The Demon's Paradise [yaoi]

[Yaoi Queen]

Capitolul 8:"Vreau sa fi tu acela care ma va ajuta."

Imi deschid ochii cu greu, realizand ca ma aflu pe patul din camera mea, amintindu-mi de ziua de ieri care a fost una din cele mai plictisitoare din toata viata mea. Am fost la Anna acasa si acolo am stat toata ziua plictisindu-ma de moarte, vorbind despre melodii clasice si alte chestii, care nu ma intereseaza deloc, apoi cand mi s-a facut somn am venit acasa si m-am aruncat in patutul meu calduros adormind in doar cateva clipe. Nu credeam ca voi avea vreodata asa o zi...
Brusc in minte imi revin cuvintele lui Daemon, in care spunea ca astazi va trece pe la mine... nu inteleg de ce, dar nici nu ma intereseaza daca vine sau nu. Oricum, poate voi avea treaba...
De cum ma ridic sa ma indrept spre baie, soneria telefonului meu incepe sa se auda, iar eu ma grabesc sa raspund, de parca astept telefonul asta de mult timp.
-Alo! Raspund eu rapid, insa cand aflu ca e Anna, parca sunt putin dezamagit, si asta se poate observa si in vocea mea. Ah... Tu erai, spun eu, scazand tonul. Nu! scuze, nu sunt suparat pe tine si nici nu asteptam un telefon important... Nu am nimic, crede-ma, incerc eu s-o conving desi tot sustine ca am patit ceva. Pana la urma lasa subiectul acela la o parte si ma invita in oras la o cafea, iar eu in loc sa accept, ezit si ii spun ca am alta treaba, desi este o minciuna. Inchei conversatia si imi arunc telefonul pe pat si imi dau singur o palma.
-De ce dracu n-am acceptat? Ce idiot...
Desi stiu ca as putea sa o sun inapoi si sa-i spun ca pot veni, nu o fac. Poate chiar am o problema...
Ma indrept spre baie, cu gandul de a face un dus cald, asa ca ma descotorosesc de daine de indata si intru la rasfat. Las picaturile calde sa-mi mangaie trupul usor incordat iat mirosul gelului de dus sa-mi incante simturile...
Dupa aproape o ora, ies din baia invaluita in aburi calzi doar cu un prosop pe cap, cu care sa imi sterg parul, deoarece din moment ce locuiesc singur nu am de cine sa ma ascund. Imi las parul ud si incep sa-mi caut haine prin dulap, insa din nou imi suna telefonul, si desigur, eu ca un prost ma grabesc sa raspund. Constat ca persoana care m-a sunat este Raoul, tipul cu care eu apar in afisele pe care Daemon a pus sa fie date jos si care a invita la "un pahar de vorba" precum ii place lui sa spuna, zicandu-mi ca nu ne-am mai intalnit de ceva vreme.
-Da! Vin! Spun eu rapid incercand sa nu refuz din nou o invitatie ca sa raman acasa, insa ma razgandesc doar dupa cateva secunde si incep sa vorbesc: Adica eu nu pot...
Insa inainte sa termin ce aveam de zis, imi spune ca ne vom intalni pe centru, langa restaurantul "Gallery" si inchide repede fara a-mi da voie sa-l refuz.
Imi iau o pereche de boxeri albi, un tricou exact ca acela de ieri numai ca e negru, iar inscriptiile sunt argintii, o pereche de pantaloni inchisi la culoare, imi pun ochelarii de soare si vreau sa ies din apartament, pentru a ma indre-ta pre Raoul, daca tot nu am putut sa-l refuz politicos.
Privesc ceasul din hol care indica ora doi si jumatate, apoi decshid usa apartamentului, insa marele meu soc este atunci cand il vad pe Daemon in fata ochilor...
-Plecai undeva?Ma intreaba zambind discret. Mai tii minte ce ti-am spus ieri, nu? continua el, luandu-mi ochelarii si impingandu-ma inapoi in apartament, inchizand usa in urma lui.
-Nu credeam ca vi... replic eu inghitind in sec si rosindu-ma usor in obraji. Imi observa parul ud si isi trece degetele prin el.
-Nu ar trebui sa iesi asa afara. La umbra e destul de racoare si te poti raci, imi spune el, coborandu-si apoi privirea spre tricoul meu, citind acele cuvinte arginti cu voce tare: "L'amore è una parola proibita nel mio mondo". Ma surprinde faptul ca de cum a inceput sa le citeasca, accentul i s-a schimbat total. Chicoteste si isi intoarce privirea spre mine.
-Ma l'amore è un sentimento molto speciale*, spune el cu acelasi accent italienesc, apropiindu-se tot mai mult de chipul meu pana ce buzele noastre se unesc si ma indeamna sa le intredeschid, muscandu-ma de buza inferioara. Isi trecoara limba printre ele, incepe sa o caute pe a mea si sa se joace, inspectand fiecare coltisor al gurii mele.
Un val de caldura si-a facut simtita prezenta in trupul meu, deindata ce buzele noastre s-au intalnit, iar culoarea sangerie din obrajii mei nu intarzie sa se faca vazuta, incalzindu-mi intregul chip. Mana lui dreapta se strecoara pe sub tricoul meu, facandu-ma sa tresar si sa scap un scancet odata ce ii simt raceala.
-Stai... esti rece... Daemon! rostesc eu, fara a reusi sa-mi desprind buzele de ale lui si respirand cu greu.
Isi aseaza si cealalta mana sub tricoul meu, indemnandu-mi trupul sa tremure usor, si rupe sarutul, indreptandu-se spre urechea mea, spunandu-mi soptit:
-Atunci incalzeste-le... cu propriul tau corp.
Inainteaza obligandu-ma pe mine sa merg cu spatele si fara sa imi dau seama, ajungem in foarte scurt timp in camera mea, iar in pieptul meu incepe sa se zbata acea "ceatura" nestapanita, dar motivul pentru care se intampla asta, este cu siguranta din cauza fricii, care ma cuprinde de indata ce imi dau seama ce se intampla. Incerc sa il opresc, speriat, insa de cum vreau sa spun ceva, el ma intrerupe, vorbindu-mi din nou soptit.
-Lasa-ma sa iti demonstrez ca nu ai de ce sa te temi... Nu am de gand sa te tradez. Doar vreau sa ai incredere in mine... Bine?
Imi las privirea inspre podea, nestiind ce sa ii raspund si incerc sa-mi opresc trupul din tremurat, insa mi se pare absolut imposibil in situatia de fata...
-Imi e foarte greu sa mai am incredere in cineva, dupa ce m-a tradat Al...
Insa nu imi da voie sa-i pronunt numele si isi aseaza degetul aratator pe buzele mele.
-Nu e vorba de el aici. Raspunde-mi... poti sa ai incredere in mine? ma intreaba el din nou apropiindu-se si asezandu-si palma pe obrazul meu. Am impresia ca picioarele mele vor ceda foarte curand, doar auzindu-i vocea si stiindu-l atat de aproape.



Astept un raspuns din partea lui Mark, care inca tremura speriat, iar dupa ce ezita si priveste in stanga si in dreapta agitat, da usor din cap in semn afirmativ si se agata de camasa mea, strangand-o puternic in pumni.
-Imi e teama... rosteste el cu vocea tremurata, tinandu-si privirea coborata spre podea.
Ii prind barbia intre degete si ii ridic capul pentru a-l privi cateva secunde in ochi, apoi imi unesc buzele cu ale lui, de data aceasta alaturandu-se si el sarutului, spre surprinderea mea. Imi pun bratele in jurul taliei lui, lipindu-i trupul de al meu si continuand sarutul pentru inca o scurta perioada, apoi il asez atent pe pat.
Trupul sau vibreaza constant in bratele mele, foarte probabil din cauza fricii, insa voi avea eu grija sa transform acel sentiment de teama in altul mult mai placut. Imi desprind buzele d ale lui si cobor spre gat, sarutand cu grija fiecare particica sensibila a pielii sale. Pot sa ii aud respiratia care e si ea tremurata, iar geamatul pe care il scapa cand imi strecor din nou mainile reci pe sub tricoul lui imi face inima sa tresara si sa-si accelereze ritmul.
Scot materialul ce ii acopera partea de sus a trupului si incep a-i saruta pieptul, trecandu-mi limba peste sfarcurile intarite si atingandu-i pielea cu blandete, incercand sa nu il speriu. Cobor cu buzele spre abdomenul lui, sarutand centimetru cu centimetru, iar in acelasi timp ii desfac fermoarul pantalonilor, scapand de ei, impreuna cu boxerii cei albi, pe care ii arunc neglijent undeva prin camera.
Urc inapoi spre chipul lui, sarutandu-i scurt buzele, apoi ma ridic, desfacandu-mi nasturii camasii, si o las sa-mi alunece pe brate, fara sa-mi pese pe unde ajunge. In scurt timp scap si de celelalte obiecte vestimentare, asezandu-mi trupul deasupra lui Mark. Imi cobor mana dreapta pana intre picioarele lui, masand acea zona sensibila, fapt care il face sa scape un alt geamat care imi incanta auzul...
Continui sa ii ating organul intarit, parcurgandu-l de cateva ori cu doua degete, apoi imi asez mana pe piciorul sau si strang usor de el. Ii capturez din nou buzele intr-un sarut tandru si lung, in timp ce mana stanga o urc spre pieptul lui, jucandu-ma cu unul din mugurii intariti. Scoate un geamat infundat si se prinde cu ambele maini de bratele mele, care urca mai apoi spre umeri si ma strange puternic, ceea ce imi da de inteles ca inca ii este teama.
-Mark, rostesc eu, rupand sarutul. Daca iti e frica, doar uite-te la mine... si da-ti seama ca nu sunt una si aceeasi persoana cu el. Daca nici asa nu merge, atunci pronunta-mi numele. Poti sa-mi spui sa ma opresc si o voi face, dar spune-mi acum pana mai poti, pentru ca mai tarziu nu voi mai fi in stare sa tin cont de asta...
Isi deschide ochii, pe care inainte ii tinea strans inchisi, privindu-ma cu o oarecare teama in ochi. Nu stiu daca as accepta un refuz, insa nici nu as putea continua stiind ca ii fac rau.
-Nu... continua. Vreau... sa trec peste Alex si ceea ce m-a marcat, probabil pe viata. Si vreau sa fi tu acela care ma va ajuta.
Raman blocat pentru cateva secunde, la auzul cuvintelor lui, insa de cum imi revin, afizes un zambet cald, apoi ii sarut bland buzele.
-As fi bucuros sa te ajut, replic eu, asezandu-mi fruntea pe a lui. Dar trebuie sa te pregatesti pentru ce va urma, continui apoi, trecandu-mi degetul aratator peste buzele lui apetisante, pare parca implora sa fie sarutate.
Imi cobor mana spre partea de jos a coprului sau, indreptandu-ma spre acel loc stramt pe care il patrund cu un singur deget, indemnandu-l pe Mark sa scape un scancet.
-Incearca sa te relaxezi, ii soptesc eu, sarutandu-i apoi buzele si incepand sa imi misc lent mana.
-E usor sa o spui, dar... chiar daca... momentan nu doare... tot nu pot sa ma relaxez, spune el printre gafaieli.
Mai adaug un deget, facandu-l sa scape un alt scancet si de data aceasta sa simta putina durere, care il indeamna sa isi inchida ochii.
-Inca tot sunt de parere ca ar trebui sa te relaxezi, replic eu, ferindu-i parul de pe frunte, insa el da negativ din cap in semn ca nu e in stare sa faca ce i-am indicat. Atunci sper ca o sa-mi permiti sa-mi cer iertare dupa asta, rostesc eu neputand sa mai rezist tentatiei de a-l avea. Prin corpul meu trec valuri de fiori calzi, in acelasi placuti care imi fac trupul sa transpire, si inima sa o ia la galop, iar eu sa nu mai pot face fata acestei dorinte...
I-am asezat piciorul drept pe antebratul meu, apoi cu ajutorul celeilalte maini, il penetrez lent, insa cu greu. Scapa un scancet lung si ma strange cu putere de brate, lasand libera o lacrima care i se prelinge pe obraz si dispare odata ce buzele mele trec peste ea, sarutand picatura sarata.
-Deschide ochii, Mark si priveste-ma... spun eu, privindu-i lacrimile ce au izvorat din ochii sai inchisi. Isi ridica pleoapele, privindu-ma cu teama, incercand sa nu para atat de speriat pe cat este, insa privirea lui nu poate sa ma insele.
Inaintez lent inauntrul lui, pana cand simt ca nu mai pot continua, si ma opresc, dandu-i putin timp pentru a se obisnui cu mine.
-Daemon... Nu ma simt foarte bine... Doare si nu e foarte usor pentru mine, spune el, rasufland cu greu.
-Imi pare rau... dar e prea tarziu ca sa opresti un tren care deraiaza, rostesc eu incercand sa adaug totusi o nota amuzanta, care il face pe Mark sa zambeasca.
In cel mai nepotrivit moment al zilei, telefonul lui mobil de pe noptiera incepe sa sune, si chiar daca ii spun sa il ignore, incapatanat fiind, raspunde.
-Salut Raoul... imi pare rau, dar nu mai pot veni. Ma confunt cu o problema, spune el incercand sa para cat mai normal, ceea ce ma amuza, avand in vedere situatia in care se afla. Pe urma adauga: Una mare si dureroasa!
Ma abtin sa nu rad desi e dificil din punctul meu de vedere, dar incep sa imi misc soldurile incet, ceea ce il face pe Mark sa scape un scancet.
"-Ce s-a intamplat?"
I-am auzit vocea tipului care pare ingrijorat pentru brunet... si desigur, nu imi convine!
-Uhh... Nimic! Dar se agraveaza situatia, ii spune Mark, luandu-si apoi la revedere repede si dintr-o singura suflare, deoarece i-am luat telefonul din mana. Imi pare rau, dar nu mai pot vorbi! Trebuie sa inchid! Pa!
Desi am apasat pe buton inainte sa termine el de vorbit, nu cred ca si-a dat seama. Dupa ce pun telefonul inapoi pe noptiera, observ ca vrea sa-mi spuna ceva, insa nu-i dau voie nici macar sa inceapa, deoarece ii acopar buzele cu ale mele, continuand cu miscarile lente de du-te vino, care il fac sa scape cateva sunete infundate si sa stranga din nou cu putere de bratele mele.
Trupul lui nu se opreste din vibrat nici macar o secunda, insa pentru un moment, am crezut ca totul va fi in ordine, vazandu-l zambind, dar se pare ca m-am inselat, deoarece cand incep cu miscarile mai rapide, se sperie si cu ochii inchisi imi pronunta numele, aproape strigand.
-Sunt aici, Mark... ii soptesc eu, aproape de buzele lui, asezandu-mi mana pe obrazul stang si incetinindu-mi miscarile. Doar deschide ochii... nu trebuie sa-ti fie frica.
Aproba din cap si inghite in sec in timp ce isi descopera cele doua perle albastre ce i se ascund sub pleoape, privindu-ma fix. Incep din nou sa ma misc, din ce in ce mai repede, ceea ce stiu ca este destul de inconfortabil pentru Mark, nu numai din cauza durerii ci si a acelor amintiri... Incearca sa isi tina lacrimile si scancetele in frau, insa nu reuseste pentru mult timp, deoarece cateva lacrimi sarate isi fac prezenta in ochii lui, prelingandu-se apoi pe obrajii de culoare sangerie. Mainile mele sunt putin cam ocupate pentru a-l face sa se simta mai bine, deoarece i-am asezat ambele picioare pe antebratele mele, si ma folosesc astfel de buze pentru a-i simti savoarea trupului...Cobor spre gatul sau, sarutand tandru fiecare centimetru, apoi il parcurg cu limba, trasand o linie umeda de pe gat pana la barbie. Ii cuprind buzele intre ale mele, dand startului unui joc pe cat posibil de bland in care se implica si limbile noastre, pentru a indulci situatia, iar scancetele sale devin din ce in ce mai dese, inteţindu-se odata cu miscarile mele.
Doar mai mult de o jumatate de ora, trupurile noastre fierbinti sunt acoperite de un strat subtire de sudoare, iar buzele noastre ajung sa nu se mai intalneasca, lasand doar limbile sa le continue jocul. Desi inca durerea lui Mark persista atata timp cat ma misc, simt ca ating punctul maxim asa ca nu pot sa ma stapanesc si imi maresc viteza cu care il patrund, eliberandu-ma in interiorul sau de lichidul albicios in timp ce il musc de umar, ceea ce il indeamna sa scoata un tipat scurt...
As mai continua, dar avand in vedere situatia lui, prefer sa ma opresc aici asa ca imi intind trupul langa al sau, tragandu-l in batele mele si sarutandu-i buzele calde.
-Ai rezistat mai mult decat ma asteptam, chiar daca ai depasit recordul scancetelor pe minut, spun eu afisand un zambet jucaus. Inchide ochii si dormi, rostesc apoi, trecandu-mi mana prin bretonul lui ud. Imi ia mana si o aseaza pe obrazul lui, zambind usor.
-Acum ai mainile calde, spune el inchizand ochii, continuand sa gafaie si cuibarindu-se in bratele mele.
In scurt timp, adormim amandoi, lasandu-ne purtati de valurile ce ne conduc in lumea viselor...

_____________________
~~Ma l'amore è un sentimento molto speciale= Dar dragostea este un sentiment foarte special~~