19-10-2009, 09:18 PM
49: Festivalul pierderilor
Sunao inca se intreba daca a facut ce trebuia.Sigur , Ren a cam fortat-o in felul sau , si a si santajat-o putin , folosindu-se de slabiciunea ei , insa totusi a acceptat sa vina din proprie initiativa.
De asemenea se tot intreba daca se imbracase cum trebuie, dar nu avusese chef sa-si puna kimono ,desi mereu ii facea placere sa poarte unul.
Festivalul era plin de viata : copii , parinti , bunici si iubiti misunau in toate directiile. Cu parintii , copiii si bunicii n-avea nicio problema , dar o apuca depresia vazand adolescentii tinandu-se de mana , razand , glumind, facand ce trebuia ea sa faca,ce si-ar fi dorit sa faca , cu Sei.
‘Vrei sa mancam ceva?’ o intreba Ren uitandu-se la un vanzator de dango.
‘Da ‘ incuviinteaza ea , incercand sa zambeasca.
S-au indreptat spre stand, dar cand au ajuns acolo au vazut un copil care plangea la cativa pasi de unde erau ei. Avea in jur de cinci ani si parea foarte suparat.
Incerca sa-si stearga lacrimile cu mainile sale mici si statea intr-un colt , nemiscat.
Sunao si Ren se asezasera la o masa , insa fata il privea din cand in cand pe baietelul cu par negru.
Primul care a reactionat a fost Ren. Se ridica in picioare si lua cateva dango pe care i le oferi baiatului.
‘De ce plangi, uriasule?’ il intreba pe copil.
‘Mami...mami nu e. Nu o gasesc. ‘ murmura el , cu ochii in lacrimi .
‘E ok , sigur o sa vina dupa tine,poftim o dango ‘ spune si Sunao si se apleaca spre el cu un zambet bland.
Dupa ce au reusit sa il calmeze pe copil, Sunao lua o batista din buzunar si il sterse pe fata in timp ce Ren ii lua un suc si ii ceru sa o descrie pe mama lor cat mai bine posibil. Au primit doar o imagine generala a femeii: imbracata in pantaloni negri si o bluza alba, parul negru scurt si o poseta alba de piele. Sunao il lua pe copil de mana si incepura sa se intoarca pe unde a venit copilul la vanzatorul de dango, sperand sa o gasesasca pe drum, fiind atenti la oricine se potrivea descrierii.
Festivalul misuna de oameni , era deci foarte usor ca femeia pe care o cautau sa treaca pur si simplu pe langa ei.Evident , nu au gasit-o , desi au cautat mai bine de o ora.
‘Asta e mai dificil decat credeam,poate ar fi trebuit sa ramanem acolo cu el , poate mama lui se va gandi sa se intoarca la magazinul de dango si nu il gaseste acolo ‘ sugereaza Sunao , ganditoare.
‘Nu stiu daca mai are sens sa ne intoarcem,’ zice Ren scarpinandu-se pe crestetul capului. ‘Daca a fost deja acolo si apoi merge in alta directie? Si oricum, ar trebui sa o putem recunoaste, va fi foarte alarmata.
Baietelul o apuca deodata de mana pe Sunao , dupa ce auzi conversatia celor doi.
‘E ok , o s-o gasim cumva . ‘ incearca ea sa-l linisteasca. ‘ Ah , dar nu mi-ai zis numele tau inca ‘ realizeaza ea.
‘Take Mizumi,’ raspunde baiatul.
‘Am o idee,’ zice Ren , si merge langa o formatie care canta langa rau.
Acolo se urca pe scena si sta de vorba cu solistul putin dupa care primeste microfonul. ‘Este o doamna Mizumi pe aici?’ intreaba Ren pe un ton mai ridicat.
Sunao se uita in jur in timp ce Ren face anuntul , atenta sa nu cumva sa apara o femeie cu acea descriere anterioara si surprinsa in acelasi timp de tupeul si usurinta cu care Ren statea pe scena.
Din nefericire , nicio femeie nu se declara a fi posesoarea acelui nume. Sunao suspina usor.
Ren ii multumi solistului de ajutor si se intoarse langa cei doi, aratand la fel de dezamagit ca ea.
‘Eh, am incercat... acum ce facem?’ intreaba el scarpinandu-se pe ceafa.
Take inca o tinea pe Sunao de mana si parea gata sa planga.
‘AH,nu plange Take-kun , sigur o s-o gasim pe mama ta ‘ incearca Sunao sa-l incurajeze.
‘Cred,ca ar trebui sa il duc la mine acasa , e tarziu .Maine dimineata mergem la politie ‘ sugereaza Sunao.
‘Mai bine ar veni la mine,’ zice Ren. ‘E mai aproape de aici.’
‘Mmm...nu stiu ce sa zic , poti sa ai grija de un copil ?’ intreaba Sunao , sceptica .
‘Eu? Nici gand. Mama mea, o sa il adopte,’ raspunde Ren , zambind.
Sunao ridica dintr-o spranceana.
‘Sper sa nu-l inveti la prostii , mai bine vin cu tine , sa fiu sigura ca n-ai reviste deocheate pe sub pat ‘ hotaraste ea .
‘Asta e o insulta,’ zice Ren si se preface ofensat. ‘Sti, cred ca mai bine o sa o iau inainte sa... o pregatesc pe mama. Se agita foarte tare la lucruri ca asta.’
Sunao ranji.
‘Siiiigur,cum sa nu . ‘ il ironizeaza ea.Take incepu sa caste si Sunao observa ca baietelul era obosit.
‘Ren,ia-l in brate , nu cred ca mai poate sa mearga’ il roaga ea pe tanar, in drum spre casa lui.
Ren o asculta si il lua pe sus. Take mai casca de cateva ori si apoi incepu sa respire mai adanc anuntand ca dormea. Din cand in cand, Sunao se uita cand la baietel cand la Ren, dar doar cu coada ochiului
‘Ce scump e cand doarme.Ai vazut ce ochi albastrii frumosi are? ‘ spune ea mai incet,privind spre baietelul cu fata mica ,rotunda si imbujorata , cu obraji rumeni loviti din cand in cand de cate un fir din parul negru batut de vant.
‘Da... sunt scumpi acum, din mai multe puncte de vedere, dar asteapta cativa ani si o sa fie scump dintr-un singur punct de vedere, cel al buzunarelor goale. Ajung adolescenti prea repede si apoi merg la facultate... cresc prea repede.’
‘Vorbesti din proprie experienta?’ chicoteste ea , uitandu-se inainte.
‘Eu? Glumesti nu? Eu nu o sa cresc niciodata, o sa raman un adolescent tot restul vietii. Nu m-as putea vedea fugind dupa femei cu riduri si aparate auditive.’
‘Da,asa e.Cred ca te vad deja , batran , ramolit , cu bastonul in mana,alergand in continuare dupa liceene. ‘ isi inabuse ea un alt chicot care putea oricand sa se transforme intr-un raset nebun.
Sunao inca se intreba daca a facut ce trebuia.Sigur , Ren a cam fortat-o in felul sau , si a si santajat-o putin , folosindu-se de slabiciunea ei , insa totusi a acceptat sa vina din proprie initiativa.
De asemenea se tot intreba daca se imbracase cum trebuie, dar nu avusese chef sa-si puna kimono ,desi mereu ii facea placere sa poarte unul.
Festivalul era plin de viata : copii , parinti , bunici si iubiti misunau in toate directiile. Cu parintii , copiii si bunicii n-avea nicio problema , dar o apuca depresia vazand adolescentii tinandu-se de mana , razand , glumind, facand ce trebuia ea sa faca,ce si-ar fi dorit sa faca , cu Sei.
‘Vrei sa mancam ceva?’ o intreba Ren uitandu-se la un vanzator de dango.
‘Da ‘ incuviinteaza ea , incercand sa zambeasca.
S-au indreptat spre stand, dar cand au ajuns acolo au vazut un copil care plangea la cativa pasi de unde erau ei. Avea in jur de cinci ani si parea foarte suparat.
Incerca sa-si stearga lacrimile cu mainile sale mici si statea intr-un colt , nemiscat.
Sunao si Ren se asezasera la o masa , insa fata il privea din cand in cand pe baietelul cu par negru.
Primul care a reactionat a fost Ren. Se ridica in picioare si lua cateva dango pe care i le oferi baiatului.
‘De ce plangi, uriasule?’ il intreba pe copil.
‘Mami...mami nu e. Nu o gasesc. ‘ murmura el , cu ochii in lacrimi .
‘E ok , sigur o sa vina dupa tine,poftim o dango ‘ spune si Sunao si se apleaca spre el cu un zambet bland.
Dupa ce au reusit sa il calmeze pe copil, Sunao lua o batista din buzunar si il sterse pe fata in timp ce Ren ii lua un suc si ii ceru sa o descrie pe mama lor cat mai bine posibil. Au primit doar o imagine generala a femeii: imbracata in pantaloni negri si o bluza alba, parul negru scurt si o poseta alba de piele. Sunao il lua pe copil de mana si incepura sa se intoarca pe unde a venit copilul la vanzatorul de dango, sperand sa o gasesasca pe drum, fiind atenti la oricine se potrivea descrierii.
Festivalul misuna de oameni , era deci foarte usor ca femeia pe care o cautau sa treaca pur si simplu pe langa ei.Evident , nu au gasit-o , desi au cautat mai bine de o ora.
‘Asta e mai dificil decat credeam,poate ar fi trebuit sa ramanem acolo cu el , poate mama lui se va gandi sa se intoarca la magazinul de dango si nu il gaseste acolo ‘ sugereaza Sunao , ganditoare.
‘Nu stiu daca mai are sens sa ne intoarcem,’ zice Ren scarpinandu-se pe crestetul capului. ‘Daca a fost deja acolo si apoi merge in alta directie? Si oricum, ar trebui sa o putem recunoaste, va fi foarte alarmata.
Baietelul o apuca deodata de mana pe Sunao , dupa ce auzi conversatia celor doi.
‘E ok , o s-o gasim cumva . ‘ incearca ea sa-l linisteasca. ‘ Ah , dar nu mi-ai zis numele tau inca ‘ realizeaza ea.
‘Take Mizumi,’ raspunde baiatul.
‘Am o idee,’ zice Ren , si merge langa o formatie care canta langa rau.
Acolo se urca pe scena si sta de vorba cu solistul putin dupa care primeste microfonul. ‘Este o doamna Mizumi pe aici?’ intreaba Ren pe un ton mai ridicat.
Sunao se uita in jur in timp ce Ren face anuntul , atenta sa nu cumva sa apara o femeie cu acea descriere anterioara si surprinsa in acelasi timp de tupeul si usurinta cu care Ren statea pe scena.
Din nefericire , nicio femeie nu se declara a fi posesoarea acelui nume. Sunao suspina usor.
Ren ii multumi solistului de ajutor si se intoarse langa cei doi, aratand la fel de dezamagit ca ea.
‘Eh, am incercat... acum ce facem?’ intreaba el scarpinandu-se pe ceafa.
Take inca o tinea pe Sunao de mana si parea gata sa planga.
‘AH,nu plange Take-kun , sigur o s-o gasim pe mama ta ‘ incearca Sunao sa-l incurajeze.
‘Cred,ca ar trebui sa il duc la mine acasa , e tarziu .Maine dimineata mergem la politie ‘ sugereaza Sunao.
‘Mai bine ar veni la mine,’ zice Ren. ‘E mai aproape de aici.’
‘Mmm...nu stiu ce sa zic , poti sa ai grija de un copil ?’ intreaba Sunao , sceptica .
‘Eu? Nici gand. Mama mea, o sa il adopte,’ raspunde Ren , zambind.
Sunao ridica dintr-o spranceana.
‘Sper sa nu-l inveti la prostii , mai bine vin cu tine , sa fiu sigura ca n-ai reviste deocheate pe sub pat ‘ hotaraste ea .
‘Asta e o insulta,’ zice Ren si se preface ofensat. ‘Sti, cred ca mai bine o sa o iau inainte sa... o pregatesc pe mama. Se agita foarte tare la lucruri ca asta.’
Sunao ranji.
‘Siiiigur,cum sa nu . ‘ il ironizeaza ea.Take incepu sa caste si Sunao observa ca baietelul era obosit.
‘Ren,ia-l in brate , nu cred ca mai poate sa mearga’ il roaga ea pe tanar, in drum spre casa lui.
Ren o asculta si il lua pe sus. Take mai casca de cateva ori si apoi incepu sa respire mai adanc anuntand ca dormea. Din cand in cand, Sunao se uita cand la baietel cand la Ren, dar doar cu coada ochiului
‘Ce scump e cand doarme.Ai vazut ce ochi albastrii frumosi are? ‘ spune ea mai incet,privind spre baietelul cu fata mica ,rotunda si imbujorata , cu obraji rumeni loviti din cand in cand de cate un fir din parul negru batut de vant.
‘Da... sunt scumpi acum, din mai multe puncte de vedere, dar asteapta cativa ani si o sa fie scump dintr-un singur punct de vedere, cel al buzunarelor goale. Ajung adolescenti prea repede si apoi merg la facultate... cresc prea repede.’
‘Vorbesti din proprie experienta?’ chicoteste ea , uitandu-se inainte.
‘Eu? Glumesti nu? Eu nu o sa cresc niciodata, o sa raman un adolescent tot restul vietii. Nu m-as putea vedea fugind dupa femei cu riduri si aparate auditive.’
‘Da,asa e.Cred ca te vad deja , batran , ramolit , cu bastonul in mana,alergand in continuare dupa liceene. ‘ isi inabuse ea un alt chicot care putea oricand sa se transforme intr-un raset nebun.