Prietenia ma invata sa traiesc

[Zyspar]

Capitolul 3

Confuzia

Mi-am revenit destul de repede dupa acea senzatie… wow, ce senzatie, mi-a strapuns tot trupul… dar oare de ce?
Habar nu am.
In cateva secunde eram langa Sakura, stand pe iarba proaspata, orientat cu fata catre cele doua fete. Ragazul meu de meditatie nu a fost lung datorita interventiei rozaliei.
- Crezi ca ne poti ajuta?
- Depinde de ce anume este vorba.
- Iti vom explica pe indelete si apoi ne vei spune cum ai reactiona si ce decizie ai lua tu.
- Foarte bine, atunci va ascult.
Sakura se uita fugar la Hinata care statea inca cu privirea in pamant, iar mai apoi izbuti a imi expune cele intamplate.
- Sai, tu ai fost in situatia in care ai luptat de mic si singur pentru a deveni unul dintre cei mai buni oameni ai Konohei. Acest lucru ti-a adus multa suferinta dar si multe satisfactii. Dupa o copilarie aruncata in ghearele Maiestrului tau, ai renuntat la totul pentru a forma o echipa solida cu alte doua persoane. Ai ales libertatea, ai ales ceea ce ti-ai dorit si nimeni nu te-a judecat.
- In mare, da, asa este, dar nu este totul asa de simplu, nu este alba … dar nu am terminat de spus caci am fost intrerupt de rozalie, cu rugamintea de a o asculta pana la capat.
- Dupa tot ce s-a intamplat, ai luat o decizie pentru tine. Acum mai este cineva intr-o situatie asemanatoare. Tot ce mi-as dori de la tine este sa intelegi situatia ei si sa ne dai un indiciu de ce ar fi mai bine de facut. Hinata, aici de fata, este intr-o situatie dificila, are de ales intre a continua pe un domeniu diferit, cum ar fi Biochimia si intre obligatia morala de a continua stagiul de ninja si deci in consecinta de a-si onora obligatiile de aparator si purtator al liniei principale. Sau, de a ceda acest drept, celui ce il merita din plin, dupa parerea ei, acesta fiind Neji, care de altfel este interest in a continua ca ninja in slujba Konohei.
- Atunci sa o faca, sa nu stea pe ganduri. Daca ea considera ca asta este cel mai bine pentru ea, atunci sa lupte sa ii convinga pe cei ce nu sunt de accord.
- Eu imi doresc foarte mult sa fac aceasta facultate, dar toti din clan ma preseaza sa nu renunt la calitatea oficiala de ninja. Se raspunse timida Hinata.
- Dar nu trebuie sa faci mereu ceea ce vor ceilalti. Trebuie sa te gandesti si la tine, ii spuse Sakura cu o tonalitate mamoasa.
- Are dreptate Hinata. Este viata ta si trebuie sa lupti pentru ceea ce te face fericita. Si eu am avut de convins pe cineva pentru a ma lase sa fac ceea ce voiam, iar intr-un sfarsit, a acceptat vazand dorinta mea arzatoare. Daca nu incerci sa lupti macar, fi sigura ca nu vei reusi niciodata. Impune-te, tu esti momentan linia principal, deci decizia ta ar trebui sa fie sfanta. Profita de asta si mai ales, da-i posibilitatea varului tau sa faca ceea ce este creat sa faca. El este un lider innascut, iar perfectionalismul sau poate da roade intr-o comunitate asa de strica precum este clanul Hiuga. Dovedeste-le ca ceea ce vrei sa faci este mai important pentru tine si mai ales, dovedeste-le ca Neji, este cea mai buna alegere de conducator pentru ei.
Dupa tot discursul meu, ochii Hinatei erau inveliti de o patura umeda, picaturi sarate i se prelingeau pe obrajii imbujorati, iar tonusul ei era unul radiant. Stia ca aveam dreptate, stia ca asta trebuia sa faca, dar avea nevoie de o incurajare, avea nevoie de prieteni… prieteni? Am avut si eu odata, dar i-am pierdut pe parcurs si nu stiu din ce cauza. Asa cum Hinata trebuie sa lupte pentru telurile sale, asa si eu trebuie sa lupt sa ies din anonimat, sa imi regasesc personalitatea, sa lupt pentru prietenie si sa o tes cu fire de aur. Acesta poate fi un inceput pentru toti, din toate punctele de vedere.
Hinata se simtea plina de incredere, iar prietena ei cea mai buna ii era aproape, o inbratisa si ii oferea iesirea relaxanta de care avea nevoie. Asta inseamna un prieten adevarat. Multe felicitari fetelor, va meritati din tot sufletul.
Dar meditatia mea a fost intrerupta de acel ton inalt sisuav ce acum devenise gingas si jucaus. Era inconfundabila!
- Multumesc frumos Sai! Multumim amandoua. Intotdeauna am stiut ca esti un prieten pe care te poti baza, un adevarat prieten si mai ales la nevoie!
Acesta cuvinte ma patrundeau prin toti porii, percepeam mesajul prin tot corpul, urechile devenind doar organe de simt al orientarii sonice. Simteam ca drumul si telul meu incep sa prinda contur si toate acestea, pentru simplul lucru de a fi sincer si a oferi tot ce este mai bun din tine. Cand faci ceea ce iti doresti, totul vine natural.
- Si eu va multumesc mult si ma bucur nespus ca am putut fi de folos. Oricand aveti nevoie, eu voi fi alaturi de voi.
- Stiu asta Sai, intotdeauna ai fost alaturi de cei dragi, de prieteni, dar se pare ca ei ti-au intors spatele… imi spuse Sakura pe un ton deprimat.
- Nu mai conteaza asta acum. Important este sa mergem mai departe, toti, sa facem ceea ce ne dorim cel mai mult, toti, sa ne simtim bine in pielea noastra, toti.
- Esti un prieten minunat! Isi lasa Hinata sufletul liber si vorbele sentimentelor sale sa iasa la iveala.

Dupa toate aceste destainuiri si discutii placute, a venit momentul ca fiecare sa mearga spre casa. Din politete, m-am oferit sa le conduc. Fiind cea mai departe, am ales sa o ducem prima pe Hinata si astfel ii puteam ura amandoi mult succes, pentru ca va avea nevoie in momentul in care va pune problema sa in fata clanului.
Acesta ne-a multumit politicos, iar in momentul in care a deschis poarta curtii, a fost intampinata de varul sau, Neji. Privirea lui era foarte ciudata, ochii lui hipnotizanti o admirau pe Hinata, venerand-o ca pe o regina divina. Privirea lui nu era una obisnuita, cel putin nu a unui var oarecare… ceva nu era in regula in delectarea lui. Dar isi reveni destul de repede, crezand ca nu va da de banuit nimic. Ne-a salutat prieteneste, ne-a urat o seara cat mai placuta, iar apoi gestul lui a fost surprinzator. A invitat-o pe Hinata sa il ia de brat, apoi s-au indepartat impreuna, Neji nescapand-o din privirile admirative… sau altfel?
Nu prea puteai intelege reactia lui, era mai degraba reactia unui baiat simplu, nicidecum a varului ei. Ceea ce era destul de ciudat avand in vedere conotatia familiala.
Dar totul disparu in spatele portii, iar in noaptea plumburie se gaseau acum doar doua finite. Eu si ea. Doar noi sub clarul hypnotic al lunii.
Nu am indraznit insa a spune nimic pentru a nu strica momentul. Insa apasarea linistii au determinat-o a ofta incet, instigand parca la deschiderea unei discutii. Acela bineinteles am fost eu, de teama reactiei sale in cazul in care nu aveam curajul sa vorbesc.
- Se pare ca se simt bine impreuna, nu crezi? Am intrebat eu uitandu-ma spre padurea deasa.
- Da, ai dreptate, este ceva foarte ciudat, nu stiu ce anume, dar de fiecare data cand ii vad impreuna, amandoi sunt fericiti, indifferent de ce se intampla in jurul lor.
- Asa-i. Dar este mai bine asa! Decat sa fie nefericiti, mai bine sunt fericiti impreuna.
La spusele mele, Sakura a reactionat foarte ciudat. Privirea ei m-a tintuit, iar nelinistea din ochii ei ma nedumerea. Si ea simtea acelasi lucru, dar ii era frica sa recunoasca pana si ei acest lucru.
Hinata era cea mai buna prietena a ei si tot ce isi dorea era sa fie fericita. Indiferent cum, unde si cu cine.