01-01-2011, 12:57 AM
Capitolul 1: Casa bantuita
Era ultima zi de scoala.Yupi!!!Am scapat.Ultima ora era muzica unde cantam cantece despre vara.Ca in orice clasa aveam un clovn, un derbedeu , un destep si tot asa.Dupa ore am mers acasa reped si m-am schimbat din uniforma moharata cu o rochie albastra si mi-am prins parul astfel lasand niste sufite pe langa fata si arajandumi bretonul filat, ca si restu parului.M-am uitat in oglinda ... Ochii mei rosi straluceau iar parul meu era mov...Oooo!Incep sa ma invart prin camera si merg in sufragerie unde era sora mea ce se uita la televizor.
- Yoko!o strig iar aceasta isi intoarse capul spre mine.
- Ce este?
- Anu viitor merg la liceu ca si tine!ii spun copilaroasa si o strang in brate.
Era o fata inalta cu parul pana la mijloc ca si mine si ochii verzi.Diferenta era ca parul ei era obisnuit adica lasat in voie sa creasca.
Nu avea breton ca si mine cea ce ne diferenta . Semanam mult la infatisare.Cu exceptia tunsori si a ochilor.Insa si varsta : ea are 16 ani si eu 14 ani.
- Hana!Gasca ne-a invitat la casa bantuita!spune ea.
- Nu exista fantome!spun eu razand.
- Ca ei inteleg asta!spune ea si rade la randul ei.
Se facu ora 22:00. In fata usi era gasca.Era una destul de mare. Kimi era sefa gasti. O fata cu parul portocaliu imbracata cu un tricou larg si strans puntin mai jos de pipet unde era cunturat de o dunga neagra si manecile erau in franjuri, o perechi de pantaloni pana la genunchi cu multe buzunare de culoare alba ca si tricoul si niste sandale stil grecesc.Alta fata era Saku.O fata cu parul verde tus bob si cu ochii albastri.Era imbracata cu o fusta scurta rosie, colanti albi si un maiou cu un decolteu genoros de culoare alba.In picioare avea niste sandale cu toc de culoare rosie. Ultima fata era Mia.Puteam spune ca era cea mai zapacita.Fata avea cam 17 ani fiind cea mai mare dintre fete.Parul il avea albastru si ochii negri.Purta o perechi de pantaloni scurti si un maiou ce era strans la piept si larg in rest de culoare neagra.In picioare avea niste adidasi albi. Baieti erau doar 4 . Un baiat pe nume Claus.Era cel mai mare avad 18 ani. Un baiat inalt cu parul castaniu si ochii albastri.Era foarte bland si dragut.Purta un tricou negru si o pereche de blugi . Frans era cel mai mic avand ca si mine 14 ani.Era un baiat zapacit si ii placea aventura.Parul lui era albastru si ochii verzi.Era actratia fetelor de varsta mea insa mie nu imi placea de cat ca un amic.Purta o pereche de blugi si un tricou rosu. Altul era Kailan.Era un baiat misterios si puntin Emo.Era imbracat doar in negru . Parul il avea negru cu sufite albastre si ochii negri. Fairan era cel mai tare.Era un motociclist de 15 ani cu parul roscat si ochii verzi.Era inalt si asa de dragut. Era de treaba ca si Kailan , cei doi pareau tare asemanatori.Parca ascundeau ceva.Era imbracat cu o pereche de pantaloni negri , un tricou rosu si peste o vesta neagra.Purta niste adidasi rosi cu negru. Eu eram imbracata cu o pereche de egari negri si peste o rochie scurta alba.Purtam o perechi de balerini albi.Sora mea purta o perechi de pantaloni largi pana la genunchi si un tricou mai strans ce scria ,, Love and Dark " . Purta o perchi de adidasi movi.
Am mers pe strazile aglomerate.Si la ora asta era Tokyo...Full!Am ajuns intr-un cartier retras si infricosator.Am mers in casa ce se zicea ca era bantuita.O casa derapanata cu gemurile sparte , scanduri putrezite, si foarte mare. Nu stiam cat de infricosatoare era pentru Yoko dar mie deja imi placea.Cred ca si lui Yoko.Eram fascinate de supranatural.Am intrat in casa si am inceput sa mergem doar doi pasi iar usa se inchise in urma noastra.Se auzira niste sunete strani iar toti ne-am adunat la un loc.
- Unde sunt....spune Kimi.
- Cine? am intrebat eu si Yoko deodata.
- Fairan si Kailan...spune Saku.
- Nu imi place locul asta!spuen Claus.
- Nici mie!spune Kimi.
Toti se privira si au luat-o la goane sper usa deschizando si fugind ca nebuni.Numai noi am rasmas iar usa se inchise sub privirile noastre.
- Lasilor!tipa Yoko.
- O domane!spun eu.
- Nu exista fantome!imi spune ea.Nici vampiri , nici strigoi , nici zombi!
Ma uitam la Yoko si deodata am vazut pe langa ea un fel de ceata alba cu forma omaneasca.Aceasta a ridicat o sabie deasupra lui Yoko.
- Atentie!strig eu.
Yoko se intoarce si cand vede fantoma tipa si cade pe jos in timp ce sabie se apropie de ea dar trece prin corpul ei fara sa o raneasca.
- Si cica nu exista fantome...spun eu.
- Cred ca murim aici!spune Yoko.
- Da.
Auzim ceva in spate si nimic insa vedem pe jos ceva rosu.Vreu sa il ridic iar de sus cade un pian.Sora mea m-a tras repede iar pianul gauri podeaua aproape distrugand tot parterul.Am inghitit in sec.De jos de la pian incepe sa se auda un cantec .
- Zici cai Bethowan.zice Yoko
- Da sigur co bantui el casa asta.zic eu razand.Nare cu ma sa fie fantoma lui.
- Ba da sunt.se aude o voce de jos
Ne-am uitat speriateuna la alta.Se auzi o voce groasa de femeie de parca canta la opera nu alta , desi canta in franceza.
- Au inebunit fantomele?am intrebat eu.
- Nuu! Noi am inebunit ca le vedem spune razand Yoko.
Deodata de langa un dulap auzim o voce de femeie cantand.Ne ducem acolo si vedem o femeie cu parul blond,buzele rosii si in partea stanga avea o alunita.Era Merlyn Monroe.
- Buna seara.zice ea
- E zi. o contrazice Yoko
- E noapte de fapt!spun eu.
- Ma rog.Va fac o dedicatie cu cantec?intreaba ea
-Nu multumim. raspund eu.
-Hai sa va fac o dedicatie!spune ea.
A inceput sa cante iar noi am fugit repede ca nu prea cred ca vroiam sa murim ascultand o fantoma catareata. Am inceput sa urcam la etajul 2.Se aude un ras ciudat.Ne-am prins de maini si am inghti in sec in fata noastra o feie cu o privire nebuna si plina de sange radea.Deodata femeia s-a napustit asupra noastra cu un cutit.Amandoua ne-am ferit iar ea a cazut peste balustrada scarii.Am luat-o iar la fuga si am ajus la ultimul etaj.La 3 Ce o sa se mai intample? In fata nostra vedem niste haine rupte apoi o creatura dezgustatoare.
- Ala...e..Ma balbaiam mai rau de cat as fi crezut.
- Un zombi!exclama Yoko.
Zombiul avea o privire patrunzatoare avand in vedere ca avea un singur ochi celalalt fiind scos.Pielea era verde si urata.Deodata auzim o spartura si vedem cum o piatra cade in capul zombiului.Spartura fusese de la gemult spart de piatra.Am mers pe culoar si am observat un alt rad de scari ce coborau in jos.Am mers usor pe ele si am trecut pe langa niste tablori.Mi s-a parut ca cel ce va fi urmatotorul clipise.Se auzi un zgomot de la el.
- Hana... Tocmai a vorbit?
- Aaaa...
Eram infricosata.Cand ajungem paralel cu el ne uitam si nimic.Dupa inca 10 secunde :
- Bum!tipa tablul facandune sa cadeam peste balustrada.Eu am cazut pe canapeau prutrezita iar ..Yoko...Yoko era in mainile unu schelet.Sora mea a tipat si a sarit ca arsa din mainile oaselor alora ambulante.Scheletul avea oasele usor arse.Deodata acesta a facut un zgomot ca si cum sar rupe,a facut o plecaciune si oasele lui s-au imprastiat.
- Ce a mai fost si asta? intreb gata sa imi dau una in cap.
- Daca am vazut bine,a fost un schelete ambulant.
Eram ametite amandou.Ne intoarcem si prin tot acel intuneric destingem doua perechi de ochii rosi.Am incremenit de frica si am vrut sa fugim .Ne-am intors iar cei doi ne-au prins de mijloc.Simtim amandoua cum niste colti ne strapungeau gatul apoi tot a fost negru.
- Ce?am tipat eu puternic.
Nu mai eram in casa aceia eram la mine in camera imbracata in hainele de aseara.Am fugit la sora mea speriata.
- Hana...Esti bine?am intreba uimita.
- Ce vis...
- Si tu?Si eu!
Ne atingem gatul si vedem ca suntem bandajate.Asta nu cred ca a fost doar un cosmar...
Era ultima zi de scoala.Yupi!!!Am scapat.Ultima ora era muzica unde cantam cantece despre vara.Ca in orice clasa aveam un clovn, un derbedeu , un destep si tot asa.Dupa ore am mers acasa reped si m-am schimbat din uniforma moharata cu o rochie albastra si mi-am prins parul astfel lasand niste sufite pe langa fata si arajandumi bretonul filat, ca si restu parului.M-am uitat in oglinda ... Ochii mei rosi straluceau iar parul meu era mov...Oooo!Incep sa ma invart prin camera si merg in sufragerie unde era sora mea ce se uita la televizor.
- Yoko!o strig iar aceasta isi intoarse capul spre mine.
- Ce este?
- Anu viitor merg la liceu ca si tine!ii spun copilaroasa si o strang in brate.
Era o fata inalta cu parul pana la mijloc ca si mine si ochii verzi.Diferenta era ca parul ei era obisnuit adica lasat in voie sa creasca.
Nu avea breton ca si mine cea ce ne diferenta . Semanam mult la infatisare.Cu exceptia tunsori si a ochilor.Insa si varsta : ea are 16 ani si eu 14 ani.
- Hana!Gasca ne-a invitat la casa bantuita!spune ea.
- Nu exista fantome!spun eu razand.
- Ca ei inteleg asta!spune ea si rade la randul ei.
Se facu ora 22:00. In fata usi era gasca.Era una destul de mare. Kimi era sefa gasti. O fata cu parul portocaliu imbracata cu un tricou larg si strans puntin mai jos de pipet unde era cunturat de o dunga neagra si manecile erau in franjuri, o perechi de pantaloni pana la genunchi cu multe buzunare de culoare alba ca si tricoul si niste sandale stil grecesc.Alta fata era Saku.O fata cu parul verde tus bob si cu ochii albastri.Era imbracata cu o fusta scurta rosie, colanti albi si un maiou cu un decolteu genoros de culoare alba.In picioare avea niste sandale cu toc de culoare rosie. Ultima fata era Mia.Puteam spune ca era cea mai zapacita.Fata avea cam 17 ani fiind cea mai mare dintre fete.Parul il avea albastru si ochii negri.Purta o perechi de pantaloni scurti si un maiou ce era strans la piept si larg in rest de culoare neagra.In picioare avea niste adidasi albi. Baieti erau doar 4 . Un baiat pe nume Claus.Era cel mai mare avad 18 ani. Un baiat inalt cu parul castaniu si ochii albastri.Era foarte bland si dragut.Purta un tricou negru si o pereche de blugi . Frans era cel mai mic avand ca si mine 14 ani.Era un baiat zapacit si ii placea aventura.Parul lui era albastru si ochii verzi.Era actratia fetelor de varsta mea insa mie nu imi placea de cat ca un amic.Purta o pereche de blugi si un tricou rosu. Altul era Kailan.Era un baiat misterios si puntin Emo.Era imbracat doar in negru . Parul il avea negru cu sufite albastre si ochii negri. Fairan era cel mai tare.Era un motociclist de 15 ani cu parul roscat si ochii verzi.Era inalt si asa de dragut. Era de treaba ca si Kailan , cei doi pareau tare asemanatori.Parca ascundeau ceva.Era imbracat cu o pereche de pantaloni negri , un tricou rosu si peste o vesta neagra.Purta niste adidasi rosi cu negru. Eu eram imbracata cu o pereche de egari negri si peste o rochie scurta alba.Purtam o perechi de balerini albi.Sora mea purta o perechi de pantaloni largi pana la genunchi si un tricou mai strans ce scria ,, Love and Dark " . Purta o perchi de adidasi movi.
Am mers pe strazile aglomerate.Si la ora asta era Tokyo...Full!Am ajuns intr-un cartier retras si infricosator.Am mers in casa ce se zicea ca era bantuita.O casa derapanata cu gemurile sparte , scanduri putrezite, si foarte mare. Nu stiam cat de infricosatoare era pentru Yoko dar mie deja imi placea.Cred ca si lui Yoko.Eram fascinate de supranatural.Am intrat in casa si am inceput sa mergem doar doi pasi iar usa se inchise in urma noastra.Se auzira niste sunete strani iar toti ne-am adunat la un loc.
- Unde sunt....spune Kimi.
- Cine? am intrebat eu si Yoko deodata.
- Fairan si Kailan...spune Saku.
- Nu imi place locul asta!spuen Claus.
- Nici mie!spune Kimi.
Toti se privira si au luat-o la goane sper usa deschizando si fugind ca nebuni.Numai noi am rasmas iar usa se inchise sub privirile noastre.
- Lasilor!tipa Yoko.
- O domane!spun eu.
- Nu exista fantome!imi spune ea.Nici vampiri , nici strigoi , nici zombi!
Ma uitam la Yoko si deodata am vazut pe langa ea un fel de ceata alba cu forma omaneasca.Aceasta a ridicat o sabie deasupra lui Yoko.
- Atentie!strig eu.
Yoko se intoarce si cand vede fantoma tipa si cade pe jos in timp ce sabie se apropie de ea dar trece prin corpul ei fara sa o raneasca.
- Si cica nu exista fantome...spun eu.
- Cred ca murim aici!spune Yoko.
- Da.
Auzim ceva in spate si nimic insa vedem pe jos ceva rosu.Vreu sa il ridic iar de sus cade un pian.Sora mea m-a tras repede iar pianul gauri podeaua aproape distrugand tot parterul.Am inghitit in sec.De jos de la pian incepe sa se auda un cantec .
- Zici cai Bethowan.zice Yoko
- Da sigur co bantui el casa asta.zic eu razand.Nare cu ma sa fie fantoma lui.
- Ba da sunt.se aude o voce de jos
Ne-am uitat speriateuna la alta.Se auzi o voce groasa de femeie de parca canta la opera nu alta , desi canta in franceza.
- Au inebunit fantomele?am intrebat eu.
- Nuu! Noi am inebunit ca le vedem spune razand Yoko.
Deodata de langa un dulap auzim o voce de femeie cantand.Ne ducem acolo si vedem o femeie cu parul blond,buzele rosii si in partea stanga avea o alunita.Era Merlyn Monroe.
- Buna seara.zice ea
- E zi. o contrazice Yoko
- E noapte de fapt!spun eu.
- Ma rog.Va fac o dedicatie cu cantec?intreaba ea
-Nu multumim. raspund eu.
-Hai sa va fac o dedicatie!spune ea.
A inceput sa cante iar noi am fugit repede ca nu prea cred ca vroiam sa murim ascultand o fantoma catareata. Am inceput sa urcam la etajul 2.Se aude un ras ciudat.Ne-am prins de maini si am inghti in sec in fata noastra o feie cu o privire nebuna si plina de sange radea.Deodata femeia s-a napustit asupra noastra cu un cutit.Amandoua ne-am ferit iar ea a cazut peste balustrada scarii.Am luat-o iar la fuga si am ajus la ultimul etaj.La 3 Ce o sa se mai intample? In fata nostra vedem niste haine rupte apoi o creatura dezgustatoare.
- Ala...e..Ma balbaiam mai rau de cat as fi crezut.
- Un zombi!exclama Yoko.
Zombiul avea o privire patrunzatoare avand in vedere ca avea un singur ochi celalalt fiind scos.Pielea era verde si urata.Deodata auzim o spartura si vedem cum o piatra cade in capul zombiului.Spartura fusese de la gemult spart de piatra.Am mers pe culoar si am observat un alt rad de scari ce coborau in jos.Am mers usor pe ele si am trecut pe langa niste tablori.Mi s-a parut ca cel ce va fi urmatotorul clipise.Se auzi un zgomot de la el.
- Hana... Tocmai a vorbit?
- Aaaa...
Eram infricosata.Cand ajungem paralel cu el ne uitam si nimic.Dupa inca 10 secunde :
- Bum!tipa tablul facandune sa cadeam peste balustrada.Eu am cazut pe canapeau prutrezita iar ..Yoko...Yoko era in mainile unu schelet.Sora mea a tipat si a sarit ca arsa din mainile oaselor alora ambulante.Scheletul avea oasele usor arse.Deodata acesta a facut un zgomot ca si cum sar rupe,a facut o plecaciune si oasele lui s-au imprastiat.
- Ce a mai fost si asta? intreb gata sa imi dau una in cap.
- Daca am vazut bine,a fost un schelete ambulant.
Eram ametite amandou.Ne intoarcem si prin tot acel intuneric destingem doua perechi de ochii rosi.Am incremenit de frica si am vrut sa fugim .Ne-am intors iar cei doi ne-au prins de mijloc.Simtim amandoua cum niste colti ne strapungeau gatul apoi tot a fost negru.
- Ce?am tipat eu puternic.
Nu mai eram in casa aceia eram la mine in camera imbracata in hainele de aseara.Am fugit la sora mea speriata.
- Hana...Esti bine?am intreba uimita.
- Ce vis...
- Si tu?Si eu!
Ne atingem gatul si vedem ca suntem bandajate.Asta nu cred ca a fost doar un cosmar...
Aroganta o urasc ! Desi in viata vei intalni mereu oameni asa , uita-te inainte si poti continua !