02-12-2009, 05:51 PM
Am 3 lucruri de spus:
1. GOMENE Myuu xD stiu ca ti-am spus ca o sa scriu toata scena :o3 dar imi ia cam mult pentru asta xD
2.Da, stiu ca e cam mult dialog!
3.Scuzati greselile de ortografie(poate si de exprimare) in caz ca nu le-am observat T_T
Capitolul 12: A crede, sau a nu crede? Aceasta este intrebarea...
Fug prin ploaia ce-mi uda hainele, ajungandu-mi pana la piele, crescand raceala corpului meu si facandu-ma sa ma imbratisez si sa tremur. Nu am realizat pana acum ca Daemon m-a urmarit in tot timpul asta, insa ma ajunge din urma si ma opreste inainte sa intru in scara blocului.
-Mark, doar asculta-ma! chiar nu e ceea ce crezi! imi spune el, prinzandu-mi mana .
-Nu ma atinge! Strig eu, smucindu-ma din stransoarea lui. Sa nu dea dracu' sa mai vii dupa mine! Pleaca naibii acasa!
Am inceput sa fug urcand in graba scarile blocului pana la etajul doi, si ajungand in fata apartamentului meu, imi scot cheile din buzunar, apoi descui usa in graba, tratind-o in urma mea, imediat ce pasesc inauntru.
Lacrimile continua sa mi se prelinga pe obraji , si pot inceta sa ma gandesc la ce prostie am facut! Eu... care credeam ca pot avea incredere in cineva. Cat de mult m-am inselat... Privesc pe geam, zarind afara in ploaie silueta unui barbat... E Daemon! Dar cu siguranta va pleca atunci cand isi va da seama ca nu ma intereseaza minciunile lui.
Imi trec mainile prin parul ud, prinzandu-l in pumni, amintindu-mi din nou idiotenia pe care am comis-o. Ma dezbrac de haine si intru imediat la un dus cald, pentru a-mi ridica putin temperatura corpului aproape inghetat.
"Nenorocitul asta mi-a atins corpul, si chiar... chiar mi-a placut sentimentul mainilor lui reci pe pielea mea incalzita", gandesc eu, moment dupa care imi spun ca ar trebui sa incetez sa ma gandesc la el si ca totul a fost o prostie...
Dupa aproximativ o jumatate de ora, ies de sub dusul cald, avand un prosop infasurat jurul taliei. Privesc din nou pe geam, si spre uimirea mea, Daemon e inca acolo, stand nemiscat, cu privirea spre geamul meu si cu mainile in buzunar. Ploaia cade necontenita, udandu-i hainele care deja i s-au mulat pe trup, lasand apa rece sa-i ajunga pana la piele.
- E atat de idiot? S-ar putea imbolnavi ingrozitor! Desi... nu vad de ce mi-a pasa...
Imi iau privirea si gandul de la el, apoi imi imbrac hainele de casa, imi usc parul si imi verific telefonul mobil, ramanand uimit vazand ca nu am fost apelat de nimeni.
Atentia imi e distrasa de picaturile de ploaie ce inca lovesc pervazul geamului meu, si arunc din nou o privire in strada, vazand ca Daemon inca nu a plecat desi e ud leoarca. Strang din pumni si iau o umbrela de langa cuier, iesind in fuga afara, indreptandu-ma spre el.
-Ce naiba faci Daemon?! Vrei sa mori?strig eu, ridicand umbrela deasupra sa, pentru a-l feri de ploaie.
-O sa ma asculti? ma intreaba el, incercand sa nu mai tremure din cauza frigului.
-Nu... stiu. Hai sa intram, mai bine.
Urcam amandoi in apartamentul meu si ii arunc un prosop in brate, anuntandu-l apoi ca ii voi aduce niste haine pentru a se schimba.
-Asteapta Mark! lasa-ma sa-ti explic!
-De ce? Sa-mi explici ca ti-ai batut joc de mine? Asta am inteles si eu! spun eu, ferindu-mi privirea de a lui si incercand sa imi tin lacrimile in frau, continuand apoi. Nici nu stiu... nu pot sa inteleg de ce am fost atat de prost, am avut incredere in tine si te-am lasat sa... sa ma atingi! Inca nu pot sa cred, spun eu, nereusind sa il privesc in ochi indepartandu-ma tot mai mult de el.
-Da, te-am atins, chiar mai mult, te-am facut al meu, si nu am de gand sa las o prostie pe care eu am facut-o sa duca totul pe marginea prapastiei. Nu te-ai inselat in privinta mea, ci e doar un lucru pe care eu nu ti l-am spus, si de aceea s-a ajuns aici.
Incepe sa-mi povesteasca ce s-a intamplat, si il ascult tinandu-mi privirea in pamant, dar nu stiu daca ar trebui sa il cred, desi chiar vreau sa o fac, sincer sa fiu.
-Ar... ar trebui sa te schimbi de haine! replic eu, vrand sa plec in camera cealalta, insa el imi prinde mana, tragandu-ma in bratele sale, lasandu-ma sa-i simt trupul in intregime rece.
-Mark... iti jur, si Dumnezeu imi e martor, ca te iubesc si ca nu te-am mintit cu nimic din ceea ce ti-am spus, marturiseste el, apropiindu-se de urechea mea.
Incerc sa scap din bratele sale, sau "a incerca" e prea mult spus, pentru ca doar ii spun sa imi dea drumul, si nimic altceva. Hainele mele s-au udat, iar trupul incepe sa-mi tremure, insa nu stiu daca e din cauza frigului sau a lui Daemon. Simt cum in piept mi se zbate inima cu putere stiindu-l pe el aproape, iar pielea imi e rece, tot datorita lui... si a ploii, ce e drept.
-Mai tii minte ce mi-ai spus cand ai fost al meu? ca vrei sa treci peste Alex si ca vrei sa fiu eu cel care te va ajuta. Nu-mi doresc sub nicio forma sa iti schimbi ideea asta!
Soptindu-mi aceste cuvinte, isi uneste buzele cu ale mele, iar eu nu-i pot rezista, asa ca ii raspund la sarut. Mainile lui se strecoara sub tricoul meu, urcandu-mi pe spate, insa de cum imi atinge pielea scap un geamat, rupand sarutul dulce-amar.
-Re... rece! Ah...
Fiorii ce-mi strabat trupul ma indeamna sa ma lipesc de Daemon si sa-i prind camasa uda in pumni. Nu inteleg de ce, insa ma simt putin ametit... Cum reuseste sa ma aduca in starea asta?... Ma musca usor de lobul urechii, apoi imi spune soptit sa ca iubeste, in timp ce eu am impresia ca picioarele mele imi vor ceda in curand.
-Stai... Daemon! Nu vreau... spun eu, vazand ca ne indreptam spre camera.
-Nu vrei? Atunci cum se face sa tremuri de dorinta? intreaba el, trecandu-si mana prin parul meu sarutandu-mi usor gatul in acelasi timp.
Eu ii explic prompt insa putin balbait ca e din cauza frigului si devin vizibil agitat, fara sa mai spun ca simt cum obrajii deja imi iau foc. Ma indeamna sa scap un scancet odata ce ma musca de pielea sensibila, apoi isi coboara mainile in spatele pantalonilor mei.
-Te vei incalzi imediat, iar eu o sa iti demonstrez ca frigul nu e singurul care te face sa tremuri, spune el, punand din nou stapanire pe buzele mele, lasandu-se peste mine in timp ce cu mana derapta ma tine de spate, iar cealalta e sprijinita de pat.
Ma aseaza pe suprafata moale, continuand sa ma sarute, iar eu ii prind parul ud intre degetele mele, continuand jocul pe care Daemon tocmai i-a dat startul.Mainile lui incep sa imi inspecteze corpul, oferindu-mi din nou acea senzatie de rece, care in anumite momente ma face sa scap cate un geamat.
Nici macar nu i-am spus ca l-am iertat sau ca il cred! Adica, nu stiu daca ar trebui sa il cred... desi chiar vreau sa-l cred! Poate ar trebui sa nu mai gandesc atata! Da, mintea mea e terci in momentul de fata!
-Daemon... opreste-te! Nu am spus ca te cred! rostesc eu, rupand sarutu, incercand apoi sa ii evit privirea.
-Nu ai spus... Dar ma crezi. Altfel ai fi incercat sa ma lovesti si urlai pana ramaneam fara timpane, spune el, ranjind satisfacut. Sau in momentul asta te-ai zbate si mi-ai zbiera in ureche. Nu poti spune ca nu am dreptate, continua apoi, fara a-si schimba expresia care imi pare foarte perversa.
Ce idiotenie... chiar are dreptate! Oare am devenit atat de transparent? Incerc sa vorbesc, insa de cum incep sa imi misc buzele, ma opreste, presandu-si degetul aratator peste ele. Oricum, nu as fi stiut ce sa zic, dar poate gaseam eu ceva.
-Mark... incep sa simt ca mi-e frig. Ai de gand sa ma ajuti in privinta asta? Intreaba el, lipindu-si fruntea de a mea.
Nu stiu de ce, dar am impresia ca seara asta va fi una destul de lunga. Sper doar ca nu fac a doua greseala, avand din nou incredere in el...
1. GOMENE Myuu xD stiu ca ti-am spus ca o sa scriu toata scena :o3 dar imi ia cam mult pentru asta xD
2.Da, stiu ca e cam mult dialog!
3.Scuzati greselile de ortografie(poate si de exprimare) in caz ca nu le-am observat T_T
Capitolul 12: A crede, sau a nu crede? Aceasta este intrebarea...
Fug prin ploaia ce-mi uda hainele, ajungandu-mi pana la piele, crescand raceala corpului meu si facandu-ma sa ma imbratisez si sa tremur. Nu am realizat pana acum ca Daemon m-a urmarit in tot timpul asta, insa ma ajunge din urma si ma opreste inainte sa intru in scara blocului.
-Mark, doar asculta-ma! chiar nu e ceea ce crezi! imi spune el, prinzandu-mi mana .
-Nu ma atinge! Strig eu, smucindu-ma din stransoarea lui. Sa nu dea dracu' sa mai vii dupa mine! Pleaca naibii acasa!
Am inceput sa fug urcand in graba scarile blocului pana la etajul doi, si ajungand in fata apartamentului meu, imi scot cheile din buzunar, apoi descui usa in graba, tratind-o in urma mea, imediat ce pasesc inauntru.
Lacrimile continua sa mi se prelinga pe obraji , si pot inceta sa ma gandesc la ce prostie am facut! Eu... care credeam ca pot avea incredere in cineva. Cat de mult m-am inselat... Privesc pe geam, zarind afara in ploaie silueta unui barbat... E Daemon! Dar cu siguranta va pleca atunci cand isi va da seama ca nu ma intereseaza minciunile lui.
Imi trec mainile prin parul ud, prinzandu-l in pumni, amintindu-mi din nou idiotenia pe care am comis-o. Ma dezbrac de haine si intru imediat la un dus cald, pentru a-mi ridica putin temperatura corpului aproape inghetat.
"Nenorocitul asta mi-a atins corpul, si chiar... chiar mi-a placut sentimentul mainilor lui reci pe pielea mea incalzita", gandesc eu, moment dupa care imi spun ca ar trebui sa incetez sa ma gandesc la el si ca totul a fost o prostie...
Dupa aproximativ o jumatate de ora, ies de sub dusul cald, avand un prosop infasurat jurul taliei. Privesc din nou pe geam, si spre uimirea mea, Daemon e inca acolo, stand nemiscat, cu privirea spre geamul meu si cu mainile in buzunar. Ploaia cade necontenita, udandu-i hainele care deja i s-au mulat pe trup, lasand apa rece sa-i ajunga pana la piele.
- E atat de idiot? S-ar putea imbolnavi ingrozitor! Desi... nu vad de ce mi-a pasa...
Imi iau privirea si gandul de la el, apoi imi imbrac hainele de casa, imi usc parul si imi verific telefonul mobil, ramanand uimit vazand ca nu am fost apelat de nimeni.
Atentia imi e distrasa de picaturile de ploaie ce inca lovesc pervazul geamului meu, si arunc din nou o privire in strada, vazand ca Daemon inca nu a plecat desi e ud leoarca. Strang din pumni si iau o umbrela de langa cuier, iesind in fuga afara, indreptandu-ma spre el.
-Ce naiba faci Daemon?! Vrei sa mori?strig eu, ridicand umbrela deasupra sa, pentru a-l feri de ploaie.
-O sa ma asculti? ma intreaba el, incercand sa nu mai tremure din cauza frigului.
-Nu... stiu. Hai sa intram, mai bine.
Urcam amandoi in apartamentul meu si ii arunc un prosop in brate, anuntandu-l apoi ca ii voi aduce niste haine pentru a se schimba.
-Asteapta Mark! lasa-ma sa-ti explic!
-De ce? Sa-mi explici ca ti-ai batut joc de mine? Asta am inteles si eu! spun eu, ferindu-mi privirea de a lui si incercand sa imi tin lacrimile in frau, continuand apoi. Nici nu stiu... nu pot sa inteleg de ce am fost atat de prost, am avut incredere in tine si te-am lasat sa... sa ma atingi! Inca nu pot sa cred, spun eu, nereusind sa il privesc in ochi indepartandu-ma tot mai mult de el.
-Da, te-am atins, chiar mai mult, te-am facut al meu, si nu am de gand sa las o prostie pe care eu am facut-o sa duca totul pe marginea prapastiei. Nu te-ai inselat in privinta mea, ci e doar un lucru pe care eu nu ti l-am spus, si de aceea s-a ajuns aici.
Incepe sa-mi povesteasca ce s-a intamplat, si il ascult tinandu-mi privirea in pamant, dar nu stiu daca ar trebui sa il cred, desi chiar vreau sa o fac, sincer sa fiu.
-Ar... ar trebui sa te schimbi de haine! replic eu, vrand sa plec in camera cealalta, insa el imi prinde mana, tragandu-ma in bratele sale, lasandu-ma sa-i simt trupul in intregime rece.
-Mark... iti jur, si Dumnezeu imi e martor, ca te iubesc si ca nu te-am mintit cu nimic din ceea ce ti-am spus, marturiseste el, apropiindu-se de urechea mea.
Incerc sa scap din bratele sale, sau "a incerca" e prea mult spus, pentru ca doar ii spun sa imi dea drumul, si nimic altceva. Hainele mele s-au udat, iar trupul incepe sa-mi tremure, insa nu stiu daca e din cauza frigului sau a lui Daemon. Simt cum in piept mi se zbate inima cu putere stiindu-l pe el aproape, iar pielea imi e rece, tot datorita lui... si a ploii, ce e drept.
-Mai tii minte ce mi-ai spus cand ai fost al meu? ca vrei sa treci peste Alex si ca vrei sa fiu eu cel care te va ajuta. Nu-mi doresc sub nicio forma sa iti schimbi ideea asta!
Soptindu-mi aceste cuvinte, isi uneste buzele cu ale mele, iar eu nu-i pot rezista, asa ca ii raspund la sarut. Mainile lui se strecoara sub tricoul meu, urcandu-mi pe spate, insa de cum imi atinge pielea scap un geamat, rupand sarutul dulce-amar.
-Re... rece! Ah...
Fiorii ce-mi strabat trupul ma indeamna sa ma lipesc de Daemon si sa-i prind camasa uda in pumni. Nu inteleg de ce, insa ma simt putin ametit... Cum reuseste sa ma aduca in starea asta?... Ma musca usor de lobul urechii, apoi imi spune soptit sa ca iubeste, in timp ce eu am impresia ca picioarele mele imi vor ceda in curand.
-Stai... Daemon! Nu vreau... spun eu, vazand ca ne indreptam spre camera.
-Nu vrei? Atunci cum se face sa tremuri de dorinta? intreaba el, trecandu-si mana prin parul meu sarutandu-mi usor gatul in acelasi timp.
Eu ii explic prompt insa putin balbait ca e din cauza frigului si devin vizibil agitat, fara sa mai spun ca simt cum obrajii deja imi iau foc. Ma indeamna sa scap un scancet odata ce ma musca de pielea sensibila, apoi isi coboara mainile in spatele pantalonilor mei.
-Te vei incalzi imediat, iar eu o sa iti demonstrez ca frigul nu e singurul care te face sa tremuri, spune el, punand din nou stapanire pe buzele mele, lasandu-se peste mine in timp ce cu mana derapta ma tine de spate, iar cealalta e sprijinita de pat.
Ma aseaza pe suprafata moale, continuand sa ma sarute, iar eu ii prind parul ud intre degetele mele, continuand jocul pe care Daemon tocmai i-a dat startul.Mainile lui incep sa imi inspecteze corpul, oferindu-mi din nou acea senzatie de rece, care in anumite momente ma face sa scap cate un geamat.
Nici macar nu i-am spus ca l-am iertat sau ca il cred! Adica, nu stiu daca ar trebui sa il cred... desi chiar vreau sa-l cred! Poate ar trebui sa nu mai gandesc atata! Da, mintea mea e terci in momentul de fata!
-Daemon... opreste-te! Nu am spus ca te cred! rostesc eu, rupand sarutu, incercand apoi sa ii evit privirea.
-Nu ai spus... Dar ma crezi. Altfel ai fi incercat sa ma lovesti si urlai pana ramaneam fara timpane, spune el, ranjind satisfacut. Sau in momentul asta te-ai zbate si mi-ai zbiera in ureche. Nu poti spune ca nu am dreptate, continua apoi, fara a-si schimba expresia care imi pare foarte perversa.
Ce idiotenie... chiar are dreptate! Oare am devenit atat de transparent? Incerc sa vorbesc, insa de cum incep sa imi misc buzele, ma opreste, presandu-si degetul aratator peste ele. Oricum, nu as fi stiut ce sa zic, dar poate gaseam eu ceva.
-Mark... incep sa simt ca mi-e frig. Ai de gand sa ma ajuti in privinta asta? Intreaba el, lipindu-si fruntea de a mea.
Nu stiu de ce, dar am impresia ca seara asta va fi una destul de lunga. Sper doar ca nu fac a doua greseala, avand din nou incredere in el...
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]