06-07-2009, 12:27 AM
Capitolul treisprezece: Aproape de prapastie
Iritata, am fumat tigara rapid, luand din cand in cand o gura de cafea. Imi aminteam seara trecuta...si ce vazusem. Cand am atins lupul argintiu, cred ca am patruns cumva in mintea lui; diverse imagini imi invadasera mintea, unele dintre ele aratand vampirii in timp ce se hraneau: pareau posedati, sfasiindu-si victima pentru a ajunge la lichidul rosu cu miros metalic. Auzeam chiar si tipetele de durere ale celor blestemati de soarta, si un marait venind din interiorul vampirilor, pe care il auzisem si la Louis. Bateam din picior aratand starea mea de nervozitate, din cand in cand aruncand cate un ochi la vampirul meu, care sprijinea peretele unu zid. Aud telefonul din sufragerie; ma ridic, apoi cu un pas grabit ma indrept catre acesta.
- Da, raspund nervoasa.
- Gia, draga mea...
Era tata. M-a tinut la telefon jumatate de ora, amintindu-mi din cinci in cinci minute cat de mult imi simtea lipsa. Mintea de inghetau apele, neacordandu-i prea multa importanta, pana in momentul in care m-a anuntat ca mi-a trimis o suma de bani pe contul meu, ca sa-mi iau bilet de avion. Prima data nu intelegeam, pana cand a venit Louis in camera si mi-am amintit ca el acceptase o oferta in locul meu. Nici macar nu stiu despre ce era vorba, dar in timp ce ii vorbeam tatei, Louis mi-a spus ca va veni cu mine. M-am mai linistit si l-am anuntat pe tata ca voi veni chiar daca vreau sau nu. Dupa convorbirea obositoare m-am ridicat din fotoliu cu intentia de a spala vase. Cand acestea au fost curate, Louis se afla inca in sufragerie.
- Louis, spune-mi, chiar nu ai auzit lupii aseara?
- Nu, m-a raspuns el calm.
In momentul urmator am auzit sunetul farfuriilor spargandu-se si l-am vazut pe Louis in usa, avand chipul inlemnit si maxilarul inclestat.
- Nu am nimic, l-am anuntat eu. Am scapat farfuriile.
O alta minciuna; nu le scapasem din greseala, a fost mai mult un mod de a-mi descarca furia, dar si un gest necontrolat totodata...un impuls. A plecat repede in seara aceea, mi-a spus ca doreste sa cumpere el biletele si sa imi fac un mic bagaj. Am ajuns in baie si am lasat apa sa curga pana a ajuns la jumatatea cazii. Am intrat in cada incet, apa calda trimitandu-mi fiori pe sira spinarii. Aburii se ridicau incet catre tavan iar aromele gelurilor de dus imi inundau narile. Brusc toata placerea mea a fost spulberata de urletul lupilor. "Ce naiba, sunt la fereastra mea?" mi-am zis in gand. Sunetul venea din apropiere. Am iesit din apa, lasand-o sa se scurga pe mine, apoi m-am sters rapid cu prosopul. M-am imbracat cu ce am nimerit si am iesit afara. Zgomotul se oprise, dar un betiv mi-a taiat calea. Mirosul alcoholului imi inducea o stare de greata si de scarba. S-a apropiat de mine dar i-am zis:
- Sa nu ma atingi. Am incercat sa ma intorc in bloc dar acesta imi bloca accesul.
- Hai...nu fi atat...de rece, spuse printre sughituri. Eu vreau sa....ma distrez, tu vre....vrei sa te distrezi continua in acelasi stil. Deci hai sa ne... ne distram impreuna.
In momentul urmator m-a apucat de umar si m-a lipit de perete. Desi avea in jurul a cincizeci de ani era foarte solid si puternic. Am incercat sa scap, dar in zadar, asa ca am ales ultima solutie: sa strig dupa ajutor. Louis m-ar fi auzit si de la capatul pamantului...cred. Mi-a pus mana la gura sa nu imi mai incerc evadarea, iar ochi lui ma studiau din cap pana in picioare. Presupun ca a vrut sa ma sarute, dar nu a avut sansa. Un tanar brunet isi facu aparitia si il indeparta de langa mine. Se uita cateva secunde la el la care betivanul pleca.
- Esti bine?
Vocea lui era putin ragusita.
- Da, am raspuns privindu-l.
Era un tanar bine facut, parul nearanjat dandu-i un anumit farmec. Ochii lui albastri se vedeau perfect, chiar si la lumina felinarelor, facandu-ma sa ma pierd in ei.
- De ce esti singura pe strada, mai ales la ora asta?
- Am auzit lu... am auzit ceva, si am vrut sa vad ce este. Oricum, multumesc.
Cuvintele erau sincere. Presupun ca daca m-ar fi sarutat "omul strazii" as fi vomat cateva zile. Credeam ca ma va considera nebuna dar l-am intrebat:
- Ai auzit in ultimele zile lupi urland?
M-a privit mirat pret de o secunda:
- Da. Tu i-ai auzit?
- Da...e ceva rau? Adica nu sunt nebuna daca i-ai auzit si tu.
- Nu...nu e bine ca i-au auzit. Trebuie sa plec. Ai grija.
A luat-o pe prima strada laturalnica, dar cand am ajuns, disparuse. A doua dimineata m-am trezit bine dispusa, iar Louis se afla deja in casa mea.
- Ai luat ce-ti trebuie?
- Da, i-am raspuns urmarind fumul care iesea din tigara.
- Atunci hai sa mergem.
- Acum? Credeam ca plecam maine, i-am zis mirata.
- Vreau sa iti arat ceva inainte sa ajungem acolo, bine?
In pragul usii m-am oprit si l-am apucat de maneca.
- Louis, vreau sa te intreb ceva. Vreau sa fii sincer, ok?
A aprobat din cap.
- Tu esti fericit cu mine?
- Ce intrebari sunt astea? Evident. Esti tot ce mi-am dorit vreodata, dar intelegi ca nu putem avea altfel de relatii pentru ca sunt cea ce sunt.
- Atunci vreau sa fiu ca tine...ca sa fiu cu tine.
- Nu cred ca este momentul sa discutam despre asta, a adaugat el cu intarziere. Tot ce trebuie sa stii este ca fara tine viata mea nu are sens. Daca vreodata vei pati ceva nu mi-o voi ierta niciodata.
Spre surprinderea mea nu am plecat cu avionul ci cu masina. Ne-am oprit intr-o zona in care nu era nimic altceva decat camp si iarba. Am mai mers putin si am zarit o mica locuinta, in care mi-a spus ca venea el cand vroia sa uite de tot. Ne-am continuat drumul si am ajuns in zori. Ne-am cazat la un hotel, care spre surprinderea mea apartinea familiei lui. Era chiar un lant de hoteluri despre care niciodata nu as fi banuit ca erau in proprietatea sa. In seara aceea mi-a spus ca este un casting pentru un film, dar eu planuisem sa joc cat se poate de prost pentru a ma intoarce acasa si sa stau cu el. Presupun ca mituise tot juriul, care m-a acceptat pentru noua pelicula. Era de dragoste, iar eu eram prietena cea mai buna a personajului principal. Nu mi-am dat prea mult interesul, dar cu timpul m-am obisnuit si eram chiar buna. Eram personajul perfect pentru rolul meu: severa, independenta si fara sentimente. Nici macar cea mai trista scena nu ma facea sa vars o lacrima. Tata era mai mult decat fericit ca fiica lui il urma in lumea aceasta, iar Louis zambea tot timpul...presupun ca planuia ceva. In urmatoarele luni nu am mai auzit lupii, cea ce m-a facut mai fericita. Aylin si Cedryc erau inca impreuna, iar noul meu statut ii dadea mai multe ocazii sa vina la cumparaturi. Timpul trecea si brusc am realizat faptul ca eram aproape de finalul filmului, care avea sa se termine dramatic, cu o nunta in care mirele murea...cam neoriginal, cred ca il mai vazusem undeva.
Intr-o seara am facut o greseala care aproape m-a costat viata, m-am apropiat prea mult de Louis, iar acesta nu a mai putut sa se controleze, lasandu-mi ca amintire cateva zgarieturi destul de adanci pe mana stanga. Ochii lui erau mai agitati ca niciodata, iar corpul ii tremura la vederea sangelui meu. Ma privea mirat si nu stia ce sa faca: mirosul meu il ademenea, dar vroia si sa se asigure ca nu am patit nimic.
- Pleaca! am strigat eu.
Nu l-am mai vazut o saptamana, timp in care am primit o noua oferta, pe care am acceptat-o. Nu trebuia sa fac prea multe, eram din nou un personaj secundar. Imi placea lumea aceasta, dar nu mai auzisem nimic de Louis. Intr-o seara l-am sunat pe Matt care mi-a spus ca nici el nu are mai multe informatii decta mine. Mi-am luat liber cateva zile si am mers pana la locul in care Louis imi aratase casuta. Cred ca si in momentul in care i-am zis sa plece a inteles-o altfel; nu vroiam sa plece din viata mea, ci doar sa se calmeze. Sper ca nu intelesese altceva.
Iritata, am fumat tigara rapid, luand din cand in cand o gura de cafea. Imi aminteam seara trecuta...si ce vazusem. Cand am atins lupul argintiu, cred ca am patruns cumva in mintea lui; diverse imagini imi invadasera mintea, unele dintre ele aratand vampirii in timp ce se hraneau: pareau posedati, sfasiindu-si victima pentru a ajunge la lichidul rosu cu miros metalic. Auzeam chiar si tipetele de durere ale celor blestemati de soarta, si un marait venind din interiorul vampirilor, pe care il auzisem si la Louis. Bateam din picior aratand starea mea de nervozitate, din cand in cand aruncand cate un ochi la vampirul meu, care sprijinea peretele unu zid. Aud telefonul din sufragerie; ma ridic, apoi cu un pas grabit ma indrept catre acesta.
- Da, raspund nervoasa.
- Gia, draga mea...
Era tata. M-a tinut la telefon jumatate de ora, amintindu-mi din cinci in cinci minute cat de mult imi simtea lipsa. Mintea de inghetau apele, neacordandu-i prea multa importanta, pana in momentul in care m-a anuntat ca mi-a trimis o suma de bani pe contul meu, ca sa-mi iau bilet de avion. Prima data nu intelegeam, pana cand a venit Louis in camera si mi-am amintit ca el acceptase o oferta in locul meu. Nici macar nu stiu despre ce era vorba, dar in timp ce ii vorbeam tatei, Louis mi-a spus ca va veni cu mine. M-am mai linistit si l-am anuntat pe tata ca voi veni chiar daca vreau sau nu. Dupa convorbirea obositoare m-am ridicat din fotoliu cu intentia de a spala vase. Cand acestea au fost curate, Louis se afla inca in sufragerie.
- Louis, spune-mi, chiar nu ai auzit lupii aseara?
- Nu, m-a raspuns el calm.
In momentul urmator am auzit sunetul farfuriilor spargandu-se si l-am vazut pe Louis in usa, avand chipul inlemnit si maxilarul inclestat.
- Nu am nimic, l-am anuntat eu. Am scapat farfuriile.
O alta minciuna; nu le scapasem din greseala, a fost mai mult un mod de a-mi descarca furia, dar si un gest necontrolat totodata...un impuls. A plecat repede in seara aceea, mi-a spus ca doreste sa cumpere el biletele si sa imi fac un mic bagaj. Am ajuns in baie si am lasat apa sa curga pana a ajuns la jumatatea cazii. Am intrat in cada incet, apa calda trimitandu-mi fiori pe sira spinarii. Aburii se ridicau incet catre tavan iar aromele gelurilor de dus imi inundau narile. Brusc toata placerea mea a fost spulberata de urletul lupilor. "Ce naiba, sunt la fereastra mea?" mi-am zis in gand. Sunetul venea din apropiere. Am iesit din apa, lasand-o sa se scurga pe mine, apoi m-am sters rapid cu prosopul. M-am imbracat cu ce am nimerit si am iesit afara. Zgomotul se oprise, dar un betiv mi-a taiat calea. Mirosul alcoholului imi inducea o stare de greata si de scarba. S-a apropiat de mine dar i-am zis:
- Sa nu ma atingi. Am incercat sa ma intorc in bloc dar acesta imi bloca accesul.
- Hai...nu fi atat...de rece, spuse printre sughituri. Eu vreau sa....ma distrez, tu vre....vrei sa te distrezi continua in acelasi stil. Deci hai sa ne... ne distram impreuna.
In momentul urmator m-a apucat de umar si m-a lipit de perete. Desi avea in jurul a cincizeci de ani era foarte solid si puternic. Am incercat sa scap, dar in zadar, asa ca am ales ultima solutie: sa strig dupa ajutor. Louis m-ar fi auzit si de la capatul pamantului...cred. Mi-a pus mana la gura sa nu imi mai incerc evadarea, iar ochi lui ma studiau din cap pana in picioare. Presupun ca a vrut sa ma sarute, dar nu a avut sansa. Un tanar brunet isi facu aparitia si il indeparta de langa mine. Se uita cateva secunde la el la care betivanul pleca.
- Esti bine?
Vocea lui era putin ragusita.
- Da, am raspuns privindu-l.
Era un tanar bine facut, parul nearanjat dandu-i un anumit farmec. Ochii lui albastri se vedeau perfect, chiar si la lumina felinarelor, facandu-ma sa ma pierd in ei.
- De ce esti singura pe strada, mai ales la ora asta?
- Am auzit lu... am auzit ceva, si am vrut sa vad ce este. Oricum, multumesc.
Cuvintele erau sincere. Presupun ca daca m-ar fi sarutat "omul strazii" as fi vomat cateva zile. Credeam ca ma va considera nebuna dar l-am intrebat:
- Ai auzit in ultimele zile lupi urland?
M-a privit mirat pret de o secunda:
- Da. Tu i-ai auzit?
- Da...e ceva rau? Adica nu sunt nebuna daca i-ai auzit si tu.
- Nu...nu e bine ca i-au auzit. Trebuie sa plec. Ai grija.
A luat-o pe prima strada laturalnica, dar cand am ajuns, disparuse. A doua dimineata m-am trezit bine dispusa, iar Louis se afla deja in casa mea.
- Ai luat ce-ti trebuie?
- Da, i-am raspuns urmarind fumul care iesea din tigara.
- Atunci hai sa mergem.
- Acum? Credeam ca plecam maine, i-am zis mirata.
- Vreau sa iti arat ceva inainte sa ajungem acolo, bine?
In pragul usii m-am oprit si l-am apucat de maneca.
- Louis, vreau sa te intreb ceva. Vreau sa fii sincer, ok?
A aprobat din cap.
- Tu esti fericit cu mine?
- Ce intrebari sunt astea? Evident. Esti tot ce mi-am dorit vreodata, dar intelegi ca nu putem avea altfel de relatii pentru ca sunt cea ce sunt.
- Atunci vreau sa fiu ca tine...ca sa fiu cu tine.
- Nu cred ca este momentul sa discutam despre asta, a adaugat el cu intarziere. Tot ce trebuie sa stii este ca fara tine viata mea nu are sens. Daca vreodata vei pati ceva nu mi-o voi ierta niciodata.
Spre surprinderea mea nu am plecat cu avionul ci cu masina. Ne-am oprit intr-o zona in care nu era nimic altceva decat camp si iarba. Am mai mers putin si am zarit o mica locuinta, in care mi-a spus ca venea el cand vroia sa uite de tot. Ne-am continuat drumul si am ajuns in zori. Ne-am cazat la un hotel, care spre surprinderea mea apartinea familiei lui. Era chiar un lant de hoteluri despre care niciodata nu as fi banuit ca erau in proprietatea sa. In seara aceea mi-a spus ca este un casting pentru un film, dar eu planuisem sa joc cat se poate de prost pentru a ma intoarce acasa si sa stau cu el. Presupun ca mituise tot juriul, care m-a acceptat pentru noua pelicula. Era de dragoste, iar eu eram prietena cea mai buna a personajului principal. Nu mi-am dat prea mult interesul, dar cu timpul m-am obisnuit si eram chiar buna. Eram personajul perfect pentru rolul meu: severa, independenta si fara sentimente. Nici macar cea mai trista scena nu ma facea sa vars o lacrima. Tata era mai mult decat fericit ca fiica lui il urma in lumea aceasta, iar Louis zambea tot timpul...presupun ca planuia ceva. In urmatoarele luni nu am mai auzit lupii, cea ce m-a facut mai fericita. Aylin si Cedryc erau inca impreuna, iar noul meu statut ii dadea mai multe ocazii sa vina la cumparaturi. Timpul trecea si brusc am realizat faptul ca eram aproape de finalul filmului, care avea sa se termine dramatic, cu o nunta in care mirele murea...cam neoriginal, cred ca il mai vazusem undeva.
Intr-o seara am facut o greseala care aproape m-a costat viata, m-am apropiat prea mult de Louis, iar acesta nu a mai putut sa se controleze, lasandu-mi ca amintire cateva zgarieturi destul de adanci pe mana stanga. Ochii lui erau mai agitati ca niciodata, iar corpul ii tremura la vederea sangelui meu. Ma privea mirat si nu stia ce sa faca: mirosul meu il ademenea, dar vroia si sa se asigure ca nu am patit nimic.
- Pleaca! am strigat eu.
Nu l-am mai vazut o saptamana, timp in care am primit o noua oferta, pe care am acceptat-o. Nu trebuia sa fac prea multe, eram din nou un personaj secundar. Imi placea lumea aceasta, dar nu mai auzisem nimic de Louis. Intr-o seara l-am sunat pe Matt care mi-a spus ca nici el nu are mai multe informatii decta mine. Mi-am luat liber cateva zile si am mers pana la locul in care Louis imi aratase casuta. Cred ca si in momentul in care i-am zis sa plece a inteles-o altfel; nu vroiam sa plece din viata mea, ci doar sa se calmeze. Sper ca nu intelesese altceva.