Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

Multimesc tuturor pentru parerile pe care le-am impartasit cu mine. Sper sa continuati sa mi le spune-ti fie ele rele sau bune. Multumesc ca cititi:)
Acum imi cer scuze, dar sunt ocupata cu bac-ul si admiterea si nu prea am timp pt scris.

Capitolul XIII

In camera ei

Isi mai trecu o data buzele peste sani ei apoi cobori incet in jos pe abdoment, coborind si mai jos pana... in acea clipa ea nu mai putu simti nimic. Se ridica in capul oaselor pentru a se uita derutata in jur, isi dadu seama ca tot ce se intamplase nu fusese decat un vis frumos, mult prea frumos si mult prea real pentru binele ei, dar totusi doar o dorinta ce a prins viata pentru cateva secunde, minute in mintea ei.
Se ridica in picioare si se dadu jos din pat, uitandu-se la el sa vada cat de gol este pentru a se convinge si a convinge si subconstientul ei ca totul nu a fost decat o iluzie. In ciuda faptului ca isi tot repeta acea fraza, lacrimile aparusera, totusi, in ochii ei verzui.
-Nu este chiar ce te asteptai sa gasesti, nu regina mea? Spuse o umbra care aparu din senin in camera.
La auzul acelei voci, Ayame se intoarse cu fata la umbra, putin iritata ca cineva o vazuse in starea aceea. Din nou aparuse exact in momentul in care lasase garda jos. Era ceva foarte familiar in felul in care vorbea umbra, numai ca oricat s-ar fi chinuit sa isi dea seama de cine ii aminteste nu reusea sa gaseasca raspunsul si asta o enerva.
-Ce vrei lasule?
-Nu sunt las, spuse umbra imitand pe cineva care era profund ranit in orgoliul sau.
-Atunci de ce nu iti arati fata?
-Ce glumeata esti. Credeam ca pana acum ti-ai dat seama cine sunt.
-Am cativa candidati, dar nu ma pot hotari care este castigatorul.
-Oricum hai sa terminam discutia despre mine, sa vorbim despre tine.
-Nu ai ce sa vorbesti. Sunt bine, sanatoasa. La fel ca intotdeauna.
-Oare? Aparentele insala de multe ori...
-Te asigur de aceasta data ele nu insala, zise Ayame foarte serioasa incruntandu-se.
-Permite-mi sa nu te cred, iti spun si de ce nu te cred. Te-am vazut cum te-ai facut bucatele. Esti sparta. Ma mira cat de bine ascunzi acest lucru de toti cei din jurul tau, dar pe mine nu ma poti pacali, sa stii. Eu te stiu mult mai bine decat oricine din aceasta lume. Cat vei rezista pana nu vei mai putea sa menti aceasta aparenta, este o intrebare pe care mi-o pun de ceva timp incoace si la care nu gasesc nici un raspuns concret.
-Nu este nimic in neregula cu mine. Corpul acesta uman...din cauza sentimentelor este atat de slab.
Uitandu-se la cel care statea ascuns in intuneric, se gandea la cel ce se putea ascunde in acea umbra. Intr-un sfarsit alese sa mearga pe noroc.
-Asta spun toti.
-Ce vrei de la mine, Lucifer? Intreba ea pierzandu-si rabdare.
-Ma uimesti. Esti sigura ca eu sunt?
-Da, spuse ea desi nu era foarte sigura. Cine altcineva ar avea puterea sa faca asa ceva? Intreba aratand spre el.
Nu era foarte sigura ca el era, dar a ales sa mearga pe ghicite, asa ca astepta sa vada ce avea sa se intample mai departe.
Fara sa mai zica un cuvant in plus, in locul umbrei Lucifer isi facu aparitia in carne si oase. Se uitara cateva minute unul in ochii celuilalt incercand amandoi sa il faca pe celalalt sa se supuna, insa nici unul dintre ei nu reusi. Asa ca Lucifer incepuse sa se apropie de ea, neluandu-si privirea de la aceasta. Se opri in momentul in care ajunse atat de aproape incat trebuia sa isi lase capul in jos pentru a-i vedea minunatele peruzele. Ayame observa pentru prima data cat de inalt este, era cu cel putin un cap mai mare decat ea, asa ca atunci cand se uita la aceasta avea impresia ca o priveste de sus, de parca ar fi fost doar o floare mica si firava.
-Hm, ce frumos mirosi, spuse el punand mana pe mijlocul ei si tragand-o mai aproape de trupul sau pentru a-i simti mai bine parfumul.
Ea nu se impotrivi apropierii aceleia neasteptate. Statea rigida in bratele lui, intrebandu-se de ce nu simtea nici o repulsie fata de el, simtea un fel de intelegere amestecata cu mila, dar mila pentru ce? Nici ea nu stia raspunsul la acea intrebare. Mai simtea si miscarile lui care actionau ca un balsam asupra inimii ei ranite, ceea ce era foarte ingrijorator si mai ales ca sangele incepuse sa ii alerge prin vene cu frenezie, iar acest lucru nu scapa atentiei fostului inger.
-Cum este sa simti sangele fugind prin venele tale? O intreba cu un zambet prevestitor de rele pe chip.
-Daca tu esti cel ce o face, atunci nu este deloc bine.
-O, hai, nu fi asa.. de rea.
-Ce vrei de la mine?
-O sa afli in curand.
-De ce nu acum?
-Pentru ca nu vreau sa iti spun.
-Daca nu ai nimic sa imi zici, atuunci poti pleca, zise Ayame incercand sa iasa din imbratisarea aceea.
-Nu pot pleca, raspunse strangand-o si mai tare in brate, lipind-o si mai mult de trupul sau.
-O sa il chem pe Ikusa, il ameninta roscata.
-O,o, periculosul de Ikusa, zise ranjind. Raspunde la urmatoarele intrebari: „De ce nu l-ai chemat cand am aparut? De ce nu ai fugit de mine cand m-am apropiat? De ce nu o sa ma opresti din sarutul pe care ti-l voi da?”
-Pof..t... dar nu mai apuca sa termine cuvantul.
Ayame nu mai apuca sa termine deoarece se trezi cu mana lui pe ceafa ei fortand-o sa stea locului in timp ce el se apropia de ea. Isi lipi buzele de ale ei si vazand ca se opune sarutului, o musca tare de buza de jos, dandu-i sangele. Din cauza durerii ea deschise hura sa tipe, dar i-a astupat-o Lucifer repede cu sarutul lui. Era atat de brutal si o ranea, nu ii placea deloc, dar nu putea sa il cheme pe Ikusa, sa o vada in aceasta ipostaza pentru ca si-ar fi putut pierde controlul si nu si-ar mai fi dat seama ce face, iar puterile nu putea sa le foloseasca deoarece si-ar fi distrus astfel corpul si nu era timpul pentru ca ea sa renasca. Nu putea decat sa astepte si sa spere ca avea sa termine repede si sa o lase in pace. Se simtea atat de neputincioasa si fragila in acel moment incat ar fi vrut sa isi elibereze puterile doar sa nu il mai lase pe el sa continuie cu acel sarut care trezea atat de multe amintiri amare, dar nu putea sa faca acest lucru, soarta pamantului depindea de ea. Trebuia sa indure. Din pacate ceea ce aceasta nu si-a putut da seama, din cauza corpului ei uman, era ca Lucifer isi muscase limba si in timp ce o saruta ii otravea sangele, amestecandu-l cu al sau. Se opri in clipa in care acesta considera ca ii era de ajuns, nu vroia sa o omoare, vroia doar sa ii otraveasca modul de a gandi, sa o faca sa vina la el de buna voie. Cand puse capat sarutului, ii sopti la ureche ca nu a facut acele lucruri din cauza ca dorea sa aibe pe cineva langa ea care sa distruga singuratatea. Ayame il plesneste imediat cum reuseste sa isi elibereze mana din stransoarea lui.
-Sa nu ma mai atingi niciodata! Tipa ea furioasa.
-Ce o sa imi faci daca o sa te ating? Intreba cu o sclipire diabolica in ochi dupa ce facu un pas spre ea.
-Am sa te distrug! Raspunde Ayame dandu-se un pas mai in spate incercand sa mentina o distranta intre ei doi.
-Da, sigur, zise Lucifer sceptic apoi disparu fara a mai zice un cuvant in plus.
Ayame se prabusi literalmente in pat si incerca sa adoarma, doar ca somnul refuza sa vina oricat incerca ea sa isi scoata din minte ceea ce se intamplase cu cateva minute inainte. Intr-un sfarsit adormi, dar tot ceea ce visa era legat de Lucifer. Orice se intamplase in vis, stia ca aparuse si acesta si ceea ce era cel mai rau era ca participarea lui era foarte importanta atat pentru soarta ei cat si pentru soarta planetei.