09-11-2009, 06:53 PM
Ok, revin cu un nou capitol... Intai sa raspund la comment-uri...
Yukira - Desenul e nu e al meu. Eu am spus, sunt prea lenesa sa imi desenez singura personajele. Desenul e facut de Lao, one of my best friends ^.^ Ma bucur ca ti-a placut si multumesc pentru toate complimentele.
ashya_love - Multumesc pentru comment si ma bucur ca ti-a placut. ^.^
adyna_45 - L-as posta si pe acela, insa... singura problema e marimea si faptul ca acele capitole de la inceput ar trebui rescrise. Cheful meu de a rescrie ceva e minim in momentele de fata. Nu stiu, ma voi mai gandi.
Sarim la capitol :)
P.S. inainte de citire - pur si simplu ador scena asta perversa care va urma :-" imi place sa torturez preoti :">
Capitolul 2 ~ Kyrie eleison… Kyrie eleison…*
Aproape ca nu deosebea realitatea de vis; nu stia cand fusese trantit in pat, cand camasa disparuse pur si simplu, cand incepuse sa se lase condus de un pusti fara Dumnezeu. In mare parte, era vina lui – el se dusese la teatru, el il acceptase langa el, el nu opunea acum nicio rezistenta. Dar nu putea sa se opuna, nu acelor ochi, nu lui. Pentru ca, fara sa-si dea seama, il dorea si el, il dorea asa cum nu-si mai dorise niciodata ceva sau pe cineva. Nu realiza nici macar momentul in care Vittorio se oprise si il privea ingrijorat, asezat pe o margine a patului.
- Eliyah… De ce… nu te opui? De ce nu-mi raspunzi la gesturi? Vreau ca amandoi sa participam la asta, vreau sa simti si tu acelasi lucru pe care il simt eu. Eliyah…
Preotul isi ridica privirea catre Vittorio si ii zari aceeasi mutra de caine plouat. Cat i se potrivea aceasta stupida comparatie! Si totusi se gasi iubind acea fata a lui, acea parte atat de slaba a lui. Trebuia sa raspunda acelor intrebari cu niste cuvinte? Pentru ca nu simtea ca le putea gasi, pentru ca nu stia cum anume sa le gaseasca…
- Imi pare rau… Doar ca…, incepu el, dar vocea trista si totusi nerabdatoare a lui Vittorio l-a intrerupt imediat.
- E prea repede, nu? Sau nu este bine, pentru ca esti preot si iti va strica toata reputatia. Nu vreau sa se intample ceva rau daca facem asta. Si, in plus…
- Taci!
Cat de infantil e…, gandi Eliyah. La ce ma asteptam de la un pusti de 19 ani, totusi? La declaratii de dragoste, la discursuri despre imoralitate? Ofta usor inainte sa-l priveasca in ochi si sa vada tristetea lor.
- Spui numai prostii. Nu e prea repede. Adica… pentru tine, poate parea repede, pentru ca tu crezi ca eu nu te cunosteam in ziua aia in care m-ai… sarutat, incepu preotul.
- Poftim? vocea lui Vittorio se ridica peste cea a roscatului cu o octava. Ma cunosteai?
- Nu in sensul acela de a cunoaste. Nu vorbisem cu tine niciodata. Dar mereu te-am vazut la fiecare slujba, privindu-ma de parca erai in transa. M-am intrebat de fiecare data la ce te gandeai in acele momente. Am vrut sa vorbesc cu tine, sa aflu ce crezi despre mine, dar niciodata nu am avut curajul sa te prind din urma si sa-ti spun ca, intr-un fel, simt ceva pentru tine. Te urmaream uneori, pana la casa ta, si auzeam tot ceea ce ii spuneai propriei tale persoane. Te invinuiai pentru ca nu puteai sa vorbesti tu cu mine. Pentru ca nu puteai sa-mi spui sentimentele pe care le aveai pentru mine. Iar eu, in aceeasi situatie ca tine, am incetat a te mai urmari si in timpul slujbelor, si dupa ele. Am incercat sa-mi alung imaginea ta din minte.
- Si... ai reusit?
- Sunt aici, nu? Asta inseamna ca am reusit? Cand ai venit in confesional in acea zi si m-ai sarutat, totul a parut sa capete un sens. De aceea te-am cautat. Nu te cunosteam, intr-adevar, dar erai prezent la fiecare slujba. Voiam poate sa vad cat de pios esti.
Si ce anume am gasit? se intreba Eliyah singur. Un mic pervers.
- Eu mereu am avut o anumita admiratie pentru preoti, spuse Vittorio, ochii scanteindu-i parca de emotie. Din copilarie, mi-a placut sa merg la biserica si sa-i ascult pe preoti vorbind. Cand te-am vazut pe tine, am stiut ca esti diferit de ceilalti. Puneai suflet in fiecare cuvant. De aceea, m-am indragostit de tine. Si totusi... presupun ca Dumnezeu nu ar fi de acord sa continuam, nu? Sa ducem totul la final?
- Dumnezeu ne-a adus impreuna. Inseamna ca El vrea sa facem si acest pas, nu? De cand sunt la biserica, m-am convins ca, Dumnezeu, oricat de bun e El, ma tine departe de acest lucru. Nu am putut iubi pe nimeni pentru ca am considerat ca astfel imi “murdaresc†trupul. Si am alungat iubirea pentru cei din jur departe, lasand-o pe cea pentru Dumnezeu sa ma domine. Prea tarziu mi-am dat seama ca ma simt trist singur. Dumnezeu nu-mi raspunde niciodata cand vorbesc cu El. Dumnezeu nu imi intoarce iubirea pe care o simt pentru El. Am nevoie de cineva... ca tine. Vreau pe cineva care sa-mi arate ce este iubirea. Poti tu?
Vittorio nu mai astepta alte cuvinte si il saruta imediat pe Eliyah, privindu-l apoi de deasupra si bucurandu-se parca de privelistea ce i se arata in fata ochilor.
- Vreau sa te aud spunand orice rugaciune. Acum. Te rog. Dar poti totusi sa combini latina cu franceza?
Preotul il privi mirat, dar isi incepu ruga intr-o voce joasa, incet, soptit, in timp ce Vittorio presara saruturi pe gatul lui. Pater noster qui es in caelis... Ultimele cuvinte se pierdura intr-un geamat in momentul in care brunetul il musca usor de sfarc si saruturile lui coborara cat mai jos. Se gandi ca in curand nu va mai putea sa spuna nici macar niciun cuvant dintr-o rugaciune. Si totusi, pentru ce anume se ruga? Que ton nom... soit sanctifié... Respira deja sacadat si parea ca uita fiecare cuvant pe care urma sa-l spuna pe masura ce miscarile actorului deveneau mai rapide. Voia doar sa geama, sa tipe, sa urle de placere, nu sa spuna o rugaciune cand ea nu isi avea nici macar motivul. Adveniat regnum tuum... Tuum fu mai degraba un sunet, decat un cuvant, prelung si aproape tipat, fara posibilitatea de a fi oprit. Que ta volonté soit faite... Simtea ca nu putea sa mai continue, sa spuna rugaciunea pana la sfarsit, simtea ca nu putea sa mai spuna de fapt niciun cuvant. Mon Dieu ! urla o voce in minte lui. Nu isi amintea urmatorul vers in latina ; nu si-l amintea nici macar pe cel in franceza ! Sicut in caelo et in terra... Cuvintele erau de fiecare data intrerupte de gemete prelungi, de-abia putu sa le duca la capat. Cum putea cineva sa se gandeasca la Dumnezeu in momentele de genul asta ? Panem nostrum quotidianum... Da nobis hodie... Nu isi mai amintea niciun cuvant in latina, de fapt, nu-si mai amintea niciun cuvant din tot dictionarul. Nu putea sa mai vorbeasca, caci tot ce putea spune nu erau cuvinte, ci gemete si tipete. Putea sa spuna totusi, toata rugaciunea ? Trebuia sa o termine, nu ? Pardonne-nous nos offenses, comme nous pardonnons aussi à ceux qui nous ont offensés. Sa-l ierte pe Vittorio pentru ceea ce ii face, asa cum si Vittorio trebuie sa-l ierte pentru ca nu mai poate spune nimic. I se parea destul de corect, nu ? Si totusi, vocea lui continua rugaciunea, oprita de gemete extaziate de prea multe ori. Et ne nous soumets pas à la tentation, mais délivre nous du Mal. Am-Am... Ameeeen !* Cuvantul de sfarsit se pierdu intr-un tipat, in timp ce Vittorio se aseza deasupra lui, privindu-l adanc pe Eliyah si sorbindu-l din priviri.
Avea obrajii rosii, respira sacadat si parea atat de pur in acel moment ! Parea atat de... virgin... Preotul se simti rusinat cand simti privirea lui Vittorio arzandu-i parca pielea ; daca voia sa faca ceva, sa-i faca orice, si nu sa stea doar acolo si sa-l priveasca in felul ala ! Brunetul isi impeti parca mana in parul lui si il mangaie usor, inainte sa ii spuna cuvintele ce aveau sa-l lege de el pentru totdeauna.
- Te iubesc. E gresit sa spun ca te vreau ? E gresit sa spun ca imi doresc sa fii al meu ?
- E demn de un preot sa spuna ca vrea ceva atat de interzis pentru el ? E demn de un preot sa isi declare iubirea fata de cineva inafara de Dumnezeu ? Pentru ca... Vittorio... daca e nedemn de un preot sa faca aceste lucruri... atunci... vreau atat de mult sa fiu si eu un preot nedemn !
Constientiza doar momentul in care trupul i se uni cu cel al actorului, in care devenise unul cu el. Bataile inimilor lor se sincronizara, miscarile devenira parca aceleasi si saruturile erau date doar in momentele potrivite, cerute de fiecare in acelasi timp. Cine a spus ca Dumnezeu iti arata lucrurile bune ale vietii ? Dumnezeu te tine chiar departe de cele mai bune !
Eliyah era constient de faptul ca Vittorio ii soptea numele, numai ca preotul nu avea idee ca si el ii spunea uneori numele cu o voce foarte intima, coborata pana la o soapta excitata. Pana sa-si dea seama ce se petrecea cu adevarat cu el, Eliyah se lasase deja prins intr-o capcana pe care nu o putea evita – o capcana a iubirii.
Sfarsi prin a adormi in bratele lui, ascultandu-i respiratia regulata, considerand-o un sunet de fundal, ajungand sa o adore parca, sa o iubeasca. In acel moment, nu ii pasa daca cineva de la biserica il va vedea, nu ii pasa ca ar putea in curand sa nu mai fie preot daca se afla ceva despre aceasta relatie. Crezu ca Vittorio adormise, asa ca vocea lui, soptita, incepu sa rosteasca iarasi cuvintele unei rugaciuni, dar nu in latina, ci in franceza. Sfarsi cu Pardonne moi, Seigneur car j'ai péché* si repeta, de cel putin zece ori, Kyrie eleison. Si totusi, actorul nu dormea si il auzise, il auzise cerandu-si iertare pentru ceea ce facuse si incepu sa-i para rau ca supusese un preot unor astfel de perversiuni. Merita sa arda in iad, dupa un astfel de lucru, nu ? Mana lui era inca in parul lui Eliyah, si ramase acolo mult timp dupa ce pana si preotul adormi. Se juca usor cu o suvita din parul lui roscat, in timp ce repeta in liniste replicile lui Romeo pentru spectacolul de maine.
Vezi, iubirea-i o tortură.
Căci suferinţa mea ce se răsfrânge în dragostea ce mi-o arăţi, sporită
Mi-o faci prin ea şi mai nesuferită...
Iubirea-i fum ce din suspine creÅŸte,
Aprinsa-i foc ce-n ochii dragi zbucneÅŸte,
Gustată e izvor de armonie
Ce-ngână-auzul; dar înăbuşită
E val clocotitor de mare-adâncă
De lacrimi... Ah, şi ce mai este încă?
Sminteală înţeleaptă! Dulce fiere!
Mă duc, iubitul meu, la revedere!
William Shakespeare – Romeo si Julieta, Actul I, Scena I
Dar era iubirea chiar o tortura pentru el? Era o tortura cand se gandea ca Eliyah s-ar putea simti prost pentru ceea ce tocmai fusese infaptuit. Nu voia ca iubirea pe care o avea pentru el sa-i afecteze cumva viata lui de preot. Daca cineva din biserica, oricine, ii vedea impreuna, chiar si pentru o secunda, deja Eliyah putea fi banuit de orice. Voia sa-si ceara scuze, sa-i spuna sa termine totul aici. Dar nu era inca inceput nimic, nu? Nu putea sa plece pur si simplu dupa ceea ce facuse, nu putea sa-l lase singur dupa ce ii spusese ca il iubea. Si era adevarat, da, il iubea. Il iubea atat de mult incat nu ii pasa ceea ce avea sa se intample cu el. Nu ii pasa de biserica, nu ii pasa de nimic. Iubirea lor nu era totusi destul de asemanatoare cu cea dintre Romeo si Julieta? Era o iubire interzisa. Dar ce e interzis, e totusi si mai placut, nu? Vocea lui incheie ultima replica din toata piesa, adormind imediat ce rosti ultimele cuvinte, cazand intr-un vis in care era cu Eliyah. Oh, dar acesta nu mai era un vis! Era pura si simpla realitate!
Aci mi-aştern eu patul cel din urmă,
Şi de pe trupul obosit de viaţă
Voi smulge jugul stelelor fatale...
Ochi, mai priviţi-o cea din urmă oară!
O, braţe, cea din urmă-mbrăţişare!
Şi, gură, poarta sufletului meu,
Pecetluieşte cu o sărutare
Eternul târg cu moartea răpitoare!
Vin' călăuz-amară, vin' cârmaci
Nesuferit, vin', disperat pilot,
Şi-azvârle-odată, sfărâmând de stâncă
Sărmana-ţi barcă... Iată-mă-s, iubito!
William Shakespeare – Romeo si Julieta, Actul V, Scena III
~Va urma~
_________
*Kyrie eleison = Doamne miluieste
*Toate cuvintele, fie in latina, fie in franceza, luate impreuna, formeaza rugaciunea Tatal nostru.
* Pardonne moi, Seigneur car j'ai péché = Iarta-ma, Doamne, pentru ca am pacatuit.
Yukira - Desenul e nu e al meu. Eu am spus, sunt prea lenesa sa imi desenez singura personajele. Desenul e facut de Lao, one of my best friends ^.^ Ma bucur ca ti-a placut si multumesc pentru toate complimentele.
ashya_love - Multumesc pentru comment si ma bucur ca ti-a placut. ^.^
adyna_45 - L-as posta si pe acela, insa... singura problema e marimea si faptul ca acele capitole de la inceput ar trebui rescrise. Cheful meu de a rescrie ceva e minim in momentele de fata. Nu stiu, ma voi mai gandi.
Citat:Pana acum, trei din ei sunt artisti... si Eliyah nu se potriveste aici. El ce arta practica? Arta de a predica? Nu-mi dau seama. A vrea sa te rog sa ma lamuresti.- Pai... am mai precizat de vreo doua ori data trecuta, dar nu conteaza - Eliyah e cantaret, are o chitara ascunsa pe acasa si cand are timp liber, canta. Asta il leaga si pe el de arta. Multumesc pentru comment, ma bucur ca ti-a placut! ^.^
Sarim la capitol :)
P.S. inainte de citire - pur si simplu ador scena asta perversa care va urma :-" imi place sa torturez preoti :">
Capitolul 2 ~ Kyrie eleison… Kyrie eleison…*
Aproape ca nu deosebea realitatea de vis; nu stia cand fusese trantit in pat, cand camasa disparuse pur si simplu, cand incepuse sa se lase condus de un pusti fara Dumnezeu. In mare parte, era vina lui – el se dusese la teatru, el il acceptase langa el, el nu opunea acum nicio rezistenta. Dar nu putea sa se opuna, nu acelor ochi, nu lui. Pentru ca, fara sa-si dea seama, il dorea si el, il dorea asa cum nu-si mai dorise niciodata ceva sau pe cineva. Nu realiza nici macar momentul in care Vittorio se oprise si il privea ingrijorat, asezat pe o margine a patului.
- Eliyah… De ce… nu te opui? De ce nu-mi raspunzi la gesturi? Vreau ca amandoi sa participam la asta, vreau sa simti si tu acelasi lucru pe care il simt eu. Eliyah…
Preotul isi ridica privirea catre Vittorio si ii zari aceeasi mutra de caine plouat. Cat i se potrivea aceasta stupida comparatie! Si totusi se gasi iubind acea fata a lui, acea parte atat de slaba a lui. Trebuia sa raspunda acelor intrebari cu niste cuvinte? Pentru ca nu simtea ca le putea gasi, pentru ca nu stia cum anume sa le gaseasca…
- Imi pare rau… Doar ca…, incepu el, dar vocea trista si totusi nerabdatoare a lui Vittorio l-a intrerupt imediat.
- E prea repede, nu? Sau nu este bine, pentru ca esti preot si iti va strica toata reputatia. Nu vreau sa se intample ceva rau daca facem asta. Si, in plus…
- Taci!
Cat de infantil e…, gandi Eliyah. La ce ma asteptam de la un pusti de 19 ani, totusi? La declaratii de dragoste, la discursuri despre imoralitate? Ofta usor inainte sa-l priveasca in ochi si sa vada tristetea lor.
- Spui numai prostii. Nu e prea repede. Adica… pentru tine, poate parea repede, pentru ca tu crezi ca eu nu te cunosteam in ziua aia in care m-ai… sarutat, incepu preotul.
- Poftim? vocea lui Vittorio se ridica peste cea a roscatului cu o octava. Ma cunosteai?
- Nu in sensul acela de a cunoaste. Nu vorbisem cu tine niciodata. Dar mereu te-am vazut la fiecare slujba, privindu-ma de parca erai in transa. M-am intrebat de fiecare data la ce te gandeai in acele momente. Am vrut sa vorbesc cu tine, sa aflu ce crezi despre mine, dar niciodata nu am avut curajul sa te prind din urma si sa-ti spun ca, intr-un fel, simt ceva pentru tine. Te urmaream uneori, pana la casa ta, si auzeam tot ceea ce ii spuneai propriei tale persoane. Te invinuiai pentru ca nu puteai sa vorbesti tu cu mine. Pentru ca nu puteai sa-mi spui sentimentele pe care le aveai pentru mine. Iar eu, in aceeasi situatie ca tine, am incetat a te mai urmari si in timpul slujbelor, si dupa ele. Am incercat sa-mi alung imaginea ta din minte.
- Si... ai reusit?
- Sunt aici, nu? Asta inseamna ca am reusit? Cand ai venit in confesional in acea zi si m-ai sarutat, totul a parut sa capete un sens. De aceea te-am cautat. Nu te cunosteam, intr-adevar, dar erai prezent la fiecare slujba. Voiam poate sa vad cat de pios esti.
Si ce anume am gasit? se intreba Eliyah singur. Un mic pervers.
- Eu mereu am avut o anumita admiratie pentru preoti, spuse Vittorio, ochii scanteindu-i parca de emotie. Din copilarie, mi-a placut sa merg la biserica si sa-i ascult pe preoti vorbind. Cand te-am vazut pe tine, am stiut ca esti diferit de ceilalti. Puneai suflet in fiecare cuvant. De aceea, m-am indragostit de tine. Si totusi... presupun ca Dumnezeu nu ar fi de acord sa continuam, nu? Sa ducem totul la final?
- Dumnezeu ne-a adus impreuna. Inseamna ca El vrea sa facem si acest pas, nu? De cand sunt la biserica, m-am convins ca, Dumnezeu, oricat de bun e El, ma tine departe de acest lucru. Nu am putut iubi pe nimeni pentru ca am considerat ca astfel imi “murdaresc†trupul. Si am alungat iubirea pentru cei din jur departe, lasand-o pe cea pentru Dumnezeu sa ma domine. Prea tarziu mi-am dat seama ca ma simt trist singur. Dumnezeu nu-mi raspunde niciodata cand vorbesc cu El. Dumnezeu nu imi intoarce iubirea pe care o simt pentru El. Am nevoie de cineva... ca tine. Vreau pe cineva care sa-mi arate ce este iubirea. Poti tu?
Vittorio nu mai astepta alte cuvinte si il saruta imediat pe Eliyah, privindu-l apoi de deasupra si bucurandu-se parca de privelistea ce i se arata in fata ochilor.
- Vreau sa te aud spunand orice rugaciune. Acum. Te rog. Dar poti totusi sa combini latina cu franceza?
Preotul il privi mirat, dar isi incepu ruga intr-o voce joasa, incet, soptit, in timp ce Vittorio presara saruturi pe gatul lui. Pater noster qui es in caelis... Ultimele cuvinte se pierdura intr-un geamat in momentul in care brunetul il musca usor de sfarc si saruturile lui coborara cat mai jos. Se gandi ca in curand nu va mai putea sa spuna nici macar niciun cuvant dintr-o rugaciune. Si totusi, pentru ce anume se ruga? Que ton nom... soit sanctifié... Respira deja sacadat si parea ca uita fiecare cuvant pe care urma sa-l spuna pe masura ce miscarile actorului deveneau mai rapide. Voia doar sa geama, sa tipe, sa urle de placere, nu sa spuna o rugaciune cand ea nu isi avea nici macar motivul. Adveniat regnum tuum... Tuum fu mai degraba un sunet, decat un cuvant, prelung si aproape tipat, fara posibilitatea de a fi oprit. Que ta volonté soit faite... Simtea ca nu putea sa mai continue, sa spuna rugaciunea pana la sfarsit, simtea ca nu putea sa mai spuna de fapt niciun cuvant. Mon Dieu ! urla o voce in minte lui. Nu isi amintea urmatorul vers in latina ; nu si-l amintea nici macar pe cel in franceza ! Sicut in caelo et in terra... Cuvintele erau de fiecare data intrerupte de gemete prelungi, de-abia putu sa le duca la capat. Cum putea cineva sa se gandeasca la Dumnezeu in momentele de genul asta ? Panem nostrum quotidianum... Da nobis hodie... Nu isi mai amintea niciun cuvant in latina, de fapt, nu-si mai amintea niciun cuvant din tot dictionarul. Nu putea sa mai vorbeasca, caci tot ce putea spune nu erau cuvinte, ci gemete si tipete. Putea sa spuna totusi, toata rugaciunea ? Trebuia sa o termine, nu ? Pardonne-nous nos offenses, comme nous pardonnons aussi à ceux qui nous ont offensés. Sa-l ierte pe Vittorio pentru ceea ce ii face, asa cum si Vittorio trebuie sa-l ierte pentru ca nu mai poate spune nimic. I se parea destul de corect, nu ? Si totusi, vocea lui continua rugaciunea, oprita de gemete extaziate de prea multe ori. Et ne nous soumets pas à la tentation, mais délivre nous du Mal. Am-Am... Ameeeen !* Cuvantul de sfarsit se pierdu intr-un tipat, in timp ce Vittorio se aseza deasupra lui, privindu-l adanc pe Eliyah si sorbindu-l din priviri.
Avea obrajii rosii, respira sacadat si parea atat de pur in acel moment ! Parea atat de... virgin... Preotul se simti rusinat cand simti privirea lui Vittorio arzandu-i parca pielea ; daca voia sa faca ceva, sa-i faca orice, si nu sa stea doar acolo si sa-l priveasca in felul ala ! Brunetul isi impeti parca mana in parul lui si il mangaie usor, inainte sa ii spuna cuvintele ce aveau sa-l lege de el pentru totdeauna.
- Te iubesc. E gresit sa spun ca te vreau ? E gresit sa spun ca imi doresc sa fii al meu ?
- E demn de un preot sa spuna ca vrea ceva atat de interzis pentru el ? E demn de un preot sa isi declare iubirea fata de cineva inafara de Dumnezeu ? Pentru ca... Vittorio... daca e nedemn de un preot sa faca aceste lucruri... atunci... vreau atat de mult sa fiu si eu un preot nedemn !
Constientiza doar momentul in care trupul i se uni cu cel al actorului, in care devenise unul cu el. Bataile inimilor lor se sincronizara, miscarile devenira parca aceleasi si saruturile erau date doar in momentele potrivite, cerute de fiecare in acelasi timp. Cine a spus ca Dumnezeu iti arata lucrurile bune ale vietii ? Dumnezeu te tine chiar departe de cele mai bune !
Eliyah era constient de faptul ca Vittorio ii soptea numele, numai ca preotul nu avea idee ca si el ii spunea uneori numele cu o voce foarte intima, coborata pana la o soapta excitata. Pana sa-si dea seama ce se petrecea cu adevarat cu el, Eliyah se lasase deja prins intr-o capcana pe care nu o putea evita – o capcana a iubirii.
Sfarsi prin a adormi in bratele lui, ascultandu-i respiratia regulata, considerand-o un sunet de fundal, ajungand sa o adore parca, sa o iubeasca. In acel moment, nu ii pasa daca cineva de la biserica il va vedea, nu ii pasa ca ar putea in curand sa nu mai fie preot daca se afla ceva despre aceasta relatie. Crezu ca Vittorio adormise, asa ca vocea lui, soptita, incepu sa rosteasca iarasi cuvintele unei rugaciuni, dar nu in latina, ci in franceza. Sfarsi cu Pardonne moi, Seigneur car j'ai péché* si repeta, de cel putin zece ori, Kyrie eleison. Si totusi, actorul nu dormea si il auzise, il auzise cerandu-si iertare pentru ceea ce facuse si incepu sa-i para rau ca supusese un preot unor astfel de perversiuni. Merita sa arda in iad, dupa un astfel de lucru, nu ? Mana lui era inca in parul lui Eliyah, si ramase acolo mult timp dupa ce pana si preotul adormi. Se juca usor cu o suvita din parul lui roscat, in timp ce repeta in liniste replicile lui Romeo pentru spectacolul de maine.
Vezi, iubirea-i o tortură.
Căci suferinţa mea ce se răsfrânge în dragostea ce mi-o arăţi, sporită
Mi-o faci prin ea şi mai nesuferită...
Iubirea-i fum ce din suspine creÅŸte,
Aprinsa-i foc ce-n ochii dragi zbucneÅŸte,
Gustată e izvor de armonie
Ce-ngână-auzul; dar înăbuşită
E val clocotitor de mare-adâncă
De lacrimi... Ah, şi ce mai este încă?
Sminteală înţeleaptă! Dulce fiere!
Mă duc, iubitul meu, la revedere!
William Shakespeare – Romeo si Julieta, Actul I, Scena I
Dar era iubirea chiar o tortura pentru el? Era o tortura cand se gandea ca Eliyah s-ar putea simti prost pentru ceea ce tocmai fusese infaptuit. Nu voia ca iubirea pe care o avea pentru el sa-i afecteze cumva viata lui de preot. Daca cineva din biserica, oricine, ii vedea impreuna, chiar si pentru o secunda, deja Eliyah putea fi banuit de orice. Voia sa-si ceara scuze, sa-i spuna sa termine totul aici. Dar nu era inca inceput nimic, nu? Nu putea sa plece pur si simplu dupa ceea ce facuse, nu putea sa-l lase singur dupa ce ii spusese ca il iubea. Si era adevarat, da, il iubea. Il iubea atat de mult incat nu ii pasa ceea ce avea sa se intample cu el. Nu ii pasa de biserica, nu ii pasa de nimic. Iubirea lor nu era totusi destul de asemanatoare cu cea dintre Romeo si Julieta? Era o iubire interzisa. Dar ce e interzis, e totusi si mai placut, nu? Vocea lui incheie ultima replica din toata piesa, adormind imediat ce rosti ultimele cuvinte, cazand intr-un vis in care era cu Eliyah. Oh, dar acesta nu mai era un vis! Era pura si simpla realitate!
Aci mi-aştern eu patul cel din urmă,
Şi de pe trupul obosit de viaţă
Voi smulge jugul stelelor fatale...
Ochi, mai priviţi-o cea din urmă oară!
O, braţe, cea din urmă-mbrăţişare!
Şi, gură, poarta sufletului meu,
Pecetluieşte cu o sărutare
Eternul târg cu moartea răpitoare!
Vin' călăuz-amară, vin' cârmaci
Nesuferit, vin', disperat pilot,
Şi-azvârle-odată, sfărâmând de stâncă
Sărmana-ţi barcă... Iată-mă-s, iubito!
William Shakespeare – Romeo si Julieta, Actul V, Scena III
~Va urma~
_________
*Kyrie eleison = Doamne miluieste
*Toate cuvintele, fie in latina, fie in franceza, luate impreuna, formeaza rugaciunea Tatal nostru.
* Pardonne moi, Seigneur car j'ai péché = Iarta-ma, Doamne, pentru ca am pacatuit.