21-09-2009, 07:04 AM
S-a sters capitolul deci ... :
Chapter 5
În urmatoarele ore am ajuns în sat. Toata lumea şuşotea despre aparţia lui Sasuke, dar interesul meu pentru el era nul. Priveam în stânga şi în dreapta, pe chipurile oamenilor se vedeau ori zâmbete, ori nişte expresii foarte serioase. Fără să îmi dau seama am ajuns în faţa cladirii unde statea Tsunade, am păşit înăuntru nesigură pe mine. Ştiam că o să se infurie deoarece am venit mai devreme, dar eram obişnuită cu predicile ţinute de ea. Am ajuns la uşa biroului ei, am ciocănit încet şi apoi am intrat. Prima mea impresie când am intrat parcă a fost regretul de a mă afla în aceea încăpere. Ochii ei de un albastru imaculat mă priveau uimiţi, probabil nu se aştepta să mă vadă doar mai târziu. Probabil credea că m-am întors pentru al vedea pe Sasuke, dar imediat ce la văzut pe Sai i-a apărut un zâmbet şters pe faţă.
- Sakura ! Nu mă aşteptam sa te văd aici aşa de devreme. mi-a spus în timp ce se ridica de la masa ei.
- Eh ... am spus eu dând din umeri. Nu mă prea tem de serile acestea, doar mi se schimbă culoarea la ochi. Atât. I-am răspuns sec, fără să mai adaug alte cometarii.
A vrut sa ma îmbrăţişeze dar imediat m-am întors cu spatele la ea, am plecat iar Sai a venit in urma mea. Mergeam amandoi pe coridoarele imense ale cladirii principale. Întunericul predomina în mare parte, fiind luminat doar de cateva lampi. Păşeam neîncrezătoare, parcă cu paşi timizi, acea timiditate orgolioasă care mă facea să încerc să nu fac nici cel mai greşit pas care ar putea să îmi distrugă mersul graţios. Simţeam frica lui Sai ca nu cumva să strice tot, vroia să îmi spună ceva dar parcă ceva dinăuntrul lui nu îl lasa să vorbească.
Ajunşi afară m-am desparţit de Sai pentru a merge la spital să il vad pe Sasuke. Nu îmi înţelegeam nevoia deja obositoare ca să îl văd. Poate că nu era mai mult decât o atracţie şi nu trebuie să îmi fac griji degeaba.
Ajung în faţa spitalului, păşesc în incinta lui, nimeni nu era la recepţie, şi acest fapt m-a mirat, dar mi-am continuat drumul. Ajunsă în faţa uşii unde era salonul lui, am tras o gură mare de aer iar apoi am pus mâna pe clanţă să o deschid.
- Buna, Sasuke ! zic eu aproape strigând.
Totuşi nimeni nu mi-a auzit acel strigăt fericit de mult pierdut. Salonul era gol, nici lucrurile lui nu erau acolo. M-am întors repede pe călcâie si am fugit jos la recepţie pentru a întreba ce s-a întamplat cu el. Domnişoara care înainte era absentă acum era acolo, răsfoind nişte registre. Când am ajuns abia daca mi-am putut trage suflarea, pentru a-i zice ce voiam sa aflu.
- Domnişoara, ce s-a întamplat cu Sasuke Uchiha ?
- Sasuke Uchiha ... a da, l-au dus acasă. Domnişoara blondă care a stat cu el tot timpul a zis că o sa aibă ea grijă de el.
Imediat la auzirea acestei veşti sangele îmi clocotea în vene. Dacă aş fi avut-o pe Ino în faţa mea cred ca i-aş smulge părul din cap. Nu întelegea că trebuia să stea în spital, ranile lui erau prea profunde. Am ieşit rapid din spital iar mai apoi mi-am folosit tehnica de teleportare ca să ajung mai repede acasă la Sasuke. O data ajunsă am batut politicos la uşă iar mai apoi când mi-au deschis am început să strig la aceea persoană crezând că era Ino când defapt era Naruto. Avea o faţă de speriat care m-a făcut sa zâmbesc, imediat ce mi-a văzut zâmbetul s-a mai înviorat.
- De ce ai facut asta, Sakura-chan ? m-a intrebat acesta pe un ton linguÅŸitor.
- De ce aţi făcur voi asta ? Oricum mă ţii mult la uşă ? l-am întrebat iritată.
S-a scuzat şi apoi m-a lăsat sa intru, in aceea cameră era cea mai de coşmar al meu, Ino stătea peste Sasuke, m-a durut dar mai puţin decât m-ar fi durut dacă aş fi văzut imaginea asta acum patru ani de zile. Am râs uşor, iar apoi m-am întors spre Naruto, săracu’ deja era tot apă, aşteptând reacţia mea de a sării la bătaie.
- Surpins ? l-am întrebat în timp ce îmi treceam mâna prin părul meu roz si mătăsos.
A înghiţit sec şi a aprobat din cap, am rânjit iar mai apoi m-am întors spre ‚cuplul’ care acum era într-o poziţie normala. Le-am zâmbit si apoi m-am îndreptat spre bucatarie, sa-l vad pe Kakashi. O data ajunsaă acolo am avut supriza de al vedea pe Sai. Ma întreb oare ce facea acolo.
Chapter 5
În urmatoarele ore am ajuns în sat. Toata lumea şuşotea despre aparţia lui Sasuke, dar interesul meu pentru el era nul. Priveam în stânga şi în dreapta, pe chipurile oamenilor se vedeau ori zâmbete, ori nişte expresii foarte serioase. Fără să îmi dau seama am ajuns în faţa cladirii unde statea Tsunade, am păşit înăuntru nesigură pe mine. Ştiam că o să se infurie deoarece am venit mai devreme, dar eram obişnuită cu predicile ţinute de ea. Am ajuns la uşa biroului ei, am ciocănit încet şi apoi am intrat. Prima mea impresie când am intrat parcă a fost regretul de a mă afla în aceea încăpere. Ochii ei de un albastru imaculat mă priveau uimiţi, probabil nu se aştepta să mă vadă doar mai târziu. Probabil credea că m-am întors pentru al vedea pe Sasuke, dar imediat ce la văzut pe Sai i-a apărut un zâmbet şters pe faţă.
- Sakura ! Nu mă aşteptam sa te văd aici aşa de devreme. mi-a spus în timp ce se ridica de la masa ei.
- Eh ... am spus eu dând din umeri. Nu mă prea tem de serile acestea, doar mi se schimbă culoarea la ochi. Atât. I-am răspuns sec, fără să mai adaug alte cometarii.
A vrut sa ma îmbrăţişeze dar imediat m-am întors cu spatele la ea, am plecat iar Sai a venit in urma mea. Mergeam amandoi pe coridoarele imense ale cladirii principale. Întunericul predomina în mare parte, fiind luminat doar de cateva lampi. Păşeam neîncrezătoare, parcă cu paşi timizi, acea timiditate orgolioasă care mă facea să încerc să nu fac nici cel mai greşit pas care ar putea să îmi distrugă mersul graţios. Simţeam frica lui Sai ca nu cumva să strice tot, vroia să îmi spună ceva dar parcă ceva dinăuntrul lui nu îl lasa să vorbească.
Ajunşi afară m-am desparţit de Sai pentru a merge la spital să il vad pe Sasuke. Nu îmi înţelegeam nevoia deja obositoare ca să îl văd. Poate că nu era mai mult decât o atracţie şi nu trebuie să îmi fac griji degeaba.
Ajung în faţa spitalului, păşesc în incinta lui, nimeni nu era la recepţie, şi acest fapt m-a mirat, dar mi-am continuat drumul. Ajunsă în faţa uşii unde era salonul lui, am tras o gură mare de aer iar apoi am pus mâna pe clanţă să o deschid.
- Buna, Sasuke ! zic eu aproape strigând.
Totuşi nimeni nu mi-a auzit acel strigăt fericit de mult pierdut. Salonul era gol, nici lucrurile lui nu erau acolo. M-am întors repede pe călcâie si am fugit jos la recepţie pentru a întreba ce s-a întamplat cu el. Domnişoara care înainte era absentă acum era acolo, răsfoind nişte registre. Când am ajuns abia daca mi-am putut trage suflarea, pentru a-i zice ce voiam sa aflu.
- Domnişoara, ce s-a întamplat cu Sasuke Uchiha ?
- Sasuke Uchiha ... a da, l-au dus acasă. Domnişoara blondă care a stat cu el tot timpul a zis că o sa aibă ea grijă de el.
Imediat la auzirea acestei veşti sangele îmi clocotea în vene. Dacă aş fi avut-o pe Ino în faţa mea cred ca i-aş smulge părul din cap. Nu întelegea că trebuia să stea în spital, ranile lui erau prea profunde. Am ieşit rapid din spital iar mai apoi mi-am folosit tehnica de teleportare ca să ajung mai repede acasă la Sasuke. O data ajunsă am batut politicos la uşă iar mai apoi când mi-au deschis am început să strig la aceea persoană crezând că era Ino când defapt era Naruto. Avea o faţă de speriat care m-a făcut sa zâmbesc, imediat ce mi-a văzut zâmbetul s-a mai înviorat.
- De ce ai facut asta, Sakura-chan ? m-a intrebat acesta pe un ton linguÅŸitor.
- De ce aţi făcur voi asta ? Oricum mă ţii mult la uşă ? l-am întrebat iritată.
S-a scuzat şi apoi m-a lăsat sa intru, in aceea cameră era cea mai de coşmar al meu, Ino stătea peste Sasuke, m-a durut dar mai puţin decât m-ar fi durut dacă aş fi văzut imaginea asta acum patru ani de zile. Am râs uşor, iar apoi m-am întors spre Naruto, săracu’ deja era tot apă, aşteptând reacţia mea de a sării la bătaie.
- Surpins ? l-am întrebat în timp ce îmi treceam mâna prin părul meu roz si mătăsos.
A înghiţit sec şi a aprobat din cap, am rânjit iar mai apoi m-am întors spre ‚cuplul’ care acum era într-o poziţie normala. Le-am zâmbit si apoi m-am îndreptat spre bucatarie, sa-l vad pe Kakashi. O data ajunsaă acolo am avut supriza de al vedea pe Sai. Ma întreb oare ce facea acolo.
Always keep the faith !
YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.
The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End