The Demon's Paradise [yaoi]

[Yaoi Queen]

Capitolul 15: Scumpa reintoarcere

Cele trei zile in care a trebuit sa il astept pe Daemon, au trecut atat de incet, incat la un moment dat, am crezut ca s-a oprit timpul in loc, iar el nu mai avea sa apara. Desi majoritatea timpului l-am petrecut defiland, si facand poze pentru diverse reviste, parca totusi nu e la fel ca inainte. Simt nevoia sa-l am pe Daemon aproape, iar asta ma macina pe dinauntru.
Acum ma indrept impreuna cu Mario si Ryan spre un local, pentru a da un interviu, ce avea sa apara la televizor si sunt oarecum tensionat. Cum el nu s-a intors inca din Venezuela, sunt si putin ingrijorat, ceea ce ma face mai nesigur pe propria persoana.
Intram intr-un club, "Nadine" si urcam apoi niste scari care ne duc in fata unei usi duble de fier. Pasim in acea incapere, observand toate acele aparate necesare filmarilor, pozelor si asa mai departe. Acolo ne intampina o domnisoara cam de varsta mea, care imi indica locul pe care ar trebui sa ma asez. Iau loc pe un scaun inalt, asteptand sa inceapa filmarea si sa-mi fie puse intrebarile pentru a scapa cat mai curand, iar Mario si Ryan au iesit din camera, nevrand sa-mi stea in cale.
Adevarul e ca vreau sa plec cat mai repede deoarece nu vreau sa ratez cumva vre-un telefon de la Daemon... n-am mai vorbit inca din prima zi in care a plecat. avand in vedere ca nu am voie sa-mi aduc mobilul la filmari, a trebuit sa-l las acasa din pacate, si acum stau ca pe jar, asteptand sa ma ridic si sa plec naibii acasa.
In scurt timp a inceput filmarea, iar eu trebuie sa fiu foarte atent la ceea ce raspund, ca nu cumva sa spun vre-o prostie. Majoritatea intrebarilor sunt despre modeling, ce anume imi place la aceasta meserie, mesajul meu pentru alti adolescenti care si-ar dori sa lucreze in acest domeniu si alte bla bla-uri neinteresante, din punctul meu de vedere.
Spre final urmeaza intrebari despre viata mea, si nu am habar ce ar trebui sa raspund cand ma va chestiona in legatura cu faptul daca am vreo iubita.
-Si ai pe cineva pe care iubesti? urmeaza din senin, interbarea care ma framanta si pe mine, lovindu-ma ca un traznet.
-Uhm, ingan eu, nestiind ce anume sa spun, insa imediat imi vine o idee buna, asadar continui calm: Este... o persoana foarte importanta pentru mine. Si cred ca sentimentul e reciproc.
Desi a cerut si alte detalii, am refuzat sa le ofer, insa cu zambetul pe buze, cum mi s-a spus sa fac inca de cand am inceput sa lucrez ca model.
In scurt timp, interviul ia sfarsit, iar eu sunt nevoit sa mai stau inca cinci minute, deoarece trebuie sa-mi fie facute poze pentru nu stiu ce revista, iar cand in sfarsit pot sa merg acasa, respir usurat, deoarece alta zi de munca s-a incheiat cu succes, cred.
Mario si Ryan ma asteapta afara, iar eu urmez drumul spre usa, iesind apoi toti trei din local si indreptandu-ne spre apartamentul meu.
-Si cum a fost? ma intreaba Ryan, afisand din nou acea expresie serioasa.
-A fost bine, dar daca nu iti schimbi starea asta de seriozitate, jur ca iti dau un pumn un gura! Macar asa o sa pari ranit, si nu serios, ii spun eu, incrucisandu-mi bratele si privindu-l incruntat, continuand sa merg cu pasi mari si repezi.
Nefiind atent la drum, Mario se impiedica, insa isi recapata echilibrul imediat, si doar acum il vad pe Ryan zambind. Ciudat tip... Cred ca are nevoie de o tragedie ca sa rada in hohote. Uitand asta, incepem toti trei sa conversam, iar drumul spre apartament parca s-a scurtat foarte mult, avandu-i pe ei langa mine.
Ajungand in sfarsit acasa, descui usa si pasesc pe hol, intrand apoi in living. Observ ca cineva sta pe canapea, privind filmarea care tocmai o incheiasem, si ma apropriu uimit.
-Daemon? intreb eu, observandu-l mai bine.
-M-am intors, spune el ridicandu-se pe suprafata moale si intreptandu-se spre mine, cu zambetul pe buze. Marko, Ryan... puteti pleca acasa. Ma descurc eu de aici, continua, apoi, inclestandu-si degetele mainilor intre ale mele si tragandu-ma mai aproape.
Un val de cladura simt ca imi strabate corpul, si parca tot sangele mi se aduna in obrajii, care cu siguranta au devenit mai rosii decat insusi sangele.
-Cum ai intrat? intreb eu, curios, insa nu primesc raspuns, ci doar acea privire seducatoare, care imi inspira un singur lucru, si anume: dorinta...
-Credeam ca innebunesc in astea trei zile nenorocite, rosteste el, apropiindu-se si mai mult de mine, lipindu-si fruntea de a mea, apoi sarutandu-mi apasat buzele, cat sa le simta savoarea. Stii ca va trebui sa recuperam zilele astea, nu-i asa? intreaba pe urma, zambindu-mi in modul acela atat de pervers, care, zic eu, il caracterizeaza cel mai bine.
-Atunci... ce-ar fi sa incepem de acum? spun, eu, asezandu-mi bratele in jurul gatului sau, si sarutandu-i scurt buzele.
-Hmmm... prima oara cand faci asta... si imi place la nebunie, rosteste in soapta, apropiat de urechea mea, indemnandu-ma sa merg cu spatele, fiind indrumat de el, spre camera. Imi indeparteaza tricoul, aruncandu-l pe jos, iar eu ii desfac nasturii camasii, care pe urma ii aluneca pe brate, cazand pe podeaua rece. De cum imi urc mainile pe umerii sai, simt un alt material infasurat pe bratul drept, asadar imi mut privirea spre acel loc, observand un bandaj alb.
-Ce ai patit?! intreb eu putin speriat, ferindu-mi mana, nevrand sa il ating, sau sa il ranesc din greseala.
-Cred ca nu le-a convenit pretul marfii si au incercat sa ma traga pe sfoara, spune el calm... chiar zambind. Stai linistit... nu e nimic grav, doar o zgarietura, continua pe urma, observandu-mi expresia ingrijorata, reluand apoi saruturile lacome si pasii ce se grabesc spre camera goala.
De cum ne asezam pe pat, pantalonii dispar din "poveste" deodata cu boxerii nostri, trupurile noastre ramanand sa se incalzeasca unul pe celalalt...
Ii simt greutatea trupului presand asupra mea, iar buzele lui trecand lent peste gatul meu, sarutand fiecare loc in parte, apoi coborand pana la pieptul meu. Prinde intre dinti mugurii mei intariti, trecandu-si apoi limba peste ei, si indemnandu-ma sa scap un geamat lung, pe care Daemon il percepe si zambeste multumit. Ii prind suvite din parul saten in pumni, tragandu-l lent inspre mine, vrand cu disperare sa-i simt buzele contopite cu ale mele, iar cand primesc ceea ce imi doresc, il gust cu blandete. Mana stranga ii coboara intre picioarele mele, masandu-mi acea zona sensibila, si facandu-ma sa scap gemete scurte, in timp ce mana dreapta imi mangaie obrazul, trecandu-si degetul mare pestre buza mea inferioara, ca apoi sa ma sarute lung si pasional, parca devorandu-ma in totalitate.
Imi indeparteaza picioarele, asezandu-se intre ele, iar privindu-ma in ochi, ma patrunde lent, si isi inchide ochii, scapand un geamat de placere.
-Mmm... Ce bine e cand simt ca te am, amore mio , imi sopteste el, inaintand si indemnandu-ma sa scap doua scancete. Ma cuprinde pe urma in brate, ridicandu-se cu mine si asezandu-se in capul oaselor, moment in care sunt penetrat in intregime. Imi las capul pe spate, simtindu-l atat de adanc inauntrul meu, iar trupul incepe sa-mi vibreze cu o si mai mare intensitate, deoarece ma aflu intr-o pozitie in care ar trebui sa actionez cumva, iar eu ma simt prea stajenit pentru a o face...
Imi asez mainile pe pieptul lui, aplecandu-ma inspre el, si unindu-mi sfios buzele tremurande cu ale sale, care le cuprind hotarate pe ale mele in acel joc al patimii... Nu stiu ce sa fac. Pulsul inimii s-a accelerat considerabil, iar mintea mea este de un alb total in acest moment.
-Nu trebuie sa te simti jenat. Sunt doar eu aici, imi sopteste el, trecandu-si degetele prin parul meu si sarutandu-mi usor gatul.
-Tocmai... pentru ca esti tu, ma simt asa, rostesc eu, cu tonalitate scazuta si strangandu-l puternic in brate.
Abia imi iau inima in dinti pentru a ma misca, iar cand o fac, scap un geamat lung, arcuindu-mi spatele, moment in care el imi saruta pieptul, trecandu-si apoi limba peste sfracurile mele si trasand cerculete umede in jurul lor. Ma simt din ce in ce mai bine, pe masura pe ma misc, iar sfiala de dinainte se transforma in curaj... perversiune si dorinta pentru mai mult. Ce am devenit? Sa tanjesc dupa afectiunea unui barbat... dupa mangaieri si sarutari, ba chiar eu sa-l invit pentru a ma face al lui. Parca nu mai mai recunosc...