24-12-2009, 01:29 AM
*Ahem* NEEEXT! Sper sa va tina de urat capitlu asta pt ceva timp, pentru ca e primul capitol din anul asta care e atat de lung (din punctul meu de vedere :))) Si... multumitii lui Yaku-chin :)) ea e responsabila pt k mi-a stat p cap ca sa scriu, altfel nu venea capitolul asta asa de repede, nici cu rugaciuni :))
So... Enjoy XD
Capitolul 14.Partea 1: Convorbire... picanta.
Ajuns acasa, urc scarile pana in camera mea, unde intr-un troller imi arunc cateva haine, apoi imi schimb grabit imbracamintea uda, neavand timp si de alte prostii, pentru ca avionul spre Venezuela pleca peste un sfert de ora, iar eu trebuie sa fiu in el.
-Drace! Nu mai am timp nici macar de un dus! Spun eu, incruntat, iesind pe usa vilei, si intrand in BMW-ul negru, care are sa ma duca spre aeroport. Nu a mai fost nevoie sa-i spun soferului locatia, pentru ca imi stie programul, asa ca porneste automobilul, parasind curtea imensa din fata casei.
In scurt timp, ajungem la locul propus, iar eu cobor grabit din masina, indreptandu-ma spre poarta care ma duce la avion. Desigur, inspectia de rigoare, verificarile si asa mai departe m-au mai oprit din drum, insa am ajuns la timp inainte ca avionul sa decoleze. Ma asez pe unul din scaune, care se afla exact langa ceilalti tipi care ma vor acompania pana in Venezuela, ca sa-mi rezolv afacerile. Sunt patru barbati, fiecare imbracat la costum, asa cum trebuie sa fie bodyguarzii, inalti si bine facuti. Doi se afla pe scaunele din spatele meu, iar ceilalti pe cele dinaintea mea. Trag o gura de aer, si ma relaxez pe suprafata moale, privind pe geam, cum incetul cu incetul ne desprindem de pamant.
Gandul imi zboara brusc la Mark. Nu inteleg ce naiba mi-a facut baiatul asta, dar nu m-am mai gandit la nimeni asa cum o fac acum. Era perfect daca ar fi fost aici cu mine, dar nu vreau sa risc si sa i se intample ceva. Afacerile mele nu sunt tocmai "curate", ceea ce inseamna ca pot exista focuri de arma in orice moment. Doar e vorba de bani... o avere intreaga! Desigur ca lucrurile s-ar putea incinge, asadar nu am de gand sa-l pun in pericol. Tot ce vreau e ca el sa fie in regula cat timp eu sunt plecat...
Ma ridic de pe suprafata moale a patului, indreptandu-ma spre bucatarie. Daemon a plecat si mi-a adus doi tipi, si nu stiu care e treaba cu ei. La naiba! Dar stiu ca mi-a lasat si o durere ingrozitoare de corp... Mai ales in partea de jos. Am impresia ca imediat am sa ma despic in zece. Incerc sa uit de toata durerea asta (desi e chiar ingrozitor de greu) si imi indrept atentia spre alte lucruri.
-Hei, baieti! Va e foame? ii intreb eu pe cei doi, ce stau asezati pe canapeaua din camera de zi. Cred totusi ca ar terbui sa ma aflu in termeni buni cu ei, daca vor fii bodyguarzii mei, asa ca ma indrept spre locul, unde ei stau asezati. "Par inofensivi" cuget eu, pe masura ce ma apropii.
-Mark e numele meu. Nu vreau sa va aud ca-mi vorbiti cu "domnule" sau "sefu' " sau alte chestii dinastea, in regula? Imi pare bine, spun eu, zambind si intinzandu-mi mana spre cei doi. Se prezinta si ei de indata ridicandu-se pe rand de pe canapea si strangandu-mi mana.
-Sefu' ne-a dat ordin sa avem grija de dumnea... adica de tine, dar nu cred ca i-ar place daca vede ca nu iti vorbim asa cum un angajat terbuie sa-i vorbeasca sefului, imi spune Mario, primul care s-a prezentat.
-Ei bine, "sefu' " trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca urasc sa mi se adreseze cineva asa cum trebuia voi sa o faceti. Sa fim seriosi! spun eu, dandu-mi ochii peste cap si punandu-mi mainile in san. Credeti ca veti avea nevoie de alea? intreb eu, aratand cu abele maini spre pistoalele ce le au prinse la pantaloni.
-Pentru orice eventualitate, raspunde Ryan, cu o seriozitate iesita din comun. Desigur, sper ca nu va fi tot timpul asa serios. Daca da, s-ar putea sa-i dau doi pumni in gura, pentru ca nu suport sa vad o persoana care sta ca la o inmormantare. Dau drumul la televizor pentru a-i lasa sa priveasca la ce vor cat timp eu fac ceva de mancare.
-Mark! Sefu' a spus sa nu-ti stam in cale. Avem bani, ca sa ne cumparam mancare, pentru ca el nu vrea sa te punem la treaba, zice Mario, venind din camera de zi.
-Ha! Auzi la el! Dupa ce ca pleaca, si va lasa pe voi pe post de bodyguarzi, nu va da voie nici macar sa mancati cu mine?! Cine dracu' se crede? Deja ma enerveaza cretinu' asta. O sa mancati cu mine, fara discutii ! Oricum... imi place sa gatesc, spun eu, intorcandu-ma la oalele mele (la propriu).
"Ahhh, Daemon! Am sa te distrug cand te intorci! Asa o durere de corp... ma bucur ca macar ma pot misca" gandesc eu, oftand si razemandu-ma de bufetul de lemn acoperit de un material colorat de plastic.
Zborul meu spre Venezuela in sfarsit s-a incheiat, dupa cateva ore bune de plictiseala. Cobor impreuna cu "gorilele" din avion, iar eu, impreuna cu doi din ei ne urcam intr-un taxiu, in timp ce ceilalti doi asteapta un altul sa vina. Vom fi cazati oricum in acelasi hotel. Ajunsi la " Joya Del Mar", hotelul in care ne vom petrece doua nopti, coboram din taxiu, iar eu ii platesc celui care ne-a condus pana aici, intrand apoi in cladire, urmat ce ceilalti doi barbati. Domnisoara de la receptie m-a recunoscut, deoarece nu e prima daca cand vin aici, asa ca, fara alte formalitati, ne-a inmanat fiecaruia dintre noi cate o cheie pentru apartamentele pe care le vom ocupa. Intram in lift, si in scurt timp ajungem la etajul noua. Destul de sus incat sa vad fumusetile acestei tari...
Descui usa si intru in apartament, aruncandu-mi troller-ul cine stie pe unde si trantindu-ma pe patul aranjat, acoperit cu o patura ce are inscriptonat numele hotelului deasupra unei imagini cu un diamant intr-o scoica deschisa. In fata patului e o masuta din lemn de culoare visine, pe care troneaza un televizor mare, cu telecomanda langa el. In dreapta patului e o fereastra mare, deschisa usor, acoperita de o perdea albastra cu modele albe, ce seamana cu niste valuri. Imi dau jos sacoul costumului, deschid nasturii camasii, apoi scap de pantaloni, ramanand in boxeri. Ma ridic de pe pat, indreptandu-ma spre baie, pentru a ma revigora cu un dus cald.
Dupa zece minute ies de sub dus, si imi sterg pielea uda cu unul din prosoapele ce erau puse langa cada, pe suport, apoi il leg de mijlocul taliei. Alt prosop il pun dupa umeri, pentru a-mi sterge parul cu el, pe urma ies din baie, luandu-mi telefonul din buzunarul pantalonilor pe care i-am lasat inainte pe pat. Formez numarul lui Mark si astept sa-mi raspunda, ceea ce nu dureaza mult, pentru ca, de cum a sunat prima oara, a si raspuns.
-Ce face ingerul meu? intreb eu, asezandu-ma pe pat.
-"Tocmai acum cinci minute am venit din mall. Baietii tai sunt foarte de treaba ca ma ajuta cu toate cele. Mi-am cumparat o groaza de lucr..."
-Mark! il intrerup eu. Chiar nu am chef sa vorbim despre ei. Ce-ar fi sa intrii in camera ta? continui apoi, luand o pozitie mai confortabila pe pat, razemat cu spatele de tablie.
-"Da... Acum am intrat in camera. Cand ai ajuns? Nici macar nu mi-ai spus unde mergi inainte sa pleci..."
-Sunt in Venezuela, Caracas. E foarte frumos aici... Ar trebui sa mergem amandoi intr-un loc asemanator, sau poate mai romantic, spun eu, chicotind scurt. Spune-mi sincer... Te-ai gandit la mine? Intreb apoi, asteptandu-i in tacere raspunsul.
-"Ah... Pai, eu... da... Adica trupul m-a durut toata ziua, si inca am senzatia ca..."
-De ce te-ai oprit? Inca ai senzatia ca te ating, am dreptate? intreb eu, zambind multumit.
-"Umm... Da. Huh... e ciudat", zice el aproape soptind.
-Mark. Inchide ochii, ii spun, auzindu-l apoi afirmand. Ti amo, mio angelo, continui eu, tinandu-mi telefonul aproape de buze, si activandu-i difuzorul.
-"Am... impresia ca esti langa mine..."
-Exact asta e si ideea. Tine-i inchisi. Spunand astea, ma opresc din vorbit pentru un scurt timp, continuand apoi cu voce serioasa. Vreau sa fac dragoste cu tine.
-"Eh?... Pai esti la o distanta cam mare pentru asta, nu crezi?" intreaba el, probabil rosindu-se deja in obraji, dupa cum il cunosc. Imi imaginez cat e de dulce...
-Sa zicem ca fizic, sunt departe. Chiar tu ai spus sa ma simti aproape, cand inchizi ochii si imi asculti vocea.
-"Ce vrei sa..."
-Ce-ar fi sa iti imaginezi ca sunt acolo, langa tine, si ca iti sarut buzele, strecurandu-mi mana pe sub tricoul tau, atingandu-ti pielea calda cu mainile mele reci...
Sunt aproape sigur ca se aseza pe pat, deoarece aud scartaitul acela a lemnului, care e cauzat datorita greutatii care se lasa asupra lui. Ii aud respiratia lui Mark, insa nu imi vorbeste.
- Inima iti bate mai repede acum, si esti incordat, am dreptate? intreb eu, zambind in sinea mea.
-"Da..." raspunde el, aproape soptit. Simt un oarecare termurat in vocea lui, ceea ce ma multumeste, si de asemenea stiu ca e jenat de ceea ce spun... Dar asta e partea frumoasa. Nu pot sa-mi reprim dorinta de a afisa un zambet pervers in timp ce ma gandesc la cum arata el acum, stand pe pat, probabil putin ghemuit, cu ochii inchisi, inghitind din cand in cand in sec, si aproape tremurand. Ahh, Doamne! Ce ganduri imi dai...
-Ti amo, rostesc eu soptit, chiar daca stiu ca nu trebuie sa ma astept la un raspuns din partea lui. Mark... Daca trupul tau isi aminteste atigerile mele, ce simti acum? intreb in continuare, inchizandu-mi ochii.
-"Urca... spre pieptul meu... mainile tale. Daemon, e ciudat..."
-Este? Imagineaza-ti cum una din mainile mele coboara lent intre picioarele tale si maseaza zona aceea sensibila. Te excita?
Desigur, nu-mi pot lua inca zambetul asta stupid de pervers de pe fata, avand in minte imaginea lui, care sincer sa fiu, ma inebuneste...
Stau chemuit pe patul meu, tinandu-mi telefonul lipit de ureche, ascultandu-l pe Daemon cum imi vorbeste pe tonul acela care imi da niste fiori absolut incredibili, si... simt ca mor de rusine, auzindu-i intrebarile. Fara sa-mi dau seama, mana mea imi coboara intre picioare si scap un scancet, pe care Daemon il aude...
-"Sa inteleg ca raspunsul tau e un "da". Vreau sa te aud... gemand" spune el, indemnandu-ma sa ma jenez si mai tare.
-Esti un pervers, stiai? N-am sa fac asa ceva...
-"Serios? Atunci ai de gand sa lasi povara aceea din pantaloni asa cum este? Pun pariu ca te incalzesti doar la amintirea atingerii mele."
Blesteme! De ce ma simt de parca iau foc? E doar vina lui ca sunt acum asa. Ce naiba fac?! Obrajii mi-au luat foc, am in minte numai imagini cu eil, si pe desupra, nu numai vocea, ci si trupul imi tremura imaginandu-mi tot ceea ce el imi spune. Imi aud bataile inimii care a ajuns sa-si mareasca ritmul aproape la fel de mult ca seara trecuta, iar tinandu-mi ochii asa, inchisi, am impresia ca el imi sopteste la ureche... si e langa mine. Etat de ciudat, dar in acelasi timp foarte placut...
So... Enjoy XD
Capitolul 14.Partea 1: Convorbire... picanta.
Ajuns acasa, urc scarile pana in camera mea, unde intr-un troller imi arunc cateva haine, apoi imi schimb grabit imbracamintea uda, neavand timp si de alte prostii, pentru ca avionul spre Venezuela pleca peste un sfert de ora, iar eu trebuie sa fiu in el.
-Drace! Nu mai am timp nici macar de un dus! Spun eu, incruntat, iesind pe usa vilei, si intrand in BMW-ul negru, care are sa ma duca spre aeroport. Nu a mai fost nevoie sa-i spun soferului locatia, pentru ca imi stie programul, asa ca porneste automobilul, parasind curtea imensa din fata casei.
In scurt timp, ajungem la locul propus, iar eu cobor grabit din masina, indreptandu-ma spre poarta care ma duce la avion. Desigur, inspectia de rigoare, verificarile si asa mai departe m-au mai oprit din drum, insa am ajuns la timp inainte ca avionul sa decoleze. Ma asez pe unul din scaune, care se afla exact langa ceilalti tipi care ma vor acompania pana in Venezuela, ca sa-mi rezolv afacerile. Sunt patru barbati, fiecare imbracat la costum, asa cum trebuie sa fie bodyguarzii, inalti si bine facuti. Doi se afla pe scaunele din spatele meu, iar ceilalti pe cele dinaintea mea. Trag o gura de aer, si ma relaxez pe suprafata moale, privind pe geam, cum incetul cu incetul ne desprindem de pamant.
Gandul imi zboara brusc la Mark. Nu inteleg ce naiba mi-a facut baiatul asta, dar nu m-am mai gandit la nimeni asa cum o fac acum. Era perfect daca ar fi fost aici cu mine, dar nu vreau sa risc si sa i se intample ceva. Afacerile mele nu sunt tocmai "curate", ceea ce inseamna ca pot exista focuri de arma in orice moment. Doar e vorba de bani... o avere intreaga! Desigur ca lucrurile s-ar putea incinge, asadar nu am de gand sa-l pun in pericol. Tot ce vreau e ca el sa fie in regula cat timp eu sunt plecat...
Ma ridic de pe suprafata moale a patului, indreptandu-ma spre bucatarie. Daemon a plecat si mi-a adus doi tipi, si nu stiu care e treaba cu ei. La naiba! Dar stiu ca mi-a lasat si o durere ingrozitoare de corp... Mai ales in partea de jos. Am impresia ca imediat am sa ma despic in zece. Incerc sa uit de toata durerea asta (desi e chiar ingrozitor de greu) si imi indrept atentia spre alte lucruri.
-Hei, baieti! Va e foame? ii intreb eu pe cei doi, ce stau asezati pe canapeaua din camera de zi. Cred totusi ca ar terbui sa ma aflu in termeni buni cu ei, daca vor fii bodyguarzii mei, asa ca ma indrept spre locul, unde ei stau asezati. "Par inofensivi" cuget eu, pe masura ce ma apropii.
-Mark e numele meu. Nu vreau sa va aud ca-mi vorbiti cu "domnule" sau "sefu' " sau alte chestii dinastea, in regula? Imi pare bine, spun eu, zambind si intinzandu-mi mana spre cei doi. Se prezinta si ei de indata ridicandu-se pe rand de pe canapea si strangandu-mi mana.
-Sefu' ne-a dat ordin sa avem grija de dumnea... adica de tine, dar nu cred ca i-ar place daca vede ca nu iti vorbim asa cum un angajat terbuie sa-i vorbeasca sefului, imi spune Mario, primul care s-a prezentat.
-Ei bine, "sefu' " trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca urasc sa mi se adreseze cineva asa cum trebuia voi sa o faceti. Sa fim seriosi! spun eu, dandu-mi ochii peste cap si punandu-mi mainile in san. Credeti ca veti avea nevoie de alea? intreb eu, aratand cu abele maini spre pistoalele ce le au prinse la pantaloni.
-Pentru orice eventualitate, raspunde Ryan, cu o seriozitate iesita din comun. Desigur, sper ca nu va fi tot timpul asa serios. Daca da, s-ar putea sa-i dau doi pumni in gura, pentru ca nu suport sa vad o persoana care sta ca la o inmormantare. Dau drumul la televizor pentru a-i lasa sa priveasca la ce vor cat timp eu fac ceva de mancare.
-Mark! Sefu' a spus sa nu-ti stam in cale. Avem bani, ca sa ne cumparam mancare, pentru ca el nu vrea sa te punem la treaba, zice Mario, venind din camera de zi.
-Ha! Auzi la el! Dupa ce ca pleaca, si va lasa pe voi pe post de bodyguarzi, nu va da voie nici macar sa mancati cu mine?! Cine dracu' se crede? Deja ma enerveaza cretinu' asta. O sa mancati cu mine, fara discutii ! Oricum... imi place sa gatesc, spun eu, intorcandu-ma la oalele mele (la propriu).
"Ahhh, Daemon! Am sa te distrug cand te intorci! Asa o durere de corp... ma bucur ca macar ma pot misca" gandesc eu, oftand si razemandu-ma de bufetul de lemn acoperit de un material colorat de plastic.
Zborul meu spre Venezuela in sfarsit s-a incheiat, dupa cateva ore bune de plictiseala. Cobor impreuna cu "gorilele" din avion, iar eu, impreuna cu doi din ei ne urcam intr-un taxiu, in timp ce ceilalti doi asteapta un altul sa vina. Vom fi cazati oricum in acelasi hotel. Ajunsi la " Joya Del Mar", hotelul in care ne vom petrece doua nopti, coboram din taxiu, iar eu ii platesc celui care ne-a condus pana aici, intrand apoi in cladire, urmat ce ceilalti doi barbati. Domnisoara de la receptie m-a recunoscut, deoarece nu e prima daca cand vin aici, asa ca, fara alte formalitati, ne-a inmanat fiecaruia dintre noi cate o cheie pentru apartamentele pe care le vom ocupa. Intram in lift, si in scurt timp ajungem la etajul noua. Destul de sus incat sa vad fumusetile acestei tari...
Descui usa si intru in apartament, aruncandu-mi troller-ul cine stie pe unde si trantindu-ma pe patul aranjat, acoperit cu o patura ce are inscriptonat numele hotelului deasupra unei imagini cu un diamant intr-o scoica deschisa. In fata patului e o masuta din lemn de culoare visine, pe care troneaza un televizor mare, cu telecomanda langa el. In dreapta patului e o fereastra mare, deschisa usor, acoperita de o perdea albastra cu modele albe, ce seamana cu niste valuri. Imi dau jos sacoul costumului, deschid nasturii camasii, apoi scap de pantaloni, ramanand in boxeri. Ma ridic de pe pat, indreptandu-ma spre baie, pentru a ma revigora cu un dus cald.
Dupa zece minute ies de sub dus, si imi sterg pielea uda cu unul din prosoapele ce erau puse langa cada, pe suport, apoi il leg de mijlocul taliei. Alt prosop il pun dupa umeri, pentru a-mi sterge parul cu el, pe urma ies din baie, luandu-mi telefonul din buzunarul pantalonilor pe care i-am lasat inainte pe pat. Formez numarul lui Mark si astept sa-mi raspunda, ceea ce nu dureaza mult, pentru ca, de cum a sunat prima oara, a si raspuns.
-Ce face ingerul meu? intreb eu, asezandu-ma pe pat.
-"Tocmai acum cinci minute am venit din mall. Baietii tai sunt foarte de treaba ca ma ajuta cu toate cele. Mi-am cumparat o groaza de lucr..."
-Mark! il intrerup eu. Chiar nu am chef sa vorbim despre ei. Ce-ar fi sa intrii in camera ta? continui apoi, luand o pozitie mai confortabila pe pat, razemat cu spatele de tablie.
-"Da... Acum am intrat in camera. Cand ai ajuns? Nici macar nu mi-ai spus unde mergi inainte sa pleci..."
-Sunt in Venezuela, Caracas. E foarte frumos aici... Ar trebui sa mergem amandoi intr-un loc asemanator, sau poate mai romantic, spun eu, chicotind scurt. Spune-mi sincer... Te-ai gandit la mine? Intreb apoi, asteptandu-i in tacere raspunsul.
-"Ah... Pai, eu... da... Adica trupul m-a durut toata ziua, si inca am senzatia ca..."
-De ce te-ai oprit? Inca ai senzatia ca te ating, am dreptate? intreb eu, zambind multumit.
-"Umm... Da. Huh... e ciudat", zice el aproape soptind.
-Mark. Inchide ochii, ii spun, auzindu-l apoi afirmand. Ti amo, mio angelo, continui eu, tinandu-mi telefonul aproape de buze, si activandu-i difuzorul.
-"Am... impresia ca esti langa mine..."
-Exact asta e si ideea. Tine-i inchisi. Spunand astea, ma opresc din vorbit pentru un scurt timp, continuand apoi cu voce serioasa. Vreau sa fac dragoste cu tine.
-"Eh?... Pai esti la o distanta cam mare pentru asta, nu crezi?" intreaba el, probabil rosindu-se deja in obraji, dupa cum il cunosc. Imi imaginez cat e de dulce...
-Sa zicem ca fizic, sunt departe. Chiar tu ai spus sa ma simti aproape, cand inchizi ochii si imi asculti vocea.
-"Ce vrei sa..."
-Ce-ar fi sa iti imaginezi ca sunt acolo, langa tine, si ca iti sarut buzele, strecurandu-mi mana pe sub tricoul tau, atingandu-ti pielea calda cu mainile mele reci...
Sunt aproape sigur ca se aseza pe pat, deoarece aud scartaitul acela a lemnului, care e cauzat datorita greutatii care se lasa asupra lui. Ii aud respiratia lui Mark, insa nu imi vorbeste.
- Inima iti bate mai repede acum, si esti incordat, am dreptate? intreb eu, zambind in sinea mea.
-"Da..." raspunde el, aproape soptit. Simt un oarecare termurat in vocea lui, ceea ce ma multumeste, si de asemenea stiu ca e jenat de ceea ce spun... Dar asta e partea frumoasa. Nu pot sa-mi reprim dorinta de a afisa un zambet pervers in timp ce ma gandesc la cum arata el acum, stand pe pat, probabil putin ghemuit, cu ochii inchisi, inghitind din cand in cand in sec, si aproape tremurand. Ahh, Doamne! Ce ganduri imi dai...
-Ti amo, rostesc eu soptit, chiar daca stiu ca nu trebuie sa ma astept la un raspuns din partea lui. Mark... Daca trupul tau isi aminteste atigerile mele, ce simti acum? intreb in continuare, inchizandu-mi ochii.
-"Urca... spre pieptul meu... mainile tale. Daemon, e ciudat..."
-Este? Imagineaza-ti cum una din mainile mele coboara lent intre picioarele tale si maseaza zona aceea sensibila. Te excita?
Desigur, nu-mi pot lua inca zambetul asta stupid de pervers de pe fata, avand in minte imaginea lui, care sincer sa fiu, ma inebuneste...
Stau chemuit pe patul meu, tinandu-mi telefonul lipit de ureche, ascultandu-l pe Daemon cum imi vorbeste pe tonul acela care imi da niste fiori absolut incredibili, si... simt ca mor de rusine, auzindu-i intrebarile. Fara sa-mi dau seama, mana mea imi coboara intre picioare si scap un scancet, pe care Daemon il aude...
-"Sa inteleg ca raspunsul tau e un "da". Vreau sa te aud... gemand" spune el, indemnandu-ma sa ma jenez si mai tare.
-Esti un pervers, stiai? N-am sa fac asa ceva...
-"Serios? Atunci ai de gand sa lasi povara aceea din pantaloni asa cum este? Pun pariu ca te incalzesti doar la amintirea atingerii mele."
Blesteme! De ce ma simt de parca iau foc? E doar vina lui ca sunt acum asa. Ce naiba fac?! Obrajii mi-au luat foc, am in minte numai imagini cu eil, si pe desupra, nu numai vocea, ci si trupul imi tremura imaginandu-mi tot ceea ce el imi spune. Imi aud bataile inimii care a ajuns sa-si mareasca ritmul aproape la fel de mult ca seara trecuta, iar tinandu-mi ochii asa, inchisi, am impresia ca el imi sopteste la ureche... si e langa mine. Etat de ciudat, dar in acelasi timp foarte placut...
To be continued...
(mhm... Who knows when :-" )
Cyaaaaaaa =^.^=
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]