Duel: A'Svear, Metal and Denny

[Denny]

Razboiul suprem


Ce se poate intampla cand o veche legenda este pe punctul de a se implini ?
Si daca aceasta profetie poate avea ca rezultat sfarsitul ingerilor si triumful demonilor ?

Acest lucru ar duce la
Razboiul Suprem.

- Atacati !

Se auzi vocea tunatoare a capeteniei demonilor. Creaturile se repezira catre zidurile Edenului, ingerii rasarira de dupa bucatile imense de piatra cu arcuri si sageti Sfinte, care puteau distruge orice fiinta magica. Tintuiau demonii cei mai mari si mai puternici, dupa judecata lor. Sute de sageti tasnira pe bolta aurie apoi croindu-si drumul pana in pieptul creaturilor demonice, parca ghidate de vantul care a inceput sa bata violent. Cativa demoni au fost rapusi, insa si creaturile considerate malefice au contraatcat, aruncand tapuse cu venin in varfuri, veninul care putea distrugea orice inger de clasa inferioara. Distrugand zidurile demonii au patruns in gradina Edenului, dezlantuind astfel haosul.

*Flashback*

- Am auzit despre om.

Spuse Gabriel cu o voce stinsa, aproape tacuta, insa arharghelul sef il auzise foarte clar.

- Trebuie sa actionam.

Raspunse el cu o voce dura si impunatoare.

- Da ...

Raspunse si Gabriel la randul lui prinvind in gol imaginandu-si dezastrul ce avea sa vina.

*End of flashback*

Damian, fiul lui Lucifer, isi inalta aripile negre si isi scoase sabia din teaca pornind la atac. El era singura victima in acest razboi, iubirea lui fata de aceea fiinta umana a fost pretextul perfect de a declansa acest razboi. Lui nu-i pasa de alti ingeri, il vroia doar pe el, pe cel care ii facuse atata rau, lui si preaiubitei lui Esmeralda. Acel inger blestemat a fost cel care i-a rapit fericirea, condamnandu-l la mii de ani de suferinta, pentru ca un demon se indragosteste doar odata la doua mii de ani, pe cand venise si randul lui, totul s-a destramat.

*Flashback*

- Te ador, Esmeralda !

Ii spuse tanarul demon in timp ce-i mangaia chipul ei frumos. Tenul ei masliniu arata ingeresc in contrast cu intunecimea parului ei. Ochii ca si doua smaralde il cercetau pe cel din fata ei cu o atentie de nedescris.

- Si eu te iubesc, ingerul meu decazut !

Grai aceasta cu un glas gingas.

*End of flashback*

Isi tinea mana pe tocul sabiei strangad-o cu putere. Il durea amintirea ei, il durea faptul ca niciodata nu o sa o mai aiba langa el. Caci un om ucis de ingeri este ca si cum nu ar mai fi existat. Nu ajunge nici in Rai dar nici in Iad. Cobori cu picioarele pe pamantul sacru al gradinii, in fata lui aparura cativa ingeri gata sa-l atace. Zambi, desvelindu-si coltii si dintr-o miscare sfarsi cu viata ingerilor. Sangele lor, albastru, se prefacu in apa. La picoarele lui se forma o balta care apoi disparu in pamant. Pasi inainte, printre copacii si florile care se vestejeau indata ce el trecea de ele si se prefaceau in cenusa. Zambea amar la acest tablou atat de familiar lui. Exact ca si in Iad, doar ca acolo era cu adevarat acasa. Iadul nu era cum isi imaginau oamenii, plin de canzane in care ard vietatile care meritau pedepsite ci acolo tortura era sa-l slujeasca pe Lucifer, de fiecare data cand greseau, pielea sau oricare alt organ le era distrus sau ars, sau orice ce le-ar putea face rau. Pe langa aceste mici 'defecte' ale Iadului sau chiar a demonilor, erau si ei capabili sa iubeasca sau sa simta durere. Exact cum parea el acum, durerea ii sfasia inima sau ceea ce avea el in pieptul lui. Se opri din drumul lui pentru o secunda pentru a observa bolta cereasca unde lumina aurie predomina. Se intoarse in spatele lui si isi vazuse supusii cum veneau in urma lui, se apropiau de castel, acolo avea sa gaseasca ceea ce cautase, adica pe ingerul Gabriel.

Intre timp, la castelul ingerilor era o atmosfera care te-ar putea sufoca. Gabriel, impreuna cu ceilalati ingeri talentati si cu cei trei arhangheli, stateau in jurul unei mese rotunde privind fiecare in gol. Meditau asupra acelui lucru pe care il facuse, acel pretext de a declansa acest razboi. Si totusi, ce alt lucru ar fi putut sa faca ? Sa lase profetia sa se implineasca ? Puteau sa actioneze cu mai multa pricepere, sa faca ca aceea fata sa fie ucisa de un om, desigur sa fie controlat de puterile arhanghelului Mihai, si totusi au facut greseala prosteasca de a-l trimite pe Gabriel sa o ucida, nestiind ca Damian il vazuse.

*Flashback*

Isi amintea fiecare cuvant al superiorilor sai. "Aceaa fata trebuia ucisa cu orice pret, fara a lasa dovezi ". Era priceput in arta luptei ca oricare alt inger. Stia ca avea sa plateasca un pret pentru aceasta crima pe care urma sa o comita chiar daca o facea pentru binele ingerilor. Odata ajuns in Sevilla, locul unde statea fata, s-a transformat in om. Nu stia totusi ca cineva l-a vazut venind si transformandu-se. Damian, statea ascuns in intunericul noptii, preschimbat in om. Gabriel si-a urmat drumul pana in casa fetei, urmarit de demon. Odata ajuns a intrat pe fereastra care dadea la camera tinerei, s-a uitat in jur si a observat-o pe pat, dormind. Si-a scos dintr-un buzunar un briceag din aur, cel cu care trebuia sa indeplineasca ritualul de a ucide pe cea care avea sa indeplineasca profetia de a da nastere unui copil ce avea sa invinga ingerii. A scos incet capacul ce acoperea lama cutitului si s-a apropiat de ea. Fara nici o urma de retinere i-a strapuns abdomenul, i-a astupat gura cu o mana pentru a o reduce la tacere. A scos cutitul din abdomentul ei si i-a strapuns si pieptul pentru a-i asigura moartea. Odata ce si-a incheiat misiunea a iesit din camera fara sa se uite in urma.
Damian, strapuns de durere s-a reintors alaturi de Lucifer pentru a-i spune ceea ce s-a intamplat, desigur acesta a profitat de suferinta fiului sau si a pornit acest razboi. Condus de furie, Damian avea sa ucida pe oricine-i va sta in cale.

*End of flashback*

Tanarul inger Gabriel, se ridica de pe scaunul din lemn si s-a indreptat spre fereastra de la care puteai vedea tot. Observa armata demonilor care-si croia drumul prin gradina Edenului, luand viata tuturor plantelor, in urma lor ramanand doar cenusa. S-a intors catre masa unde stateau conducatorii si a facut o plecaciune.

- Cu permisiunea dumneavoastra am sa ma indrept sa-mi confrunt dusmanul, pana la urma, Damian pe mine ma cauta pentru a-mi lua viata, nu merita ca domniile voastre sa platiti pentru greseala mea.

Vorbi acesta fara sa se opreasca.

- Tinere Gabriel, iti dam voie sa mergi sa te lupti, dar nu pentru vietile noastre, caci eu mai degraba as muri de mana acestui demon decat sa indur chinurile trimise de Dumnezeu.

A raspuns arhanghelul Mihai cu vocea usor tremurandu-i. Gabriel a facut din nou o plecaciune si a iesit pe usa cu grinzi din lemn care despartea holul de camera unde doar zece persoane aveau voie. Pe parcurusul drumului s-a gandit la ceea ce avea sa faca, sa ii ofere viata lui demonului in schimbul vietii superiorilor sai, nu stia daca avea sa functioneze sau nu, dar macar el avea sa moara linistit de mana celui care el i-a distrus fericirea, chiar si pentru un demon, era tot o fiinta.


In drumul spre castel, Damian devenea din ce in ce mai agitat. Strangea sabia in mana, dorinta de lupta, de razbunare se amplifica pe masura ce secundele treceau. Dintr-o data s-a oprit, si-a ridicat mana stanga ca semn ca si armata ce domnea in spatele lui sa faca acelasi lucru. In fata lui, ingerul cu parul ca si spicele de grau si cu ochii ca si apa marii de pe Pamant isi facut aparitia. Isi tinea mana dreapta pe sabie, inaintand cu capul sus si cu un aer plin de aroganta si superioriate. Demonul zambi amar, zambetul transformandu-se intr-un marait. Facu un pas inainte cand vazu ca ingerul s-a oprit. Incerca sa-si controleze instinctele, si era o lupta care avea sa o piarda mai devreme sau mai tarziu. S-a oprit la exact zece pasi de inger. S-au privit amandoi cu ura, demonul pentru ca el era cel care i-a omorat sansele de a fi fericit, iar ingerul doar pentru ca cel ce statea in fata lui provenea din Iad, fiind descendentul lui Lucifer.

- Am venit sa face un targ.

A spus Gabriel, direct.

- Ce fel de targ ?

S-a auzit intrebarea lui Damian.

- Ma ucizi si pleci impreuna cu toti demonii tai inapoi in Infern, unde va e locul.

A spus acesta hotarat. Rasetul demonului s-a auzit in linistea ce s-a izbit peste creaturile mistice prezente.

- Esti sigur de acest lucru ?

A intrebat Damian uitandu-se direct in ochii ingerului. Acesta a aprobat din cap. Atunci demonul si-a scos sabia si s-a repezit la gatul fiintei binecuvantate de catre Dumnezeu. Capul lui a fost taiat si a cazut la picioarele fiului intunericului. Acesta a inceput sa rada cand a vazut cum sangele celui ucis se transforma incetul cu incetul in apa.

- Sa nu crezi niciodata in cuvantul unui demon. Ingeri prosti !

Raspunse acesta parca scuipand cuvintele. Desigur ca planul lui fusese altul de la inceputul inceputlui, doar nu credea ca daca avea sa-l ucida pe el avea sa-si consume setea de razbunare ? Si-a inaltat aripile spre cer, la fel facura si ceilalati demoni, au zburat pana la castel, armata a intrat inauntru, ucigand toti ingerii de la parter, iar Damian i-a luat pe arhangheli. Ajuns la locul unde il asteptat acesta a intrat pe fereastra cu sabia deja pregatita. Fara niciun cuvant, constient de dorinta celor prezenti i-a ucis pe toti din aceea incapere. Stia ca daca opuneau rezinstenta nu avea sanse signur, in fond erau arhanghelii si ingerii superiori. Nu se astepta la acest lucru din partea lor, dar de ce un biet demon ar rezista tentatiei de a ucide ingerii care se lasau prada asa usor ? S-a uitat putin in jurul lui iar apoi un zambet trist i-a aparut pe fata, chiar daca nimeni nu crede si un demon are sentimente, poate chiar mai profunde, pentru ca sunt mai rare decat ale oamenilor sau a ingerilor. Orice demon poate iubi.

" Esmeralda, scumpa mea, mereu vei fi singura mea iubire "

Gandi acesta in timp ce se uita spre cer. A sarit pe fereastra, ajungand la pamant in cateva clipite. Jumatate din armata initiala il asteptau jos, pentru a sarbatorii victoria Iadului.

- Tata ! Stiu ca ma auzi ! Uita-te la noi ! Am cucerit Sudul Edenului, si in curand vor urma si celelalte parti, doar pentru tine, lord al intunericului !

A strigat Damian, constient ca tatal lui il aude. Apoi a facut o plecaciune in semn de respect fata de tatal lui.

Niciodata nu se stie cand raul o sa triumfe asupra binelui, cand ingerii odata si odata o sa cada prada pacatelor.
Si totusi, mereu avem nevoie de putina binevoianta a cerului nu ?
Sau mai bine zis a infernului.