28-02-2010, 01:25 AM
Multumesc mult ca cititi! Si multumesc de comenturi:X Sincer! Ma bucur ca imi citit bazaconiile;)))care is vai si amar de ele.Vreau sa imi cer scuze pt dialog, e cam mult , stiu:o3
Kissu:*
Diferente de dorinte
Fiecare lucru are un inceput si un sfarsit, la fel cum si omenirea a avut un inceput va avea si un final .
A asteptat pana la sosirea prietenului sau, bineinteles ca presupunea ce se intampla, dar era deja prea plictisit ca sa mai se bucure de micile torturi pe care le primea si Axel din cand in cand, credea , ca poate, chiar le merita. Se invartea in jurul masini in asteptare, dar asa zisa asteptare parca se transforma in ore, cel putin acele doua minute ii se paruse doua ore. Desi era catalogat ca un individ cu nervi de otel, numai de otel nu ii avea el, si ca asa zisa calmitate era de partea lui , numai calm nu avea el in minte in acel moment. Visa la patul confortabil si cald cu perne moi si mari ce il asteapta si la orele ce avea sa le doarma, plus ca maine aveau scoala. Cuvantul : S-C-O-A-L-A era printre acele cuvinte care nu ar fi vrut sa le auda nici macar in cele mai groaznice cosmaruri, iar cuvantul ce urma dupa scoala, ( si nu, nu era vorba despre examente, lucrari, ascultari, etc, ci altceva cu mult mai rau) si anume : P-R-A-C-T-I-C-A. Ura scoala, dar ura si mai mult practica. Practica era ceva ce pur si simplu detesta, trebuia sa vina dupa-amiaza la scoala, sa stea in picioare, sa asculte de asa zisul " maestru" sau "profesor"( un tampit oricum) care le indica sa faca asa si asa si tot asa si pe partea cealalta si pe ailalta, si tot asa. Care il storcea efectiv de toti gagauni. Capitolul scoala, si tot ce detinea de ea, era clar ca ii repugna. Apoi pe lista de " neplaceri" mai era si ora de engleza, ce o facea cu o idioata mondiala, da, ura engleza, apoi dupa engleza urma geografia, si nu era vorba ca ura georgafia fiindca era predata de iubitul lui Axel, asta in niciun caz, ehh, poate partial de asta ura geografia , dar nu conta. Apoi, urma tot o lunga lista cu neplaceri. Oricum, cine poate spune ca scoala era ceva placut? Numai un dement,dar nici macar ala.
Ochi incepeau sa ii se inchida si simtea ca in curand, daca Axel nu va veni, se va culca in masina, dar prefera sa il sune, ce Dumnezeu ii lua atat de mult ?
Poate l-a inghitit W. C. sau poate invers?
Chicoti usor, lasand la invala un zambet dulce ce pur si simplu ar fi innebunit pe oricine, buzele ii se arcuiau intr-o forma atat de naturala, senzuala si eleganta, incat parea neomenesc.
Intre timp, in partea nordica a orasului Tokio, desi era miezul noptii agitatia era in toi, un tanar cam de vreo douazeci si ceva de ani isi fuma linistit o tigara , stand rezemat de pervazul geamului privind afara, spre cerul instelat si intunecat . Aducandu-si aminte de prostiile facute in tinerete, desi nu putea spune ca e batran, se simtea ca unul, inca nu stia ce cauta acolo, de ce venise, poate din gelozie? Da...sau poate. Era destul de greu incat sa recunoasca ca a venit din iubire. "Iubire" ce e aia? Ar vrea sa intrebe, insa constiinta ii spunea ca stie prea bine, asa ca se conforma sa mai traga inca o data din filtru tigari inhaland acel gust ce ii facea rau dar il si alina. Uneori era chiar foarte greu sa recunoastem adevarul, un adevar ce am vrea sa il renegam, dar nu puteam, si poate cu adevarat nu vrem. Intotdeauna a stiu ce a vrut.
L-am vrut pe el
Insa, constientiza ca nu va fi asa usor incat sa ii recastige increderea, dar nu venise numai pentru a il avea pe el, nu pentru a ii reda viata pe care o furase, ci poate, venise chiar sa il distruga, mai mult decat era, sa ii distruga si ultima particula de fericire si de putere, sa o sfarame, sa o elimine. Era genul acela de masochis si sadic, doar se asemanau prea bine unul cu celalat. Ii placea sa ofere durere, si o facea. Iar asta nu il transforma intr-un nenorocit ? Un ticalos fara suflet? Dar, oare, avea el suflet? Defapt nu, nu avea, il vandu-se, sau poate il daruise? Cui? Diavololului. Caci asa arata, ca un mesager trimis din infern, ce a venit numai sa distruga, sau sa salveze.
Dupa cateva secunde de tacere, vocea puternica si groasa a barbatului din fata lui, se auzi:
-Uite!
Arata catre mainile sale care se aflau acum in ale lui. Ar fi vrut sa le retraga, dar puterea cu care barbatul il tinea, era destul de mare, asa ca renunta repede.
-Esti patat de sange.Si nu te poti curata. Vezi-spuse ranjind dispretuitor. Nu incerci iar sa ma omori? Hai, fa-o!
Si ii duse mainile catre gatul sau.
-Atinge-ma! Continua vocea barbatului.
Zambetul malefic ce se aflau pe buzele lui il infiora. Era nebun. Avalansa de amintiri, de fapte, ce le facuse ii veneau in minte. Ii invenina mintea cu acele pacate facute pe care le constientiza mult prea bine, iar el, le intarea prezenta mai mult si mai mult.
-De ce nu ma omori? Nu iti doresti , vezi...
Era slab in prezenta sa, prea slab. Ochii i se umezise.
Niciodata!
Isi spuse in gand, si lacrimile disparura imediat dupa ce clipi de cateva ori. Si incepu sa rada.
-Asa mult iti doresti sa mori , sau mai bine spuse, sa te omor? As face-o. Fiind nu te sufar, prezenta ta imi provoaca scarba. Dar, sunt constient ca ti-as face un favor trimitandu-te naibi, asa ca , asa cum rezist eu in lumea asta infecta, rezista si tu.
Si il impinse indreptandu-se spre usa! Isi intoarse putin capul peste umar , adresandu-i-se:
-Daca mai incerci ceva, data viitoare, crede-ma, va fi o placere sa te expediez prietenului meu de pe lumea cealalta, ii va face mare placere, si mie de asemenea!
-Si eu te iubesc.
Raspunse Yuzuki cu un zambet infiorator pe chip. Ii transmise un sarut , iar Axel se stramba!
Pasi sai erau rapizi, si se lovi de cateva persoane pe care le injurase . Era destul de agitat. Daca ar fi renuntat pentru o secunda la ceea ce devenise, la ceea ce voia sa para, poate putea sa se elibereze de toate acele emoti ce puneau mana pe el. Disperare. Frustrare.Frica. Regret. Furie. Si multe altele. Viata intradevar era rea . Ajunse in sfarsit afara, simti cum vantul usor rece si infiorator alaturi de mirosul noptii si intunericul patrunzator se izbeau de el . Aproape fugi catre Mark ce era in interiorul decapotabilei rosi, intra inauntru neadresandu-i nimic, iar masina porni .
-Si?
Intreba Mark fara alta introducere . Axel se uita la el ciudat si poate, daca ar fi fost fumator, deja ar fi inceput sa fumeze.
-Nimic.
Raspunse sec. Ce era sa ii spuna? Ca Yuzuki stia ca el defapt era un criminal? Ca omorase ? Mai conta? El credea ca nu.
-E stresant.
Spuse Axel, convins de ceea ce spune. Insa Mark incepu sa rada atat de tare incat isi lua mainile de pe volan tinadu-se de burta. Masina deja incepea sa o ia pe banda cealata si atunci tanarul brunet reveni cu mainile pe volan.
-Esti prea ipocrit .
Spuse tot razand. Nu il deranja prea mult acea latura a prietenului sau, chiar ii placea faptul ca se ascundea, ii oferea o aura misterioasa care in loc sa alunge oameni ii atragea.
-Poate .
Raspunse si Axel uitandu-se la cerul instelat.
-Eu cred ca intradevar te place, de ce nu ii dai o sansa?
Intreba Mark pana la urma.
-Nu vrei sa ma parasesti? Intreba mai in gluma( mai in serios).
-Neah, eu cred doar ca ii s-a pus pata pe mine. Nu stiu de unde stie atatea despre mine, asta ma exaspereaza. Si in plus e prea arogant pentru gustul meu. Si Taki inca e prezent in viata mea.
-Nu pentru mult timp. Spuse Mark zambind catre Axel.
-Nu i s-a dat niciun ordin sa plece de acolo.
-O va face in curand. continua Mark sa ii reaminteasca adevarul.
Taki Matsumo era agent sub acoperire in liceul in care ei invatau, se dadea drept profesor de geografie, venise in semestrul al doilea cand Axel era intr-a zecea, iar Mark a unsprea. La inceput fusese o joaca pentru Axel fiindca descoperise micul secret al asa zisului profesor " Yaten" , nu putea spune ca il " iubea" fiindca nu o facea, dar existenta acelui barbat ii era necesara intr-un fel sau altul. Mark insa nu il suferea, il citise pe Taki dinainte ca acesta sa inceapa relatia cu Axel, si nu era un tip potrivit pentru prietenul sau, stia prea bine, iar Axel intelesese si el.
-Stiu.
Confirma , insa in vocea sa nu era nici regret si nici altceva .Doar normalitate, ceva firesc, normal.
-Sti? Eu cred ca Yuzuki e potrivit sa fie cu tine.
-Si eu cred ca Hiroto e potrivit pentru tine . Ii replica Axel zambind rautacios.
-Hm! Multumesc. Spuse imbufnat Mark. Dar aici nu vorbim despre mine, sau ..., altcineva, ci despre tine. De ce nu il place? Nu arata rau deloc? Plus ca are niste ochi superbi.
-Hei, hei, ai grija.
Spuse Axel putin iritat.
-Ce-i mai? Nu spunei ca nu iti place? Continua Mark. Si cand te gandesti la ce corp are, serios, nu m-ar deranja sa o fac macar o data cu tipu ala.
-Si Hiroto ?
Intre Axel incercand sa ii taie " bucuria" .
-Ce dracu cauta el in discutia asta?
Rabufni Mark intr-un final. El nu ii aducea aminte de Devon, sau cine dracului stie, iar el ce facea, numai Hiroto scotea pe gura aia. Ar fi vrut sa ii bage un mar, sau poate o banana, sau chiar si altceva numai sa nu mai spuna asemenea idioteni , dar realiza ca asa ceva nu ar fi fost posibil, nu acum.
-Calm, calm. Hai nu te supara, ce vrei sa fac ca sa ma ierti? Vrei sa ti-o trag sau sa te las sa mi-o tragi? Incepu sa rada Axel datorita tonului copilaros cu care spuse verbul " a trage" si datorita ofertei pe care i-o propuse. Iar Mark incepu si el sa rada.
-Oh, frate . Nu ma tenta!
Au inceput amandoi sa rada ca doi descreierati, insa dupa cateva minute cand s-au oprit la un semafor isi reluau discutia.
-Deci, care e treaba cu Yuzuki?
-Ma enerveaza nespus de mult. Plus ca stie.
Spuse enervat peste masura .
-Stie..despre ah..aa...?
-Mdea.Raspuse.
-Cum dracului? Adica , cum?
Axel dadu din umeri si isi inchise ochi pentru moment . De unde era el sa stie ce relati ar fi avut Yuzuki. Oricum nici nu il interesa, sau da? Intre timp telefonul aflat pe bord a lui Mark incepu sa sune. Obseva ca nu era telefonul lui, si daca statea sa isi aminteasca bine, era unul dintre telefoanele tatalui sau , insa lasand detaliile acelea minore de o parte se uita la numarul ce nu era trecut in agenda, dar pe care si el cat si Mark il cunosteau.
-Cine-i? Intre brunetul uitandu-se inspre prietenul sau.
-Aa....
Daca iar fi spus lui Mark cine e asta ar fi insemna ca brunetul avea sa respinga apelul. Asa ca mai bine raspundea el.
-Da? Oh, Hiroto , nu ti-am cunoscut vocea . Spuse Axel "mirat" si totodata " fericit". De parca nu mai vorbise cu fratele vitreg a lui Mark de o vesnicie , si acea vesnicie insemna cu o zi in urma.
Mark in schimb cand ii auzi numele se albi la fata, iar ochii ii se marise. Axel il privea si ii analiza toate miscarile si reactiile. Dar dupa un minut Mark reveni la normal, nemai bagand in seama ca Axel discuta cu acea persoana.
-Aa..serios?
Intreba fals Axel . Desi stia ca e un actor foarte bun, ii cam displacea sa isi minta prietenul.
-Ti-l dau imediat. Ii intinse micul aparat lui Mark , iar ochi brunetului atinti telefonul , iar apoi pe Axel. Avea sa i-o plateasca. Lua aparatul si, ar fi vrut sa il arunce, dar a preferat sa il inchida.
-Oare de ce nu ma mira?Oricum cica Hiroto va veni in Tokio.
-Am vaga impresie ca ma tragi pe sfoara. Si s-ar putea sa ti-o trag eu in altceva.
Spuse deodata Mark. Ochi sai parca se inrosise, asemeni unui vampir cand vede sange, asa negrul irisilor era invadat de un stacojiu ciudat de "rece" asa ar fi putut defini Axel acea imagine din fata ochilor sai. Noroc ca nu credea in " transformari" si chesti de genu , fiindca daca ar fi crezut ar fi fost sigur ca Mark in acea secunda se transforma in...in ceva mai putin omenesc.
Mark sesiza ca era mintit nu fiindca Axel ar fi jucat prost rolul de "surprins" sau chesti de genu, stia ca e foarte bun la asta, doar ca nu se uitase la el cand vorbise cu Hiroto. Si stia prea bine ca nici lui Axel nu ii place sa il minta si de aceea ii evita privirea.
Kissu:*
Diferente de dorinte
Fiecare lucru are un inceput si un sfarsit, la fel cum si omenirea a avut un inceput va avea si un final .
A asteptat pana la sosirea prietenului sau, bineinteles ca presupunea ce se intampla, dar era deja prea plictisit ca sa mai se bucure de micile torturi pe care le primea si Axel din cand in cand, credea , ca poate, chiar le merita. Se invartea in jurul masini in asteptare, dar asa zisa asteptare parca se transforma in ore, cel putin acele doua minute ii se paruse doua ore. Desi era catalogat ca un individ cu nervi de otel, numai de otel nu ii avea el, si ca asa zisa calmitate era de partea lui , numai calm nu avea el in minte in acel moment. Visa la patul confortabil si cald cu perne moi si mari ce il asteapta si la orele ce avea sa le doarma, plus ca maine aveau scoala. Cuvantul : S-C-O-A-L-A era printre acele cuvinte care nu ar fi vrut sa le auda nici macar in cele mai groaznice cosmaruri, iar cuvantul ce urma dupa scoala, ( si nu, nu era vorba despre examente, lucrari, ascultari, etc, ci altceva cu mult mai rau) si anume : P-R-A-C-T-I-C-A. Ura scoala, dar ura si mai mult practica. Practica era ceva ce pur si simplu detesta, trebuia sa vina dupa-amiaza la scoala, sa stea in picioare, sa asculte de asa zisul " maestru" sau "profesor"( un tampit oricum) care le indica sa faca asa si asa si tot asa si pe partea cealalta si pe ailalta, si tot asa. Care il storcea efectiv de toti gagauni. Capitolul scoala, si tot ce detinea de ea, era clar ca ii repugna. Apoi pe lista de " neplaceri" mai era si ora de engleza, ce o facea cu o idioata mondiala, da, ura engleza, apoi dupa engleza urma geografia, si nu era vorba ca ura georgafia fiindca era predata de iubitul lui Axel, asta in niciun caz, ehh, poate partial de asta ura geografia , dar nu conta. Apoi, urma tot o lunga lista cu neplaceri. Oricum, cine poate spune ca scoala era ceva placut? Numai un dement,dar nici macar ala.
Ochi incepeau sa ii se inchida si simtea ca in curand, daca Axel nu va veni, se va culca in masina, dar prefera sa il sune, ce Dumnezeu ii lua atat de mult ?
Poate l-a inghitit W. C. sau poate invers?
Chicoti usor, lasand la invala un zambet dulce ce pur si simplu ar fi innebunit pe oricine, buzele ii se arcuiau intr-o forma atat de naturala, senzuala si eleganta, incat parea neomenesc.
Intre timp, in partea nordica a orasului Tokio, desi era miezul noptii agitatia era in toi, un tanar cam de vreo douazeci si ceva de ani isi fuma linistit o tigara , stand rezemat de pervazul geamului privind afara, spre cerul instelat si intunecat . Aducandu-si aminte de prostiile facute in tinerete, desi nu putea spune ca e batran, se simtea ca unul, inca nu stia ce cauta acolo, de ce venise, poate din gelozie? Da...sau poate. Era destul de greu incat sa recunoasca ca a venit din iubire. "Iubire" ce e aia? Ar vrea sa intrebe, insa constiinta ii spunea ca stie prea bine, asa ca se conforma sa mai traga inca o data din filtru tigari inhaland acel gust ce ii facea rau dar il si alina. Uneori era chiar foarte greu sa recunoastem adevarul, un adevar ce am vrea sa il renegam, dar nu puteam, si poate cu adevarat nu vrem. Intotdeauna a stiu ce a vrut.
L-am vrut pe el
Insa, constientiza ca nu va fi asa usor incat sa ii recastige increderea, dar nu venise numai pentru a il avea pe el, nu pentru a ii reda viata pe care o furase, ci poate, venise chiar sa il distruga, mai mult decat era, sa ii distruga si ultima particula de fericire si de putere, sa o sfarame, sa o elimine. Era genul acela de masochis si sadic, doar se asemanau prea bine unul cu celalat. Ii placea sa ofere durere, si o facea. Iar asta nu il transforma intr-un nenorocit ? Un ticalos fara suflet? Dar, oare, avea el suflet? Defapt nu, nu avea, il vandu-se, sau poate il daruise? Cui? Diavololului. Caci asa arata, ca un mesager trimis din infern, ce a venit numai sa distruga, sau sa salveze.
Dupa cateva secunde de tacere, vocea puternica si groasa a barbatului din fata lui, se auzi:
-Uite!
Arata catre mainile sale care se aflau acum in ale lui. Ar fi vrut sa le retraga, dar puterea cu care barbatul il tinea, era destul de mare, asa ca renunta repede.
-Esti patat de sange.Si nu te poti curata. Vezi-spuse ranjind dispretuitor. Nu incerci iar sa ma omori? Hai, fa-o!
Si ii duse mainile catre gatul sau.
-Atinge-ma! Continua vocea barbatului.
Zambetul malefic ce se aflau pe buzele lui il infiora. Era nebun. Avalansa de amintiri, de fapte, ce le facuse ii veneau in minte. Ii invenina mintea cu acele pacate facute pe care le constientiza mult prea bine, iar el, le intarea prezenta mai mult si mai mult.
-De ce nu ma omori? Nu iti doresti , vezi...
Era slab in prezenta sa, prea slab. Ochii i se umezise.
Niciodata!
Isi spuse in gand, si lacrimile disparura imediat dupa ce clipi de cateva ori. Si incepu sa rada.
-Asa mult iti doresti sa mori , sau mai bine spuse, sa te omor? As face-o. Fiind nu te sufar, prezenta ta imi provoaca scarba. Dar, sunt constient ca ti-as face un favor trimitandu-te naibi, asa ca , asa cum rezist eu in lumea asta infecta, rezista si tu.
Si il impinse indreptandu-se spre usa! Isi intoarse putin capul peste umar , adresandu-i-se:
-Daca mai incerci ceva, data viitoare, crede-ma, va fi o placere sa te expediez prietenului meu de pe lumea cealalta, ii va face mare placere, si mie de asemenea!
-Si eu te iubesc.
Raspunse Yuzuki cu un zambet infiorator pe chip. Ii transmise un sarut , iar Axel se stramba!
Pasi sai erau rapizi, si se lovi de cateva persoane pe care le injurase . Era destul de agitat. Daca ar fi renuntat pentru o secunda la ceea ce devenise, la ceea ce voia sa para, poate putea sa se elibereze de toate acele emoti ce puneau mana pe el. Disperare. Frustrare.Frica. Regret. Furie. Si multe altele. Viata intradevar era rea . Ajunse in sfarsit afara, simti cum vantul usor rece si infiorator alaturi de mirosul noptii si intunericul patrunzator se izbeau de el . Aproape fugi catre Mark ce era in interiorul decapotabilei rosi, intra inauntru neadresandu-i nimic, iar masina porni .
-Si?
Intreba Mark fara alta introducere . Axel se uita la el ciudat si poate, daca ar fi fost fumator, deja ar fi inceput sa fumeze.
-Nimic.
Raspunse sec. Ce era sa ii spuna? Ca Yuzuki stia ca el defapt era un criminal? Ca omorase ? Mai conta? El credea ca nu.
-E stresant.
Spuse Axel, convins de ceea ce spune. Insa Mark incepu sa rada atat de tare incat isi lua mainile de pe volan tinadu-se de burta. Masina deja incepea sa o ia pe banda cealata si atunci tanarul brunet reveni cu mainile pe volan.
-Esti prea ipocrit .
Spuse tot razand. Nu il deranja prea mult acea latura a prietenului sau, chiar ii placea faptul ca se ascundea, ii oferea o aura misterioasa care in loc sa alunge oameni ii atragea.
-Poate .
Raspunse si Axel uitandu-se la cerul instelat.
-Eu cred ca intradevar te place, de ce nu ii dai o sansa?
Intreba Mark pana la urma.
-Nu vrei sa ma parasesti? Intreba mai in gluma( mai in serios).
-Neah, eu cred doar ca ii s-a pus pata pe mine. Nu stiu de unde stie atatea despre mine, asta ma exaspereaza. Si in plus e prea arogant pentru gustul meu. Si Taki inca e prezent in viata mea.
-Nu pentru mult timp. Spuse Mark zambind catre Axel.
-Nu i s-a dat niciun ordin sa plece de acolo.
-O va face in curand. continua Mark sa ii reaminteasca adevarul.
Taki Matsumo era agent sub acoperire in liceul in care ei invatau, se dadea drept profesor de geografie, venise in semestrul al doilea cand Axel era intr-a zecea, iar Mark a unsprea. La inceput fusese o joaca pentru Axel fiindca descoperise micul secret al asa zisului profesor " Yaten" , nu putea spune ca il " iubea" fiindca nu o facea, dar existenta acelui barbat ii era necesara intr-un fel sau altul. Mark insa nu il suferea, il citise pe Taki dinainte ca acesta sa inceapa relatia cu Axel, si nu era un tip potrivit pentru prietenul sau, stia prea bine, iar Axel intelesese si el.
-Stiu.
Confirma , insa in vocea sa nu era nici regret si nici altceva .Doar normalitate, ceva firesc, normal.
-Sti? Eu cred ca Yuzuki e potrivit sa fie cu tine.
-Si eu cred ca Hiroto e potrivit pentru tine . Ii replica Axel zambind rautacios.
-Hm! Multumesc. Spuse imbufnat Mark. Dar aici nu vorbim despre mine, sau ..., altcineva, ci despre tine. De ce nu il place? Nu arata rau deloc? Plus ca are niste ochi superbi.
-Hei, hei, ai grija.
Spuse Axel putin iritat.
-Ce-i mai? Nu spunei ca nu iti place? Continua Mark. Si cand te gandesti la ce corp are, serios, nu m-ar deranja sa o fac macar o data cu tipu ala.
-Si Hiroto ?
Intre Axel incercand sa ii taie " bucuria" .
-Ce dracu cauta el in discutia asta?
Rabufni Mark intr-un final. El nu ii aducea aminte de Devon, sau cine dracului stie, iar el ce facea, numai Hiroto scotea pe gura aia. Ar fi vrut sa ii bage un mar, sau poate o banana, sau chiar si altceva numai sa nu mai spuna asemenea idioteni , dar realiza ca asa ceva nu ar fi fost posibil, nu acum.
-Calm, calm. Hai nu te supara, ce vrei sa fac ca sa ma ierti? Vrei sa ti-o trag sau sa te las sa mi-o tragi? Incepu sa rada Axel datorita tonului copilaros cu care spuse verbul " a trage" si datorita ofertei pe care i-o propuse. Iar Mark incepu si el sa rada.
-Oh, frate . Nu ma tenta!
Au inceput amandoi sa rada ca doi descreierati, insa dupa cateva minute cand s-au oprit la un semafor isi reluau discutia.
-Deci, care e treaba cu Yuzuki?
-Ma enerveaza nespus de mult. Plus ca stie.
Spuse enervat peste masura .
-Stie..despre ah..aa...?
-Mdea.Raspuse.
-Cum dracului? Adica , cum?
Axel dadu din umeri si isi inchise ochi pentru moment . De unde era el sa stie ce relati ar fi avut Yuzuki. Oricum nici nu il interesa, sau da? Intre timp telefonul aflat pe bord a lui Mark incepu sa sune. Obseva ca nu era telefonul lui, si daca statea sa isi aminteasca bine, era unul dintre telefoanele tatalui sau , insa lasand detaliile acelea minore de o parte se uita la numarul ce nu era trecut in agenda, dar pe care si el cat si Mark il cunosteau.
-Cine-i? Intre brunetul uitandu-se inspre prietenul sau.
-Aa....
Daca iar fi spus lui Mark cine e asta ar fi insemna ca brunetul avea sa respinga apelul. Asa ca mai bine raspundea el.
-Da? Oh, Hiroto , nu ti-am cunoscut vocea . Spuse Axel "mirat" si totodata " fericit". De parca nu mai vorbise cu fratele vitreg a lui Mark de o vesnicie , si acea vesnicie insemna cu o zi in urma.
Mark in schimb cand ii auzi numele se albi la fata, iar ochii ii se marise. Axel il privea si ii analiza toate miscarile si reactiile. Dar dupa un minut Mark reveni la normal, nemai bagand in seama ca Axel discuta cu acea persoana.
-Aa..serios?
Intreba fals Axel . Desi stia ca e un actor foarte bun, ii cam displacea sa isi minta prietenul.
-Ti-l dau imediat. Ii intinse micul aparat lui Mark , iar ochi brunetului atinti telefonul , iar apoi pe Axel. Avea sa i-o plateasca. Lua aparatul si, ar fi vrut sa il arunce, dar a preferat sa il inchida.
-Oare de ce nu ma mira?Oricum cica Hiroto va veni in Tokio.
-Am vaga impresie ca ma tragi pe sfoara. Si s-ar putea sa ti-o trag eu in altceva.
Spuse deodata Mark. Ochi sai parca se inrosise, asemeni unui vampir cand vede sange, asa negrul irisilor era invadat de un stacojiu ciudat de "rece" asa ar fi putut defini Axel acea imagine din fata ochilor sai. Noroc ca nu credea in " transformari" si chesti de genu , fiindca daca ar fi crezut ar fi fost sigur ca Mark in acea secunda se transforma in...in ceva mai putin omenesc.
Mark sesiza ca era mintit nu fiindca Axel ar fi jucat prost rolul de "surprins" sau chesti de genu, stia ca e foarte bun la asta, doar ca nu se uitase la el cand vorbise cu Hiroto. Si stia prea bine ca nici lui Axel nu ii place sa il minta si de aceea ii evita privirea.
![[Imagine: innocentlovesig.png]](http://img98.imageshack.us/img98/6447/innocentlovesig.png)
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria
![[Imagine: chibi_1900.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_1900.gif)