05-03-2010, 05:44 PM
Ms mult pentru coment Trieu sper sa imi spui in continuare parerea ta.
Si sper ca si ceilalti care citesc sa imi spuna parerea lor.
Ma scuzati ca mi-a luat atat de mult sa pun continuarea dar nu prea am mult timp la dispozitie sa scriu in ultimul timp... ocupata cu bacul si altele, so sorry.
Floarea exotica
Yuri o urmari pe Steph o bucata buna de drum, nezicand nimic ci asteptand nerabdatoare si entuziasmata sa ajunga la destinatie. Era foarte curioasa sa vada cum arata floarea despre care vorbise Steph. Nu credea ca exista vreo floare care sa nu o fi vazut, de aceea o urmarea pe prietena ei fara sa zica un cuvant, dar vazand ca se tot indeparteaza de Ikusa incepu sa creada ca ceva nu este in regula. Nu spuse nimic decat in momentul in care mergand, simti ca trece printr-un zid si in acea clipa toata lumea incepu sa se invarta in jurul ei. Deodata nimic nu mai era ce parea, totul arata ciudat. Se simtea de parca nu apartinea acelei lumi, de parca locul ei era in alta parte, nu acolo. O data cu acel sentiment aparura si amintirile. Aparura atat de repede si i se derulara prin fata ochilor atat de rapid, incat pentru cateva secunde crezu ca va innebuni. Atatea informatii, atatea locuri si oameni, atatea vieti i se aratara incat nu mai stia cine este de fapt. Cand toate luara sfarsit, Yuri cazu pe jos incercand sa isi dea seama ce se intamplase. Isi aminti unde este si ce facea, ceea ce o obliga sa se prefaca, nu stia cat de mult stia Steph, asa ca trebuia sa sondeze terenul. Era sigura ca nu era nici o greseala ceea ce tocmai i se intamplase.
-S-a intamplat ceva Yuri? Intreba Steph.
-Nu, doar m-am impiedicat.
Totul se intamplase atat de repede incat nici ei nu ii putea venea sa creada ca Steph nu vazuse nimic.
-Oricum nu conteaza pentru ca am ajuns.
-Da? Intreba Yuri curioasa.
-Da.
-Unde este floarea? Intreba ea suspicioasa.
Acum ca stia din nou cine este si unde se afla, i se parea extrem de suspicios faptul ca dintr-o data ea isi amintea totul. Si ceea ce era si mai ciudat era ca nu renascuse in inger. Avea amintirile, puterile, cunostintele dar nu si coprul pentru a le suporta. Corpul ei uman era limitat si nu-si putea folosi puterile ei astrale, daca le-ar fi folosit ar fi fost sinucidere.
-Chiar in locul in care stai tu. O floare exotica.
Isi dadu seama atunci ca totul era o capcana. Ea facuse ceva pentru a-i readuce amintirile inapoi fara a o lasa sa se renasca in inger, alta explicatie nu gasea. Fiind conducatoarea ingerilor se simtea vulnerabila si fragila in corpul acela muritor de fata. Niciodata nu se mai trezise intr-o reincarnarea de-a sa pe Pamant. Amintirile ii reveneau in momentul in care ajungea la varsta de optisprezece ani ingeresti si nici atunci nu putea sa isi aminteasca tot. Acum isi amintea tot incepand de la prima ei domnie si terminand cu prezentul.
Steph observa cu uimire transformarea lui Yuri dintr-o fata furioasa si nesigura intr-o persoana sigura pe sine, fara nici o teama pentru ceea ce ii rezerva viitorul, de parca stia ca nu va pati nimic rau. Se sperie pentru o secunda, vrand sa abandoneze planul dar isi reveni. Se gandi ca nu conta care era atitudinea ei fata de situatia in care se fla, deoarece nu putea sa faca nimic. Era mai puternica decat roscata si daca ar fi incercat sa strige dupa ajutor doar Ikusa ar fi auzit-o, iar acesta era ocupat sa isi apere viata.
-Ce ai de gand sa faci? De ce m-ai adus aici? Intreba Yuri cu un calm care o sperie pe Steph.
Nu se astepta ca Yuri sa fie atat de calma, se astepta ca aceasta sa planga, sa incerce sa fuga, orice, dar nu sa fie atat de calma.
-Te-am adus aici deoarece am facut o bariera care ii impiedica pe ingeri sa intre sau... sa iasa.
-Imposibil. Nu exista ingeri si oricum de ce ai face asa ceva? Ingeri sunt buni.
-Exista ingeri si demoni, iar in acest moment este un demon care il va omori pe scumpul tau iubit si va veni sa ne duca in Chaos, orasul demonilor.
-Bun, dar eu pot fugi, nu sunt inger.
-Sigur... continua sa iti spui asta, poate o sa o crezi in viitorul apropiat.
La auzul raspunsului lui Steph, Yuri deveni foarte nelinistita. Intr-adevar isi recapatase amintirile, modul de a gandi si de a se purta ca o conducatoare, dar nu renascuse complet, ceea ce insemna ca avea puterile dar nu si avea corpul care sa sustina puterea ei. De parca acea problema nu ar fi fost de ajuns mai era si prinsa in capcana, neputand sa fuga. Numai ca trebuia sa face ceva, trebuia sa se duca la Hissori sa il anunte, sa il trimita sa il ajute pe Narkangel.
Steph o cantari de jos pana sus dupa care spuse:
-Nu poti fugi sa stii.
-Da, stiu. Nu inteleg de ce faci toate astea.
-Pentru ca mi l-ai furat pe Ikusa, iar eu acum o sa iti iau viata.
-Nu era al tau, niciodata nu a fost.
-Dar al cui era? Al tau? Daca nu ai fi fost tu ar fi putut sa fie.
-Nu era nici al meu, dar nici al tau nu ar fi putut sa fie.
-Nu ma enerva sa te voi omori chiar aici, chiar acum! Tipa ea innebunita.
-Nu poti. Nu acestea sunt ordinele, zise Yuri confidenta.
-De unde stii tu care sunt ordinele?
-Pur si simplu stiu.
-Mmda... o-i fi si tu buna la ceva, altfel nu inteleg ce ar face niste demoni cu tine. Inger este posibil sa fii, dar pentru mine nu vei fi decat o simpla fata.
-Poftim? Sunt o simpla fata? Asta crezi tu? Intreba roscata curioasa.
-Da. Nu imi spune ca esti vreun inger? Daca esti unul, atunci de ce nu iti pot vedea aripile?
-Nu, nu sunt nici un inger, spuse Yuri dandu-si seama ca Steph nu stia nimic despre ea sau despre planurile demonilor. Era doar un pion.
-M-am hotarit, zise Steph serioasa cu o sclipire ucigasa in ochii negri ca abisul.
-Nu inteleg.
-M-am hotarit. O sa te omor, spuse cu atata seninatate incat arata ca o psihopata.
Urmatorul lucru pe care il vazu a fost Steph cu un cutit in mana apropiindu-se incet de ea. Nici nu vazuse de unde a scos cutitul, nu stia ce fel de cutit era dar nu conta. Cu enervare isi dadu seama ca singurul lucru pe care putea sa il faca era sa tipe, asa ca in clipa in care asa zisa ei prietena se pregatea sa loveasca, tipa si ceva ciudat se intampla. Din cauza adrenalinei care ii inundase tot corpul in secunda in care tipa, odata cu tipatul ei elibera energia ce se afla in interiorul ei, impiedincand-o astfel pe Steph sa o raneasca, reusind sa o arunce cat mai departe. Cand se opri cazu epuizata, nemaiputand sa respire. Trebuia sa tina minte sa nu mai faca asa ceva daca nu se renastea in inger, altfel corpul sau uman va fi distrus complet de catre puterea sa astrala. Isi concentra putina energie care ramasese cu scopul de a-si recapata respiratia, care devenise dintr-o data grea, de parca cineva i-a pus ceva greu pe piept, insa acesta era efectul neplacut al eliberarii de energie. Se straduia sa respire cand o auzi pe Steph tipand cu disperare. Isi ridica privirea sa vada ce se intampla si il vazu. Era un demon imbracat in haine negre cu reflexii rosi. La inceput cand se intoarse cu fata spre ea nu il recunoscu, dar in momentul in care ii auzi vocea stiu instantaneu ca el este Lucifer, ingerul cazut care s-a razvartit impotriva Lui Dumnezeu. Ar fi recunoscut acea modalitate de a vorbi dintr-o mie. Avea o voce frumoasa, groasa si joasa care parca te vrajea atunci cand vorbea si te facea sa uiti. Tot ce vroiai sa faci in acele momente era sa ii faci pe plac. Stia vocea lui deoarece il auzise de atatea ori vorbind cu ea in visele sale in timpul primei ei domnii, dupa care, cand murise si incepuse a doua domnie nu il mai auzise. Intr-un fel ciudat ii paruse rau atunci ca nu il mai auzise, dar cu trecerea timpului a uitat acele vise si o data cu ele si pe el. Reveni cu picioarele pe pamant cand isi aduse aminte despre cine vorbea de fapt si incerca sa nu se dea de gol, sa ascunda faptul ca ea si-a dat seama cine sta in fata sa.
-Ce ai facut? Cine esti?
-Ei, hai, nu te preface ca nu stii. Intr-adevar am intarziat putin, dar daca nu intarziam nu puteam sa simt puterea ta uimitor de mare.
-Nu inteleg, despre ce vrobesti?
Se apropie de ea uimind-o cand se tranti pe jos, intinzand mana sa o mangaie pe obraz. Se intrista putin atunci cand ea se feri de atingerea lui.
-Ayame, scumpo nu te mai prosti. Amandoi stim ce s-a intamplat deci fi sincera. Stii ca Lui Dumnezeu nu ii plac mincinosi.
-Nu-i plac nici ingeri cazuti.
-Da, dar noi doi stim ce inseamna de fapt un inger cazut, iar eu nu sunt unul dintre ei.
-Da, intr-adevar, spuse ea cu imaginea lui Ikusa in minte. De ce ai venit?
-Oh, nimic de spus despre fosta ta prietena?
-Dupa cat se pare nu-mi era deloc prietena.
-Asta este problema cu oameni, nu poti avea deloc incredere in ei. Ma intreb de ce ii iubeste atat de mult Dumnezeu? Sunt atat de murdari si infecti... nu crezi ca este incorect? Niste fiinte atat de perfect ca noi sa aparam niste fiinte inferioare ca acesti gandaci pe care-i numim oameni?
-Nu. Ei au mai multe capacitati, sa zic asa, decat noi. Aici gresesti. Sunt capabili de lucruri marete.
-Hai, scumpo. Chiar iti place sa stai sub papucul lor?
-Oameni trebuie sa fie protejati, noi fiind cei care ii protejeaza. De ce suntem noi sub papucul lor?
-Nu iti doresti nimic? Iti pot oferi tot ceea ce ti-ai putea dori vreodata.
-Imi amintesc foarte bine ce imi promiteai.
-Da? Atunci iti amintesti de toate clipele minunate petrecute impreuna?
-Ce clipe minunate? Te deghizai in Ikusa ca sa poti petrece cateva minute cu mine ca altfel nu aveai nici o sansa.
-Stiai foarte bine cine era. Vocea ramanea aceasi. Oricum te pot ajuta sa iti amintesti absolut tot, daca altceva nu doresti.
-Dar imi amintesc deja.
-Atunci de ce nu ai renascut complet? Nu te-ai mai trezit niciodata intr-un corp uman, nici un inger nu a mai patit asta pana acum. Un lucru este sigur, insa, in momentul in care un inger isi recapata Toate Amintirile, corpul lui uman va fi distrus ramanand proiectia lui astrala care se va duce in Eden, unde isi va relua viata. Tu inca esti aici sub forma umana, acest lucru imi spune ca inca ai lipsuri in memoria ta. Poate...
-Nu! Nu am nevoie de ajutorul tau.
-Incapatanata ca intotdeauna, dar daca nu ai fi fost asa nu te-as fi placut atat de mult.
-Da, da. Nu ma intereseaza. De ce m-ai salvat? De ce ai venit sa ma salvezi? Puteai sa iti trimiti subordonati, dar in schimb ai venit personal.
-Chiar crezi ca o sa iti spun acest lucru?
-Ce ai de pierdut, doar sunt o fata muritoare nu pot sa fac nimic... inca, spuse ea accentuand ultimul cuvant.
Lucifer nu spuse nimic ci se apleca spre ea si tinandu-i capul pentru a o impiedica sa se fereasca, se uita in ochii ei verzi. De cand a fost creata niciodata nu a putut sa o citeasca, nu a putut sa vada dincolo de verdele acela incredibil de intens. Il fascinau ochii ei care mereu ascundeau cate ceva sub aparentele unei priviri serioase sau furioase. Statu asa cateva minute, apoi din senin o saruta transferandu-i foarte putin din puterea lui ei. Ii transfera doar atata cat sa ii forteze trupul sa intre in coma. Esenta lui era otrava pentru orice fel de inger iar transmisa intr-un inger reincarnat in om era de patru ori mai mortala. Era un pas esential in planul sau, spera doar sa nu o omoare.
-Inca nu este timpul tau sa mori, raspunse el dupa ce o sarutase.
-Asta ce vrea sa insemne? Intreba ea incercand sa scape de gustul metalic ramas in urma sarutului lor.
-o sa iti dai seama cand va fi momentul potrivit.
Se ridica intorcandu-se cu spatele la ea. Statura un moment in liniste apoi chiar inainte sa dispara i spuse:
-Aduti aminte de trtecutul tau si o sa iti afli viitorul. Vei avea doua posibilitati, una te va duce spre lumina, cealalta spre intuneric. Doar ca aparentele nu sunt intotdeauna adevarate, ascund adevarata identitate a lumini si a intunericului. Trebuie sa plec dar ne vom revedea Ayame. Ne vom revedea foarte curand.
-Stai, Lucifer! De ce imi dai toate aceste informatii?
Din pacate era prea tarziu. El deja disparuse nemaiputand sa ii raspunda.
Statea intinsa in iarba moale asteptand puterule sa ii revina, trupul sa se vindece. Din pacate cu cat timpul trecea cu atat se simtea mai rau, in loc sa isi recapete rasuflarea, respira din ce in ce mai greu. Incepuse sa vada in ceata si nu isi mai dedea seama pe ce pune mana. Situatia ei se inrautatea cu fiecare clipa care trecea, asa ca atunci cand auzi vocile lui Hissori si Ran, ea nu mai avea forta sa vada si de abia mai putea sa respire. De altfel, toata forta ei si-o concentrase asupra respiratului. Incepuse sa creada ca urmatoarea gura de aer avea sa fie ultima atunci cand ii auzi pe cei doi mult mai bine decat prima oara. Se ridica foarte greu cu dorinta de a se duce spre ei pentru a vedea daca Ikusa era cu acestia, daca stiau ceva de el. Spera din adancul inimii sale ca acesta nu pierduse lupta cu demonul cu care Steph facuse pactul. Din pacate nu reusi sa faca decat cativa pasi cand simti ca pamantul ii fuge de sub picioare. Ii venea sa tipe de ciuda ca nu putuse sa fie in stare sa stea in picioare mai mult de doua minute, ca nu reusise sa ajunga la cei care aveau posibilitatea de a-l salva.
Din fericire Hissori nu era foarte departe de ea si o prinse inainte sa cada. Pana sa o aseze pe jos, Yuri se afla in taramul viselor. Nu stia ce se intamplase, dar spera sa fie doar un simplu lesin nu ceva mai complicat.
Si sper ca si ceilalti care citesc sa imi spuna parerea lor.
Ma scuzati ca mi-a luat atat de mult sa pun continuarea dar nu prea am mult timp la dispozitie sa scriu in ultimul timp... ocupata cu bacul si altele, so sorry.
Floarea exotica
Yuri o urmari pe Steph o bucata buna de drum, nezicand nimic ci asteptand nerabdatoare si entuziasmata sa ajunga la destinatie. Era foarte curioasa sa vada cum arata floarea despre care vorbise Steph. Nu credea ca exista vreo floare care sa nu o fi vazut, de aceea o urmarea pe prietena ei fara sa zica un cuvant, dar vazand ca se tot indeparteaza de Ikusa incepu sa creada ca ceva nu este in regula. Nu spuse nimic decat in momentul in care mergand, simti ca trece printr-un zid si in acea clipa toata lumea incepu sa se invarta in jurul ei. Deodata nimic nu mai era ce parea, totul arata ciudat. Se simtea de parca nu apartinea acelei lumi, de parca locul ei era in alta parte, nu acolo. O data cu acel sentiment aparura si amintirile. Aparura atat de repede si i se derulara prin fata ochilor atat de rapid, incat pentru cateva secunde crezu ca va innebuni. Atatea informatii, atatea locuri si oameni, atatea vieti i se aratara incat nu mai stia cine este de fapt. Cand toate luara sfarsit, Yuri cazu pe jos incercand sa isi dea seama ce se intamplase. Isi aminti unde este si ce facea, ceea ce o obliga sa se prefaca, nu stia cat de mult stia Steph, asa ca trebuia sa sondeze terenul. Era sigura ca nu era nici o greseala ceea ce tocmai i se intamplase.
-S-a intamplat ceva Yuri? Intreba Steph.
-Nu, doar m-am impiedicat.
Totul se intamplase atat de repede incat nici ei nu ii putea venea sa creada ca Steph nu vazuse nimic.
-Oricum nu conteaza pentru ca am ajuns.
-Da? Intreba Yuri curioasa.
-Da.
-Unde este floarea? Intreba ea suspicioasa.
Acum ca stia din nou cine este si unde se afla, i se parea extrem de suspicios faptul ca dintr-o data ea isi amintea totul. Si ceea ce era si mai ciudat era ca nu renascuse in inger. Avea amintirile, puterile, cunostintele dar nu si coprul pentru a le suporta. Corpul ei uman era limitat si nu-si putea folosi puterile ei astrale, daca le-ar fi folosit ar fi fost sinucidere.
-Chiar in locul in care stai tu. O floare exotica.
Isi dadu seama atunci ca totul era o capcana. Ea facuse ceva pentru a-i readuce amintirile inapoi fara a o lasa sa se renasca in inger, alta explicatie nu gasea. Fiind conducatoarea ingerilor se simtea vulnerabila si fragila in corpul acela muritor de fata. Niciodata nu se mai trezise intr-o reincarnarea de-a sa pe Pamant. Amintirile ii reveneau in momentul in care ajungea la varsta de optisprezece ani ingeresti si nici atunci nu putea sa isi aminteasca tot. Acum isi amintea tot incepand de la prima ei domnie si terminand cu prezentul.
Steph observa cu uimire transformarea lui Yuri dintr-o fata furioasa si nesigura intr-o persoana sigura pe sine, fara nici o teama pentru ceea ce ii rezerva viitorul, de parca stia ca nu va pati nimic rau. Se sperie pentru o secunda, vrand sa abandoneze planul dar isi reveni. Se gandi ca nu conta care era atitudinea ei fata de situatia in care se fla, deoarece nu putea sa faca nimic. Era mai puternica decat roscata si daca ar fi incercat sa strige dupa ajutor doar Ikusa ar fi auzit-o, iar acesta era ocupat sa isi apere viata.
-Ce ai de gand sa faci? De ce m-ai adus aici? Intreba Yuri cu un calm care o sperie pe Steph.
Nu se astepta ca Yuri sa fie atat de calma, se astepta ca aceasta sa planga, sa incerce sa fuga, orice, dar nu sa fie atat de calma.
-Te-am adus aici deoarece am facut o bariera care ii impiedica pe ingeri sa intre sau... sa iasa.
-Imposibil. Nu exista ingeri si oricum de ce ai face asa ceva? Ingeri sunt buni.
-Exista ingeri si demoni, iar in acest moment este un demon care il va omori pe scumpul tau iubit si va veni sa ne duca in Chaos, orasul demonilor.
-Bun, dar eu pot fugi, nu sunt inger.
-Sigur... continua sa iti spui asta, poate o sa o crezi in viitorul apropiat.
La auzul raspunsului lui Steph, Yuri deveni foarte nelinistita. Intr-adevar isi recapatase amintirile, modul de a gandi si de a se purta ca o conducatoare, dar nu renascuse complet, ceea ce insemna ca avea puterile dar nu si avea corpul care sa sustina puterea ei. De parca acea problema nu ar fi fost de ajuns mai era si prinsa in capcana, neputand sa fuga. Numai ca trebuia sa face ceva, trebuia sa se duca la Hissori sa il anunte, sa il trimita sa il ajute pe Narkangel.
Steph o cantari de jos pana sus dupa care spuse:
-Nu poti fugi sa stii.
-Da, stiu. Nu inteleg de ce faci toate astea.
-Pentru ca mi l-ai furat pe Ikusa, iar eu acum o sa iti iau viata.
-Nu era al tau, niciodata nu a fost.
-Dar al cui era? Al tau? Daca nu ai fi fost tu ar fi putut sa fie.
-Nu era nici al meu, dar nici al tau nu ar fi putut sa fie.
-Nu ma enerva sa te voi omori chiar aici, chiar acum! Tipa ea innebunita.
-Nu poti. Nu acestea sunt ordinele, zise Yuri confidenta.
-De unde stii tu care sunt ordinele?
-Pur si simplu stiu.
-Mmda... o-i fi si tu buna la ceva, altfel nu inteleg ce ar face niste demoni cu tine. Inger este posibil sa fii, dar pentru mine nu vei fi decat o simpla fata.
-Poftim? Sunt o simpla fata? Asta crezi tu? Intreba roscata curioasa.
-Da. Nu imi spune ca esti vreun inger? Daca esti unul, atunci de ce nu iti pot vedea aripile?
-Nu, nu sunt nici un inger, spuse Yuri dandu-si seama ca Steph nu stia nimic despre ea sau despre planurile demonilor. Era doar un pion.
-M-am hotarit, zise Steph serioasa cu o sclipire ucigasa in ochii negri ca abisul.
-Nu inteleg.
-M-am hotarit. O sa te omor, spuse cu atata seninatate incat arata ca o psihopata.
Urmatorul lucru pe care il vazu a fost Steph cu un cutit in mana apropiindu-se incet de ea. Nici nu vazuse de unde a scos cutitul, nu stia ce fel de cutit era dar nu conta. Cu enervare isi dadu seama ca singurul lucru pe care putea sa il faca era sa tipe, asa ca in clipa in care asa zisa ei prietena se pregatea sa loveasca, tipa si ceva ciudat se intampla. Din cauza adrenalinei care ii inundase tot corpul in secunda in care tipa, odata cu tipatul ei elibera energia ce se afla in interiorul ei, impiedincand-o astfel pe Steph sa o raneasca, reusind sa o arunce cat mai departe. Cand se opri cazu epuizata, nemaiputand sa respire. Trebuia sa tina minte sa nu mai faca asa ceva daca nu se renastea in inger, altfel corpul sau uman va fi distrus complet de catre puterea sa astrala. Isi concentra putina energie care ramasese cu scopul de a-si recapata respiratia, care devenise dintr-o data grea, de parca cineva i-a pus ceva greu pe piept, insa acesta era efectul neplacut al eliberarii de energie. Se straduia sa respire cand o auzi pe Steph tipand cu disperare. Isi ridica privirea sa vada ce se intampla si il vazu. Era un demon imbracat in haine negre cu reflexii rosi. La inceput cand se intoarse cu fata spre ea nu il recunoscu, dar in momentul in care ii auzi vocea stiu instantaneu ca el este Lucifer, ingerul cazut care s-a razvartit impotriva Lui Dumnezeu. Ar fi recunoscut acea modalitate de a vorbi dintr-o mie. Avea o voce frumoasa, groasa si joasa care parca te vrajea atunci cand vorbea si te facea sa uiti. Tot ce vroiai sa faci in acele momente era sa ii faci pe plac. Stia vocea lui deoarece il auzise de atatea ori vorbind cu ea in visele sale in timpul primei ei domnii, dupa care, cand murise si incepuse a doua domnie nu il mai auzise. Intr-un fel ciudat ii paruse rau atunci ca nu il mai auzise, dar cu trecerea timpului a uitat acele vise si o data cu ele si pe el. Reveni cu picioarele pe pamant cand isi aduse aminte despre cine vorbea de fapt si incerca sa nu se dea de gol, sa ascunda faptul ca ea si-a dat seama cine sta in fata sa.
-Ce ai facut? Cine esti?
-Ei, hai, nu te preface ca nu stii. Intr-adevar am intarziat putin, dar daca nu intarziam nu puteam sa simt puterea ta uimitor de mare.
-Nu inteleg, despre ce vrobesti?
Se apropie de ea uimind-o cand se tranti pe jos, intinzand mana sa o mangaie pe obraz. Se intrista putin atunci cand ea se feri de atingerea lui.
-Ayame, scumpo nu te mai prosti. Amandoi stim ce s-a intamplat deci fi sincera. Stii ca Lui Dumnezeu nu ii plac mincinosi.
-Nu-i plac nici ingeri cazuti.
-Da, dar noi doi stim ce inseamna de fapt un inger cazut, iar eu nu sunt unul dintre ei.
-Da, intr-adevar, spuse ea cu imaginea lui Ikusa in minte. De ce ai venit?
-Oh, nimic de spus despre fosta ta prietena?
-Dupa cat se pare nu-mi era deloc prietena.
-Asta este problema cu oameni, nu poti avea deloc incredere in ei. Ma intreb de ce ii iubeste atat de mult Dumnezeu? Sunt atat de murdari si infecti... nu crezi ca este incorect? Niste fiinte atat de perfect ca noi sa aparam niste fiinte inferioare ca acesti gandaci pe care-i numim oameni?
-Nu. Ei au mai multe capacitati, sa zic asa, decat noi. Aici gresesti. Sunt capabili de lucruri marete.
-Hai, scumpo. Chiar iti place sa stai sub papucul lor?
-Oameni trebuie sa fie protejati, noi fiind cei care ii protejeaza. De ce suntem noi sub papucul lor?
-Nu iti doresti nimic? Iti pot oferi tot ceea ce ti-ai putea dori vreodata.
-Imi amintesc foarte bine ce imi promiteai.
-Da? Atunci iti amintesti de toate clipele minunate petrecute impreuna?
-Ce clipe minunate? Te deghizai in Ikusa ca sa poti petrece cateva minute cu mine ca altfel nu aveai nici o sansa.
-Stiai foarte bine cine era. Vocea ramanea aceasi. Oricum te pot ajuta sa iti amintesti absolut tot, daca altceva nu doresti.
-Dar imi amintesc deja.
-Atunci de ce nu ai renascut complet? Nu te-ai mai trezit niciodata intr-un corp uman, nici un inger nu a mai patit asta pana acum. Un lucru este sigur, insa, in momentul in care un inger isi recapata Toate Amintirile, corpul lui uman va fi distrus ramanand proiectia lui astrala care se va duce in Eden, unde isi va relua viata. Tu inca esti aici sub forma umana, acest lucru imi spune ca inca ai lipsuri in memoria ta. Poate...
-Nu! Nu am nevoie de ajutorul tau.
-Incapatanata ca intotdeauna, dar daca nu ai fi fost asa nu te-as fi placut atat de mult.
-Da, da. Nu ma intereseaza. De ce m-ai salvat? De ce ai venit sa ma salvezi? Puteai sa iti trimiti subordonati, dar in schimb ai venit personal.
-Chiar crezi ca o sa iti spun acest lucru?
-Ce ai de pierdut, doar sunt o fata muritoare nu pot sa fac nimic... inca, spuse ea accentuand ultimul cuvant.
Lucifer nu spuse nimic ci se apleca spre ea si tinandu-i capul pentru a o impiedica sa se fereasca, se uita in ochii ei verzi. De cand a fost creata niciodata nu a putut sa o citeasca, nu a putut sa vada dincolo de verdele acela incredibil de intens. Il fascinau ochii ei care mereu ascundeau cate ceva sub aparentele unei priviri serioase sau furioase. Statu asa cateva minute, apoi din senin o saruta transferandu-i foarte putin din puterea lui ei. Ii transfera doar atata cat sa ii forteze trupul sa intre in coma. Esenta lui era otrava pentru orice fel de inger iar transmisa intr-un inger reincarnat in om era de patru ori mai mortala. Era un pas esential in planul sau, spera doar sa nu o omoare.
-Inca nu este timpul tau sa mori, raspunse el dupa ce o sarutase.
-Asta ce vrea sa insemne? Intreba ea incercand sa scape de gustul metalic ramas in urma sarutului lor.
-o sa iti dai seama cand va fi momentul potrivit.
Se ridica intorcandu-se cu spatele la ea. Statura un moment in liniste apoi chiar inainte sa dispara i spuse:
-Aduti aminte de trtecutul tau si o sa iti afli viitorul. Vei avea doua posibilitati, una te va duce spre lumina, cealalta spre intuneric. Doar ca aparentele nu sunt intotdeauna adevarate, ascund adevarata identitate a lumini si a intunericului. Trebuie sa plec dar ne vom revedea Ayame. Ne vom revedea foarte curand.
-Stai, Lucifer! De ce imi dai toate aceste informatii?
Din pacate era prea tarziu. El deja disparuse nemaiputand sa ii raspunda.
Statea intinsa in iarba moale asteptand puterule sa ii revina, trupul sa se vindece. Din pacate cu cat timpul trecea cu atat se simtea mai rau, in loc sa isi recapete rasuflarea, respira din ce in ce mai greu. Incepuse sa vada in ceata si nu isi mai dedea seama pe ce pune mana. Situatia ei se inrautatea cu fiecare clipa care trecea, asa ca atunci cand auzi vocile lui Hissori si Ran, ea nu mai avea forta sa vada si de abia mai putea sa respire. De altfel, toata forta ei si-o concentrase asupra respiratului. Incepuse sa creada ca urmatoarea gura de aer avea sa fie ultima atunci cand ii auzi pe cei doi mult mai bine decat prima oara. Se ridica foarte greu cu dorinta de a se duce spre ei pentru a vedea daca Ikusa era cu acestia, daca stiau ceva de el. Spera din adancul inimii sale ca acesta nu pierduse lupta cu demonul cu care Steph facuse pactul. Din pacate nu reusi sa faca decat cativa pasi cand simti ca pamantul ii fuge de sub picioare. Ii venea sa tipe de ciuda ca nu putuse sa fie in stare sa stea in picioare mai mult de doua minute, ca nu reusise sa ajunga la cei care aveau posibilitatea de a-l salva.
Din fericire Hissori nu era foarte departe de ea si o prinse inainte sa cada. Pana sa o aseze pe jos, Yuri se afla in taramul viselor. Nu stia ce se intamplase, dar spera sa fie doar un simplu lesin nu ceva mai complicat.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)