[Yaoi] Dragoste Interzisa

[Aliss_anime]

Varsta minima: +16
Gen: Romance/ Drama
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Yaoi
Tipul de comentariu solicitat: Orica

Capitolul 1[align=center]

O patura neagra, brodata cu nasturi stralucitori, acoperea orasul adormit intr-o liniste bizara. Luna maiastra domnea pe intreg cerul, fiind in acesta seara rotunda precum o minge de baschet. Cel putin asa imi placea mie sa o compar. Ma plimb singur pe acesta straduta, o scurtatura catre casa, prin bolta de ciresi dezgoliti de frunze si acoperiti de un alb pur, catifelat. Observ melancolic fumul cenusiu ce iese din cosurile caselor si se pierde in neant sau ingheata de la gerul de afara.
Ma numesc Shinsuke, insa prietenii imi spun Shin, sunt elev la liceul Kizaua din Tokyo in anul 2 mai précis, avand frumoasa varsta de 17 ani. Locuiesc in gazda cu un baiat ce invata in acelas liceu cu mine, doar ca in alta clasa, a – 12 –a mai précis. Parinii mei locuiesc in New York, acolo au inceput afacerile, acolo le merge bine…iar eu sunt aici…ei bine sunt aici pentru ca acolo le stateam in cale. Ma aflu de ceva vreme in fata usii apartamentului in care locuiesc, bag cheia in usa si o deschid cu un scartait puternic semn ca trebuie unsa balamaua. Hm, probabil Daisuke nu este acasa! Las ghiozdanul pe canapeaua din living si imi dezbrac tricoul ce-mi acoperea pieptul bine facut, da, trebuie sa recunosc ca sala din ultimul timp mi-a facut bine. Intru in baie si imi privesc chipul in oglinda, imi dau suvitele blonde laoparte de pe frunte reusind sa-mi descopar ochii de un albastru intens precum oceanul. Buzele imi sunt mari si carnoase avand o rosata aparte iar in urechea stanga cercelul argintiu imi facea semn ca trebuie slefuit. Dintro miscare imi dau tricoul jos, urmand pantalonii si boxerii, dau drumul apei fierbinti in cada si adaug spuma cu miros de vin fiert si scortisoara. Ador perioada iernii! Intru in apa ce-mi mangaia agale pielea simtind mii de furnicaturi, apoi imi incordez spatele lsand locul unui oftat prelung. Ma aflu in luna decembrie, luna mea preferata, nu stiu din ce motiv. Si ma tot gandesc la toate pregatirile pe care vreau sa le fac pentru craciun, la bradul pe care trebuie sa-l cumpar, decoratile si asa mai departe. Locuiesc cu Daisuke de mai putin de o saptamana si nu stiu daca l-ar deranja ceea ce vreau sa fac, adica vreau sa spun…el este atat de diferit de mine. Este popular in liceu find cel mai frumos, are o atitudine bizara si in acelas timp reuseste sa fie bun si la invatatura…il invidiez. Decid ca este timpul sa ies din apa calda asa ca dau drmul apei sa curga si eu ies din cada infasurandu-mi un prosop de mijloc, apoi ma duc catre bucatarie pentru a bea putina apa, am auzit usa, semn ca el este aici. De acum am intrat l-am observat stand pe canapea cu capul intins pe spatar, purta o camasa deschisa la cativa nasturi care, recunosc, ii arata pieptul atat de bine facut si unul dintre sfarcuri intarit…suvitele de par negru precum noaptea de afara ii cadeau agale peste chipul alb ca spuma laptelui iar picioarele le avea asezate pe masuta din sticla transparenta. M-am prefacut ca nu l-am obsevat preferand sa am duc pana la frigider pentru a bea putina apa.

- Vin, huh? – respiratia mi s-a oprit bruc cand i-am auzit vocea ragusita si am simtit o pereche de ochi privindu-ma.
- Cum? – ii raspund neintelegand la ce se refera.
- Spuneam ca mirosi a vin de la o posta, cred ca iti place mult…
Mi-am tinut privirea in frigider, nu stiu din ce motiv obraji imi erau rosi, sau de ce corpul incepuse sa tresara, poate din vina frigului. M-am decis ca nu aveam de ce sa raspund sau ce sa raspund, asa ca am luat sticla cu apa si am pornit spre camera…

- Shin? – il aud pe Daisuke strigandu-ma inainte de a deschide usa camerei.
- Da? Ii raspund intorcandu-ma catre el.
- Imi pare rau ca nu ti-am spus dar in camera ta doarme acum sor’mea, a venit azi si era obosita, imi spune deschizandu-si ochii. Sper ca nu te deranjeaza ca in seara asta sa dormi cu mine…
Nu stiam ce sa spun, pe deoparte ma deranja faptul ca nu imi spusese ca sora lui vine in vizita sau ca o lasase sa doarma la mine fara sa-mi spuna, insa cel mai tare ma infiora faptul ac trebuia sa dorm cu el, cu ravnitul Daisuke!

[hiimera]

Hello! Da, a trecut ceva de cand nu am mai citit ceva facut de tine. Parca mai aveai un fic... dar acum lasam putin lucrurile din trecut si trecem la prezent.
Titlul e uzat, dar ma bucur sa-l vad, nu stiu de ce, insa imi plac si cele vechi, folosite, pentru ca niciodata nu sti la ce sa te astpti din partea autorului, iar daca te vei tine de el sunt sigura ca va iesi ceva super. Deci, te rog tine-te de el!
Sunt cateva chestii aici pe care vreau sa le conturez, o mica critica nu strica nimanui, aici e putin cazul, caci asa cu ideea capitolului nu am nimic in potriva mi se pare destul de draguta, totusi e brusc, dar interesant.
In primul rand vad ca ai abordat si tu acea descriere ca la dosar a personajului - Nume X, varsta Y si asa mai departe. Eu una consider ca poti si prin alte mijloace sa descri fizic un personaj ajuns de mult in pragul adolescentei, cat si statutul sau social, locuinta, spatiul in care traieste acum. Astfel de descriere am intalnit-o mai mult la incepatori, tu mie una nu imi pari o incepatoare, ti-am mai citit din ficuri, nu faceai asa, sau cel ptin asa imi aduc aminte. Oricum incearca sa te lipsesti de astfel de prezentari, abordeaza o alta maniera, leagate de lucrurile ce il inconjoara pe personaj, cum ar fi asa ->"Picaturile se prelingeau pe suvitele brunete, cazand apoi in rand toate pe chipul laptos si fin, acum ud si asaltat de apa..." E doar un exemplu mic.
La capitolul descriere sincer stai bine, mi-a placut cum ai povestit in mare, dar desigur au fost cateva propozitii care ar fi trebuit sa inceapa de la capat, tu ai mers in continuare, asa.
Actiunea, ei avand in vedere faptul ca nici capitolul nu este foarte mare, actiunea e grabita din pacate. Ai trecut rapid peste anumite lucruri, insa chiar si asa am inteles despre ce este vorba.
** laoparte eu stiu ca se scrie la o parte, poate ar fi mers sa scrii deoparte. (if im wrong, my mistake)
---
Lasand deoparte cele spuse, abia astept sa vad cum vor suporta cei doi compania celuilalt intr-un singur pat. E uite cu asta m-ai pus pe jar sincer.
Am inteles ca cei doi sunt lucrati bine, asta e ceva primordial in cam toate ficurile in care apar tipi cu rorul principal. Nu ar strica si o alta caracteristica a lor. xD In fine, deci sora lui Daisuke e acolo, sper sa nu faca aia doi ceva sa o trezeasca.
Succes! Im looking forward for the next chapter.*hug*

[Aliss_anime]

Kt.Kat Hey! Iti multumesc mult pentru comm-ul de incurajare >:D< Imi pare rau pentru greseli, o sa incerc sa nu le mai fac. Ma bucur ca iti place fic-ul si sper sa il citesti in continuare! Lectura placuta, pup :-*

Capitolul 2

O intalnire neasteptata!



Noaptea se revarsa maiastra peste orasul mai tot timpul aglomerat. Mirosul de ger proaspat si fulgii pufosi de nea cotrobaiau fiecare coltisor al complexelor de apartamente somptuase si nu numai acoperindu-i cu o patura alba, mistica.
Intr-un apartament situa intr-o zona buna a orasului Tokyo linistea domnea in negura. Asezat in mijlocul unui pat spatios cu asternuturi albe ce straluceau slab in lumina difuza a unei ferestre aflate in coltul opus, Shin statea ghemuit cu genunchi stransi la pipet si capul pe ei. Avea atat de multe lucruri pe cap, scoala, familia de care de ceva timp nu stia nimic...mai era si Mika...
Mika era iubita lui inca din clasa a -2-a de generala, atunci o placuse enorm nu numai pentru aspectul fizic cat si pentru firea jucausa de care dadea dovada in situati neasteptate. Insa acum, dupa atata timp, nu mai putea spune ca simte aceleas lucruri. Ea se schimbase, devenise femeie si totodata isi schimbase oarecum comportamentul. Cu putin timp in urma primise un mesaj care incepus o sesiunne de cearta obisnuita...Tanarul isi ridica capul de pe genunchi oftand adanc, avea sa doarma cu Daisuke, cat il invidia pentru caracterul atat de perfect. Se ridica de pe pat constatand ca tremura de frig datorita faptul ca purta numai un prosop infasurat in jurul taliei. Iesi din camera si porni catre dormitor, avea de gand sa ia un tricou fara a o deranja pe sora brunetului. Intra in incapere indreptandu-se catre dulap insa ramas socat cand in fata lui aparu persoana la care nu se astepta.

- Shin? se auzi o voce ragusita

Tanara cu parul roz si ochii precum doua picaturi de apa facu doi pasi in spate tinand strans la piept prosopul cu care era infasurata, picaturile de apa curgeau siroaie din parul ei inca ud, prelingandu-se pe pielea de un crem deschis.
Nici Shin nu parea a fi mai bine, parea surprins de fata ce se afla in fata lui si nu putea sa inteleaga...

- Mika? Ce faci tu aici?
- Huh...eu am venit la fratele meu si..dar asta nu conteaza, tu ce faci aici...adica..
- Stai! Adica tu esti sora lui Daisuke? Cum se face ca eu nu stiu asta? Ca nu stiu ca ai un frate?

Baiatul se aseza pe pat intinzandu-se pe spate, lasandu-si trupu sa se lungeasca peste asternuturile pufoase, muschii i se incordau la fiecare gest, isi pune palma peste fata. Asta da soc! Mika sora lui Daisuke...erau impreuna de atata timp si nu stia nimic despre ea. Oare asta era normal? Ce fel de relatie aveau ei cand nu cunosteau nimic unul despre celalalt...isi simti pieptul atins de o palma catifelata, stinghera, tremuranda. Langa el se afla tanara ce il privea timida, muscandu-si uneori buzele carnoase acoperite cu un luciu sclipicios. Fara a intelege gestul, Shin isi ridica bratul apucand intre degete cateva fire din parul roz, lung..Niciodat nu se atinsese de Mika, niciodata nu facusera dragoste, nici macar nu stia daca ea era virgina sau daca mai fusese intre timp cu cineva care ii furase inocenta. In acest moment incurcat nu stia de ce dar mii de ganduri cu privire la acest aspect ii invadau mintea, simtea ceva ce nu a mai simtit in relatia lor banal, simtea ca o doreste...poate era doar o pofta...sau poate nu. Se ridica incet sprijinindu-se intro mana apoi printro miscare ii cuprinse buzele fetei intr-un sarut pasional avand grija sa-i suga fiecare coltisor cei scapa din sarutare. Incet o intinse pe spate asezandu-se peste ea, incheia sarutul privind-o fix.

- Mika..tu.. dar fata il intrerupse intorcand privirea intro parte.
- Nu mai sunt. raspunse sec, abtinandu-se sa nu planga

La scurt timp dupa ce isi incheiase propozitia isi simti gatul atins de limba jucausa a tanarului care incepuse un joc fierbinte strangand coapsa tinerei, apoi urcand cu palma pana sub prosopul acesteia pentru a o lasa goala in fata instinctelor lui animalice. Printro miscare prosoapele zuburara undeva pe jos in timp ce buzele blondului inghiteau sfarcul intarit al tinerei ce gemea sub sarutarile si managierile iubitului ei. O bataie scurta se auzi in usa si cei doi isi amintira ca nu erau singuri in casa asa ca Shin isi infasura mijlocul cu un prosop si fata cauta repede hainele pe care le daduse jos pentru a merge la dus fix inainte ca Daisuke sa deschida usa pentru a intra in incapere.

- S-a intamplat ceva? intreaba brunetul ridicand dintr-o spranceana, stand sprijiinit de tocul usii.
- Nu. raspunde sec Mika sarutandu-l pe obraz.
- Uite, stiu ca voi doi aveti o relatie si puteti sa faceti ce vrei atata timp cat eu nu sunt acasa..nu suport sa aud gemete si prin cele spuse parasi incaperea lasandu-i pe cei doi uimiti.
- Ah, poti sa dormi cu Mika!

Dimineata sosi repede in orasul nipon, ninsoarea incetase si o noua zi se arata la orizont. In sufragerie, stand pe o canapea maronie, cu o ceasca de cafea in mana si o telecomanda ce trecea prin chinuri groaznice datorita butonatului se afla Daisuke. Privirea indiferenta a tanarului ingheta pana si frigul de afara, nu stia de ce insa il deranja oarecum relatia Mikai cu Shin, nu pentru ea cat pentru el. Desi il cunoscuse din priviri de doi ani pe blond, zarindul uneori prin liceu, de cand se mutasera impreuna, chiar daca nu vorbise cu el prea mult simtea ceva ciudat, special cand ii era in preajma. Nu de mult un prieten il pusese la punct cu informatiile legate de cei doi...Nervos lovi cu pumnul in masuta si parasi apartamentul, avea sa se intalneasca cu prietenii si sa inlature toate gandurile negative.

[hiimera]

Ok... daca e vina mea imi cer scuze (de ce spun asta, poate pentru ca atunci cand am dat acel mix exemplu se poate ca tu sa fi inteles ca era la pers. III-a, dar mai mult era defapt din povestirea unui personaj), insa de ce ai schimbat persoanele. La primul capitol ai narat la pers. I-a, acum ai trecut la a-III-a? Cum asa?
Sa lamuresc, daca inca nu esti pusa la punct cu acest lucru: cand incepi o poveste alegi de la inceput sau hatarasti la ce persoana are sa fie povestea. La I-a cand povestesti din perspectiva unui personaj ori a doua personaje (unul intr-un capitol, altul in alt capitol), ori la pers III-a, cand spui in mare si esti tu ca narator - exemplu capitolul II la tine.
Insa nu e bine ce ai facut, alege de pe acum care persoana doresti, ca asa nu e corect si plus m-ai intus putin in eroare cu aceste cupluri.
Deci sa inteleg ca sora lui Daisuke era iubita lui Shin... si cum de asa de repede s-au intamplat toate? Ar cam trebui sa explici putin mai detaliat relatiile, dar incet si cu grija, incearca treptat sa faci totul, nu grabi ca asa duci in eroare cititorii si chiar si pe tine, ma gandesc.
Ai cateva virgule mancate si cateva greseli de tastare, una de timp -> "... muschii i se incordau la fiecare gest, isi pune palma peste fata..." - cred ca era corect asa - "isi pusese palma...". Incearca sa ramai pe aceiasi unda cu timpurile, nu schimba asa fara sa recitesti macar odata ce ai scris in propozitia anterioara, asta in caz ca ai tendinta sa incurci timpurile verbelor. Parerea mea. Si mie mi se mai intampla cateodata, dar ca sa-mi dau seama recitesc din urma. <3
Nu, stiu ca sa spun, capitolul a fost putin grabit, nu ai descris indeajuns de bine incat sa inteleg, oricum ai un stil format si dragut chiar, imi place, doar ca mai trebuie sa retusesti in anumite locuri cate ceva si sa dai volum de substanta reactiilor, gandurilor, sentimentelor personajelor.
Succes! *hug*

[Aliss_anime]

Hri Queen! Iti multumesc pentru comm si pentru sustinere! Stiu ca mai am greseli de tastat, deoarece sunt cam grabita dar incerc sa le diminuez! Pai o sa scriu din perspectiva lui Shin mai mult restul fiind mai complicat, dar o sa vad eu cum le asez! Sper sa-ti placa acest capitol! :-* kisses :*

Capitolul 3

Pregatirea pentru Craciun!


A inchis usa si a plecat. M-am trezit cu un usor oftat aruncandu-mi privirea catre ceasul ce indica ora 08:30 dimineata. Seara trecuta am adormit pe canapea nici eu nu stiu de ce, iar Mika a dormit in pat, bine, inca mai doarme. Ma ridic incet, pe varfuri si o acopar cu patura ce zacea mai mult pe jos, apoi ma indrept catre dulap de unde scot o pereche de pantaloni negri, un tricou alb si un hanorac din lana. In momentul in care am ajuns in baie am lasat dusul fierbinte sa curga, iar eu m-am lasat dezmierdat de picaturile caldute, linistitoare. Ah, aveam nevoie de asta! Noaptea trecuta nu am putut sa dorm prea bine, amintirile trecutului m-au bantuit incontinuu si incontinuu...Nu stiu ce mi se intampla, am crezut ca dupa numersoasele terapii psihologice am uitat, sau am ascuns bine acele momente in adancul intunecat al mintii mele, insa odata cu aparitia asta atat de apropiata fata de Daisuke...Nu stiu de ce si nu imi pot explica cum, in preajma acestui baiat aparent rece, intreaga mea fiinta incepe sa o ia razna. Da, recunosc ca putina indiferenta normala a lui de aseara ma deranjat oarecum, ma intristat. Ies de sub dus imbrcandu-ma in hainele alese, imi ciufulesc putin parul blond si ma parfumez. Astazi aveam in plan sa fac cumparaturile pentru craciun dat fiind faptul ca mai era o saptamana pana la acesta sarbatoare draga mie. Nu stiam exact daca aveam sa raman singur, Mika imi spusese ca avea sa isi petreaca sarbatorule cu familia deci clar la inclus si pe Daisuke, iar familia mea ma anuntase din vreme ca nu vor parasi New York-ul. In fine. Ies din baie si constat ca iubita mea inca dormea asa ca ii scriu un bilet in care ii spun unde ma voi afla pentru urmatoarele ore apoi ies din apartament. Supermarketul era relativ aproape, cam la doua strazi si acolo stiam ca o sa gasesc tot ce am nevoie.
Iesind din bloc am fost intampinat de fulgii pufosi de nea ce cadeau peste trupul meu semi-inghetat. Vremea era acceptabila, nici cald dar nici frig, potrivit. In juru meu lumea era agitata, servici, casa, scoala, cumparaturi si cate si mai cate probleme de zi cu zi. Eu imi pastram dispozitia cat mai okay, nu vruiam sa ma gandesc la prea mult ci doar la ceea ce aveam sa fac.
In sfarsit am ajuns in magazin, totul era impodopit in strae de sarbatoare: verde, rosu, alb, culori vii! Am tintit raioanele cu dulciuri pentru colindatori urmand apoi cele cu produsele necesare prepararii mesei de craciun. Si intr-un final m-am asezat la casa pentru a le plati si a sfarsi shoppingul.

- Ma scuzi putin? aud deodata o voce ragusita in spate, ma intorc rusinat dandu-mi seama ca ii luasem locul cuiva la rand din greseala. Raman putin stupefiat...baiatul din fata mea mi se parea atat de cunoscut...parul negru cifulit peste fruntea alba, ochii conturati cu negru mat si buzele rosii precum rodia...M-a privit pret de cateva secunde apoi cu o expresie stearsa m-a impins putin lundu-si locul cuvenit.
- Scuza-ma, murmur rosind putin in obraj.

- Cineva cu capul pe umeri s-ar uita in prejur, dar tu pari atat de visator incat nu stii ce este cu tine. Mno...
Parca nici nu auzisem ceea ce a spus desi a spus-o foarte clar. Cum adica eu nu am capul pe umeri? Oricine in locul meu dornic sa ajunga acasa cat mai repede ar fi facut o gresala atat de minora ca a mea. Decid sa nu ii raspund, nu aveam chef sa ma cert cu cineva aici in fata lumii pentru o prostie. In jurul meu auzeam suspine, fete tipand, pana si domnisoara de la casa se inrosise in obraj, mai mai lesinand. Nu intelegeam nimic!

- Ah, este intradevar Je Hoo Hyung? Nu se poate este el!

Auzind asta mi-am dat seama ca fetele vorbeau despre brunetul din fata, pe care eu il recunoscusem doar ca nu imi aduceam aminte de unde. Imi vine sa innebunesc cand ma gandesc ca tocmai m-am "certat" cu cel mai cunoscut si adorat arhitect din Japonia. Care erau sanele? Imi ridic palma catre frunte, pipaind-o incet, ma durea capul...Simteam aievea parfumul lui puternic, nu aveam curajul de a'mi ridica privirea, desi el statea cu spatele catre mine. Cand am ajuns la casa, ametit am platit ceea ce cumparasem si m-am grabit catre iesire cu trei plase pline in mana. Pentru ca stateam relativ aproape nu putem sa iau un taxi desi la cat ma dureau mainile asta vruiam sa fac, nici masina nu aveam deoarece in inconstientul meu aveam o teama puternica de a conduce. Ah, nu acum, nu te rupe. Super asta imi mai trebuia, una din plase s-a rupt si acum trebuie sa o car in brate iar pe celelalte intr-o mana.O sa mor! Asta sigur.
Un claxon ma trezeste din nervozitate, observ aproape de mine o masina luxoasa cu un parbriz fumuriu in asa fel incat nu puteam sa observ cine se afla inauntru. Imi musc buzele crapate, nu aveam nevoie de un obsedat care sa ma injure sau mai stiu eu ce. Din partea dreapta a masinii coboara o silueta zvelta, un barbat cu o atitudine plina de sine, cu un chip angelic...

- Je Hoo Hyung? rostesc eu aproape soptit.

El, se aseaza in fata mea, trecandu-si degetele fine printre suvitele stralucitoare de par, ofteaza prelung lasandu-i loc printre buze respiratiei ce in contact cu aerul rece a format un norisor de ceata. Se apropie subtil de mine luandu-mi din brate plasa rupta punand-o in porbagaj, apoi imi face semn sa urc. Ma simteam intimidat de prezenta lui, acaparat in vise de miser si drogat de neputinta. Am urcat tremyrand si mi-am pus centura, i-am spus unde locuiesc si cam atat, buzele imi erau moi de emotii. Prezenta lui atat de ferma langa mine ma facea sa ma simt inutil, el privea cuceritor in fata ca si cum lumea i-ar fi apartinand...Pe nesimtie am ajuns la destinatie, nu am discutat nimic...

- Gata, de aici banuiesc ca te descurci. Imi spune el pe un ton oarecare.

- Multumesc pentru ca m-ai adus si scuza-ma pentru cele intamplate la market...

- Hm, din moment ce lumea m-a vazut vorbind cu tine, nu puteam sa te las in halul acela pe strada. Ar fi fost patetic!

Auzind acele cuvinte am simtit cum respiratia mi se opreste. Adica acesta era unicul motiv pentru care ma adus? Adica cine ma credea?

- Serios? Asta crezi tu ca este un motiv? ii spun mai mult tipand, se vede ca habar nu ai sa te comporti, crescand in puf si fiind atat de cunoscut crezi ca poti sa faci ce vrei din ceilalti?

Am iesit din masina abtinandu-ma sa nu plang de furie, am luat plasele ignorand tipetele si cuvintele pe care mi le adresa, apoi am intrat in scara blocului si am inceput sa urc scrile ca un nebun. Cine se credea acest Je Hoo Hyung?


***

Chipul lui imi apare in minte ca o vaga iluzie, inca ii simt parfumul aparte si imi simteam inima batand din ce in ce mai tare. In urmatoarele zile l-am visat incontinuu, ma frustra comportamentul lui si al oamenilor de teapa lui. Din cauza lor unii ajung sa sufere, hm, si cand te gandesti ca datorita fanilor ajung unde ajung. Dar gata maine ma asteapta o zi lunga, pregatirea apartamentului si a cine de craciun!