Tip Critică : Idei / Gramatică / stil / Limbaj/ Formă
Alexander P.o.V - Mi-a furat primul sărut !
Iată-mă în sfârșit in curtea școlii . Sunt Alexander Minuori . Mama mea e din Tokyo , iar tata din Londra .. așa m-am ales cu așa un nume , dar mulți prieteni mă strigă Neko , pentru că sunt una . În lumea noastră nu sunt oameni , ci doar creaturi ori drăguțe ( ca mine bineînțeles ) dar și vampirii , vârcolacii - ca doi dintre prietenii mei : Kyuu - chiar dacă e numele așa , e totuși un băiat , și iubitul său , Yumichika . Trăiesc intr-o lume .. ciudată , referindu-mă la școală . Mulți dintre colegii mei cred că homosexualitatea este normală .. yuck .. câte o dată mă întreb de ce nu ar exista altă lume , in care pot merge , unde toți să fie hetero și să nu mai văd atâtea porcării prin clasă . Merg în sala numărul II , unde învățam noi , clasa a VII-a D . Întârziasem , dar nu era nimic pentru că de obicei , iau note mai mari de opt . Când am intrat , profesorul era la catedră , predând Coreea sau Japonia , nu știu că n-am fost atent dar m-am scuzat si am mers la locul meu : ultima bancă din rândul al doilea de la fereastră ( în total sunt cinci rânduri în clasă ) unde mi-am scos caietul și penarul și am început să notez ce dicta ăla acolo ca un robot , tot ce mai lipsea e să fac și eu bip-bap-bo-bup . După ce ne dictă el acolo habar-nam-ce , nu notasem titlul , cere să se aducă harta Asiei . Hopa , cineva va fi ascultat . M-am relaxat , știind că nu voi fi eu . Chiar așa și a fost . La tablă au ieșit două dintre fete și Kyuu . Al naibii , eram gelos , el să stea cu atâtea gagicuțe lângă și nici măcar ... Ei , nu mai cotează . Timpul trecu repede . Se aude clopoțelul și sar din bancă ca un nebun .
- Minuori !!! se aude vocea gravă a profesorului . Spar că data viitoare ești gata , pentru că te voi asculta din tot ce am predat .
Cum?!Nu se poate asta , doar pentru că mi-am exprimat bucuria ? Ei na , și ăsta ... Am mormăit câteva înjurături cu gândul la ciul . În pauza de zece minute .. ce să fac ? M-am dus la rândul de bănci de lângă peree , lângă banca celor doi iubăreți . Chiar dacă sunt homofob , ei sunt prietenii mei și accept asta .Kyuu stătea pe picioarele lui Yumi , așa îi spun eu , su mâinile încolăcite in jurul gâtului său .
- Neko-kun , tu ce-ai să faci ? N-ai avut nici o „amică†dacă înțelegi ce vreau să spun . Spune Yumi . Ah , de șa începutul anului mă tot cicălea cu porcăria asta , nu înțelegea că nu vreau ?
- Măi omule , ți-am zis odată , lasă-mă dracu în pace cu chestiile astea . Te porți de parcă ar fi ceva .. nu-mi vine acum cuvântul.. spun eu fără să-mi dau seama că obrăjiorii mei deveniră roșii , ceea ce-l amuzase pe Yumi dar și pe prietenul său .
- Hai , băieți , gata .. și tu , Neko-kun , nu mai fi așa orgolios . se bagă una dintre coleguțele mele , Angelica . E din România dar are un accent perfect și este așa simpatică . Are niște ochișori mari și roșii , cu un păr lung , gri și un corp de invidiat .
- Bine păpușa , dacă tu vrei . spun privind-o zâmbind , iar ea plecă , dar nu înainte să mă plesnească și să-mi spună să nu mai fiu așa tâmpit . Săraca , la cât de fumușel sunt eu ... cred că era gata să leșine acolo .
In acest tip , când mă certam eu cu micuța Angelica , cei doi iubăreți nu dădeau doi bani pe persoanele din clasă și se sărutau . M-am ridicat din bancă , ce să vorbesc cu ei ? și exact când m-am așezat la locul meu directoarea intră pe ușă .
- Ce oră aveți , a- VIIa ? întreabă ea .
- Muzică , doamna . i-au răspuns mai mulți dintre băieți .
- Ia , luați-vă carabalâcurile ( ce expresie doamna .. vă rog ) și marș la casele voastre .
Doamna Valentina era o femeie de vreo treizeci și cince de ani , profesoară de chimie și o directoare super-tare . La ore e mereu amuzantă și toți avem numai 9 și 10 pentru că ea știe cum să predea , ca să înțelegem . Mai mult de jumătate de clasă începu să râdă și toți îi făcură bagajele in câteva minute , și eu de asemenea , numai că îmi așteptam prietenii .
***
În drum spre casă .. mergem mereu pe jos , chiar dacă e foarte mult de mers . Pălăvrăgim despre una-alta și timpul trece , numai când când plouă luăm taxiul toți trei . Nimic astăzi de vorbit .. plictiseală .
- Hai pe la templu . spun știind că acolo este un dulap despre care se spune că e un portal .
- De ce nu ? Mergem , Bear-Dear ?
- Ce zice Yumichiku meu aia face eu , îi spune Kyuu băiatului . Mă uit la el și nu pot să ma abțin să nu râd . Se uită la mine ciudat și-i zice ceva la ureche , nu îmi dau seama ce , dar Kyuu dă din cap în semn că da , dar a ezitat puțin și s-a uitat la mine cu privirea aia. . .de †te omor †. Ce? Ce am făcut ? Am dat din umeri , fără să știu ce avea să mi se întâmple . Fa o paranteză , am zis că suntem a VII-a nu-i așa ? Păi , la noi , in această dimensiune , de la zece ani stii deja dacă preferi fetele , băieții sau ambele sexe , dar te poți schimba dacă vrei . Si să revenim . Mergeam pe stradă , mai flueram la vreun fund , sâni , „legs†și altele când vedeam vreo fată de liceu . La um moment dat , Yumichika s-a oprit , fără să anunțe și m-am lovit de el . Mi-am ridicat capul , era inalt frate , semana cu unu de liceu , și l-am intrebat ce e . nu a zis nimic , ci s-a aplecat pâna fța lui a ajuns la același nivel cu avea . Ce jenant mi se parea să stau așa în public . Kyuu se uita la noi doi , zâmbind și fără să facă nimic . Nu era și el un pic gelos ? Sau mă rog , de ce m-ar interesa .. eu sunt heterosexual și așa voi rămâne !
- Yu.. am vrut să-i spun să se dea din fața mea , dar imediat ce am deschis gura , și-a unit buzele cu ale mele intr-un sărut , primul din viața mea . Nu știam ce să fac .. Eram ceva de genul : cum ? ce ? aaaaa ??? Mâinile și picioarele mi s-au topit de frică , probabil și fără să-mi dau seama am răspuns sărutului . Am tras cu ochiul la Kyuu , nu părea deranjat . Aaa . acum m-am prins , asta șușoteau ei . Mi-am stâns puterile după ce aproape rămăsesem fără aer și l-am împins .
- Ce dracu ai mă ? m-am șters la gură . Ce morții măti a fost aia ? am spus nervos , aproape țipând .
- Vrei să spui că nu ți-a plăcut ? Hai Alexander nu te mai preface și acceptă că ești bisexual . spuse el și își pune mâna pe umărul amicului său . Nu mai spune porcării , că mi-ai răspuns la sărut doar ..
-Daaa ? întrebă mirat Kyuu , care după reacția sa nu se aștepta la asta .
- Și ce ? spun și am început să mă depărtez de ei . Kyuu și Yumi chicoti și îl sărută pe frunte . Ce idiot doamne am fost .. Am doar paisprezece ani , ce .. ? După ce nu i-am mai văzut am început să alerg spre casă și când am ajuns acolo am urcat scările , era să cad aproape , mi-am luat cearceaful și m-am întins pe jos . Vreau să gândesc .
Pozele - le-am pus in spoiler pt. că mi se pare mai bine asa.
Alexander
Kyuu - NekoVampire
Yumichika - Urechile sunt defapt părul său . Îi place să le țină așa pt. iubițelul său .
Buna, ma bucur ca te-ai hotarat sa scri un fic;) mai e si yaoi....uhhh, abia astept sa citesc mai mult:perv:
Alexander e un neko?! So cute and sweet!o//o sarutul a fost neasteptat, mai ales in fata iubitului lui Yumichika, sunt sigura ca Kyuu a fost gelos...:-?
Am vazut cateva greseli dar nu mai le corectez, astept s-o faci u singura.:D
Astept nextu`. te pup:*:*
Hei! :d
Greseli:
! ! ! Nu se lasa spatiu inainte de virgula, ci doar dupa ea ! ! ! [ Aceeasi poveste si cu punctul sau orice alt semn ]
habar-nam = habar-n-am ( habar nu am )
ciul? --- Ce e aia? Vrei sa zici... ``chiul``?
Constructiile incidente se scriu cu litera mica ( ...''amica'', daca intelegi ce vreau sa spun, spune Yumi )
cince = cinci
matii = ma-tii ( mama ta, mamei tale )
dracu - Articol? Ori e dracul ori ii pui un apostrof sa se inteleaga lipsa ``l`` -ului.
doamne - Se scrie cu litera mare, din cate stiam eu...
Ai probleme cu temutul caz Vocativ, care se desparte prin virgule de propozitie, ceea ce la tine nu exista... De fapt nu mereu;).
Ce mai am de comentat... ? Spatiile astea suparatoare. Ti-am zis mai sus, sper sa citesti comentariul meu ^_^
Cat despre text, imi place, e bestial, mai ales atitudinea lui Neko - Dracee! E exact atitudinea unei persoane apropiate mie :)) ( Ma refer aici la narcisism, la parerea buna de care o are despre el ).
Povestea e bine structurata, din punctul meu de vedere, deci iti urez spor la treaba in continuare si sa pui nextul rapid:>
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
@ADemon - Yaay mă bucur că îți place :* ( Ooo... a fost gelos , dar nu a arătat xD .. ce tu nu ai fi :)) ? ) @gabytsswh - Oh xD cred că am o problemă cu punctuația :(:)) o să corectez . P.S te urmăresc, vorba vine, de ceva timp pe animezup xD și imi place cum comentezi .. merci că ai trecut și pe la mine.
Ryoku P.o.V - Fanteziile de pe Terra.. Part. I
Facultatea.. de ce trebuia să merg în închisoarea aia? Tot ce făceam era să scriu și să scriu și să plec de la ore cu prietenii mei și, câteodată să mă furișez cu surioara mea de șapte ani la templu.. să se roage.. Mda, bravo ei dar eu nu cred în Dumnezeu. Ultima dată când am fost cu ea la templu a fost într-o zi de duminică. Am lăsat-o lângă o statuie a lui Buddha, sau mă rog cine era ăla, că eu nu știu, nu-mi pasă... și am plecat spre o sală,sau ce era aia unde mă așteptau doi dintre cei mai buni prieteni ai mei, unul de douăzeci și unu și celălalt vreo șaisprezece.. cred .
- Ryo, omu~le! mă salută unul dintre ei (cel mare) și își pune mâna în jurul gâtului meu . Ia zi , ai rezolvat-o cu sor-ta?
-Da, e acolo lângă statuia lu' Nu-știu-cum-în-cheamă ăla! îi răspund și-i dau mâna la o parte.Deci, vroiai să-mi arăți ceva ieri.. nu?
-Da băi, am fost acolo și e super.. spune Hiro, cel de șaisprezece.Dar nu poți sta mai mult de cinci minute...păcat!
-Aham.. îmi arătați acum ?
-Ah,da..Vino! Se trezeÈ™te din somnul lui de zece mii de ani È™i mă trage de mână până in faÈ›a unei fântâni, nu foarte adânci.. cam un metru treizeci, norocul meu pentru că am peste 1,70. M-au împins acolo, nenorociÈ›ii È™i m-am lovit la cap... nu-mi dau seama ce s-a întâmplat după aceea, că m-am trezit... tot la templu, dar într-un dulap . Ce „frumuseÈ›eâ€!Am deschis uÈ™ile È™i am ieÈ™it. M-am mirat când am văzut că defapt sunt în alt templu..
Am început să merg pe acolo buimac, uitându-mă ba în stânga, ba în dreapta, poate găseam pe cineva.Am oftat lung și m-am îndreptate spre ieșire.. de acolo am văzut clar două... persoane, dacă le puteam numi așa. Păreau niște copii de 13-16 ani , îndrăgostiți ( bravo lor, dacă îmi zici mie ). M-am dus lângă ei, cu gândul să le cer niște informații, dar cei doi s-au uuitat ciudat la mine..
- Uaaa , n-ai ochi roșii, nici urechi și ce piele.. ești un.. om? întrebă micul băiat, dar celălalt l-a lovit ușor cu cotul.
-Kyuu, nu-i frumos. Să-l ascultăm. îi spune încet, dar îl aud și eu. Deci, tu vrei ceva bănuiesc. Ce ?
-Păi ,unde sunt?am întrebat nedumerit. Ce porcărie e să întreb așa ceva pe niște țânci de paișpe ani. Și da, sunt om... e ceva anormal ?
S-au uitat la mine iar cel nimic Kyuu făcu așa niște ochi așa mari, de parcă era gată să plângă.. de fericire...de tristețe, nu știu nu mă pricep. Zâmbesc jenat de situație și mă trezesc .. ăștia doi erau doi băieți..!
- Tokio.. da' ce, te-ai rătăcit omule? Kyuu, du-te înainte, vin și eu.
- Da, iubițel. m-a surprins faptul că i-a zis iubițel dar in sensul bun, mai ales că l-a și sărutat pe obraz. Am rămas singur cu el, ciudată atmosfera, nu glumă, privindu-ne unul pe altul fără să zicem vreun cuvânt .
- Omule, ai de gând să vorbești? Că n-am chef să fiu arestat. Zi odată ce vrei să plec naibii de aici. spus el răutăcios. După cum și ce a spus m-a făcut să înțeleg că faptul că stă de vorbă cu mine e de rău.. pentru el.
-Tokio când? Ce planetă? spun iritat . Am așteptat răspunsul uitându-mă puțin în jur. Copaci erau înfloriți, semn că era primăvară dar nu era nici o pasăre sau insectă, ceea ce mi s-a părut aiurea.
- Tokio , alt univers.. Apăru o fată, ceva mai inaltă decât mine. Se putea să fie cineva mai înalt decât mine și-mi răspunde lăsându-mă cu gura căscată. A-alt univers?! Cum era oare asta posibil ? Dar, cadă stau și mă gândesc, Tokioul ăsta e diferit de ăla din care am venit. N-am mai zis nimic și am început să merg pe strada aceea. Se făcea seară și trebuia să știu cu să mă întorc in dimensiunea mea. M-am uitat puțin în urmă, Kyuu se întorsese și vorbea cu ceilalți. Se uită la mine, ceea ce mă făcu să intorc capul. Fata avea un zâmbet malefic pe buze, de parcă ar fi vrut să mă ucidă. Ei, n-are decât ! Am fost la sală și am și centură neagră la karate. Am grăbit pasul, dar Kyuu veni după mine și m-a tras de măneca gecii de blugi pe care o aveam .
- Stai cu noi în seara asta, dacă n-ai unde. Mă uit la el. Ce băiat, chiar are incredere în mine? sau doar se joacă? Ei , orice ofertă era bine venită, mai ales că nu È™tiam nimic despre locul ăsta. Am acceptat după un timp ( adică un-două min. ) È™i a zis că trebuie să-i aÈ™teptăm pe Yumichika - probabil celălalt băiat - È™i pe sora lui mai mare, Kate care era preoteasă la templu. Mai mi-a zis ceva ceva de un anume băiat, Alexander că voi sta la el sau ceva de genu, dar n-am fost atent, ci doar am acceptat fără să stau pe gânduri . Celelalte două persoane au venit È™i ele, fata privindu-mă insistent de parcă incerca să-mi zică „Dacă nu faci bine, te omor!â€. Huh ? AÈ™a, să sărim peste plimbarea de o oră, cred în timp eu era complet ignorat. Am ajuns în faÈ›a unei case unde Kyuu apasă soneria. Se aud niÈ™te paÈ™i È™i un băieÈ›el cu părul albastru, urechi de pisică È™i o codiță uh, abia mă abÈ›ineam să nu sar pe el. Vorbesc cei trei puÈ›in, albăstrelul fiind deranjat de ceva anume, dar până la urmă sunt chemat.
- Alexander, sau Neko-kun, el e .. da, am uitat Omule, cum te cheamă? mă intreabă Yumichika, răutăciosul. Ooo, vai se pare că i-am găsit o poreclă.
-Ryoku Yakumi. Încântat , Neko-kun . I-am zâmbind cum fac eu atunci când vreau să fac pe cineva să mă placă : dulce și inocent ceea ce l-a făcut să roșească iar Yumichika și Kyuu începură să râdă. I-au spus ceva la urece și Alexander a încercat să-l plesnească, dar un reuși.
- Ryo, hai intră. îmi spune el după ce arată celor doi degetul din mijloc. Mamă, ce copil răsfățat. Pariu că este și narcisist ! Am pășit in casa lui nu era nimeni în jur, m-am întrebat dacă locuiește singur . Oh, stai , tocmai mi-a pus o poreclă? Ryo.. hm , îmi aduce aminte de mama.
Am mers la etaj, unde mi-a deschid ușa unui dormitor , iar după cum am observat era a lui.
- Ce căutăm aici ? îl întreb puțin confuz. Eu unul mă mulțumeam și cu grădina, dar, fără să spune vreun cuvânt, a insistat și m-a făcut să înțeleg că părinții lui nu știu de mine. Totuși, dormitorul lui? Hm, sunt deja o amenințare.. am zâmbind și am acceptat. Ce aș face prima dată? E așa simpatic și faptul că are urechi și coadă, hai să vorbim cu lumi- in lumea mea-, este ceva.. fantezii sexuale. Mi-a adus un pahar de nu-stiu-ce, părea ciocolată caldă, dar am refuzat-o politicos și i-am luat-o din mână apoi am lăsat cana pe o măsuță , m-am aplecat, ca să fiu la același nivel ca el . M-a privit în ochi.
- Ryo, ce crezi că faci ?Par eu o jucărie.. ? mă apucă de guler .
- În lumea mea, da , ești visul fiecărui băiat. îi spun și-mi pun mâinile pe capul său , ciufulindu-l puțin.
- BĂIAT?! Par eu homosexual.. sau mă rog , bisexual ? Ei , află că nu !nu numai că nu sunt dar sunt și homofob. spune aproape țipând . Așa, am ceva de lucru dar nu o să dureze pentru că eu încă eram eu mâna pe capul său și el nu făcea nimic .
-Gata. am spus scurt și i-am pus degetul pe buze .O să-ți arăt că nu ești, ci doar vrei să fii. spun privindu-l era evident că doar dorea să fie șa cum zice el. A vrut să spună ceva, dar s-a răzgândit și am rămas amândoi nemișcați. La fel ca el, nu știam ce să zic sau ce să fac dar momentul nu dură mult și ușa se auzi trântindu-se, tare m-am periat, și apăru o femeie, mama lui Alexander probabil, care a țipat „Omul †când m-a văzut.
Ryoku - da, nu prea am găsit poze, sper că vă place asta.
Oh, pentru inceput il ador pe Ryoku:X:X E atat de tarreeee!:)0
Vad ca ti-ai corectat majoritatea greselilor,aaa, da, cand pui puncetele de suspensie(...), pui 3 puncte, nu 2 sau mai multe. Am observat cateva greselute, dar nu ma intereseaza asta, actiunea e totul.
Multumim pentru nextu` lung, e ok.:bv:
Nu ma asteptam sa mai bagi un personaj in ficul tau, mai ales un tip mai mare, insa e lucrarea ta, deci... Succes in continuare, sa nu ne lasi mult sa asteptam:P
Byeeeee:*
Greseli:
Dupa punct cu litera mare: ``Facultatea.. De... `` si altele.
Dupa virgula/semnul intrebarii/exclamarii/punct se lasa spatiu.
omu~le = omule
uuitat = uitat
Sa-l ascultam. ii spune... = Sa-l ascultam, ( Virgula! ) ii spune incet - Constructiile incidente se despart prin virgula si se scriu cu litera mica.
cel mic Kyuu - cel mic, ( virgula ) Kyuu - E apozitie, deci intre virgule.
copaci = copacii ( Articol! )
...era primavara dar nu era... = era primavara, ( virgula! ) dar nu era...
aparu o fata, ceva mai inalta ca mine - Virgula nu-si are rostul.
Cada= daca ( cred... Contextual asa ar trebui :-s )
min. - E de preferat sa nu faci prescurtari intr-un text.
Mari probleme cu semnele, lasi spatiu cand nu trebuie, sari peste virgule si nu le pui, cand trebuie sa fie nu sunt. Citeste cu voce tare sa te prinzi cum sunt virgulele, din vorbire iti vei da seama cu siguranta! ( A se citi cu intonatie! )
Unele propozitii nu le-am inteles. Am observat ca mai ai probleme si la puncte puncte. Si eu am avut :">. Sunt tentante si acum, insa m-am obisnuit cand sa le pun si cand nu:d
Anyway, spor la scris in continuare si tine-o tot asa, ca faci treaba buna! :> [ Perfectioneaza-te cand vine vorba de semnele de punctuatie;). ]
:*
P.S.: Multumesc pentru apreciere si ma bucur ca iti place cum comentez. Ce pot sa spun?! Sunt perfectionista :-"
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
~deci nu am putut sa fiu atenta la greseli;)) ^:)^
~ nu prea cred k am mai vazut ideea asta(care e super @-) si la care nu m'ash fi gandit niciodata )
~sper sa nu fie prea mari probleme cu mama lui Neko-kun :pfiu:
~si dupa cum ai inceput cu . kiss:>....deja iti ador fic-ul (ce sa spun ,sunt cam pervi :D :)) :s: )si sper sa continui,cu ..:> :ha: stii tu ,alte ... :-"
orikm GAMBATE la scris,
si sper sa aduci nextu' cat mai repede :bv:
NNNNNEEEEEEEEEXXXXXXXXXTTTTTTTTT PLS! IT`S AWESOME! Forget about the mistakes I LOVE IT!:love:
Mahatma Gandhi said "When I despair, I remember that all through history the ways of truth and love have always won. There have been tyrants, and murderers, and for a time they can seem invincible, but in the end they always fall. Think of it--always."
Merci ppentru comentari, my dears-bears xD - am venit cu next .. scuze dacă nu va place.. nu prea am imaginatie ( mama-i de vina , nu eu :)) )
Alexander P.o.V - Fanteziile de pe Terra .. Part II - Mi le îndeplinești?
Cine dracu se crede ăsta Yumi de mi-l aduce acasă pe om? Dacă el nu vrea să fie închis, de aș vrea eu? Oh, da, aici oamenii sunt considerați niște ființe rele pentru că nimeni nu știe de unde vin și sunt răi.. dar Ryo e diferit, am simțit asta. Cee?! ce zic? Nu sunt bi! Plus, că nu mă cunoaște, nu știe nimic despre mine și nu are dreptul de a-mi spune cum sunt. Asta doar eu hotărăsc! Am vrut să-i zic să mă lase îm pace cu porcăriile lui, dar mama a intrat deschis ușa nervoasă, nu știu ce avea - probabil dorea să mă întrebe ce am făcut la testul de fizică, dar s-a speriat de Ryo( normal, doar am adus în casă un OM necunoscut ). Mama mea, la fel și ea - un neko, a luat repede un prosop, care-i veni la mână.
-Alexander Minuori, ce vrea să însemne asta?! aproape țipă iar frica i se observa pe chip.De ce e un om la noi în casă?
-Mami potolește-te că nu e nimic grav, îi spun încercând să o calmez. Mă deranja tonul vocii sale și nu vroiam ca Ryo să plece. Sincer, cred că simpatic, drășut și să mor eu dacă nu arată super. Hei, gata, Neko nu mai fi așa, doar nu... te-ai îndrăgostit.Uite, mami e băiat bun, continui după un minut de tăcere, dacă se întâmplă ceva e doar vina mea. Bine?
Stătu puțin pe gânduri și lăsă „arma†.
-Bine, băiatul meu, dar trebuie să-mi promiți că nu faci știi-tu-ce, spuse ea, puțin pe ocolite deși eu chiar nu știam la ce se referă.
Mi s-a părut ciudat că a acceptat așa repede... ultima dată când am venit cu un om l-a ucis punându-i otravă în băutură. Dacă și de data asta va face la fel?Nu!nu pot lăsa asta să se întâmple. A ieșit din cameră și eu mi-am privit musafirul. Stau puțin să-mi reiau firul poveștii cu el și îmi dau seama că încă nu s-a mișcat și stă cu cotul pe capul meu. Îl dau mâna la o parte.
-Ascultă aici Ryo... Mama va încerca să te ucidă, deci nu accepta nimic de la ea sau oricine altcineva inafara de Yumi,Kyuu și de la mine bineînțeles. Got it?!
-Doar dacă mă convingi.
Ce?Cum... ah, da desigur, cum altfel să conving un pământean care tocmai spusese că sunt visul oricărui de unde venea el.Mă intorc cu spatele să mă gândesc.
-Cum vrei să te conving?îl întreb „neștiutor†curios.
-Vreau să recunoști ce simți de față cu prietenii tăi ce crezi despre homosexualitate.
-NU! săr ca ars și merg la el. Îl iau de guler, chiar dacă sunt mai scund decât el și mai mic.Să nu crezi că le zic eu la îngâmfații ăia că sunt bisexual că o să încerce să mă combine cu diferiți ciudați, am adăugat nervos, fără să gândesc ce zic . Hopa, cred că ar trebui să mă controlez și eu câteodată. Tocmai i-as zis unui străin un lucru pe care am reușit să-l țin secret din clasa a Va . Ryo începu să râdă. Ce să fac să nu le spună...? că nu am chef să îi văd vorbind despre mine fiecărui om. Am vrut să-i zic ceva dar mama vine în cameră cu ăia doi care mi-au creat probleme astea. Ce dracu, bă? E doișpe noaptea, de ce au venit la mine?
-Neko-kun, spuse Yumichika și se așeză pe patul meu, trăgându-l pe Kyuu pe picioarele lui. Ia zi,putem să stăm la tine in noaptea asta?
-Cum?De ce? s-a întâmplat ceva?am întrebat confuz. Dacă nu avea unde sta putea să meargă la Angelica, ea îi primea mereu când aveau probleme cu tatăl lui Yumi sau sora lui Kyuu. B...bine.
Am acceptat È™tiind că voi regreta, dar, sunt prietenii mei cei mai buni. Le-am arătat cu degetul uÈ™a. Chiar dacă sunt ei prietenii mei există camera de oaspeÈ›i È™i nu am chef să-i aud vorbind pentru că mereu Angelica mi se plângea atunci când stăteau la ea : se sărutau, plecau des baie È™i vorbeau non-stop È™i chiar vroiam să dorm. A oftat È™i È™i-a sărutat prietenul pe obraz apoi s-a ridicat privindu-mă de parcă auzise ce îi spusesem lui Ryo. Am înghiÈ›it sec aÈ™teptând să plece unde le făcusem „recomandareâ€. Yumi a luat-o înainte pentru că micul Kyuu ceruse să-mi vorbească... intre patru ochi, aÈ™a că Ryo plecă cu Yumi. Hm, asta mă pune pe gânduri È™i nu-mi place că sunt singuri. Dacă Yumi încearcă să facă vreo prostie? dacă... hei, stai de ce mă interesează ce fac ăia doi singuri?
- Deci, Kyuu vroiai să-mi spui ceva? l-am întrebat după indivizii au părăsit încăperea.
-Da, vroiam să te întreb de... Ryo, nu, defapt să-ți vorbesc despre el. Am aflat de unde vine și cine este.
-Da?Și de ce m-ar interesa pe mine? zic dar era evident că era foarte curios.
A oftat și mi-a spus, din nou, să nu mai fiu așa și să ascult măcar odată în viața mea. Hm, dacă așa vrea el..ok. M-am așezat și l-am privit oarecum absent .
- Vrei să asculți sau nu, Alexander? Este important și nu cred că ai vrea să vreo surpriză, spune el oftând.Și dacă asculți, primești partitura înapoi.
Uau, nu-mi vine să cred că mai are foia aia. Să vă explic, când eram mai mic, pe la vreo nouă ani am scris un cântec de dragoste pentru cineva, o persoană importantă și indivizii mi l-au furat într-o noapte și au început să râde de mine, l-au arătat clasei, mamei mele și cel mai răi i l-au arătat acelei fete care mi-a zis că sunt patetic și a râs de mine.Ei, oricum am trecut de mult peste asta dar chiar aș vrea cântecul ăla... l-aș mai corecta pe ici-colo și cine știe, îl voi dedica altcuiva.
-Pe scurt, am zis și mă așteptam la ceva de genul : e prinț, e rudă cu mine sau orice altceva, ca în telenovele ieftine.
- E o reîncarnare.
- Ha? Ce e aia?
- Ne-a predat la istoria spiritelor, idiotule! Nu ai fost atent chiar deloc sau ai lipsit? a zis și a început să chicotească.Nu era vina mea că profa aia cretină nu spune ca lumea lectia și mănâncă atunci când predă dar îmi aduceam aminte ceva. Cică : spiritele puternice sau cu un trecut în care apar multe crime trec în lumea oamenilor și intră într-o femeie însărcinată, luând astfel corpul copilului dar nu și raționamentul... și mai era ceva dar nu-mi aduc aminte, dar simțeam că era important.
-Da, și? am întrebat dorind să par nepăsător.
-Cum adică și?Ei, lasă să afli singur.
Am oftat și exact în acel moment Kyuu plecă din cameră. M-am lăsat pe spate și am închis ochii. Trebuia să-mi aduc aminte ce mai zicea aia. Cine a spus că învățătură o să te ajute a avut dreptate. Am oftat din nou și m-am ridicat, neatent fiind nu am observat că Ryo era așezat cu mâinile într-o parte și-n alta a capului meu și l-am sărutat. Ce? Doamne, dacă vinea cineva și ne vedea așa ? Am pus mâinile pe pieptul său și am încercat să-l împing dar el și-a pus mâinile în pe obrajii mei roșii și și-a strecurat limba printre buzele mele și a început să cerceteze fiecare locușor pe care îl avea la dispoziție. „ Ce am de pierdut?†m-am întrebat atunci aducându-mi aminte că-i spusesem că sunt bi și Yumi cu Kyuu dormeau probabil. M-am alăturat timid și curios sărutului că Yumi nu a știu să-mi spună câte ceva... ce-i drept, nici nu aș fi vrut. Mâinile mi-au căzut pe lângă corp și el a înaintat încet până m-a întins pe patul moale și a intrerupt sărutul . Și-a coborât mâna între picioarele mele.
- Nu! am țipat speriat privindu-l. Nu e bine, am doar paisprezece ani e...
- Minunat! se aude o voce. Mi-am întors capul spre ușă și l-am văzut pe ăla care mi-l aduse pe Ryo acasă, Yumi, privindu-mă cu un zâmbet de satisfacție pe buze. Pe mine mă respingi dar pe el nu? Cum vine asta? adaugă el menținându-și acel zâmbet pe față. Ține asta. I-a aruncat lui Ryo ceva și a plecat închizând ușa.
-Știi ce ți-am zis de fanteziile din locul din care vin?
-D-da..
-Vreau să mi le îndeplinești! a spus scurt și fără ă mai aștepte să zic eu ceva și-a lipid din nou buzele de ale mele în timp ce îți plimba mâna pe piciorul meu. Mă simțeam ciudat, dar îmi plăcea... totuși, nu vreau sunt prea mic.L-am împins încet.
- Când o să am șaișpe! am spus privindu-l. Și asta numai dacă ești cuminte.
- Și dacă nu sunt ?
-Te raportez autorităților și au să te ucidă pentru că tei luat de frumosul de moi!
- Asta vrea să spună că nu mai o să zici încontinuu că eși homofob? a zis el și a luat ceea ce i-a aruncat Yumi . Era o cutiuță pe care o deschide .
- Ce e aia ? am intrebat și m-am ridicat in fund, privind curios cutia.
Nu a mai zis nimic și a scos de acolo un inel simplu . Mi-a spus că atâta timp cât port inelul sunt al lui și mi l-a dat să mi-l pun. Nu-mi vena să cred că doi ani în care am ținut secretul ăsta, m-am prefăcut așa de bine au zburat și eu m-am plecat în fața unui om. Cred că îl plac... Am luat cerculețul, mi-am desfăcut lănțișorul și l-am pus apoi la gât , cu inel cu tot.
- Mulțumit?
- Foarte.
S-a așezat in pat . L-am privit și m-am pus și eu să mă culc. Ce-i cu mine? M-am comporat ciudat in ultima vreme.
Ohhh, cat de tare a fost!o//o Mai nitai, cum adica Ryo este o reincarnare? eu tot n-am priceput, dar... se accepta, e foarte bine>:D<
Nu ma asteptam la sarutul dintre cei doi, iar aparitia lui Yumi in prag a fost amuzanta.:))
Si ce se va intampla cu inelul ala? oooo, suna grozav daca Neko- kun va fi al lui Ryo:x:x
Sa vi repede cu nextu`:bye: