The Demon's Paradise [yaoi]

[Yaoi Queen]

Deci cum sa va spun eu...
Bine, pe scurt: mult dialoooog! =)) si un titlu de capitol foarte cash

Capitolul 9: O seara... normala?

Imi deschid cu greu ochii, si incerc sa disting lucrurile din jurul meu, insa dupa ce realizez ca nu sunt singur in patul meu, ma trezesc de-a binelea. Sunt cuibarit langa Daemon, cu capul pe bratul lui si cu mana stanga pe piept. El inca doarme, insa vrand sa incerc sa-mi amintesc ce, cum si de ce s-a intamplat, atunci deschide si el ochii si imi zambeste.
-'Neata frumoasa adormita, spune el, intinzandu-se.
-Care dimineata? e ora zece seara! spun eu ridicandu-ma nervos in capul oaselor. Acum ai obtinut ce ai vrut, nu? poti sa pleci, continui eu, trecandu-mi mana prin parul care acum e incurcat...
-Stai putin! Tu crezi ca mi-am batut joc de tine? intreaba el ridicandu-se putin si sprijinindu-se pe coate. Nu ii raspund la intrebare ci imi intorc capul in cealalta parte. Sincer sa fiu e chiar dureros sa ma gandesc la faptul sa si el isi bate joc de mine, dar asta este impresia mea si nu o pot schimba. Mark, rosteste el, atragandu-mi atentia. Ti-am spus ca nu am de gand sa fac aceeasi porcarie pe care a facut-o si Alex si ca vreau sa ai incredere in mine, mai tii minte? Inteleg ca ceea ce s-a intamplat in urma cu trei luni te-a afectat,dar asta nu inseamna ca toate persoanele care se apropie de tine sunt ca el.
-Nu! Da-mi un alt motiv pentru care s-ar apropia altcineva de mine! Mai ales tu cand poti avea pe oricine iti doresti! E clar ca sunt doar un fel de jucarie pentru toti! spun eu, coborandu-mi vocea la ultima propozitie si acoperindu-mi chipul cu ambele maini.
-Mai ales eu, zici? Ei bine, dintre miile de persoane existente pe pamant, eu te doresc pe tine! E ceva rau in asta? Credeam ca ai inteles motivul in dupa-amiaza asta. Ce e cu tine? In momentele cand ai fost al meu, puteam sa jur ca esti una din cele mai dulci persoane existente, dar in alte momente esti exact invers...
-Si acesta este Mark! Accepta-l sau lasa-l! replic eu ironic, ridicandu-ma cu greu de pe suprafata moale a patului, incercand sa-mi mentin echilibrul. Daemon se ridica si el, luandu-si perechea de boxeri pe el si venind sa ma ajute. Unde naiba mi-ai auncat boxerii? sunt preferatii mei! spun eu cautand cu privirea bucata alba de material, pe care nu reusesc sa o zaresc nicaieri langa pat, insa cand privesc spre veioza de langa usa, gasesc ceea ce caut... desi nu stiu cum au putut ajunge acolo. Daemon ma aseaza din nou pe pat si se duce spre acea veioza, aducandu-mi boxerii, pe care ii iau repede pe mine, incercand din nou sa ma ridic.
-Mai bine ramai in pat, imi spune Daemon privindu-mi incercarile esuate.
-Oh ce idee minunata... Evident ca nu! Trebuie sa mananc ceva pentru ca nu sunt din plastic! replic eu reusind pana la urma sa ma ridic. El ma priveste cu mainile-n san cum incerc sa merg, tinandu-ma de tot ce gasesc, insa nu vrea sa ma ajute. Fir-ai tu sa fii Daemon! Din cauza ta sunt asa! Nu ai de gand sa ma ajuti? intreb eu devenind din ce in de mai enervat de situatie.
-Nu, pentru ca ti-am spus sa ramai in pat! Nu vei muri de foame, stai linistit! ma voi duce la magazin si voi cumpara cate ceva, dar nu te astepta sa gatesc pentru ca as putea sa demolez tot blocul, spune in timp ce isi ia pantalonii si camasa pe el.
Voiam sa ma opun, dar de cum s-a apropiat de mine, se apleaca si ma prinde cu o mana de ambii genunchi, ridicandu-se apoi cu tot cu mine pe umarul lui drept. Ma aseaza din nou pe pat si imi spune sa raman unde m-a lasat el pana se intoarce (care magazin, nu stiu pentru ca la ora asta, toate cele apropiate de blocul acesta sunt inchise).
-Ramai naibii aici, Daemon! E inchis peste tot, unde vrei sa mergi? la capatul lumii? Du-te in bucatarie si uite-te in frigider. Acolo sunt patru pizza nu foarte mari, ci destul de mici cat sa intre in cuptorul cu microunde... crezi ca te descurci fara sa arunci ceva in aer? intreb eu, oftand. Doar iei doua din ele, citesti acolo cat trebuie tinute in cuptor, si apoi le bagi pe rand. Poti sa faci asta?
-Atat de putin oi putea face si eu, spune el, zambind amuzat, indreptandu-se apoi spre bucatarie.
Ma bucur ca nu am aruncat ceea ce mi-a adus Anna cand a trecut ultima oara pe la mine, desi eu nu mananc asemenea porcarii, dar in asa momente de criza, se pot accepta...
Pot sa pun pariu ca am auzit ceva spargandu-se, dar decid sa ii fac scandal numai dupa ce aflu ce a fost, asa ca astept linistit in pat... cel putin pana cand imi amintesc ceva important.
-Iisus! Am uitat de prezentarea de moda! strig eu, punandu-mi mainile in cap si afisand o expresie crispata. Ma omoara Anna daca nu ajung la timp! Daemon!
Ma ridic de pe pat incercand sa nu iau in seama durerea ce imi strapunge intreaga parte de jos a corpului, dar e complet inutil, pentru ca imi vine sa ma dau cu capul de pereti din cauza asta. Daemon intra disperat pe usa intreband in stranga si in dreapta ce se intampla si ma face sa-l privesc ca pe un idiot... ceea ce si cred ca este.
-Nu intreba! Doar fa o comanda la un taxi si lasa mancarea! Voi avea probleme mari, daca nu! spun eu, incercand sa merg normal, desi nu reusesc ceea ce-l indeamna pe Daemon sa rada vazandu-ma.
-Esti ca o rata cu probleme la picioare, zice el, aprope cazand din picioare din cauza a cat de puternic rade.... iar pe mine nu ma amuza absolut deloc!
-Auzi, stii ce?! Hai du-te dracului acasa ca numai nervi imi faci! In primul rand nici nu stiu de ce te-am lasat astazi sa... argh! Gata! Iesi! Strig eu nervos inclestandu-mi pumnii si strangand din dinti.
-Asculta... eu suport tipetele pentru un timp foarte scurt si deja ai cam intrecut masura, replica Daemon trantind usa camerei. Daca ai de gand sa o tii tot asa, atunci anunta-ma ca sa te fac sa urli din alte motive nu pentru idiotenii, continua el, apropiindu-se de mine.
-T... Trebuie sa ajung la clubul Kapital, al... altfel ma omoara Anna, spun eu scazand dramatic tonul pe care vorbeam inainte si incep sa ma balbai in timp e afisez un zambet nevinovat de copil.
-Nu se intampla nimic, pentru ca tu nu esti obligat sa mergi, plus ca as putea sa anulez parada aia nenorocita, spune el, scotandu-si telefonul din buzunar, incepand sa-l butoneze apoi punandu-l la ureche. Anna? intreaba el dupa ce managerul meu ii raspunde. Uite ce vreau sa-ti spun... Nu stiu daca Mark va puta veni astazi la prezentarea din Kapital, pentru ca e... foarte obosit, spune apoi, mintind-o pe Anna. Da... stiu ca el era atractia principala, dar inlocuieste-l cu alt tip pe ziua de astazi bine? ca doar sunt destui care au marimile lui, presupun, continua el, oprindu-se apoi cateva secunde pentru a asculta ce are de spus Anna si isi mareste ochii atunci cand ea ii spune ca sunt cel mai slab dintre toti cei care se afla la prezentare, si ca ceilalti sunt numai pachete de muschi fara creier. Dar parca la ultima prezentare erau si altii, zice Daemon devenind nedumerit, ascultand din nou spusele managerului. Anna, chiar nu ma intereseaza daca au sau nu fumusetea lui obositu' asta! tu doar cheama pe altul si gata! spune el, ridicand tot mai mult vocea din cauza ca a devenit nervos si incheie conversatia fara ca macar sa mai salute.
-Nu trebuia sa vorbesti asa cu ea, ii spun eu punandu-mi mainile in san.
-Atunci sa nu-mi mai vina cu abureli de genul "Dar niciunul nu are frumusetea lui Mark si el e preferatul meu" ca o desfiintez in trei secunde! Ce naiba... I-am zis sa gaseasca pe altu', nu sa mi-l aduca pe Iisus! spune el, dand negativ din cap.
Nu mai pot sa zic nimic, deoarece Daemon ma prinde in brate, si ma ridica, ducandu-ma pana la pat, unde ma aseaza cu grija sarutandu-mi usor buzele.
-Te-as ravasi din nou chiar in momentul asta, imi sopteste el, trecandu-si mana peste abdomenul meu, urcand lent spre piept.
-Nu...nu pot! Azi nu mai... rostesc eu, asezandu-mi mainile pe pieptul lui, incercand sa-l fac sa inteleaga. Dar chiar daca isi da seama ca vreau sa il indepartez, imi cuprinde buzele intr-un sarut tandru, stracurandu-si limba printre buzele mele, iar eu, nu inteleg de ce nu am indeajunsa vointa pentru a-l refuza si ii raspund la sarut cu aceeasi intensitate, pana cand el incepe sa-mi vorbeasca din nou: Voi sta aici in seara asta, dar nu stiu zau daca vre-unul din noi va dormi ...
Cred ca in momentul acesta ar trebui sa strig dupa ajutor... sau pur si simplu sa continui sa joc rolul pe care demonul acesta mi l-a impus.