Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

Visul lui Yuri

Visul lui Yuri lua o alta intorsatura si se trezi ca asista ca un spectator in fata unei scenete. Nu putea decat sa se uite curioasa, sa vada ce avea sa se intample.

In Eden cu 2700 de ani in urma

Ayame se indrepta curioasa spre sala consiliului, intrebandu-se de ce fusese chemata de cei doi sefi. Mergea foarte repede, aproape alerga pe holurile castelului, dupa ea tinandu-se un grup de cherubimi, format din zece ingeri. Acestia faceau parte din ambele caste si erau protejatii ei, pe care ii invata diferite lucruri, cum ar fi vraji, prepararea de potiuni, metode de lupta. Cei zece ingeri aproape ca alergau, incercand sa tina pasul cu conducatoarea lor.
Desi alergase, tot intarziase cinci minute. Hageshi si Tetsujin sse uitau destul de suparati la conducatoarea lor, care intrase foarte fericita in sala. In momentul in care ochii ii cazura pe fetele celor doi, toata fericirea ii disparu din ochii ei frumosi si deveni serioasa.
-Stiu ca am intarziat, dar credeti-ma aproape ca am alergat pentru a putea ajunge la timp.
-Maiestate, nu v-am chemat sa va tinem morala, desi cred ca nu ar strica…ultima parte Hageshi o spuse soptit, pentru a nu-l auzi, ca mai apoi sa vorbeasca din nou tare. O sa va obijnuiti cu toate aceste formalitati in timp.
-Colegul meu are dreptate. Nimeni nu se asteapta sa deveniti peste noapte o mare conducatoare. Sunteti inca foarte tanara si in ciuda acestui lucru, ati facut o groaza de lucruri demne de rangul Maiestatii – Voastre. In afara de aceasta, ati reusit sa aduceti pacea, aici in Eden, zise Tetsujin.
-In plus, ca regina a ingerilor, nu aveti voie sa va cereti scuze in fata nimanui. Maiestatea-Voastra nu face niciodata rau, nu greseste, nu intarzie, ceilalti gresesc si fac toate aceste lucruri, continua Hageshi.
-Stiu, toate aceste lucruri, numai ca mi se pare o purtare atat de dura si de superioara… Toti suntem egali, de ce sa nu ne purtam in acest mod?
-Pentru ca oricat v-ati dori acest lucru, el nu se va intampla. Niciodata nu com putea fi egali, in aceasta lume atat de imperfecta prin facere. Unii sunt mai talentati decat altii, alti sunt mai puternici decat unii, unii merita sa va cunoasca si sa va vada, in timp ce altii nici nu stiu cum aratati. Trebuie sa apreciem si sa recompensam pe cei care muncesc si vor sa ajunga departe si sa ii motivam pe cei care se multumesc cu ce au, spuse Ranpu, un membru al consiliului Narkangelilor.
-Nu vreau sa ma cert cu voi acum despre aceste reguli, vreau doar sa stiu de ce m-ati chemat.
-Te-am chemat pentru a incerca sa te facem sa iti dai seama ca ai nevoie de cativa ingeri care sa te apere, raspunse Tetsujin.
-Daca tu nu vrei sa alegi patru ingeri, care sa te protejeze, vom alege noi pentru tine, continua Hageshi.
-Da. As vrea sa fac o prezenta, mai intai. Sa vad daca toti cei zece proyejati ai tai sunt prezenti, spuse Aoshy, un alt membru al consiliului Arkangelilor. Ikusa?
-Prezent!
-Hissori, Lilith, Rose, Michael?
-Prezenti!
-Ashi, Castiel, Krad?
-Prezenti!
-Kaori, Cristal?
-Prezente!
-Bun, daca toti cei zece sunt prezenti, atunci putem incepe, continua Aoshy rece.
-Ce sa incepeti? Intreba putin ingrijorata Ayame.
-Vom alege in locul tau pe cei patru care te vor proteja. Cine sa faca parte din garda ta personala, daca nu protejati tai care te cunosc cel mai bine?
-Nu am nevoie de o garda! Protesta ea.
-Daca nu alegi tu, alegem noi in locul tau, nu ii dadu de ales Hageshi.
-Foarte bine. Presupun ca nu mai pot amana aceasta decizie.
Se intoarse sa iasa din sala, insa il auzi pe Tetsujin, oprind-o.
-Stati putin, Inaltimea-Voastra.
-Acum trebuie sa alegeti, nu mai incolo.
-Asteptam sa auzim decizia Maiestatii-Voastre, pana nu o auzim nu vom pleca de aici si nici Inaltimea-Voastra nu va parasi sala.
-Bine, se intoarse hotarita cu fata spre cei doi sefi.
Statu vreo zece minute gandindu-se, privind in gol, dupa care se intoarse incet si ii privi pe rand, pe fiecare dintre protejatii sai in ochi. Tot ce vazu in ei era devotamentul complet pentru ea. Vedea cum ardea dorinta lor de a o proteja, de a avea acea putere, de a se arunca in bataia focului indiferent de consecinte. Se uita prima data la Ikusa si la Hissori care stateau unul langa altul si care erau ca doi frati, apoi se uita la Castiel si Ashi, care nu se suportau deloc, indiferent de cate ori ii certa pentru micile intepaturi aruncate. Ochii ei frumosi se indreptara spre cele patru fete, care stateau una langa alta, asteptand nerabdatoare decizia ei. Naori si Cristal erau foarte fragile si nu s-ar fi descurcat deloc intr-o lupta, pe cand Lilith si Rose erau atat de bune si formau o echipa atat de eficienta incat aproape ca ii batuse la antrenamente pe Ikusa si Michael, cei mai buni luptatori ai Narkangelilor. Ultimii pe care ii cantarise erau Michael si Krad. Krad se afla intr-o competitie permanenta cu Michael pentru atentia ei si cateodata se purtau ca doi copii. Incerca sa se hotarasca asupra celor patru ingeri care aveau sa devina protectori ei, dar de fiecare data nu era multumita de combinatia facuta. Intr-un sfarsit ajunse la concluzia ca nu putea sa ii aleaga pe Ikusa si Hissori din cauza ca tinea prea mult la ei pentru a-I supune la o slujba asa periculoasa, pe Ashi nu l-ar fi acceptat Consiliul, din cauza trecutului sau, Michael ar fi aratat prea mult zel si ar fi putut sa greseasca, Naori si Cristal nu se pricepeau deloc la lupta, asadar ramanea cu Castiel, Krad, Rose si Lilith. Trebuia sa se multumeasca cu aceasta echipa, din moment ce nu putea sa renunte la ceilalti.
-Krad, Rose, Lilith si, aici ezita putin inainte de a rosti ultimul nume, nefiind foarte sigura de decizia ei, Castiel vor fi din aceasta clipa garda mea.
-Nu avem nimic de comentat, spuse Tetsujin.
-Pot sa le dau niste puteri speciale?
-Daca poti sa faci acest lucru, atunci da, le poti da puteri speciale, atata timp cat le vor folosi doar pentru a te proteja.
-Multumesc.
-Sedinta terminata!
Ayame iesi fara a se mai uita inapoi la cei ce inca stateau in scaunele lor. Se indrepta foarte grabita spre biblioteca castelului, Hotarita sa gaseasca ceva care sa dea viata ideei ei.
In tot acest timp Yuri urmarea uimita amintirile acelui inger. Cand ii vazuse pe cei doi frati mergand in dreptul conducatoarei, isi daduse seama ca avusese dreptate. Acele aure din jurul capetelor anumitor oameni reprezentau diferenta dintre un om normal si o reincarnare a unui inger.
Scena se schimba din nou si de aceasta data se afla intr-o biblioteca imensa, cu sute de mii de carti.

In patul lui Ikusa

In alta parte a lumii, dormind in patul lui si visand la Yuri, statea Ikusa. Incercase din toate puterile lui sa nu o viseze pe Yuri, dar nu reusise. Ea ii invada visul si se bucura de prezenta ei in mintea lui.
In visul lui se facea ca ea era de fapt reincarnarea lui Ayame si traia fericit cu ea. Era constient ca asa ceva nu putea sa fie adevarat, dar dragostea lui imensa pentru Yuri intrecea dragostea lui pentru Ayame si astfel o transforma pe Yuri in conducatoarea lui. Numai ca ceva se intampla si visul lui lua o intorsatura urata.
Orbit de dragostea lui pentru fata, uita de responsablitatea lui pentru Ayame si ii ceru sa il lase sa traiasca pe pamant, conducatoarea lui accepta, bucuroasa pentru el. In timp ce petrecea clipe de neuitat impreuna cu Yuri ceva se intampla. Un razboi izbucni, din nou, intre ingeri si demoni iar Ayame fusese rapita si avea nevoie de el, dar el nu mai aparea. Hissori vazand ca nimeni nu vine sa il ajute, fugise in urma rapitorilor conducatoarei incercand sa ii prinda din urma insa cazuse intr-o ambuscada. Luptase cu toate puterile lui, incercand sa scape din acea capcana, dar nu reusi si cazu blestemandu-l pentru ca i-a parasit. Odata Hissori cazut, Ayame fusese dusa de acoliti lui Ashi in orasul demonilor, ca dar pentru regele lor. El afla despre toate aceste intamplari cu cateva zile mai tarziu, in timp ce o tinea pe Yuri, care dormea, in bratele lui si din cauza durerii ce ii cuprinse inima, se duse sa incerce sa o salveze pe Ayame. Luptase ca un nebun si reusise sa ajunga la portile Chaosului, dar din pacate nu reusi nici macar sa le atinga deoarece o sabie ii strapunse inima, doborandu-l. In momentul in care inchidea ochii pentru ultima data, acolo pe campul de lupta inconjurat de dusmani, murind odata cu alti ingeri si demoni, el se trezi ud tot de transpiratie.
Inspaimantat, stranse cearceaful, cu care se invelise, atat de tare incat il sfasiase.
Obosit si speriat, se culca la loc jurandu-si ca asa ceva nu se va intampla niciodata. Tot ce putea face pe moment era sa spere ca acel vis nu era una din miile de premoniti, pe care ingeri le aveau deseori.