Prietenia ma invata sa traiesc

[Zyspar]

Buna!

Se pare ca trebuie sa repun ficul, dar nu-i nimic.

Sper sa il cititi in continuare.

Disclaimer: Nu detin nici un personaj, toate apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac/profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

“O viata nestemata, un lucru de neapreciat in veci, asta ar insemna existenta intr-un loc rigid si rece. Oare de ce nimeni nu intelege ca si lucrurile mici pot face diferenta? Dar acum nu mai conteaza, totul s-a terminat, fie s-a schimbat. Totul este rece, singuratatea perinda prin locurile sfinte ale vietii mele, dar nu pot face nimic, nu am pe nimeni care sa ma ajute. Merg prin intuneric si vad doar trecutul meu pus ca un film in fata ochilor. Minunat!”

1 Octombrie 2009

Merg ca un robot ce stie drumul acesta ca pe propria palma. Merg din instinct pe o cale ce ar trebui inchisa. Inchisa caci linia ei este ca o taieruta adanca pe tot trupul si viata mea. Ochii imi sunt mai tulburi decat cel mai adanc abis, pentru ca acolo m-au aruncat prietenii. “Prieteni”, foarte hazliu, chiar si eu am ramas cu acest tic deranjant.
Acum am crescut, copilul din mine s-a baricadat intr-o camera obscura. Acolo unde nimeni nu are voie sa intre. A ramas singur, asa cum a fost mereu. Chiar daca a fost inconjurat de multi asa-zisi prieteni, intotdeauna a fost singur in sufletul sau.
Poate ca a venit vremea sa uit cele intamplate si sa incerc sa merg mai departe. Ce poate fi mai rau? Singuratetea déjà ma sfasie de viu, ce ar mai trebui sa se intample sa pot spune ca oficial viata mea nu mai are nici un rost? Acestea sunt doar intrebari fara raspuns, pentru ca nu am nici un interes sa il gasesc, probabil. Imi este mai bine asa. Mereu respins si singur. Asa incepe o noua etapa in viata mea.
Sa va spun mai multe despre mine. Nu stiu cat va va interesa aceste amanunte, dar ma vad obligat sa o fac, atata timp cat va voi povesti viata mea din acest moment mai departe.
Numele meu este Sai si sunt acel baiat ciudat din vechea si fosta echipa 7. De ce veche si fosta? Pai veche pentru faptul ca acum un an, s-au incheiat oficial antrenamentele si examinarile, devenind majoritatea jounini. Dupa toate aceste sacrificii, antrenamente si examinari, a venit vreme fiecaruia de a-si alege o specializare in viata. Tocmai de aceea, eu acum ma indrept spre noul meu punct de studiu, facultatea. Am ales sa fac “Desen si arte plastice”, datorita talentului meu deosebit la aceste materii. Si deasemenea pentru ca imi place foarte mult sa imi exprim sentimentele desenand diverse situatii imaginare, in care m-as putea afla, eu sau alte persoane.
Drumul este destul de aglomerat. Avand in vedere ca in Konoha nu exista decat 3 facultati, va dati seaman ca este inevitabil sa ma intalnesc cu fosti colegi,”prieteni”. Dar eu, ca intotdeauna, trec neobservat, sau daca sunt observant, sunt aratat cu degetul ca fiind “ciudatul”. Niciodata nu m-am putut acomoda cu cei din jurul meu, mereu sentimentele mele au fost reprimate de situatiile in care ma gaseam. Acum insa, coincidenta face ca facultatea mea sa aiba sediu comun cu cea de medicina si cea de fizica. Nu intamplator am spus acest lucru, ci pentru faptul ca fostii mei colegi din echipa, sunt inscrisi la acestea doua. La medicina, bineinteles este Sakura, acea fata zambitoare, cu parul si ochii de culoarea obrajilor imbujorati, acel trup zvelt si bine proportionat, duritatea personalitatii sale accentuandu-se din infinitele ore de antrenament alaturi de Hokage-ul Konohei. Acesta fiind, bineinteles, in continuare, doamna Tsunade, una dintre cei 3 sanini legendary. In cele din urma, s-a inteles de ce le era asa de teama celorlalti doi sanini de ea. Nimic nu o putea omora si plus de asta, un pumn al sau era moarte curate pentru adversar.. deci acum, ce nesabuit ar veni la ea sa o provoace la o lupta? Aaa.. da, poate doar Naruto, el intotdeauna face asta. Acel baiat cu parul valvoi ce reflecta duios razele blande ale soarelui. Ochii lui de albastrul cerului sunt tot timpul pusi pe farse. Trupul bine conturat, la o inaltime aproape perfecta de 1,85 m, este probabil alegerea gresita, fiind un copil in continuare si fara a da vre-un semn de maturitate pus in acel corp bine pronuntal, aproape adult. El a ales fizica, de ce? Habar nu am, nu are nici cea mai mica legatura cu el, dar eu nu prea pot spune nimic.
Cu toate aceste ganduri, nu am observant ca eram déjà in curtea facultatii iar drumul se deschisese in fata mea, ceilalti colegi facandu-mi loc, parca ferindu-se de mine sa nu ii musc. Nu ca nu as vrea asta, dar totusi, nu pe toti odata. Trecand peste aceste moment neplacute, am ajuns in fata scarilor si m-am oprit pentru a-l asculta pe cel ce avea sa ne informeze cu cele ce trebuiau luate la cunostinta, inainte de a intra in salile corespunzatoare.

- Stimati studenti! Va urez un calduros Bun venit si va doresc multa rabdare, pentru ca veti avea nevoie de ea in acesta prima zi. In primul rand, va trebui sa mergeti ordonati pana in salile de clasa corespunzatoare, iar acolo veti fi preluati de tutorele dumneavoastra oficial in cadrul facultatii. Veti fi ajutati sa va completati dosarele, veti semna contractul scolar si apoi veti primi orarul pe acest semestru. Dupa toate acestea, veti fi liberi sa plecati, pentru a va pregati in privinta inceperii cursurilor . Acestea vor incepe luni, 5 octombrie 2009. In consecinta va urez bun venit si mult success in continuare.