamantul. Ayame era, la randul ei, atenta la ceea ce se intampla in jur. Trebuia sa ajunga cat mai aproape de mijlocul padurii, astfel nu aveau cum sa scape, iar din cauza ca avea toate simturile in stare alerta isi dadu seama cand intra intr-o bariera, lucru pe care Ikusa nu il constientiza. Deja venise timpul si ea nu apucase sa vorbeasca cu el, desi ea cautase ispre acea bariera spera ca totusi sa aibe mai mult timp la dispozitie pentru a-si gasi curajul necesar sa il infrunte pe Narkangel. Din senin simti nevoia de a-i explica tot, numai ca trebuia sa se controleze, stiind ce putea sa se intampla daca ii zicea adevarul. Se adancise in acele ganduri, gasind numeroase motive pentru care nu putea sa ii explice, cand se sperie vazandu-l pe Ikusa aparand de nicaieri in fata ei, oprind-o.
-Ce s-a intamplat? Il intreba ea prefacandu-se ca nu stie ce se intampla.
-Nimic, sunt curios sa stiu motivul pentru care ne tot departam de casa.
-Pentru ca aici va avea loc o lupta care ne va hotari soarta, ii raspunse ea stiind ca nu avea nici un rost sa il minta.
-Poftim?! Esti nebuna? O intreba el enervat din cauza calmului cu care trata acea situatie.
-Ikusa stiu cum te simti... dar Ikusa nu o lasa sa termine.
-Ba nu! Nu stii!! Tipa Ikusa simtindu-se tradat, dar nu se simtea tradat de conducatoarea lui ci de iubita, ceea ce nu facea decat sa inrautateasca lucrurile.
-O sa intelegi mai tarziu.
-Da, Ikusa. O sa intelegi, zise Ashi, care aparu cu politisti dupa el, imitand-o pe Ayame.
Vazandu-l Ayame ii mai arunca o privire Narkangelului prin care isi cerea scuze, apoi o lua la fuga spre Ashi. Stia ca nu exista alta cale prin care sa il oblige pe inger sa se lupte, era singura metoda, dar desi cunostea acest amanunt, inima ei striga ca nu este bine, ca nu face altceva decat sa il raneasca. In ciuda durerii din ce in ce mai acute din inima ei, aceasta continua sa avansese spre Ashi. Senzatia de mers cu incetinutorul, de scurgere a timpului extrem de incet care ii dadea impresia ca nu va ajunge la demon la timp puse stapanire pe ea si o facea sa innebuneasca, din fericire atunci cand ajunse acea senzatie disparu si timpul reveni. Desi avea reflexe foarte bune si ar fi putut sa o prinda pe conducatoare inainte ca aceasta sa inceapa sa fuga, Ikusa nu facu nimic pentru a o opri. Statea impietrit si se uita cu groaza la scena ce se derula in fata ochilor sai, nu credea, isi spunea cu incapatanare ca este doar un cosmar si ca in orice clipa se va trezi la realitate. Vroia sa tipe, sa o acuze de tradare dat ceva il impiedica sa formeze cuvintele, vedea numai rosu in fata ochilor in clipa in care sentimentul de tradare fusese inlocuit cu cel de furie. Facu un pas inspre ei, insa gandindu-se mai bine se opri, vroia sa vada ce avea sa faca conducatoarea lui, daca avea sa fie in pericol atunci era nevoit sa inceapa sa se lupte cu acei politisti umani, pentru ea se dadusera la o parte, in schimb pentru el nu aveau sa se miste.
Ashi ramase cu gura cascata din cauza alegeri ciudate a ingerului. Statea in fata ei, cantarind-o de sus in jos si invers, nevenindu-i sa creada ca se afla din nou in prezenta ei. Intinse mana sa o atinga pe obraz si la fel ca si in trecut ea se feri de mangaierea lui. Isi retrase, atunci, mana uitandu-se la ea. Nu intelegea ce are mana lui de ea se fereste de fiecare data cand vrea sa o atinga. Se uita la aceasta pana incepu sa vada cum sangele tuturor celor pe care ii omorise ii pateaza incet mana. Isi ridica ochii salbatici, uitandu-se direct in cei verzi ai lui Ayame.
-De ce? Poti vedea sangele?
Ikusa auzindu-l intelese ca ceva nu este in regula. Il cunostea inca de pe vremea Razboiului Castelor si stia ce avea sa urmeze cand avea acea sclipire salbatica in ochi. Un moment simti nevoia de a sari in ajutorul ei, dar nu se putea misca din acel loc, incepu sa urmareasca nelinistit discutia dintre cei doi.
-Poftim? Intreba Ayame nedumerita.
-De ce te feresti de fiecare data cand vreau sa te ating?
-Eliberezi energie negativa, intotdeauna ai eliberat doar ca acum sunt intr-un corp uman, iar daca ma vei atinge imi voi pierde cunostinta, ii explica ea.
-Minciuni! Vezi sangele si ti-e scarba sa te ating! Esti la fel ca ceilalti. Am facut asta pentru tine! Tipa el aratandu-i mainile, bagandu-i-le in fata.
Se enerva vazand-o cum sta neclintita si rece in fata lui, insensibila la sentimentele sale si incepu sa isi concentreze toata puterea in maini, avand de gand sa lanseze toata acea energie negativa spre ea pentru a o distruge. Daca el nu putea sa o aiba atunci nimeni nu avea sa se bucure de ea.
Ayame se uita la Ashi cu dezinteres si cu mult calm, stia ca Lucifer nu avea sa il lase pe acesta sa ii faca ceva, asa ca nu avea de ce sa isi faca griji. Ii parea rau pentru fostul inger, il placea pe Ashi si pentru scurta perioada cand se aflase sub aripa ei protectoare incercase sa aiba grija de el si sa alunge rautatea si sadismul ce se aflau ascunse adanc in inima ei, dar daduse gres si din cauza esecului ei el a avut de suferit, iar acum avea sa moare.
Ikusa privea scena neintelegand de ce sta in fata lui, in timp ce Ashi se pregateste de atac. Nu stia ce are Ayame dar nu putea sa o lase sa se sinucida chiar in fata lui, singura cale de a o salva era sa ii omoare pe acei politisti. Tocmai se pregatea de atac cand vazu cum Ashi este omorit, sangele lui ajungand sa il stropeasca si pe el.
Ayame in schimb nu clipi deloc cand demonul a fost ucis, iar ea a facut o baie in sangele aceluia. Statea in continuare in acelasi loc asteptand ca ceva sa se intample, dar ce nu putea sa spuna.

#87
am venit cu un nou capitol!;)) pls don`t kill me.

In gradina

Isi dadu seama ca au dreptate. Nu putea sa isi foloseasca aripile, ceea ce insemna ca nu avea cum sa o ajute. Era inconjurat din toate partile de politisti umani pe care nu putea sau mai bine zis nu avea voie sa ii omoare pentru ca in acel moment daca nu ar fi fost pentru acea lege i-ar fi dat la o parte dintr-o singura miscare. Parca ar fi fost legat de maini si de picioare si nu putea decat sa se uite cu ingrijorare la Raphael care se calmase brusc, renuntand sa mai lupte cu cei doi demoni.
Raphael se oprise din lupta ei pentru a-si concentra toata energia intr-un singur atac cu speranta ca va reusi sa scape din ghearele celor doi. Numai ca exact in clipa in care vroia sa elibereze acea energie avu o viziune care o facu sa renunte la ceea ce avea de gand. Plangand si simtind cum se scufunda incet in inconstienta din cauza lipsei de aer, isi facu o rana in podul palmei si apoi ranind-o pe Akki isi amesteca sangele ei cu cel al demonului.
Hissori vazand-o, nu mai tiu cont de oameni care il inconjura. Tot ceea ce stia era ca Raphael era pe cale sa se transforme intr-un demon iar el asista neputincios la aceasta tranzitie. Nu ii mai pasa de nimic si de nimeni, asa ca incepu sa omoare sau sa raneasca, depindea de norocul lor, politisii care aparea in continuu de nicaieri, incercand sa il opreasca. Tot ceea ce vroia sa faca era sa o tina in brate si sa o apere de tot raul din lume, nu avea voie sa dea gres. Daca nu putea sa o protejeze pe dragostea vietii lui, cum putea spera vreodata sa o protejeze pe conducatoarea lui. Era pentru prima data cand isi dadu seama ca nu il intelesese pe Ikusa in toate acele intamplari. In acea clipa intelesese cu adevarat ceea ce simtise colegul sau si anume, simtea cum o haita de lupi ii sfasie incet sufletul.
-Ce face?! Tipa Akki speriata.
Uriel se intoarse confuz sa o intrebe de ce a tipat, dar ramase uimit cand vazu cum din rana lui Akki se scurge sangele in rana din podul palmei lui Raphael, fiind asimilat de inger. Uriel o trase atunci pe Akki din mainile ingerului Seraphim, intrerupand cu succes acel ritual ciudat. Se uita cu groaza la Raphael, speriat de privirea insalbaticita a ingerului. O tinea pe Akki in brate nestiind ce sa faca mai departe: sa fuga cu ea sau sa stea si sa vada ce se va intampla mai departe.
Corpul lui Raphael incepuse sa se dezintegreze incet din cauza sangelui demonic pe care il asimilase. Simtea cum veninul ii otraveste fiecare particula din corpul ei si cum acesta respingea acea substanta toxica. Se chinuia sa lupte cu propriul ei corp si sa incerce sa asimileze cat mai mult din acel sange. Puterea ei cu a demonului incepuse sa se amestece si sa o forteze sa renasca in propriul ei trup, distrugandu-l astfel pe cel uman. Incerca sa simta cat mai putne lucruri in timp ce se transforma, nu vroia nici sa simta, nici sa se gandeasca la ceea ce facuse si la ceea ce insemna de fapt aceasta alegere.
Nu dura mult acest proces de distrugere si renastere. La sfarsit avu loc o mica explozie de enrgie, dupa care noul ei trup fu inundat intr-o lumina rosiatica, atragand privirile tuturor celor din jur care se uitau ingroziti si uimiti la ea, pana si Hissori se opri din masacrul politistilor pentru a se uita la aceasta. Nu era deloc cea pe care o cunosteau cei trei din povesti. Arata ca ea la trup, la fata, la forme dar parul ei argintiu fusese inlocuit de unul de culoarea vinului de Burgundia, ochii mari de cunloarea onixului se transformara intr-un rosiu sangeriu, cat despre buzele ei senzuale si ispititoare erau acum la fel de negre ca abisul apelor. Era ea si totusi nu era ea. Sangele demonic o schimbase poate pentru toata eternitatea. Aripile inca nu ii aparusera, ramasera ascunse sau poate sangele inca nu reusisa sa le schimbe. Lui Hissori nu ii pasa care era motivul, el stia doar ca atata timp cat aripile nu ii apar, mai exista timp sa o salveze. Masacrul incepu din nou, alimentat de speranta lui puerila ca inca mai exista o sansa.
Intr-un final reusi sa treaca de variera vie care fusese formata de politisti hipnotizati. Fugii spre Uriel pe care il omori infigandu o sabie facuta din intunericul abisal al noptii in inima. Se uita la sabia din mana lui si simti ca intr-adevar aceasta se afla la locul potrivit. Se simtea mai puternic si mai sigur pe el, chiar mai calm tinand-o in mana. O scoase din trupul mort al demonului fara pic de atentie, lasand sangele sa se scurga incet pe lama intunecata. Uriel o scapa pe Akki dupa care se parbusi la pamant mort, inainte sa moara nu se gandi decat la cat de mult ii pare rau ca nu a plecat atunci cand a avut sansa, numai ca acum era prea tarziu chiar si pentru parerile de rau. Hissori vru sa se apropie de Raphael, sa o ia in brate, sa ii auda glasul ei angelic, mangaietor dar aceasta se intoarse si il tintui cu privirea facandu-l sa impietreasca in acel loc. Nu mai exista nimic din bunatatea de altadata in ochii acea burgundii ce parca ii distrugeau inima cu acea privire. Era de un milion mai rea decat haita de lupi ce ii mancasera sufletul, numai ca trebuia sa afle ce fusese in capul ei de a facut acel lucru. Asa ca o intreba sperand sa obtina un raspuns satisfacator.
-De ce Raphael? De ce ai facut asta? Vocea lui nu putea sa transmita toata durerea pe care o simtea in acel moment.
Raphael simti, insa, acea durere lovind-o din plin, direct in mijlocul pieptului, acolo unde se afla inima si pentru o secunda extrem de lunga nu mai putu sa respire.
-Nu o sa intelegi, nu acum cel putin, raspunse ea inspirand adanc.
-Fa-ma sa inteleg, altfel nu cred ca o sa pot sa traiesc fara vreo explicatie.
-O sa poti, spui asta acum dar o sa vezi ca o sa poti trai cu timpul.
-Puteai sa ma astepti sa te salvez. Nu era nevoie sa recurgi la aceasta portita.
-Stiu, dar trebuia sa te fortez sa ii omori pe acei oameni.
-Poftim? Spuse Hissori abia reusind sa inteleaga ceea ce a spus.
-Ayame o sa iti explice de ce trebuia sa fac ceea ce am facut, zise ea cu o voce goala de orice fel de emotie.
-Ce treaba are conducatoarea noastra in toate aceste lucruri?
-Nu stiu de unde, dar ea stia, stia tot ce avea sa se intample azi, aici.
-Nu se poate... ea nu a stiu... imposibil...
Lui Hissori ii cazu fisa in acea secunda, desi inca exista o parte din el care ii spunea ca este imposibil sa fie adevarat ceea ce aflase. Ea cu Ayame stiau despre toate aceste lucruri si au continuat pe acel drum refuzand sa infrunte destinul. Furia puse stapanirea pe el pentru prima data de cand se nascuse, facand sa apara din nou acea sabie cu lama neagra.
-Tu! Tipa indreptand sabia spre ingerul Seraphim. Ce te-a rugat sa nu ne spui atunci in camera?
-O sa vezi, o sa afli destul de curand, o sa se intample peste cateva minute, zise ea privind undeva departe de el, departe de acel loc.
Apoi cu lacrimi in ochi si fara sa mai zica un cuvant in plus intinse mana in directia lui, facandu-l sa zboare pana in mijlocul unei balti pline cu sange uman, sange pe care el il varsase, dupa care o lua pe Akki, pe care o trezi si pleca cu aceasta in orasul demonilor, Chaos. Nu ii arunca nici macar o privire, nu se uita nici o data in spate la arkangel. Pur si simplu disparu lasandu-l pe acesta sa se uita dupa ea.
Arkangelul se trezi stand singur in acea gradina, inconjurat de toate acele cadavre, acei oameni pe care el i-a omorit. Isi lasa ochii in jos incercand sa nu mai vada acea scena, cand vazu un trandafir alb, ce ca prin minune supravietuise picioarelor nemiloase ale lui si ale oamenilor, statea in fata lui timid, firav si singuratic. Trandafirul parea bolnav asa patat de sangele celorlalti. Se uita fascinat la acea planta care il facea sa uite de crima ce tocmai o comosese. Era uimit de norocul sau poate puterea acelei flori care reusise sa reziste veninului. Petalele din exterior fusesera afectate de otrava dar centrul era la fel de inocent si pur la fel ca in ziua in care inflorise. Reusise cumva sa isi apere inima chiar daca infatisarea i se schimbase. Acel mic trandafir ii oferi lui speranta de care avea atata nevoie pentru a continua sa traiasca, daca inima acelei plante reusise sa isi pastreze inocenta, purtitatea atunci si inima lui Raphael poate ramasese la fel de pura. Avea sa o aduca inapoi cu sau fara voia ei. O noua flacara se aprinse in sufletul sau, alimentandu-i speranta si totodata si dragostea.
Gandurile ii fura intrerupte de sangele ce parea sa inceapa sa se miste si care venea incet spre el.

#88
Uite-mă aici după un timp mai lung în care am lipsit pentru că am avut anumite probleme cu contul.Dar mă ţin de promisiune.Mai devreme sau mai târziu.De jumătate de oră mă chinui să scriu ceva aici şi tot nu ştiu.Adica m-a uimit complet Raphael prin gestul ei dar sper ca totuşi, sentimentele ei pentru Hissori nu s-au stins.Atunci ar însemna ca acel lucru l-a făcut degeaba şi ar fi păcat.Mare păcat.
Nu mi se pare că a procedat corect Ayame.Adică, ar trebui să se gândească şi ea la consecinţe.Nu e corect faţă de ceilalţi ea nu ar fi trebuit să le ascundă lucrurile alea lui Ikusa şi Hissori [abia aştept să le aflu şi eu :x]
Vino repede cu continuarea că înnebunesc.:*Spor la scris şi multă inspiratie!
Un băiat şi o fată se întâlnesc,
se iubesc ÅŸi se iau.
- Mihail DrumeÅŸ

[Imagine: tumblr_l62y3awKTQ1qbcrgio1_500.png]

Cortina a căzut pe ultimul act al tragediei.
Dar noi, care am rămas după el, ce vom face? -
Mihail DrumeÅŸ


Claustrofobie

#89
scuzati intarzierea, vin cu un nou sub capitol. sper sa va placa.

In luminis

Timpul incetinise pentru toti cei ce se aflau in acel mic luminis.
Statea nemiscata in fata ucigasului lui Ashi, nici macar nu clipise atunci cand sangele o atinse, in acele momente semanan cu o statuie din Grecia antica a zeitei Afrodita, mai ales asa cum statea in fata acelui demon fara nici o emotie pe chipul manjit.
Ucigasul se apropie cu grija de ea si punandu-si ambele maini pe umeri ei, o intoarse cu fata spre Ikusa care astepta nerabdator sa vada ce avea sa se intample mai departe.
Narkangelul se uita cu o obsesie ciudata la sangele demonic ce se prelingea incet pe fata conducatoarei, croindu-si un drum pe pielea ei, coborind incet in jos pe gat si apoi disparand in linia formata de sanii ei. Se uita cu atata atentie incat avea impresia ca poate auzi sunetul facut de sangele ce picura lent. Din acea stare il scoase vocea batjocoritoare a demonului.
-Nu este asa ca este magnifica? Il intreba ucigasul lui Ashi pe Ikusa.
-I-ati mainile imputite de pe ea! Tipa el dandu-si seama ca se afla in bratele inamicului.
-Nu este nevoie sa te enervezi. Nu as vrea sa se intample ceva rau cu oameni aceia.
-Ce vrei si mai important cine esti?
Aproape ca regreta ca puse acea intrebare deoarece in secunda urmatoare simtii ochii aceia malefici cum il strapungeau in suflet si energia negativa care il inconjura impiedicandu-l sa respire. Stiu in acea clipa ca nu era un demon normal.
-O, ma simt jignit. Cum poti intreba asa ceva? Zise zambind.
-De obicei eticheta te obliga sa te prezinti inaintea adversarului tau...
In ciudata acelei atmosfere si energii, Ikusa se incapatana sa taca si continua cu raspunsurile istete si aluziile batjocoritoare.
-Ce te face sa crezi ca tu esti adversarul meu? Il intreba incepand sa rada vazandu-i expresia socata.
Ikusa isi dadu cu groaza seama cine era adversarul lui de fapt. Innebuni si incepu sa omoare fara pic de regret oameni din jurul sau, incercand intr-o incercare disperata sa ajunga cat mai repede la Ayame, care nu avea puterea necesara pentru a se apara. In timp ce el incerca sa isi croiasca drum prin zidul acela uman, ingerul se mustruluia pentru ca nu a fost indeajuns de atent, ca n u a pazit-o cum trebuie. Nici nu vroia si nici nu putea sa se gandeasca ce s-ar fi intamplat daca nu ajungea la timp sa o apere de acel inamic. Isi auzea inima cum batea din ce in ce mai tare pana cand nu mai putea sa isi auda vocea interioara din cauza ei. Adrenaina ce crestea in continuu actiona ca un combustibil pentru furia lui crescanda pana cand a atins apogeul si nu mai era de ajuns sa ii omoare cu diversele lui puteri si metode, ii trebuia ceva nou si descoperi o noua putere. Uitandu-se la mainile lui facu sa apara o sabie alba, facuta din putere astrala pura.
In timp ce Ikusa incerca sa ajunga la ei, demonul o intoarse pe Ayame cu fata la el si se uita direct in ochii ei mari si verzi.
-Unde esti tu acum? In ce colt al mintii tale, in ce lume fantastica te-ai ascuns pentru a scapa de intelegerea noastra? Te-ai razgandit? O intreba el ridicandu-si usor barbia si apropiindu-si buzele atat de mult incat aproape ca i le atingea pe ale ei.
Nu primi nici un raspuns din partea ei, dar nici nu se astepta sa primeasca, insa Ikusa il onora cu un raspuns destul de taios.
-Daca te atingi de ea, scursura ce esti, te omor! Tipa el indreptandu-si sabia in directia lui.
Daca privirea sa ar fi putut sa omoare atunci demonul ar fi fost de mult mort. Gelozia isi spuse cuvantul in acea replica deoarece ii simti ghearele in inima lui atunci cand il vazu cum se apleaca sa o sarute.
-Sa te vad, micutule! Il provoca demonul.
Apoi indreptandu-si din nou atentia spre Ayame, continua.
-Nu conteaza unde te-ai refugiat. Eu o sate gasesc. O sa te gasesc si o sa te scot afara.
Din nou se uita in ochii ei verzi, dar de aceasta data incepu sa simta cum se scufunda incet in acea mare verde formata de ei. In cateva secunde se afla in mintea ei care arata ca un labirint plin de scari si usi care duceau catre cine stie ce loc magic sau amintire de mult uitata. Totul parea identic, simetric, nu era nimic care sa indice ca dupa usa respectiva se afla Ayame, se vazu nevoit sa deschida fiecare usa in parte pentru a descoperi ce se ascunde in spatele ei. Din fericire putea sa se multiplice asa ca sarcina aceasta devenise putin mai usoara. Dupa cateva mii de usi verificate simti un miros slab de trandafiri, era extrem de slab si ar fi putut foarte usor sa fie imaginatia lui dar stiind ca trandafirii sunt florile ei preferate asa ca hotari sa urmareasca acea dara, zicandu-si ca nu poate strica. Parfumul il duse pana in spatele unei uso speciale. Aceasta avea semnul conducatoarei sculptat in lemnul din care era facuta, asa ca zambi dandu-si seama ca a gasit-o intr-un sfarsit. Deschise usa usor si pasi in incapere, in momentul in care intra in acea camera usa se inchise automat si disparu. Se uita in jur si nu putea sa vada altceva decat un camp nesfarsit plin cu trandafiri negri cu reflexie rosiatica. Se apleca si culese una dintre acele multe florii, il mirosi bucurandu-se de mirosul sau imbatator. In cateva clipe trandafirul se ofilii transformandu-se in cenusa in mana lui, se uita la cenusa florii incercand sa inteleaga ce se intamplase cand o auzi.
-Nu este locul tau aici. Nu esti binevenit in acest loc de aceea trandafirul a murit. Pe orice pui mana, acel lucru, in cele din urma va muri si se va transforma in cenusa. Nu oricine poate sustine acesti trandafiri in viata.
-Intr-un final te-ai hotarit sa te arati, Sanct Angel. De ce te-ai ascuns? Stiai ca eu voi veni sa te caut si sa te aduc inapoi la realitate. Nu as vrea sa ratezi micul nostru moment de intimitate, spuse Lucifer lingandu-si buzele.
Ayame se uita la el si nu il vedea pe el ci vedea acea scena pe care i-a trimis-o ingerul Seraphim. In acel moment se indoia de justetea si corectitudinea deciziei sale, din pacate era prea tarziu pentru a da inapoi.
-Stiai ca acesti trandafiri au fost acum multi, multi ani albi?
-Ce? Intrebarea ei il lua prin surprindere, nu se astepta la o asa intrebare, care nu avea nimic in comun cu ceea ce spusese.
Era curios sa stie de ce ii pusese o astfel de intrebare.
-O sa fie a treia oara cand voi fi infectata cu sange de demon. Au fost albi si puri pana cand am fost in Chaos sa negociez un tratat de pace cu Ashi, atunci am fost infectata prima dara. Nici nu am stiut ce se intampla cu mine, am lesinat si m-am trezit aici. M-am trezit in acest loc si aici am stat timp de zece saptamani dar cand am revenit la realitate nu imi aminteam ce s-a intamplat, asta pana cand m-ai infectat tu din nou. A doua oara nu a durat atat de mult, iar cand m-am trezit mi-am amintit totul. Mi-ai mai strecurat tu sangele tau numai ca nu a fost indeajuns pentru a produce schimbari, acum am venit aici sa vad ce culoare vor avea trandafirii dupa acest transfer. Stii ce este ironi? Intreba ea dupa o scurta pauza.
-Ce este ironic?
-Faptul ca ei cred ca eu sunt pura, inocenta, nepatata cand de fapt sunt mult mai patata si impura decat vor fi ei vreodata si totusi eu sunt cea pe care o apara cu pretul vietii lor. Eu nu mai sunt Yuri, am fost o data de mult ca ea, dar am trecut prin multe lucruri, prin multe incercari si m-am schimbat... poate de aceea Ikusa nu o sa ma iubeasca niciodata...
-Asta te deranjeaza? Ca ii pacalesti pe cei din jur? Lasa-ma sa iti expllic mai bine ce re deranjeaza, de fapt. Te deranjeaza faptul ca tu esti impura si Ikusa este pur si totusi el nu vrea sa te manjeasca pe tine, cand de fapt tu esti de mult manjita si orice ar face nu ar putea sa faca niciodata atata rau cat ti-a facut sangele demonic.
-Hai sa terminam! Zise ea si punandu-i un deget in dreptul fruntii il dadu afara din mintea ei dupa care il urma si el.
Primul lucrur pe care il vazu fu zambetul victoriei pe care il avea el pe fata. Scarbita isi intoarse privirea in directia unde Ikusa continua sa macelareasca fara pic de regret oameni incercand cu disperare sa ajunga la ea. Ramase placut surprinsa vazandu-l cu sabia in mana, insa in acelasi timp un fior ii strabatu spatele facandu-i pielea ca de gaina. Nu mai vazuse acea spada de mult timp si ar fi vrut sa puna mana pe ea sa ii simta sufletul lui Ikusa, deoarece sabia avea o legatura psihica cu sufletul lui, asa cum facuse de atatea ori in trecut atunci cand stia ca ceva este in neregula cu el, dar nu mai avea timp de pierdut cu amintiri frumoase. Atingerea calda a demonului ii zise ca timpul sosise pentru a renaste. Simtea cum mana lui Lucifer se aseaza pe barbia ei, fortand-o sa se uite din nou la el, cu unghia de la cealalta mana ii zgarie buza de jos a lui Ayame, lasand sangele sa se adune apoi trecand cu degetul peste rana si il duse la gura, lingand si bucurandu-se de gustul metalic ce ii acapara total pupilele gustative. Isi facu o crestatura adanca pe incheietura celeilalte maini, lasand sangele sa curga, sa murdareasca si sa otraveasca locul unde a cazut. Duse incheietura in fata ei si astepta rabdator ca ea sa bea de buna voie lichidul gros. Incerca sa nu se gandeasca la nimic in acele clipe si ezitand isi puse buzele in jurul ranii, incercand sa suga si sa inghita itrava ce ii inunda incet gura. Scarba o coplesii, facand-o sa nu poata sa inghita lichidul care incepuse sa ii arda cerul gurii si limba. Instinctiv vru sa isi retraga buzele, proind izvorul acela nesvarsit dar demonul nu o lasa, obligand-o sa inghita si sa continua. Ultimul contact cu realitatea fu tipatul disperat al Narkangelului cand o vazu cum cade in bratele rivalului sau. Incet, numai pentru ea sopti o scuza pentru durerea ce i-o provoca.
-Nu!!! Tipa Ikusa care nu mai avea decat doi pasi pana sa ajunga la ei.

#90
Nu, nu, nu! Ikusa si Hissori trebuiau sa scape de demonii aia fara sa aiba ceva de suferit!
Demonii aia o sa fie torturati pentru eternitate( in special AkkiX( ) , iar Lucifer...pentru el am alte planuri>:) . Sper ca ingerasii aia se pun pe treaba si le salveaza, ca altfel ii iau si pe ei la bataie :70: .
Despre fic...eu cred ca daca chiar vrei critici dure ar trebui sa faci greseli intentionat, ca altfel nu mai ai commuri dure deloc :)). Am mai vazut cateva greseli de tastare, dar e omenesc (eu verific de trei ori fiecare capitol si tot imi scapa cateva).
Sa stii ca eu chiar ma bucur ca te apropii de sfarsit, atata timp cat ai si partea a doua ( te roog spune-mi ca ai si partea a doua[-o< )
Cam atat, spor la scris!
Buh bye >:D<



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Cand imaginatia prinde aripi yume^^ 4 3.269 23-04-2012, 08:25 PM
Ultimul răspuns: yume^^
  Inger fara aripi Kyandi. 2 2.439 31-03-2012, 10:32 PM
Ultimul răspuns: hiimera
  Ritmuri insangerate nimeni 29 17.021 31-12-2011, 03:32 PM
Ultimul răspuns: Savarina Ali
  Bataie din aripi Ichigo. 2 2.513 02-06-2011, 10:24 PM
Ultimul răspuns: Hanna2300
  Zbori fără aripi ÅŸi zâmbeÅŸti plângând. Lust. 4 3.471 13-04-2011, 09:42 AM
Ultimul răspuns: Lust.
  Aripi frante Child Of Sunset 12 8.002 25-11-2010, 09:46 AM
Ultimul răspuns: Child Of Sunset
  Aripi negre bluedark 0 2.135 30-08-2010, 09:01 AM
Ultimul răspuns: bluedark
  ÃŽi vei da ingerului care nu poate zbura…aripi? Axxa.No.Way 39 29.212 20-02-2010, 09:05 PM
Ultimul răspuns: Irukandji
  Cand demonul prinde aripi Irukandji 13 10.118 19-10-2009, 06:29 PM
Ultimul răspuns: Baunne
  Ingerii nu zboara,fara sa aiba aripi Lexi 2 3.027 23-06-2009, 04:42 PM
Ultimul răspuns: Lexi


Utilizatori care citesc acest subiect:
4 Vizitator(i)