Duel : Nya vs. Metal

[Me�al.]

AÅŸaaa...un nou duel guys

Participanţi: Nya şi Metal
Genul: yaoi
Durata: 11.04.2010 - 25.04.2010
Limită de pagini: nu există.
Nya şi cu mine am dori ca votul să nu fie după preferinţă şi ca fiecare să voteze lucrarea care i-a plăcut sau l-a impresionat cel mai mult. Ne vedem pe 25 ale acestei luni.
Succes, Nya!

EDIT : Aşa, din cauză că participanţii nu au destul timp să scrie compunerile, o să schimbăm termenul până pe 28.04.2010. Ne vedem miercuri seară !

EDIT - CHAN REVINE : Nya nu a avut destul timp ca să termine lucrarea, aşa că mutăm data pentru vinerea asta , adiiicăă pe 30.04.2010 , dacă nu greşesc . Suces !

EDIT - CHAN REVINE PT. ULTIMA OARĂ , SPER : Aşaa..o să amânăm până pe 2.05.2010 pentru că Nya nu a terminat toată compunerea şi eu mâine nu sunt în Bucureşti ca să-mi postez creaţia şi să deschid pollul. Să sperăm că ne vedem duminica aceasta.

EDIT-CHAN REVINE DIN NOU : Nya n-a apucat să termine de scris tot din cauza unor probleme, aşa că amânăm duelul pe 5.05.2010

Eu m-am tâmpit rău de tot după câte văd. Moi nu este pe calculatorul lui şi lucrarea este în alt pc [ ăla al meu ] . Ţin să menţionez că atât eu , cât şi Nya ne-am terminat lucrările şi le vom posta în decursul zilei de mâine. Baka me! >.<

[Me�al.]

Salut ! Eu mâine plec din Bucă şi , dacă o să am acces la net, o să pot intra de pe un alt calculator. Nu ştiu când o să posteze Nya, dar eu o să o pun acum . Pollul o să-l deschid duminică , cel târziu.

Diferenţe

M-am prăbuşit precum o frunză pe asfaltul rece. Simţeam cum zăpada rece îmi atingea trupul şi mi-l răcea, dar nu mă puteam mişca, simţeam cum trupul îmi amorţeşte, dar nu am încercat să-l mişc. Mintea mi se întuneca încetul cu încetul, tot ce vedeam fiind abisul în care mă cufundam. Poate că îmi era mai bine aici, pe jumătate mort pe asfalt. Tot timpul am dorit să văd cum te simţeai înainte să mori şi, uite că, aveam să simt. Gândurile mi s-au întrerupt şi filmul s-a oprit. Nu mai simţeam, auzeam sau gândeam ceva.

*

Mi-am mişcat uşor mâna şi am simţit cum stăteam întins pe o suprafaţă moale. Îmi era teamă. Dacă deschideam ochii şi în faţa mea se înfăţişau diferiţi demoni sau îngeri? Îmi era frică de moarte, până la urmă. Cu inima bătând cu repeziciune, am deschis ochii.
Un alb strălucitor m-a orbit şi mi-a luat ceva până când ochii mei s-au obişnuit cu lumina puternică. Spre surprinderea mea, nu eram în Iad sau Rai. Eram într-o casă normală, de pe pământ. Ciudat, eram sută la sută sigur că aveam să mor după ce un bărbat a încercat să-mi taie gâtul cu un cuţit. Pereţii erau de un alb năucitor, precum şi perdelele şi aşternutul. Numai mobila, simplă, făcea un contrast cu încăperea. Dulapul şi biroul erau din lemn de mahon, precum şi cele două scaune. Numai cadrul patului era din fier forjat cu diferite modele interesante. Mi-am mişcat uşor urechile negre, de pisică, şi, în acelaşi timp, coada. Din acest movit mulţi oameni se luau de mine. Eram diferit şi asta era uriaşa lor problemă. Cu buricele degetelor, mi-am atins gâtul şi am simţit o mică înţepătură, dar am constatat că acesta era bandajat. M-am ridicat în fund şi mi-am trecut mâna prin părul lung, de culoarea smoalei şi am oftat. Oare unde eram? Bună întrebare, dar răspunsul lipsea. Chiar în acel moment, uşa camerei s-a deschis cu un scârţâit destul de deranjant. În încăpere şi-a făcut apariţia un tip ce mi se părea destul de cunoscut. Părul său lung, precum scoarţa copacului, urechile de motan de aceeaşi culoare cu părul şi coada care se mişca uşor. Toate mi se păreau foarte cunoscute. Când privirile ni s-au intersectat, un fior mi-a străbătut întreg trupul. Ochii săi verzi erau atât de intenşi, atât de frumoşi. Ştiam de unde îl cunoşteam pe bărbat. Era cel care mi-a plăcut în magazinul de reviste. Imediat ce l-am văzut, acum trei zile, inima a început să-mi bată şi m-am simţit atras de el. Era o atracţie ce n-a fost niciodată exercitată de o fată. În plus, amândoi eram la fel. Doi tipi ciudaţi cu urechi şi coadă de pisică. Cui putea să-i placă de o asemenea ciudăţenie?
-Eşti bine, motănel? A întrebat el, vocea lui calmă făcându-mă să înnebunesc.
După puţin timp, în care urechile mi s-au plecat şi obrajii mi s-au îmbujorat, am reuşit să alcătuiesc un răspuns cât de cât corect:
-Da. Sunt bine. Mă cam doare gâtul, pe dinafară... Sunt... Skyler. Presupun că tu eşti Shawn.
Vocea îmi era şoptită şi tremurată. A început să râdă şi s-a apropiat cu paşi mărunţi spre pat. I-am privit fiecare mişcare şi era atât de frumos. Corpul lui parcă era sculptat. Când s-a aşezat lângă mine, inima ameninţa să-mi spargă pieptul. Una din mâinile lui s-au întins cu delicateţe spre gâtul meu şi degetele sale au atins bandajul. Am tresărit, simţind o arsură pe gât şi urechile mi-au încremenit. Nu am mai putut abţine un miorlăit de durere ce mi-a scăpat printre buzele încleştate. Reacţia lui Shawn a fost destul de simplă, dar, totodată, m-a uimit. M-a strâns cu putere în braţe şi mi-a sărutat uşor creştetul capului şi umerii. Ce senzaţie frumoasă. Apoi, cu o voce atât de atractivă, mi-a şoptit în ureche:
-Şti, ai avut un noroc enorm că ai supravieţuit. Cel care te-a atacat ţi-a făcut o rană adâncă şi aproape că ţi-a tăiat beregata.
Am început să tremur din toate încheieturile şi îmi era imposibil să mă mai opresc. Mă gândeam numai la ce mi-a spus şi mă înfiora acel lucru. S-a dat mai în spate, dar nu şi-a luat mâinile de pe umerii mei şi m-a privit în ochi. Buzele îi erau roşiatice şi extrem de atractive şi senzuale. O voce a urlat cu putere în capul meu : „sărută-l”. Şi, o mână invizibilă, m-a împins din ce în ce mai aproape de el. Shawn nu s-a dat înlături şi aştepta să vadă ce o să fac. Timid, mi-am lipit buzele de ale lui şi el a răspuns la sărut cu mai multă intensitate. Limba lui şi-a făcut loc printre buzele mele şi a început să cerceteze fiecare colţişor din gura mea. Mai apoi, limbile noastre se dezmierdau una pe alta cu o intensitate uriaşă. Încet, îşi strecura mâna sub tricoul meu, dându-mi fiori. Nu m-am opus şi am continuat sărutul după care am tânjit de când l-am văzut pentru prima oară. Shawn, cu cealaltă mână liberă, mi-a atins coada şi a început să o strângă uşor făcându-mă să-mi arcuiesc spatele şi apoi să mă prăbuşesc pe suprafaţa moale. Corpul îmi tremura involuntar şi coada lui lungă, de un negru intens, m-a mângâiat pe faţă, timp în care el îmi scotea uşor tricoul. A început să-mi presare mici săruturi pe gât, mai apoi lingându-mi şi muşcându-mi uşor sfârcurile, făcându-mă să scot sunete pe care niciodată nu credeam că puteam să le produc. M-am înroşit când a început să-mi desfacă şliţul de la blugi, dar el îţi trece uşor coada peste obrajii mei, încercând să mă liniştească. Mi-a tras uşor pantalonii jos, mai apoi scoţându-mi şi chiloţii. Un fior rece mi-a trecut pe măduva spinării, până în vârful cozii. Îmi strânse, uşor, urechea dreaptă, cu cealaltă mână masând uşor zona mea interzisă. M-am înroşit precum un măr copt şi am încercat să-mi ascund faţa printre cearceafuri, dar n-am reuşit. Dupaia, s-a ridicat uşor de pe pat şi şi-a scos hainele în mare grabă. Îi priveam absorbit trupul aproape perfect, ca de atlet. S-a aşezat din nou deasupra mea, acaparându-mi gura într-un sărut atât de dulce şi pasional. Apoi, m-a penetrat încet, parcă dorind să nu mă doară. Nu i-a ieşit ce şi-a dorit. O durere incredibilă venea din partea de jos a trupului meu, făcându-mă să-mi arcuiesc spatele şi să scot un urlet înfundat. Mi-am înfipt unghiile în pielea umerilor lui, ca rezultat al durerii provenite. Câteva lacrimi îmi apăruseră în colţul ochilor, dar el, cu coada, le-a şters imediat. Cu cât mă penetra mai adânc, durerea devenea din ce în ce mai mare. Încetul cu încetul, a început să nu mă mai doară. Shawn se mişca înăuntrul meu, în timp ce îmi săruta pasional obrajii precum roşiile. Scâncetele mele îi provocau atât de multă plăcere, i se citea pe chip. Şi totuşi, îmi plăcea tot ce îmi făcea, nu aveam de ce să neg.
-S..Shawn! Am scos eu un ţipăt când am simţit că o să mă eliberez.
-Şi eu, a spus el cu o voce sacadată.
Shawn s-a eliberat în interiorul meu, făcându-mă să-mi arcuiesc spatele şi să scot un miorăit ascuţit. Apoi, el se prăbuşeşte lângă mine, sărutându-mă pe buze. I-am răspuns la sărut şi mi-am încolăcit coada în jurul mâinii lui. M-a făcut să-i dau drumul la mână şi amândoi ne-am strâns cozile. Cu ultimele mele puteri, am şoptit:
-Te iubesc !
-Şi eu te iubesc, Skyler! Eşti îngerul meu, a spus el jucându-se cu una dintre şuviţele din părul meu.
Apoi, am închis uşor ochii, adormind instantaneu. Mă simţeam extrem de bine ştiind că nu eram singurul om diferit de ceilalţi şi ştiam că exista o persoană capabilă să mă iubească.

[Aly edit] Nya nu s-a prezentat, castigator Metal

~Thread Closed~