26-04-2009, 09:17 PM
Capitolul 1
Afara era primavara.Totul inflorea,soarele stralucea mai puternic ca niciodata.Dar in casa nimic din toate aceste lucruri nu se observa.Pentru ca in camera ei,cu draperiile trase o fata plangea fara oprire.Sute de suspine sa auzeau din acea camera.Parul ei negru ca noaptea statea salbatic pe fata ei.Cand plansetele nu se mai auzeau la usa s-au auzit trei batai.Fata a inceput sa tipe:
-Lasa-ma in pace!M-ai facut destul sa sufar...
Din cealalta parte a usii se auzea o voce ragusita:
-Dar,Courtney...nu este vina mea...nu am intentionat sa te fac sa suferi...
-Cum sa nu sufar cand tu imi spui ca vei muri?!Dupa ce ca sunt orfana si te am numai pe tine...nu voi mai avea nimic!
-Imi pare rau...Dar ai optsprezece ani...esti prea mare sa mai stai cu bunicul tau...Bucurate de viata!
-Incerc...dar nu o sa pot sa ma obisnuiesc dupa ce nu o sa mai fii!
-Nu te gandii la asta...haide,iesi din casa.Uite ce frumos e afara!
-Bine...
Courtney se schimba si iesi pe usa casei afara,indreptandu-se spre parc.Acolo toti copacii inflorisera iar mii de culori colorau parcul.Courtney se puse pe o banca pentru a admira culorile.Atunci telefonul ei a inceput sa sune.Era Lindsay,prietena ei cea mai buna:
-Deci,ai aflat vestea cea proasta?
-Da...bunicu' are probleme la inima...si nu mai are mult de trait...
-Vai,imi pare foarte rau...dar tu cum te simti?
-Destul de bine,dar imi pare foarte rau...nu stiu ce o sa fac dupa ce moare...
Dar chiar atunci conversatia a fost intrerupta de o persoana necunoscuta:
-Ma scuzati,sunteti Courtney Peterson?
-Da,eu sunt.
-Dumnezeule!Va ador cartea!Este interesanta,are mister,are de toate!Va pot cere un autograf?
-Ok...Lindsay scuze trebuie sa inchid...poftim.
-Multumesc,buna ziua!
Atunci Courtney s-a ridicat si a inceput sa se plimbe.Mai spre seara cand a ajuns acasa o salvare era oprita in fata.Ea a alergat repede acolo si l-a vazut pe bunicul ei pe targa.A cazut in genunchi si a inceput sa planga.S-a dus la spital impreuna cu bunicul ei.Acolo,in sala de aseptare statea ganditoare privind in jos.Pe usa a intrat o asistenta,s-a apropiat de Courtney si i-a dat vestea cea proasta.Bunicul ei murise.
La inmormantare a fost foarte frumos.Vremea era destul de frumoasa.Afara era cald si batea un vant micut.Dupa inmormantare Courtney s-a dus la Lindsay plangand.Era singura,nu avea pe nimeni cu ea.La Lindsay,Courtney a spus ca vrea sa incepe o viata noua.Ca nu ii mai place sa stea singura in casa aceea veche,ca vrea sa se mute undeva la malul marii,intr-o casa din care sa se vada valurile.Sa nu aibe pe nimeni in jur.Ea vroia sa scrie o noua carte...
-cam atat deocamdata,sa imi spuneti daca merita contiuneata:D-
Afara era primavara.Totul inflorea,soarele stralucea mai puternic ca niciodata.Dar in casa nimic din toate aceste lucruri nu se observa.Pentru ca in camera ei,cu draperiile trase o fata plangea fara oprire.Sute de suspine sa auzeau din acea camera.Parul ei negru ca noaptea statea salbatic pe fata ei.Cand plansetele nu se mai auzeau la usa s-au auzit trei batai.Fata a inceput sa tipe:
-Lasa-ma in pace!M-ai facut destul sa sufar...
Din cealalta parte a usii se auzea o voce ragusita:
-Dar,Courtney...nu este vina mea...nu am intentionat sa te fac sa suferi...
-Cum sa nu sufar cand tu imi spui ca vei muri?!Dupa ce ca sunt orfana si te am numai pe tine...nu voi mai avea nimic!
-Imi pare rau...Dar ai optsprezece ani...esti prea mare sa mai stai cu bunicul tau...Bucurate de viata!
-Incerc...dar nu o sa pot sa ma obisnuiesc dupa ce nu o sa mai fii!
-Nu te gandii la asta...haide,iesi din casa.Uite ce frumos e afara!
-Bine...
Courtney se schimba si iesi pe usa casei afara,indreptandu-se spre parc.Acolo toti copacii inflorisera iar mii de culori colorau parcul.Courtney se puse pe o banca pentru a admira culorile.Atunci telefonul ei a inceput sa sune.Era Lindsay,prietena ei cea mai buna:
-Deci,ai aflat vestea cea proasta?
-Da...bunicu' are probleme la inima...si nu mai are mult de trait...
-Vai,imi pare foarte rau...dar tu cum te simti?
-Destul de bine,dar imi pare foarte rau...nu stiu ce o sa fac dupa ce moare...
Dar chiar atunci conversatia a fost intrerupta de o persoana necunoscuta:
-Ma scuzati,sunteti Courtney Peterson?
-Da,eu sunt.
-Dumnezeule!Va ador cartea!Este interesanta,are mister,are de toate!Va pot cere un autograf?
-Ok...Lindsay scuze trebuie sa inchid...poftim.
-Multumesc,buna ziua!
Atunci Courtney s-a ridicat si a inceput sa se plimbe.Mai spre seara cand a ajuns acasa o salvare era oprita in fata.Ea a alergat repede acolo si l-a vazut pe bunicul ei pe targa.A cazut in genunchi si a inceput sa planga.S-a dus la spital impreuna cu bunicul ei.Acolo,in sala de aseptare statea ganditoare privind in jos.Pe usa a intrat o asistenta,s-a apropiat de Courtney si i-a dat vestea cea proasta.Bunicul ei murise.
La inmormantare a fost foarte frumos.Vremea era destul de frumoasa.Afara era cald si batea un vant micut.Dupa inmormantare Courtney s-a dus la Lindsay plangand.Era singura,nu avea pe nimeni cu ea.La Lindsay,Courtney a spus ca vrea sa incepe o viata noua.Ca nu ii mai place sa stea singura in casa aceea veche,ca vrea sa se mute undeva la malul marii,intr-o casa din care sa se vada valurile.Sa nu aibe pe nimeni in jur.Ea vroia sa scrie o noua carte...
-cam atat deocamdata,sa imi spuneti daca merita contiuneata:D-