Fake [shounen'ai / yaoi]

[mikaru]

So, i'm bk with a new one.
Mi'am cam pierdut din mana dar n'am putut abandona ideea, ma bantuia zilnic!
So plix enjoy it!
--
First. Personaje[ in mare parte actori]:

Misami Arata: http://i41.tinypic.com/4g4sj6.jpg
Misami Sayuri [Arata�z sister]: http://i40.tinypic.com/23rlhkg.jpg
Wakana Shun: http://i41.tinypic.com/107864p.jpg
Wakana Ai: http://i42.tinypic.com/2nh24jr.jpg
Takara Ayame: http://i40.tinypic.com/96kw2c.jpg
Takara Ryuchi: http://i39.tinypic.com/2hoemvl.jpg http://i40.tinypic.com/2rrwje9.jpg [aceasi persoana, dar nu m-am putut decide]
__________________________________________________________

Fake

Capitolul 1: Inevitabil.

Un vis frumos, o atmosfera rece. Doi ochi negrii, injectati cu dragoste, un chip neted, alb, ferm..un inger ce bantuie cele doua lumi in cautarea linistei profunde, un inger ale carui aripi au fost frante de resentimente. Ai dori sa spui ceva, insa cuvintele sunt impiedicate de ratiune, o ratiune infundata, inecata intr-un sentiment necunoscut. Spune. Vreau sa-ti aud vocea, modul in care rostesti cuvintele. Vreau sa stiu ce simti. Ura? Dragoste? Dor? Regrete?...Te uiti prin jur, corpul tau fiind acoperit de un cearsaf lung si alb, mainile tale tinand materialul strans in jurul sanilor acoperiti de sange. De ce privesti astfel? Suvitele brunete coboara cu repeziciune pe chip, acoperind privirea pierduta. Fulgii albi te inconjoara, accentuandu-ti slabiciunea sumbra. Frant. Cu miscari lente, te apropii de adevarat, de claritate. Din nou infuzi atmosfera obscura cu o privire calda, restul devenind din ce in ce mai stralucitor, un gest ce ilustreaza teama. O privire inlacrimata..insotita de un zambet scurt. Buzele rozalii crapate de vant tremurau cu fiecare secunda scursa, dand viata unor cuvinte subtile, conturate de inocenta.
�Fratioare..unde..unde esti?�
O voce slaba, intrerupta de sangele vital ce se strecurase printre buze, alunecand pe barbie, apoi in jos, lasand pete minore pe materialul imaculat si pe pielea-ti firava. Cu mana indreptata spre gura, incercand sa-l impiedici, constiinta devine fragila, iar tu cazi pe stratul rece, simtind cum sangele iti murdareste fiecare actiune, cum te inceci in propria-ti durere. In ambianta cu lacrimile scurse, lichidul rosu iti coloreaza chipul intr-un mod macabru. Devi o victima in propriul chin.
Bataile inimii sunt profunde. Te pierzi..scantecele plansului fiind auzite din ce in ce mai tare pe un ritm slab..lasand in urma ta o balta de sange, aura unui cadavru pierit in suferinta.
...Unde sunt? As vrea sa fiu langa tine, sa iti strang corpul, sa simt teama pe care o porti in suflet, sa incerc s-o distrug, sa-ti demonstrez de ce traim cu acelasi sange prin venele nenorocite! De aceea am fost creat. Dar distanta adanceste independenta si slabiciunea. Acest lucru ma determina sa-mi suport cosmarul fara sa ma opun vointei. Dorul ma pasa in fiecare clipa. Tu ma abandonezi sau..chiar eu fac asta?
����������
O raza slaba de soare coboara pe chipul angelic, insotit de suvite brunete ce invadau gulerul murdar al camasii. Capturat intr-o alta lume, un tanar dormea pierdut in timpul serviciului, mentinandu-si capul pe suprafata rece a mesei. Trasaturile acestuia erau puternic definite intr-un mod placut, frumusetea completand fiecare gest inocent. Parul sau brunet, umezit in totalitate, era aranjat intr-un mod rebel. Pe pielea sa fina se puteau observa picaturi de sudoare, iar corpul tremura inevitabil datorita cosmarului atat de realistic.
Intr-un moment de galagie masiva, s-a trezit brusc, ridicandu-se cu repeziciune de pe scaunul din metal. Zgomotul din jur nu a fost perceput in totalitate de acesta, inspirand adanc, stergandu-si chipul umed cu maneca de la camasa. Caldura din incapere era din ce in ce mai puternica, atmosfera fiind invadata de un miros provocat de cuptorul incins. Hainele acestuia erau la fel de umede, in timp ce constiinta incerca sa revina la prezent. Simtindu-si teama cum se departeaza cu usurinta, a reusit sa-si mentina controlul stabil, realizand ce a facut in tot acest timp pierdut. A privit neexpresiv prin jur, simtind cum temperatura corpului e din ce in ce mai ridicata. Dezastru. Un dezastru complex, cel ce-i va aduce sfarsitul...din nou.
Observand aburii inchisi ce inconjurau cuptorul, s-a indreptat catre locul cu pricina, deschizand usa aragazului. Un fum gri si-a facut aparitia in abundenta, determinandu-l pe tanar sa tuseasca repetat. Si-a intins mainile catre tava incinsa, din aceasta cauza scapand-o cu usurinta pe podea. Pe pielea acestuia se puteau observa urme de arsura, in timp ce prajitura capatase o culoare foarte inchisa, diferite parti din ea fiind imprastiate pe gresia aburita.
-La dracu! marai Arata datorita ghinionului ce-l chinuia.
Zgomotul provocat de usa isi facuse aparitia, un barbat inalt intrand in incapere. A privit catre tanar, tensiunea puternica fixata catre el fiind simtita de la departare. Brunetul si-a intors chipul catre cealalta persoana, respirand greu datorita caldurii, in timp ce incerca sa reziste acelor privi ucigatoare, care daca aveau vreun efect, aceasta ar fi pierit de mult timp. Ar fi dorit sa spuna ceva, insa un simplu:�Vreau sa vorbesc ceva cu tine� spus de catre barbat a fost indeajuns pentru a-l determina sa-si realizeze urmatoarele actiuni. A oftat sec, ascultandu-si maestrul, urmandu-l in cealalta incapere unde era liniste si racoare.


3 Iunie. Ora 20:26. In Tokio linistea se mentinea fara scapari minore. Majoritatea oamenilor se adunasera in parc, pentru a simti atmosfera nocturna ce domina fara sfarsit in acele momente de tacere. Luminile diversificate ale orasului formau in ambianta cu cerul adanc un peisaj ametitor, ce instala linistea fiecarei constiinte pierdute. Vantul aspru circula printre cladirile reci, izbind obiectele usoare de cimentul inghetat. Cadavrul acelei nopti de vara.
Doi ochi onixiti urmareau fiecare miscare a peisajului, total absent la povestile prietenului sau aflat partial sub influenta alcoolului. Gandul sau adopta cosmarul avut in timpul lucrului, simtind o ingrijorare dureroasa. Brunetul isi facea griji pentru sora sa aflata singura, departe de el, fara protectia nimanui, insa mereu a incercat sa evite acest lucru, crezand ca acel cosmar repetat a fost format datorita lui si a imaginatiei sale. Simtea ura pentru propria persoana.
Masami Arata, 22 ani, student la facultatea de arta. Abandonat de parinti, a decis sa locuiasca singur, avandu-si in grija sora mai mica care si-a urmat visul cu doi ani in urma. Ramas singur, a adoptat independenta si a profitat in fiecare zi de talentul sau. Insa de fiecare data cand se angaja, in nu mai mult de o saptamana era concediat. Inca nu stia ce i se potrivea cu exactitate, crezand ca este un indemnatic.
O mana calda se instalase pe umarul sau, facandu-l sa se trezeasca la realitate. Privirea acestuia a intalnit-o pe cea a prietenului sau, amuzandu-se pe moment atunci cand l-a vazut ca nu poate sa-si mentina corpul nemiscat.
- Daca o sa cazi n-o sa fie vina mea, spuse Arata, inmuindu-si buzele in taria puternica ce zacea intr-un pahar din fata sa.
- Ce-ai facut si azi?
- Hm? Ah..mi-am dat demisia.
Satenul l-a privit lung, schimbandu-si pozitia pentru a reusi sa-i vada chipul in totalitate. Cu o privirea socata, a incercat sa spuna ceva, insa alcoolul ce-i invadase constiinta nu-l determina sa scape de sirul neinteles al cuvintelor.
-Vrei..vrei sa spui...CE?! Esti nebun! exclama, apucandu-l de camasa pentru a nu se dezechilibra de pe scaun.
-Mai nebun decat tine nu cred, ii raspunse, pastrandu-si expresia. Sa zicem..a spus ca daca mai comit o prostie ma va da afara, asa ca am demisionat, ma cunosc prea bine. Imi voi gasi..alta slujba.
-Hmm...
A revenit la pozitia normala, mentinandu-si capul sprijinit de mana stanga, dand drumul materialul sifonat. Cei doi nu au mai spus nimic, zgomotul din incapere incepand sa-si reduca volumul. Satenul s-a cufundat in ganduri, incercand sa gaseasca o solutie pentru prietenul sau cel mai bun, desi ceea ce consumase pana acum nu il ajuta prea mult. Wakana Shun, mai mic decat Arata cu 3 zile, student la facultatea de arta. Crescut la orfelinat, nu si-a pierdut mintile, redresandu-se singur pe parcursul anilor, sprijinit de parintii adoptivi care divortasera cu cativa ani in urma. Locuia cu sora si cu mama sa, detinand un talent major asemenea lui Arata. Cei doi fusesera prieteni din copilarie, fara sa se certe vreodata intr-un mod serios. Acest lucru i-a determinat pe amandoi sa reziste singuratatii ce le bantuia sufletul, dorind sa-i slabeasca pana la ultima picatura de speranta.
Ochii caprui ai satenului s-au indreptat din nou catre prietenul sau, zambind sec.
-Cred ca stiu ce am putea face. Iubitul surorii mele este dintr-o framilie mai bogata, astfel fratele sau are nevoie de persoane care sa-l protejeze, sa stea mereu alaturi de el pentru a-i face poftele...printi rasfatati! ingana, luand o gura de alcool. Insa am auzit ca ultimul si-a dat demisia din cauza tipului. De ce nu incerci si tu? Esti cea mai calma persoana pe care am vazut-o. Nu va reusi sa te scoata din minti, dimpotriva, tu vei reusi sa-i obti linistea. Cat despre salariu, presupun ca este destul de bunicel.., continua satenul, lasand obiectul din sticla pe suprafata mesei.
Arata l-a privit in timp ce vorbea, analizandu-i fiecare cuvant.
-Eu..? Nu..ma imaginez.
-Macar n-am fost inutil. Si cand sunt beat pot gandi clar.
Dupa acest schimb de replici, cei doi au inceput sa rada, comandand fiecare ceva comestibil pentru a-si potoli foamea acumulata intr-o zi atat de dificila pentru fiecare.
Timpul se scurgea cu repeziciune, ceasul de pe perete indicand ora 23:15. Dupa multe discutii fara logica si subiecte sarite cu usurinta, cei doi au fost nevoiti sa se desparta datorita consumul excesiv de alcool de care daduse dovada Shun. Brunetul l-a condus pana la scara, incercand sa-i inchida gura ce nu dorea sa pastreze linistea. L-a abandonat la usa apartamentului, vazand ca nu se poate intelege cu rugamintile sale excesive cat si gesturile euforice de care dadea dovada. Sora satenului a privit nedumerita la vederea lui Arata, fiind ingrijorata cand si-a zarit fratele.
-Ce se..?!
-Nici o grija, Ai-chan, o impiedica brunetul din soc. Eu am necazuri si el bea in locul meu..
A zambit slab, lasandu-si prietenul pe mana satenei. Afara, atmosfera devenea din ce in ce mai incarcata, vantul inevitabil marindu-si viteza. Luna fusese acoperita de norii inchisi, asemeni unei infinitati de cenusa ce se preda adierilor scurte. Copacii se leganau intr-un mod nostalgic, iar umezeala din aer mangaia cu duritate orasul. Respiratia calda a brunetului era intensa si repetata, tanarul respirand din ce in ce mai profund. Luminile orasului se proiectau pe chipul sau, asemenea picaturilor calde ce cadeau involuntar din cer, scurgandu-se pe hainele subtiri ale acestuia. Suvitele parului se umezeau, acoperindu-i chipul rapit de ploaia ametitoare ce-si anuntase inceputul. La o astfel de ora, strazile erau goale, doar cateva persoane fiind inca prezente, suportand atmosfera incarcata si totusi, pe de alta parte, goala. Si-a ridicat privirea catre cer, lasand lichidul vital sa se scurga pe corpul sau. Ar fi ramas mult timp in aceasta pozitie, insa nu risca sa intampine a doua zi o raceala nedorita.
Dupa un timp indelungat de mers, Arata s-a oprit, privind persoana dinaintea sa. Intunericul se confrunta cu luminile slabite ale orasului datorita trecerii timpului. Insa a reusit s-o perceapa, privind-o fara un interes excesiv. Era o femeie inalta, imbracata intr-o tinuta complicata plina de eleganta, in timp ce trasaturile sale puteau fi evidente datorita neonului ce atarna in varful unui stalp. Genele sale erau lungi, un machiaj discret completandu-i chipul plin de farmec, iar buzele ofereau o stralucire fireasca datorita rujului de o nuanta placuta. Parul negru ii cadea pe umeri in bucle diferite si complexe, pana la jumatatea spatelui. Ochii ei erau fixati prin jur, in timp ce doua valize erau asezate la picioarele sale. A intentionat sa traverseze strada, fara sa fie prea sigura pe sine. Soseaua era goala. Femeia si-a asezat mainile pe manerele bagajelor, tragandu-le dupa aceasta. Brunetul a studiat-o o clipa, indreptandu-si cu repeziciune privirea in spate la auzul unui zgomot bine cunoscut de acesta. O masina se apropia in viteza, iar soferul nu intentiona sa opreasca. Arata a fugit catre aceasta, prinzandu-i violent bratul drept. Datorita fortei puternice, bruneta s-a dezechilibrat si a cazut peste baiat, iar masina a trecut cu viteza pe langa ei.
Femeia a inceput sa planga de frica, realizand ce i se putea intampla in acel moment. Strangea cu putere haina tanarului, pierzandu-si graiul, in timp ce corpul tremura de slabiciune.
-Va simtiti bine? soptise baiatul, incercand sa o linisteasca.
Aceasta s-a departat dupa cateva momente, reusind sa ii multumeasca pe un ton slabit, desi cuvintele pareau de neinteles. Baiatul a zambit, luandu-i bagajele intinse pe sosea. Uimita de bunele maniere de care dadea dovada, femeia a trecut peste momentul de neliniste, insistand sa-l invite la un ceai, insa tanarul continua sa refuze datorita orei tarzii. Desi nu a reusit sa scape de implorarile ei, acceptand cu jumatate de gura. S-a oferit sa-i duca bagajele, pe tot parcursul drumului ascultand-o, fascinat de eleganta acesteia, chiar si atunci cand pasea o facea intr-un mod plin de fragilitate, asemenea unei balerine.
-Fiul meu trebuia sa vina sa ma ia..dar a intarziat, asa ca am decis sa vin singura de la aeroport, spuse, revenindu-si din socul de mai devreme cu atata usurinta incat Arata ramasese uimit de caracterul puternic. Trebuia sa fiu mai atenta..intr-o zi o sa mor din aceasta cauza. Multumesc mult!
Arata a schitat un zambet slab, continuand sa poarte o discutie simpla cu persoana de langa el, considerata o companie placuta.
Ajunsesera intr-un cartier special, unde blocurile pareau renovate si atmosfera era diferita. Gardurile erau inalte, cu modele complicate, ghivece cu flori exotice impodobeau scarile fiecarei locuinte. Totul forma un sentiment placut, desi parea straniu atat lux deodata. Ochii brunetului cercetau tot ce-l inconjura, in timp ce aceasta ii explica despre ce e vorba. In tot acest timp aflase ceva despre doamna fermecatoare ce-l facea sa ameteasca cu fiecare privire plina de blandete. Takara Ayame, 34 ani, mama a doi baieti. Aceste lucruri l-au surprins in masura pe Arata, deoarece parea mult, mult mai tanara. �Machiajul face totul..� Aceste vorbe nu au fost acceptate de brunet, care dupa o cercetare intensa, a realizat ca doamna de langa el este la fel de frumoasa si fara aceasta metoda de profunzime.
Minutele nu incetau sa se scurga intr-un mod invizibil, desi Arata nu fusese constient, fiind mult prea pierdut in peisajul in care se integrase. Atat de ciudat, parea a fi un cimitir inclus in paradisul imaginabil. De ce lucrurile ciudate sunt atat de..speciale? Probabil fiindca sunt neobisnuite. Sau adevaratul motiv ar trebui perceput dintr-o alta perspectiva.
Pasii doamnei se oprise, fapt ce a captat atentia brunetului. A privit in fata, ramanand nemiscat pentru cateva clipe. �Lucrurile ciudate chiar sunt..ciudate� Acest gand i-a strabatut mintea in acel moment, lasand cale uimirii sa-i domine constiinta. O vila inalta, aproape imensa se infatisa in intunericul puternic, conturul acesteia fiind singurul vizibil cu exactitate, detaliile stergandu-se datorita noptii. Insa fusese indeajuns pentru a-l face sa se piarda in confuzie. Vorbele brunetei l-au dezmeticit cateva clipe, spunandu-i sa o urmeze catre intrare. Doua porti inalte au provocat un zgomot scurt, in timp ce doi barbati solizi s-au conformat, dezchizandu-le cu atentie. Dand dovada de respect, cei doi le-au urat �bun venit�, unul dintre ei insotindu-i pana la usa. Arata s-a oprit in fata unei usi inalte, din lemn de fag, impodobita cu ilustratii suflate in aur si desene semnificative. Un domn imbracat intr-un costum subtil a deschis usa, facand cale libera celor doi pentru a intra in casa. Doamna a pasit ca pana atunci, replicandu-i cu o voce prieteneasca servitorului sa-l conduca pe Arata in camera oaspetilor. Barbatul i-a urmat ordinele, aratandu-i tanarului camera cu pricina. Ramas singur, Arata a privit tacut prin jur, uimit de stilul elegant in care casa fusese decorata. Totusi, in continuare simplitate. Fiecare detaliu era ferm, asezat la locul perfect, completat de celelalte cu precizie. Nu putea sustine o fraza, acceptand sa fie capturat de splendoarea ce-l inconjura.
Violenta. Zgomotul prezent in linistea ce adancea casa era din ce in ce mai puternic. Cand atinsese tonul cel mai inalt, pasii s-au oprit, un baiat facandu-si aparitia in incapere. Si-a indreptat privirea de gheata catre oaspete, soptind pe o voce stinsa si rece:
-Cine esti si ce cauti aici?
Privirile celor doi s-au intalnit dupa cateva secunde de tacere. Chipul demonic al tanarului, cat si aparenta acestuia l-a facut pe brunet sa-si piarda gandurile de pana atunci, o idee confuza infiripandu-se in mintea sa. Adancimea din ochii celuilalt era puternica si rece, devenind mai intensa cand se apropie incet, mentinandu-si mainile in buzunar. Aflat in fata sa, l-a studiat o clipa pe Arata, schitand la urma un zambet de satisfactie, in timp ce o aura de rebelitate il inconjura.
-Sa ma repet?
Tonul fusese mentinut, insa acel gest slab il facea sa para mult mai ingrozitor.
__________________________________________________________
Cam acesta e primul capitol *phew*.
Pareri& critici onegai.