04-08-2009, 12:04 AM
continuarea la fic
Dragostea reprezinta sansa la viata. Ea te conduce pe cai necunoscute, daruindu-ti senzati strain.Pacatuiesti cu gandul, cu dorinta pentru cel de langa tine. Pasiunea te cuprinde mereu cand te gandesti la el.Vrei sa-l simti in bratele tale, sa-l alinti cu saruturi si mangaieri interzise ,dar cand realizezi ca nu mai e langa tine inima ta sufera, plange si vrea sa fie langa el.
Simtea durerea in tot corpul chiar daca nu era ranit trupeste. Ranile sufletesti erau mult prea dureroase, le simtea pana in adancul lui. Simtea cum sangereaza, cum striga de tristete. Vroia ca Misaky sa fie langa el, sa-I spuna ca nu a plecat, ca doar a facut o gluma cu el asa cum facea si in copilarie.De cand parinti lui please, Misaky devenise ce-a mai importanta persoana pentru el. Nu era zi in care sa nu-si faca griji pentru el.
Atatea amintiri ii reveneau in minte. Momente triste dar si fericite. Sarbatorile petrecute alaturi de fratele sau era cele mai fericite pentru el. De cate ori a fost bolnav, de atatea ori a stat langa el. Sintea pentru el o dragoste frateasca care nu puytea sa fie invinsa de nimeni. Dar se pare ca a gresit. Poate a fost prea distant cu el in ultimi ani, dar a crezut ca are nevoie de mai multa libertate.Fratele lui crescuse si poate vroia sa se distreze cu prieteni, dar gresise. Se pare ca-l facuse sa sufere, ca-l distamtase mai mult decat trebuia.Acum el suporta greselile facute. Fratele lui il parasise si nici macar nu-si loase la revedere. Ii daduse doar un simplu telefon, de parca pentru el era un necunoscut. O persoana neinsemnata nu fratele lui. Asta il durea cel mai rau. Totusi spera ca acolo va fi bine, ca Misaky nu va suferi. Poate distanta le va face bine la amandoi.De acum inainte era singur, fara nici un sprijin fara nimic.De cate ori isi vedea fratele in casa era fericit.
Se ridica de jos destul de incet. Sufletul era destul de plin de regrete, de suferinta.Se indrepta spre camera fratelui sau. Parfumul lui inca se pastra in camera. Ii simtea prezenta, chiar daca el nu era acolo. Intr-un colt al noptierei se afla o poza cu el. Era singura amintire care ii va ramane cu el. Era poza de la ziua lui de nastere. A fost ultinma zi fericita care au petrecut-o impreuna.
Desi trecuse cateva ore de cand fratele lui please el inca nu intelese de ce acesta facuse acea alegere.Nu putea fi de la niste simple vorbe.Misaky nu era chiar atat de suparacios, dar atunci ce putea fi? Trebuia sa afle dar cum? Cine avea sa-I raspunda la astfel de intrebari? Nimeni, nimeni nu avea sa-I raspunda. Trebuia sa plece dupa fratele lui cand acesta fugise pe scari. Nu trebuia sa-l paraseasca. A preferat o partida cu Rem.Barbatul acela nici macar nu-l iubeste, dar tot nu poate sa renunte la el.Se simtea cea mai mizerabila persoana de pe pamant. Se ura, prefera sa moara.
Rem, numele acestui barbat ii revenea din nou in minte. Il iubea si I se daruise fara sa ceara nimic. Poate doar putina dragoste din partea cuiva.Il placuse din prima clipa incare il vazuse.Chiar daca nu-l cunoscuse in cel mai plaacut mod. Fratele lui se imbolnavise si trebuia sa mearga de urgenta la spital.Nu se miscase de langa el 3 zile, nu vroia sa-l lase singur. In acest timp incepuse sa nutreasca sentimente pentru acel doctor. El avea grija de starea lui Misaky. Il asigura ca fratele lui va fi bine. Tonul bland al voci lui il facea sa tremure. Simtea ca in sfarsit gasise pe cineva care il va iubi si care va avea grija de el.Dar s-a inselat. Rem dorea doar distractie, sa se simta bine. Asta a vrut de la el, doar corpul. A devenit o jucarie pentru el, o jucarie care urma sa fie aruncata cand propietaru se va satura de ea. Totusi nu-si putea stapani sentimentele pentru el, il dorea, il iubea. Incercase de multe ori sa I se impotriveasca sa-l respinga dar niciodata nu putuse. Parca ceva il lega de el, o putere de care nu putea scapa , oricat ar fi incercat.Dragostea lui era nesimnificativa pentru Rem.
Durere, disperare, dezgust .Sentimente ce il fac sa se cutremure. Dorintaa de moarte ii trece prin minte, dar nu poate. Trebuie sa continue sa lupte, trebuie sa-si aduca fratele acasa.
Cu poza fratelui sau in brate si cu lacrimil cristaline ce se prelingeau pe obrazul sau alb precum zapada s-a prabusit jos pe parchet, fiind extreme de indurerat.
scuzati daca exista greseli de tastatura
Dragostea reprezinta sansa la viata. Ea te conduce pe cai necunoscute, daruindu-ti senzati strain.Pacatuiesti cu gandul, cu dorinta pentru cel de langa tine. Pasiunea te cuprinde mereu cand te gandesti la el.Vrei sa-l simti in bratele tale, sa-l alinti cu saruturi si mangaieri interzise ,dar cand realizezi ca nu mai e langa tine inima ta sufera, plange si vrea sa fie langa el.
Simtea durerea in tot corpul chiar daca nu era ranit trupeste. Ranile sufletesti erau mult prea dureroase, le simtea pana in adancul lui. Simtea cum sangereaza, cum striga de tristete. Vroia ca Misaky sa fie langa el, sa-I spuna ca nu a plecat, ca doar a facut o gluma cu el asa cum facea si in copilarie.De cand parinti lui please, Misaky devenise ce-a mai importanta persoana pentru el. Nu era zi in care sa nu-si faca griji pentru el.
Atatea amintiri ii reveneau in minte. Momente triste dar si fericite. Sarbatorile petrecute alaturi de fratele sau era cele mai fericite pentru el. De cate ori a fost bolnav, de atatea ori a stat langa el. Sintea pentru el o dragoste frateasca care nu puytea sa fie invinsa de nimeni. Dar se pare ca a gresit. Poate a fost prea distant cu el in ultimi ani, dar a crezut ca are nevoie de mai multa libertate.Fratele lui crescuse si poate vroia sa se distreze cu prieteni, dar gresise. Se pare ca-l facuse sa sufere, ca-l distamtase mai mult decat trebuia.Acum el suporta greselile facute. Fratele lui il parasise si nici macar nu-si loase la revedere. Ii daduse doar un simplu telefon, de parca pentru el era un necunoscut. O persoana neinsemnata nu fratele lui. Asta il durea cel mai rau. Totusi spera ca acolo va fi bine, ca Misaky nu va suferi. Poate distanta le va face bine la amandoi.De acum inainte era singur, fara nici un sprijin fara nimic.De cate ori isi vedea fratele in casa era fericit.
Se ridica de jos destul de incet. Sufletul era destul de plin de regrete, de suferinta.Se indrepta spre camera fratelui sau. Parfumul lui inca se pastra in camera. Ii simtea prezenta, chiar daca el nu era acolo. Intr-un colt al noptierei se afla o poza cu el. Era singura amintire care ii va ramane cu el. Era poza de la ziua lui de nastere. A fost ultinma zi fericita care au petrecut-o impreuna.
Desi trecuse cateva ore de cand fratele lui please el inca nu intelese de ce acesta facuse acea alegere.Nu putea fi de la niste simple vorbe.Misaky nu era chiar atat de suparacios, dar atunci ce putea fi? Trebuia sa afle dar cum? Cine avea sa-I raspunda la astfel de intrebari? Nimeni, nimeni nu avea sa-I raspunda. Trebuia sa plece dupa fratele lui cand acesta fugise pe scari. Nu trebuia sa-l paraseasca. A preferat o partida cu Rem.Barbatul acela nici macar nu-l iubeste, dar tot nu poate sa renunte la el.Se simtea cea mai mizerabila persoana de pe pamant. Se ura, prefera sa moara.
Rem, numele acestui barbat ii revenea din nou in minte. Il iubea si I se daruise fara sa ceara nimic. Poate doar putina dragoste din partea cuiva.Il placuse din prima clipa incare il vazuse.Chiar daca nu-l cunoscuse in cel mai plaacut mod. Fratele lui se imbolnavise si trebuia sa mearga de urgenta la spital.Nu se miscase de langa el 3 zile, nu vroia sa-l lase singur. In acest timp incepuse sa nutreasca sentimente pentru acel doctor. El avea grija de starea lui Misaky. Il asigura ca fratele lui va fi bine. Tonul bland al voci lui il facea sa tremure. Simtea ca in sfarsit gasise pe cineva care il va iubi si care va avea grija de el.Dar s-a inselat. Rem dorea doar distractie, sa se simta bine. Asta a vrut de la el, doar corpul. A devenit o jucarie pentru el, o jucarie care urma sa fie aruncata cand propietaru se va satura de ea. Totusi nu-si putea stapani sentimentele pentru el, il dorea, il iubea. Incercase de multe ori sa I se impotriveasca sa-l respinga dar niciodata nu putuse. Parca ceva il lega de el, o putere de care nu putea scapa , oricat ar fi incercat.Dragostea lui era nesimnificativa pentru Rem.
Durere, disperare, dezgust .Sentimente ce il fac sa se cutremure. Dorintaa de moarte ii trece prin minte, dar nu poate. Trebuie sa continue sa lupte, trebuie sa-si aduca fratele acasa.
Cu poza fratelui sau in brate si cu lacrimil cristaline ce se prelingeau pe obrazul sau alb precum zapada s-a prabusit jos pe parchet, fiind extreme de indurerat.
scuzati daca exista greseli de tastatura