Vampire Diaries - Un nou inceput -

[Iryna]

Buna all. Nu mai stiu al cate-lea fic este acesta, insa am capatat experienta pe parcurs :) . Sper sa nu intampin probleme, si sa nu am parte de critici dure, dar astept cat mai multe, asa voi vedea unde si ce gresesc. Am mai schimbat actiunea, si am maia daugat cateva personaje, dintre care cele principale aici sunt: Damon si Nicole.<--- personajul inventat de mine. Celelalte vor aparea pe parcurs.
Lectura placuta!
Disclamer: Nu detin nici un personaj din Vampire Diaries si nu fac profit de pe urma lor.

Capitolul 1 : Inceputul

Damon P.O.V :
" Stau intins si relaxat pe patul cel mare din apartamentul meu. De cand Stefan si Elena au inceput sa locuiasca impreuna, m-am gandit sa nu ii deranjez asa ca m-am mutat. Inca pastrez legatura cu ei, doar Stefan este fratele meu iar Elena prietena lui. Au trecut aproape 2 ani, de cand am scapat de Klaus si ceilalti. Problemele au incetat in sfarsit, dar inima mea tot franta a ramas. De cand am cunoscut-o pe Katherine, am ramas uimit de frumusetea si felul ei de a fi, insa pe atunci nu stiam ce se poate ascunde sub pielea acestei fapturi cu fata angelica. Pe dinauntru era un monstru insetat de sange, o ucigasa care avea sa bantuie oameni vesnic. Scopul ei a fost sa ne transforme pe mine si Stefan in aceste creaturi nemuritoare numite vampiri, pentru a o sluji si ai indeplini fiecare porunca. Insa planul ei a esuat. Dupa ce am scapat de Klaus si cei ce il slujeau, Katherine ramasese ultima pe lista neagra. Dorinta si pofta mea de razbunarea era din ce in ce mai mare, imi doream inima ei strapunsa de o tepusa pe care eu sa o tin, si sa ii soptesc incet la ureche:" Te-am iubit, dar acum drumurile noastre se despart pentru totdeauna. Adio!" ; insa nu am ucis-o, asa cum planuisem. Cu ajutorul lui Bonnie, prietena vrajitoare a Elenei, am inchis-o pe Katherine intr-un loc secret, din care nu mai poate iesi. Bonnie a facut o vraja prin care dupa ce o inchidem, nimeni si nimic nu mai poate rupe vraja, nici macar cea ce a facut-o. Acum Katherine este intr-un loc sigur, intunecat, unde razele soarelui nu poate patrunde ca sa o arda, unde traiesc mici vietuitoare precum sobolani, deeci are cu ce se hrani, cea ce nu are si ce nu a avut niciodata sunt prietenii. Sau mai bine spus "parteneri" ei. Acum isi va continua viata, stand intr-o inchisoare intunecata, hranindu-se cu micile animale si petrecand fiecare moment in singuratate. Nu puteam gasi o pedeapsa mai dura decat aceasta. Oricum, dupa intamplarea asta, eu am renuntat la omorurile neincetate, cum obisnuiam in trecut. Acum am redus consumul de sange, mai beau din cand in cand cate o punga de sange, pe care le tin intr-un recipient frigorific la rece. Cu alte cuvinte tin dieta ca si fratele meu. Oricum, viata mea tot fara sens a ramas... "

Nicole P.O.V.:
" Ma uit atent la raftul din incapere, si ma gandesc ce film sa aleg. Privirea imi ramane atintita asupra unei casete pe care scria Sarutul Vampirului. M-am gandit sa ma uit la acest film, avand in vedere ca nu l-am vizionat niciodata de cand il am, deja se prafuise putin. Il iau usor din raft si apoi ma grabesc catre camera unde se afla DVD-ul. DVD rom-ul si asez incet CD-ul, dupa care inchid apasan-d pe buton si filmul porneste. Ma asez pe canapeaua de pielea cea bej deschis si lucitoare din living, si ma fac comoda pentru a ma uita la acest film. - Dupa 30 min - stiu deja despre ce vorba in film, despre un vampir singuratic care s-a indragostit de o fata pe gustul lui, apoi a transformat-o si pe ea si vor traii linistiti pe veci. Asta se intampla in aproape toate filmele cu vampiri, asa ca nu ma stau sa vad finalul, si apas pe butonul stop al telecomenzi. Eu una nu sunt o fire sperioasa, adica, nu ma inspaimanteaza filmele de groaza deloc. Ba chiar mi se par amuzante, insa, venind vorba despre vampiri, nu stiu decat ca sunt alergici la usturoi, lumina solara ii arde, iar apa sfintita si crucifixul ii enerveaza sau ceva de genul. Pur si simplu nu le suporta. Dar trebuie sa recunosc, ma tenteaza sa aflu cum este viata unui vampir, mai ales daca ai si puteri. Dar ce mai stiu este ca nu exista, sunt doar niste creaturi mitologice supranaturale cu colti ascutiti ce se hranesc cu sangele uman, dar care exista doar in carti, filme, si vise. Nimic altceva."

- Hey Elena! Ce ai zice daca i-am face o vizita lui Damon?
- Lui Damon? Ar fi minunat! Oricum nu l-am mai vazut de ceva vreme.
- Bine, stai sa parchez masina si ne intalnim jos, ok?
- Bine, vezi sa nu pleci fara mine, spuse fata chicotind.
- Nu voi pleca, te astept jos.
Dupa 10 minute:
- Sunt gata, pornim?
- Ok, puneti centura de siguranta.
Dupa 20 minute:
- Am ajuns, asta e apartamentul lui Damon nu?
- Da, ti-ai amintit bine.
- Pai haide sa ciocanim atunci, sigur ne va auzi, spune Elena in timp ce se pregatea sa bata la usa.
- Nu raspunde. Oare de ce?
- Probabil nu e acasa. Unde s-o fii dus?
- N-am idee, probabil hoinareste pe undeva ca de obicei.
- E cam singur de la o vreme, cred ca ai dreptate. Il sun sa vad ce face.
-Ok.
- Are mobilul inchis, nu pot sa vorbesc cu el.
- Asta este, lasa-l. Oricum noi doi trebuie sa ajungem la Caroline.
- Asa este, daca intarziem, ne va ucide, zice Stefan razand cu pofta.
Cei doi parasesc scara blocului si pornesc cu masina spre casa amicei lor Caroline. Trebuia sa o intampine la o intrunire de familie.

Damon P.O.V
" Ma tot plim pe aici de aproape o ora si nimic, devine din ce in ce mai plictisitor. Viata mea e o afurisita, de atunci nu s-a mai intamplat nimic palpitant, nimic tare, nici macar putina actiune. Oh haide! ..."

Nicole P.O.V:
" Deja se insereaza iar eu trebuie sa ma duc acasa. Cred ca mama ma asteapta.
[ Pe mama mea o cheama Sarah Brown si este despartita de tata. Pe tata il cheama Tom Baker si s-a recasatorit, are o sotie si un baiat, il cheama Jimmy. Este mic, nici nu stie ca exist. Mama este director de hotel si este foarte ocupata, abea avem timp sa socializam si noi in weekend. Tata este profesor, acum s-a mutat din Mystic Falls in L.A, dar eu nu-i simt lipsa deloc. Oricum stiu ca a gresit si o stie si el, mama nu a gresit cu nimic, dar el nu o merita. Oricum, asta face parte din trecut, acum mama iese cu un tip de treaba, il cheama David. Mie una mi se pare cel mai potrivit barbat pentru ea.]
Tot weekendul am stat la matusa Emma, cu care obisnuiesc sa petrec mult timp. Imi este ca o sora mai mare, care ma intelege si ma ajuta mereu, nu se compara cu nimeni. Iau bicicleta ca sa ajung mai repede acasa, pe jos fac cam o ora, dar cu bicicleta voi face doar 30 de minute.
Ma asez pe sea si incep sa pedalez grabita de iese foc. Vroiam sa ajung cat mai repede acasa, deoarece eram obosita si imi era foarte somn."

Damon P.O.V:
" Merg abatut pe o strada, sunt atat de amagit de viata mea inca nici macar nu stiu incotro ma duc. Deodata simt o durere, oare ce o fi, imi spun. Ma apuc de stomac cu ambele maini si trosnesc din dinti puternic. Imi este sete, sunt sigur, si sunt prea departe de apartament ca sa pot sa consuma o punga cu sange. Incerc sa nu imi pierd controlul, dar pana la urma, soarele a apus si acum e intuneric, daca am noroc sa treaca o masina poate recurg la un truc si atrag atentia soferului. Asa il pot ademeni si pot sa ma hranesc si eu. Nu voi mai ucide. Doar ma hranesc apoi il fac sa uite."

Nicole P.O.V:
" Cred ca nu mai am mult pana cand voi ajunge. E naspa ca s-a intunecat, iar acum nu prea vad pe unde merg. Strada asta pe unde sunt acuma este cam sumbra, pare destul de infricosatoare, exact ca-n filmele de groaza, dar nimic nu ma sperie. "
Deodata bicicleta fetei se loveste de un bolovan de pe strada iar Nicole pierde controlul ghidonului, aceasta se prabuseste cu tot cu bicicleta la pamant.
- Firar! Bicicleta proasta, puteam sa mor aicea! spune Nicole in timp ce se ridica si se scutura de praf.
- La naiba! S-a spart roata! Oare unde sunt?
Deodata ceva trosneste, fata nici nu clipeste macar. Isi controleaza bicicleta apoi hotaraste sa mearga pe jos. Dar ce nu stia Nicole este ca si vampirul Damon, care acum era insetat, se afla tot pe aceiasi strada, dar mai departe putin de ea.

Damon P.O.V:
" In sfarsit, cineva! Ii aud pasi, este o fata. Oare ce cauta noaptea pe aici, probabil o tarfa ca toate celelalte! Cred ca nu o deranjeaza daca o musc, probabil au mai muscat-o si alti. Mai bine ma fac nevazut... "
-Of deja am obosit, spune Nicole oftand si respirand din greu.
( Luna e pe cer, va da' ce frumoasa e! Lumina pe care o reflecta ma face sa ma simt mai bine, acum ca a mai luminat nistel drumul. )
- Alo?!, mama! sunt eu, am avut un accident cu bicicleta iar acum am ramas pe o strada undeva, cam la vre-o ora distanta de matusa Emma.
- Doamne! Draga mea, esti bine?
- Nu stiu, ma simt cam ametita dar supravietuiesc, crezi ca poti veni sa ma iei?
- Sigur! Sa nu iti fie frica, vin imediat!
- Bine mama, te pup!
( Un accident cu bicicleta? pare doar o adolescenta de vre-o 17 ani din cate vad. O Doamne! Abea acum o pot vedea la fata! E.... e...frumoasa. Ce e cu mine? Am intrat in transa?! Acum ce ar trebui sa fac ma rog?! )
Din neatentie, Damon care statea ascuns intr-un brad si o urmarea cu privirea pe tanara, a pasit pe o craca putrezita iar aceasta a trosnit.
- Cine e acolo?! Nu incerca sa ma sperii ca nu-ti merge! Hei te vad! Ce faci acolo sus?
( Ce? Chair m-a observat?! Nu se poate, e grav! )
Dintr-o saritura, Damon este deja jos, nevatamat.
-Hey, cum? dar erai acolo sus iar acum? ai sarit pur si simplu?
- Pai... da. ahhh! gema Damon strangandu-se de abdomen. Durerile il apucase din nou, ii era foarte sete. Deodata ochii lui luasera culoarea sangelui si sub ochii ii aparusera niste vene ciudate. Coltii incepeau sa ii creasca, iar setea sa de sange devenea tot mai puternica.
- Hey! esti bine? Fata ta.... spuse mirata Nicole, privindui ochii sangeri.
- Ce esti tu?!






Buna all, tot yo sunt! Daca vreti sa stiti cum arata Nicole uitati aici:
Avea parul saten ciocolatiu, lung putin pana peste umeri, in still emo, cu breton intr-o parte exact ca in poza aceasta:
dar nu chiar atat de lung parul si bretonul in scarite si drept tot parul.
ochii ii are caprui si lucitori, dar nu caprui deschis ci precum ciocolata.
Piele nu foarte creola, mai degraba alba. Dar nu pal.
Buzele rozali spre rosu, dar nu aprins.
Are o silueta perfecta, din toate punctele de vedere.
In general poarta o bentita pe cap. ( Am uitat sa specific asta in text ) .
Este o fire neinfricata, linistita, draguta, politicoasa, amatoare de senzatii tari, dar nu este o usuratica ca altele. Si mai stie si sa se bata, asta pentru securitatea proprie.
Nicole are chiar 17 ani, am specificat asta in text, cand Damon se uita la ea si isi spunea in gand ce parere avea despre aceasta. Parantezele exprima asta. Daca aveti nelamuriri in legatura cu acest fic intrebati-ma numai decat! Va pup! :-*

[Oh Jeez]

Hey there!
Nu am stat sa citesc tot , dar in mare am prins idea.Uite ce am sa-sti reprosez:
-Multe greseli de ortografie si de exprimare - ex."Deodata ochii lui luasera culoarea sangelui si sub ochii ii aparuse niste vene ciudate" - citeste asta cu voce tare si poate iti dai seama unde ai gresit , pe langa repetitie.( venele e mai multe) RE EDIT: daca nici asa nu te-ai prins...vroiam sa spun ca trebuie sa scrii "ii aparuseRA niste vene"...
-Dialogul in sine este cam sec , si incurci timpurile verbelor (ex : - Pai haide sa ciocanim atunci, sigur ne va auzi, spune Elena in timp ce se pregatea sa bata la usa.) , ar trebui sa fie "spuse Elena in timp ce se pregatea..." .
-N-ar strica sa mai adaugi cate ceva la dialog , cum ar fi : "- Are mobilul inchis, nu pot sa vorbesc cu el, explica Xulescu" , ca sa stim si noi cine vorbeste :)).
-Ma mai enerveaza si faptul ca schimbi incontinuu P.O.V-urile , ai putea oare sa scrii un capitol doar din punctul de vedere al unui singur personaj? Incearca. Sau daca nu poti , macar fa-le mai lungi! Nu schimba P.O.V-ul dupa nici 3 randuri.
-Actiunea....pai as avea multe de spus. Nu ti se pare ca Damon e cam OOC? (Out Of Character) Nu vorbesc doar de modul in care gandeste ci si de ce face. Un vampir ca Damon sa se lase descoperit asa de usor? Nu cred.

Acestea fiind spuse , nu te lasa descurajata. Toata lumea invata din greseli. Spor la scris !

[anime_addicted]

Buna!Je in za haus.
Sincera sa fiu,imediat ce am vazut VD,am deschis topicul sa citesc pentru ca orice are legatura cu acest serial ma atrage.Anyway,nu ma mai lungesc.
Povestea imi place mult,e bine realizata,greseli...sincer,nu am vazut dar nici nu stau sa le numar,ca nu asta ma intereseaza.Insa Oh Jeez a vazut cateva si la cea cu venele,vene,te lamuresc eu.Ea nu a zis nimic de ''venele'',la aparuse trebuia sa adaugi -RE,pentru ca sunt mai multe vene.Nu aparuse una,ci aparuseRA mai multe.:)
Pe mine ma intereseaza actiunea ficului si a ta e interesanta.Nicole,Nicole...simpatica faptura.Sper din sulfet ca Damon sa aiba grija de ea.
Am ramas,deci,la partea cand ea e mirata de maoca lui Damon,Bun.Cum continua de aici?

[Iryna]

Capitolul 2: Secretul

- Ce esti tu? intreba fata mirata, privindu-l in ochii pe Damon.
- Nu cred ca vrei sa sti,... raspunde acesta, controlandusi cu greu setea de sange.
- Nu incerca sa ma pacalesti pretinzand ca esti un zombi sau probabil... un varcolac! Deoarece este luna plina, spune tanara razand.
- Cred ca ar trebui sa pleci! Acum!
- Dar nu vreau! Oricum nu ma speri tu pe mine asa usor cu chipul tau pictat! zice Nicole increzuta.
- Nu este pictat! se rasti Damon la fata in timp ce se tinea cu mainile de abdomen din cauza dureri.
- Dar... nu mai apuca sa zica nimic caci Damon disparuse deodata. Nicole isi arunca privirea inspre brazii de unde a aparut tipul, crezand ca s-a ascuns iarasi, dar nu este asa. Damon a parasit acel loc in speranta sa nu o atace pe tanara aceasta. Este pentru prima oara cand renunta la pofta sa de sange pentru cineva, mai ales pentru un om. Se pare ca acesta are fluturasi in stomac. Dupa ceva timp, Nicole vede o masina ce se apropia de aceasta. Era un Opel Astra de culoare gri metalizat cu luminile albastre. Nicole recunoaste imediat masina mamei sale, si iese in mislocul strazi semnalizand catre autoturism. Mama tinerei o vede si pune brusc frana.
- Ce cauti aici in bezna asta?! o intreaba Sarah ingrijorata pe fiica ei.
- Ma intorceam de la matusa Emma iar pe drum, din cauza intunericului, am pierdut controlul bicicletei si am cazut.
- Si esti bine? Te-ai lovit?
- Nu, sunt ok. Doar putin obosita si confuza. spuse Nicole in timp ce isi ridica bicicleta.
- Pune-o in portbagaj. Sper sa intre, altfel nu avem unde sa o lasam.
- Ba da, intra. Dar trebuie lasat deschis.
- Bine, urcate in masina, deja e tarziu.
- Ok.
- Am crezut ca te-ai ranit grav Nicole! Sti cate griji mi-am facut?!
- De unde era sa stiu ca voi pica cu bicicleta?!
- Mai bine nu te mai duceai deloc.
- Da, poate ai dreptate, spuse Nicole gandindu-se la tipul pe care tocmai il intalnise. Ea are impresia ca acesta isi batea joc de ea, insa nu stie ca era adevarat.
- Am ajuns. Vezi ca am pregatit cina, poate vrei sa mananci.
- Absolut, sunt lihnita!
- Bine, vin si eu imediat, sa iti duc bicicleta in garaj.
~Casa familiei Forbes~
- In sfarsit s-a terminat!, oh, credeam ca ma va lua somnul acolo!
- Deeci cum vi s-a parut prieteni, intrunirea de azi?
- Pai avand in vedere ca a durat atata timp iar acum este noapte, mi s-a parut cam plictisitoare.
- Stefan! zice Elena sarcastica.
- Scuze prieteni, stiu ca a durat cam mult, dar nici eu nu stiu de ce a fost atat de importanta aceasta intrunire de familie.
- Dar cine era tipul cu ochii verzi si inalt?
- Cine, James? El este fiul d-nei si d-lui Edison. Prietenii mamei.
- Aha, pai si ce vroiau defapt?
- Pai nimic, cred. Au sarbatorit intoarcerea lor inapoi in Mystic Falls.
- Unde au fost plecati?
- In Canada, au stat acolo 3 ani.
- Aha. spune Stefan aproband.
- Oricum, multumesc pentru ca ati venit, m-am simtit bine cu voi prin preajma.
- Era neaparat necesar? spune Elena chicotind.
- Pai in familia mea, aceste "reuniuni" se fac impreuna cu toti prietenii apropiati, pana si Bonni a venit.
- Da, dar acum a plecat, zicea ca trebuie sa citeasca o carte despre invocarea spiritelor.
- Aha, si mie mi-ar place sa o invoc pe Lexi daca as putea.
- Lexi amica ta?
- Da...
- Bine, noi trebuie sa plecam, mai vorbim maine.
- Ok, pa, noapte buna!
- Si tie!

Damon:
" Ce a fost cu mine? Unde imi era capul? Sentimentul de mai devreme, acel sentiment tulburator, nu l-am mai avut de multa vreme. Sa fie oare... nuuu! Cred ca am scapat din nou in acel abis de unde nu mai pot iesi numit dragoste. Sa imi fi luat oare acea fata mintile? Acum, dupa 2 ani, sa ma indragostesc din nou? Si de un om! Trebuie sa imi revin, mai important acum este ca secretul meu e in pericol. Trebuie sa o gasesc si sa o fac sa uite, dar... mintea mea spune da dar inima nu. oh, ce o sa ma fac? "

Urmatoarea zi
Nicole:
" Aud un sunet stresant, este alarma mobilului meu care a inceput sa si vibreze. Ma ridic nervoasa din pat si il opresc. Cum sunt eu de obicei, somnoroasa, merg prin casa cu ochii inchisi si abea nimeresc clanta de la baie. De altfel, odata m-am trezit pe hol si eu vroiam sa merg la baie. Dau drumul la apa calda, picaturile lucitoare sar nebunatice si se isbesc de corpul meu albicios, scurganduse pana jos pe picioare. Ies din dus, si ma acopar cu un prosop pufos si galben, precum petalele de floarea soarelui. Dupa ce ma ususc, imi aleg o pereche de blugi skinny negri, un tricou mov cu un imprimeu brodat cu paiete si peste o vestuta neagra ce acopera doar bustul. In general nu imi place sa port pantofi, decat la ocazi, asa ca voi lua basketi in picioare. Dupa ma asez in fata oglinzi, si imi descurc parul ciufulit de culoare castanie, apoi il indrept cu placa pentru a prinde volum. La machiaj nu exagerez, imi dau doar cu putin rimel, oricum ochii mei caprui sunt atat de sclipitori incat ies mereu in evidenta. In general nu folosesc ruj mat, la moda este luciul, il consider acesoriul principal al unei fete. Oricum buzele mele nu au nevoie de culoare, sunt rozalie precum florile de cires. In sfarsit am terminat ; sunt la 4 ace ; gata pentru a pleca la scoala, nu mai ramane decat rucsacul. Inainte sa plec, imi strig pisicuta, Serafina, un ghem alb tot si pufos, mare cat pumnul, cu ochisorii bulbucati si sfiosi, de un albastru safir. O mangai usor pe cap si apoi parasesc incaperea. Drumul spre scoala unde invat nu este foarte lung, asa ca voi merge pe jos."
- Hey! Nicole!
- O, Buna Ely. Ce faci?
- Bine, am alergat pana aici ca sa te prind. Tu?
- Eu ma gandeam.
- La ce te gandeai mai exact?
- Nu mai conteaza.
- Probabil la vre-un tip frumos hmm? zice amica ei dandui un cot.
- Nu!!! Nici gand!!! tresare Nicole ca si arsa. Dar ea stia ca Ely avea dreptate.
- Oricum, am ajuns la scoala, inceteaza sa mai visezi prosti ca ai matematica prima ora iar acolo va trebui sa visezi teoreme si numere.
- O da! Ai perfecta dreptate, raspunde tanara sarcastic si fara bagare de seama.
- Fetelor, fetelor!
- Ce s-a intamplat Kate? intreba Nicole curioasa.
- Spuneti-mi ca l-ati vazut si voi pe noul tip.
- Care tip?
- E chiar acolo! Langa banca acea!
- Vrei sa spui cel cu geaca de piele?
- Da! Acela! Nu ca e super sexy?!
- O mama! Deja simt cum imi bate inima. Zise Ely in timp ce il privea.
- Ce cauta el aici?! intreaba Nicole cam speriata?
- Pai s-a inscris la noi la liceu.
- Ce face?!
- Dar de ce esti asa de nemultumita, il cunosti cumva?
- Pai, nu, nu, adica, sunt doar...surprinsa. Spuse aceasta prefacandu-se.
- Tare as vrea sa am ocazia sa il cunosc cred ca e tare de treaba!
- Da, cred si eu, isi zise Nicole ganditoare.
-Pai bine atunci, eu ma duc la ora, ne vedem, ceao.
-Paa.

Nicole:
" Ce cauta tipu' ala aici la liceu? Pare mult mai mare, mai este el de liceu oare? Poate de facultate! Ce naiba, ce ma intreseaza pe mine asta?! Cred ca nu a venit degeaba. Chiar ieri seara l-am vazut prima oara, si nu parea deloc de treaba cum crede Kate ca este. Fata asta este atrasa de orice baiat, e ca o bucata de fier ce se lipeste de un magnet sau mai multi. Oricum, chiar m-ar intresa s-a aflu ce ii s-a intamplat lu tipu asta in seara aia. Parea destul de ciudat, dar mai mult ca sigur s-a prefacut. Dar nici macar nu ma cunoaste, asta-i faza. Cu ce interes m-ar fi speriat el pe mine, daca nici nu stie cum ma cheama. Ma rog, devine din ce in ce mai straniu."
~Casa familiei Forbes~
-Caroline! Caroline esti aici?
- Stai asa, mama, vin imediat! striga fata din camera ei.
- Ce bine ca esti aici!
- De ce? ce s-a intamplat.
-Trebuie sa discutam, vino aici.
-Da?
- Pai, vezi tu, ieri cand prietenii nostri ,familia Edison, au fost pe aici, nu au venit asa, degeaba.
-Ce vrei sa spui? intreaba Caroline dubioasa.
- Pai, il sti pe fiul lor, James. Este un baiat excelent dupa parerea mea, nu ti se pare?
- Mama, m-ai chemat aici ca sa imi spui cat de tare e James?
-Nu, draga mea, te-am chemat ca sa iti spun ca James vrea....
-...
-Vrea sa te ceara de sotie.
-Ce?! Fara voia mea?
-Cine a spus fara voia ta?
- Pai, e asa, dintr-o data! Nare' sens! Nici nu il cunosc bine!
- Veti avea voi doi timp sa va cunoasteti oricum. Este altceva ce as vrea sa iti spun.
-Nu poate fi mai rau de atat.
-Sti ce? Voi doi aveti ceva in comun.
-Ce?
- Sunteti amandoi vampiri.

[Oh Jeez]

avand in vedere ca mi-ai lasat com la profil cu update-ul...n-am ce sa fac , decat sa comentez povestea asta...asa ca , hai sa-ncepem:

-dialogul e sec si l-ai folosit prea mult
-n-ar strica sa adaugi mai multa descriere si naratiune , n-ar strica DELOC...
-mai adauga cate ceva la dialoguri , daca chiar insisti sa le folosesti atat de mult , ex: - Nu zau! izbucni el , respingand declaratia colegului sau. ( e doar un exemplu care mi-a venit pe loc )
-am vazut iar cateva greseli in scriere , ex:

- Ce cauta el aici?! intreaba Nicole cam speriata?

- concluzie: nu te mai grabii.

Si o intrebare , Damon s-a indragostit de fatuca asta imediat dupe ce a vazut-o pentru prima data? suna a cliseu:))

In fine , sunt multe de spus , iar povestea ta nu-i cea mai grozava...anyway , practice makes perfect . Spor la scris!

[Iryna]

Am revenit cu nextul, sper sa va placa, oricum, astept comuri de toate genurile, vorba aia, inveti din greseli ;)

Capitolul 3 : Logodna neasteptata
-Poftim?! si el este vampir?
-Da draga, James este un tanar vampir care vrea sa te ceara de sotie.
-Dar de ce acum? Pana acum nu s-a ivit deloc!
-Dupa ce am aflat ca esti vampir,Caroline, familia Edison m-a anuntat ca se vor intoarce din Canada. Inainte ca tu sa afli ca s-au intors, acestia mi-au spus ceva.
~FlashBack~
-Elizabeth, ne esti prietene de cand ne stim, ultima oara cand am plecat nu am mai tinut legatura. Acum insa simtim nevoia sa iti marturisim ceva.
-Ce este? intreba mama lui Caroline dubioasa.
- In ultima vreme s-au intamplat multe lucruri stranii, sti si tu. Cred ca deja te-ai obisnuit cu asta.
- Da, ai dreptate. Dar ce vrei sa marturisesti?
- Pai, ma gandeam ca daca tot ai avut parte de atatea probleme, sa sti si tu ca noi... suntem vampiri.
- Ce?! Si voi?!
-Vrei sa spui ca mai cunosti si altii ca noi?!
-Pai, da. Intr-un fel. Chiar fica mea este vampir. Spuse Elizabeth cu o urma de regret.
- Caroline este vampir? Dar,... era om.
-Era, bine spus. A fost transformata cu ceva timp in urma iar acum este si ea o creatura a nopti.
- Sa nu te invinuiesti, Elizabeth. Il sti pe fiul nostru, James. E vampir de asemenea.
- Da?
-Exact. Tu sti bine ca pana sa plecam in Canada, James si Caroline au petrecut mult timp impreuna cand erau mici. Crezi ca fica ta ii va acorda vre-o sansa fiului nostru?
-La ce te referi?
- Pai, James este indragostit lulea de ea, si... vrea sa o ceara in casatorie.
~EndFlashBack~
- Si chiar asa e? Sigur nu e o gluma proasta?!
- Nu, Caroline. Si eu m-am gandit ca e mai bine asa. Acum ca sunteti amandoi vampiri, va fi foarte bine pentru tine.
-Bine?! Mama tu nici nu iti inchipui!
- Dar ce e in neregula?
- Nici macar nu te intreseaza parerea mea! Vrei sa ma marit la comanda?! Am plecat!
- Unde te duci?!
- Acolo unde nimeni nu imi dicteaza mie ce sa fac. Zise tanara vampiroaica si parasi casa familiara cu o viteza inimaginabila.
- Ce ma fac?.... isi spuse Elizabeth, tinandu-se cu mana de cap.

~Mystic Falls Hight School~
Damon: ( Trebuie sa ma duc sa vorbesc cu ea. Dar e prea multa lume, trebuie sa vorbim intr-un loc lipsit de privirile lor. Dar daca o sa ma respinga, daca ma va evita? Va crede ca sunt un ciudat si va fugi de mine! Trebuie sa fie o cale ca sa pot sa o fac sa uite incidentul din noaptea acea. )
Nicole: ( Vreau sa vorbesc cu el, sa aflu mai multe. Ce patise in noaptea aceea sau ce vroia sa faca. De ce mi-a spus ca ar fi bine sa plec, acum ca stau sa ma gandesc, parca nu se prefacea deloc. Undeva sta adevarul, dar in curand va iesi la iveala. )
" In sfarsit s-au terminat orele, vai, nu pot sa uit cum gesticula profa de mate. Parea dusa cu pluta, exact ca o rata cand da din aripi! Acum nu mai ramane decat sa imi iau notitele si sa ma duc acasa. Dar stai! Ce uituca sunt, trebuie sa il gasesc pe tipu' ala misterios si sa-i spun vre-o doua! Mi se pare mie sau asteapta pe cineva? Nici nu ma intreseaza! Ma duc sa il intreb!
- Hei! Um... buna!
- Buna! vroiam sa vorbesc cu tine!
- Si eu cu tine! raspunse Nicole surprinsa.
- Ok, tu prima.
- Bine, deci, seara trecuta, ne-am intalnit pe strada acea mai ti minte?
-Cum sa nu.
- Ei bine, ce aveai atunci? Nu te simteai bine cumva? intreba tanara sarcastica.
- Pai tocmai asta este...
-Sau vroiai sa iti bati joc de mine ca alti fraieri?
- Ce vrei sa spui prin "batut joc" ? intreba Damon mirat.
- Adica vroiai sa ma speri sau ceva de genul! Chestile de genu asta nu tin cu mine! Nimic nu ma sperie!
Auzind aceste cuvinte, vampirul nostru se apropie de fata cu vreo 3 centimetri si o intreba silentios:
- Chiar nu te sperie nimic?
-Nu! absolut nimic! raspunse aceasta increzatoare.
-Bine atunci. Daca esti atat de sigura, de ce nu vi in noaptea asta, chiar aici, la ora 22:00 ?
- Aici? La ora 22:00? De ce as face-o?
- Ca sa demonstrezi ca nu ti-e frica!
- O voi face! Ora zece noaptea, aici!
- Bine, ne vedem atunci. zise Damon si pleca.
Damon: ( Mai vedem noi cine se va speria asta seara. Imi voi face o intrare de o sa incremeneasca de spaima. Dar stai1 De ce fac una ca asta, cu ce mi-a gresit mie fata asta? Cu nimic. Totusi vreau sa vad, chiar nu ii e teama de nimic. Ea crede ca eu mint, in noaptea asta ii voi arata adevarata mea identitate. Apoi mai vedem noi. )
Nicole: ( Tipu asta e tare ciudat, nici nu stie cum ma cheama si deja imi da intalnire? Ce straniu. Dar nici eu nu stiu cum il cheama. In noaptea asta voi avea sansa sa il intreb. Da' tare se mai crede, sunt sigura ca va incerca tot felul de trucuri ca sa ma bage in sperieti, nu va reusi orice ar face! )
Caroline: ( Nu pot sa cred asa ceva! Propria mea mama, pe care o iubesc si nu as rani-o niciodata, imi impune sa ma marit fara voia mea?! Cum poate fi asa de cruda cu propria sa fica? Dar daca familia Edison au vrajit-o?! L-a asta nu m-am gandit, mai mult ca sigur au facut-o! Trebuie sa gasesc o solutie, nu pot deveni sotia unui vampir pe care nici nu il cunosc bine! Nu il plac deloc! )
- Oh, hey Caroline!
- Oh, James? o, Buna!
- De ce esti asa agitata. Unde de grabeai?
- Um, nu ma grabeam, ma plimbam.
- Te vad abatuta, s-a intamplat ceva? spuse acesta punandu-si mana pe umarul fetei.
- Nu s-a intamplat mare lucru! Doar ceva minor!
- Nu ma minti Carolnie! Deja stiu! se rasti acesta, in timp ce trasaturile de vampir isi faceau aparitia.
- Crezi ca nu am auzit conversatia dintre tine si mama ta?! Te inseli! Au ascultat cuvant cu cuvant, si acum stiu cu tu esti inpotriva deciziei parintilor mei!
- E normal sa fiu impotriva acestei decizi atata timp cat nu sunt de acord! striga Caroline nervoasa.
- Da?! Atunci am onoarea sa te anunt ca nu poti face nimic in privinta asta!
- Cum adica? spuse Caroline cu semne de intrebare.
- Pai, pentru ca am asta! zise James in timp ce scoate o caseta mare si visinie din buzunar.
-Ce e aia?
- Asta e cadoul meu de logodna pentru tine, viitoarea mea mireasa. Zice acesta deschizand cu grija cutia visinie, inauntru se afla un inel de argint, cu o piatra delicata si frmos slefuita de culoare verde pal.
-Nu-mi spune, acum vrei sa il port?
- Asa ar fi normal.
- Uite, nu stiu care-ti sunt planurile, dar intelege, nu am cum sa ma marit cu tine daca nu am avut timp sa te cunosc!
- Vei avea de acum inainte. Zise James cu un zambet pervers pe fata.
- Eti bolnav, raspunse Caroline si incerca sa fuga. In fata ei aparu din nou acea silueta intunecata, era el. Nu putea scapa de acest vampir nebun.
- Nu mai fugi, nu musc, tare! zise acesta dupa care o prinse pe tanara si incerca din greu sa ii puna inelul pe degetul aratator.
- Lasa..ma! Ce incerci sa fa..ci?! intreba Caroline, zbatandu-se in mainile sale.
-Gata! Acum ca am reusit sa iti pun inelul, vei fi legata de mine!
- Ce vrei sa spui, e doar un inel, nimic mai mult!
- Te inseli blonduto, acesta nu este doar un inel, este un inel fermecat, cu ajutorul vrajitoarelor. Un inel de logodna special pentru vampiri, dupa ce este purtat de mireasa, aceasta nu va mai putea sa se desparta de vampirul ce i-a oferit bijuteria.
- Nu cred!
- Nici macar nu vei putea sa ma opresti. Odata ce vei deveni a mea, puterea ta, va fi puterea mea!
- Nu... O sa il dau jos!
- Incearca!
Caroline prinde apuca inelul cu mana sa dreapta si incepe sa traga de el din rasputeri, chiar daca era vampir si avea o forta foarte mare, nu putea face nimic in privinta acelei bijuteri vrajite.
-Acum te-ai lamurit, Caroline?
- Nu! Nu voi lasa sa se intample una ca asta James!
- Si cum anume vei face tu asta ma rog?
- Nu..stiu, dar o voi face!
- Bine, bine, continua cu visele tale prostesti, oricum din mana mea tot nu scapi.
- Ba bine ca nu,... zise aceasta in timp ce se grabi sa fuga, dar deodata se oprise, pur si simplu nu se mai putea misca.
- Acum ai descoperit si tu puterea inelului. Nu iti permite sa fugi de mine, sau sa imi ripostezi. Pe parcurs vei intelege tu... zise acesta razand malefic.
Caroline: ( Nu se poate? Oare asta imi va fi sfarsitul? Intoarcerea familiei Edison a fost o greseala! Ii urasc! Tot ce mi-ar trebui acum este... Taylor. Ar putea sa il ucida pe psihopatul asta cu o singura muscatura... )

[anime_addicted]

Am aterizat si eu pe aici.Ok,nu vreau sa te superi pe mine dar mi se pare un cliseu faza asta:O vede,o place dar nu vrea asta,ea face pe dura si pana la urma se indragosteste si ea de el...Nu e nimic deosebit la asta.Dar-mereu exista un dar-faza cu inelul e...neobisnuita.Dar daca exista un inel care protejeaza vampirii,de ce sa nu fie unul care ii raneste?Orice trebuie sa aiba un...''antonim''.
Damon e nelinistit,Carolien disperata si trista.Am vazut pe acolo un vsrco-taylor.Sa inteleg ca apare si Ty pe aici?Daca da,sper sa scape de James asta ca ma calca rau de tot pe nervi.
Per total,mi-a placut povestea.Incearca,te rog,sa ''inflorestii' putin dialogul,e nitelus sec.Inca odata,sper sa nu te superi pe mine.

[Iryna]

Nu ma supar pe nimeni, ca nu am de ce. Mersi din nou pt comuri, cum am specificat la inceputul ficului, invat din greseli. Idea mea a fost originala, ma rog, cu cateva faza clasice dar originala. Am sosit si cu nextul asa ca puteti continua sa lasati comuri, pwp :-*

Capitolul 4 : Vampirii exista!

- Carolinne, acum ca nu mai ai cum sa imi ripostezi, te sfatuiesc sa te intorci acasa si sa o linistesti pe mama ta. Nu vreau sa isi faca probleme inainte de ziua nuntii noastre. Spuse James in timp ce o privea fix in ochii pe tanara, hipnotizand-o cu puterile sale.
Aceasta clipi odata dupa iar vampirul disparuse. Caroline a pornit spre casa pentru a o linisti pe mama sa intocmai cum i-a spus asa-zisul ei logodnit.
[ James este un vampir puternic care in trecut obisnuia sa se hraneasca cu sangele semenilor sai, asa a devenit mult mai puternic si a dobandit puteri noi. Asa a devenit un vampir foarte puternic, un fel de creatura demonica ce absoarbe energia si puterile celorlalti vampirii. O piaza malefica ce isi doreste numai putere. ]
Croline deja ajunsese la mama sa, fata isi imbratiseaza mama calduros , facand-o sa se inmoaie.
- Caroline, nu credeam ca te vei mai intoarce.
- Dar m-am intors. Spuse tanara asezandu-se pe canapea langa mama sa.
- Dar ce te-a facut sa te razgandesti draga mea?
- Sti cum se spune, nicaieri nu-i mai bine ca acasa.
- Ai dreptate iubito, ai perfecta dreptate. Zise Elizabeth sarutand-o parinteste pe frunte pe fica ei.
Toate aceste cuvinte au fost rostite de catre Caroline involuntar, deoarece, James a hipnotizat-o iar inelul o impiedica sa riposteze intr-un fel sau altul.
~Casa familiei Brown~
Nicole:
" Stau ganditoare la biroul din camera mea, privind pe fereastra apusul soarelui. Cand razele sale au inceput sa se scufunde incetisor in contrastul de culori reci, am stiut ca se va face noapte. Chair atunci, mi-am amintit de intalnirea propusa de brunetul acela undeva prin apropierea liceului. Ma indrept grabita spre dulapul cu haine si imi aleg o pereche de blugi bleo cu cateva rupturi pe ambele parti si un tricou alb putin decoltat iar deasupra iau un hanorac gri inchis cu un un buzunar frontal dublu. I-mi iau tenesi cei albi si ma fac nevazuta. Cat am fost de grabita, deja am ajuns la locul de intalnire propus de tipul acela. De fapt, nu este tocmai o intalnire. Adica nici nu stie cum ma cheama iar el deja ma scoate la o ieseala. Nu stiu de ce, dar cred ca mai bine nu as fi venit. Dar daca nu as fi facut-o ar fi crezut ca sunt fricoasa. Nu vreau sa par o lasa, sau sa aud alta lume cum ma striga asa. "
Nicole se plimba agale pe iarba sub lumina unui felinar. Deodata se aude un sunet brusc. Aceasta isi indreapta imediat capul catre sursa zgomotului exact ca o felina ciulindusi urechiile. Sunetul se auzea din departare, apoi se apropia, se tot apropia dupa care, dintr-un copac inalt, isi face aparitia un crob. Corbul era negru ca smoala, si avea niste ochii stralucitori precum cristalele. Acesta isi intinde aripiile maiestoase si incepe sa zboare in cerc deasupra fetei. Aceasta nu isi pierduse vitejia inca, ii plac intr-un fel lucrurile stranii si cool. Brusc, pasarea dispare. De dupa un copac mare si batran, apare un barbat. Avea parul negru precum pana corbului, ochii de un verde luminos si luciu precum valurile marii. Era imbracat cu o camasa neagra ,desfacuta la piept si o pereche de blugi albastru inchis. Nu purta adidasi, purta niste pantofi luciosi de firma cu siret.
- Deci pana la urma ai venit? intreba acesta in timp ce se apropie de tanara pas cu pas.
- Da, in carne si oase. Esti surprins?
- Surprins? Sunt uimit! Nu credeam ca vei veni, mai ales ca este noapte... zise acesta in timp ce se rotea in jurul fetei.
- Si care ar fi motivul pentru care nu ar fi trebuit sa vin? intreba aceasta increzatoare si tot odata curioasa.
- Pai noaptea poti fi atacata sau chiar ucisa de diferite creaturi.
- Nu cred in asa ceva. Cel putin pana nu vad, nu cred!
- Zau? Atunci va trebui sa iti arat, spuse Damon dupa care dispare deodata.
Nicole incepe sa se uite in fata si-n spate, si in toate partile incercand sa vada unde a plecat. Sau unde s-a ascuns. Brusc se aude un fosnet intr-un copac, apoi inca unul, fosnetele parca nu mai incetau. Tanara avea senzatia ca ceva se roteste in jurul ei, ca un cerc, facand-o sa ameteasca. Aceasta deja oboseste asa ca se opreste ca sa isi traga sufletul. Nu era speriata in totalitate, dar incerga din greu sa nu isi piarda cumpatul. Deodata simte o respiratie rece ca gheata chiar in ceafa, inchide ochii pentru o clipa dupa care se intoarce usor. Nicole recunoaste imediat chipul care o privea cu insistenta. Era Damon, vampirul. Acesta isi apleaca capul intr-o parte privind-o adanc in ochii pe fata, dintr-o data o prinde de mijloc si cu cealalta mana acoperindu-i obrazul stang, buzele lui se unesc cu ale ei intr-un sarut pasional. Acest sarut dulce parca nu se mai termina, insa Damon simte o durere puternica si rupe brusc sarutul, facand cativa pasi in spate. Nicole ramane nemiscata, aceasta era confuza, tipul nici macar nu stia cum o cheama si deja o sarutase?! Damon observa expresia de pe fata tinerei, si isi da seama imediat ca o fost ceva neasteptat pentru ea. Nicole clipeste de cateva ori dupa care intreaba cu pauze:
- Ce...a..fost..asta?
- Un sarut de "prietenie". Raspunde vampirul apropiinduse de fata.
- Un sarut de prietenie?! Nici macar nu iti stiu numele!
- Numele meu este Damon. Spune acesta sarutand mana fetei.
- Eu sunt Nicol... nu apuca sa mai spuna ceva, caci Damon o intrerupe.
-Stiu. Am auzit convorbirea dintre tine si mama ta in noaptea cand te-am vazut prima oara.
- Poftim?! Dar mama mi-a spus pe nume in telefon, cum de ai auzit?
- Tocmai de acea te-am chemat aici.
- Dupa ce ma chemi noaptea intr-un loc ca asta, iar apoi incerci sa ma speri, dupa care ma saruti, ce vrei sa mai faci?
- Nu am de gand sa fac nimic, momentan. Raspunse acesta cu un zambet pervers pe fata.
- Atunci care e motivul pentru care m-ai chemat aici, ai vrut sa vezi daca imi e frica sa vin noaptea.
- Nu. Am observat ca esti foarte curajoasa, si sincer sa fiu asta imi place mult la tine, zise acesta in timp ce se juca cu parul de pe umarul fetei.
- Atunci spune ce vroiai sa spui!
- Ok. Am vrut sa spun ca.... sunt un vampir.
- Ha! Haide mai, treci direct la subiect! Nu ma mai lua pe ocolite si spune odata adevarul!
- Asta e adevarul, de ce crezi ca aveam fata aia in noaptea in care ne-am vazut!
- Ce fata, erai pictat doar!
- Pictat?! se enerva tipul dupa care isi arata adevaratele trasaturi de vampir. Asta ti se pare tot pictat? Ce zici, huh?!
Tanara incremenise, ochii sai erau atintiti catre ochii demonici ai vampirului, acei ochii frumosi si lucitori erau acum inconjurati de un rosu aprins precum sangele. Venele de sub ochii, exact ca in noaptea cand s-au vazut prima oara. Iar lucrul care il face cu adevarat un " sugator de sange", coltii. Acestia incepusera sa creasca si sa ii iasa in evidenta.
Fata il privea parca cu dispret, insa nu era deloc asa. Damon vroia sa ii demonstreze ca nu minte si este un vampir real. Nicole se apropie incet de el, si ii atinge colti cu degetul aratator pentru a se convinge. Aceasta spuse in soapte:
- Nu sunt falsi. Sunt... reali. Dar...cum?! se intreba mirata?
- Acum ma crezi nu?
- Da! Te cred! raspunse fata rapid.
- Vampiri au existat din cele mai vechi timpuri, ii raspunse acesta privind-o in ochii.
- Dar cati ani ai, mai exact?
- Am 167 de ani. Ai amutit nu?
- Nu tocmai, dar esti atat de batran si arati atat de tanar. Deci pana la urma mitul ce spune ca vampiri nu imbatranesc este adevarat?!
-100%.
- Si nu esti alergic la lumina soarelui, si la usturoi ca in filme.
- Vezi acest inel, ma protejeaza de lumina solara, si nu, nu sunt alergic la usturoi. Raspunde acesta razand.
- Dar cu crucifixurile cum stai?
- Am cateva pe pereti, spuse acesta sarcatic.
- Dar, te hranesti cu sange uman, nu?
- Pai, acum ca tot ai adus vorba, deja salivez... spuse acesta apropiinduse incet de gatul fetei.
- Stai, nu cumva sa ma musti!
Acesta o imbratisa si ii sarut-a gatul cel fin dupa care ii spune:
- Sti, acum m-am razgandit. Nu vreau ca tu sa uiti cea ce ti-am spus in noaptea asta frumoasa.
- Cum ar fi posibil sa uit?
- Pai, fiind vampir, am si puteri. Cine crezi ca era corbul ce iti dadea tarcoale ma rog?
- Corbul ala maiestos erai tu?! intreaba fata privindu-l fix in ochii lucitori.
- Da, eu eram, si pe langa aceasta putere mai pot si sa hipnotizez oamenii.
- Pe bune?! Vrei sa spui ca inainte sa aflu ce esti cu adevarat, vroiai sa ma hipnotizezi si sa ma faci sa uit incidentul de atunci?
- Exact asa aveam de gand. Esti foarte isteata, doua minti istete funcioneaza ca una, spuse vampirul zambind carmant.
- Dar, tot nu inteleg, de ce m-ai sarutat?
- Pentru ca dupa o indelungata perioada de timp, m-am indragostit din nou. Raspunse acesta lund-o de umeri de Nicole.

[anime_addicted]

Hmmm...dragut,per total.Cateva greselute de tastare dar nu stau sa le numar ca oricine le face.Dialogul e si el mai inflorit,cum am zis :) si totusi,am senzatia ca ne cam grabim.In fic au trecut cateva zile,asta ar fi cam a treia oara cand Damon o intalneste si nu numai ca-i spune ca e vampir,dar o si saruta.Plus de asta isi marturiseste dragostea pentru ea.Putin prea repede,dar daca ai de gand sa bagi si povestea lui Caroline,o sa fie mai bine.Eu ti-am mai zis,imi place ficul si ideea e buna,dar ia-o mai incet,ca altfel il termin in doua saptamani.Ori e unul din acele ficuri in care dragostea e la inceput de tto si imediat dupa urmeaza necazuri.Pentru ca daca e asa,anulez tot ce am spus mai sus :D

[Iryna]

Mss de com din nou, ma bucur ca iti place, serios. Nu este un fic unde prima data e dragostea apoi apar necazurile, pur si simplu este pt prima oara cand Damon se indragosteste de un om. Bine ca a fost indragostit si de Elena, vreau sa spun, ca el nu credea ca mai poate sa se indragosteasca vreodata cum a fost de Katerine si Elena. Oricum, si Caroline va avea o poveste foarte tare, il voi baga si pe Tyler, Matt, si ceilalti vor urma pe parcurs. Am pus nextul, lectura placuta!

Capitolul 5 : Vizita neasteptata.

- Din nou? Ce vrei sa spui? intreaba Nicole putin confuza.
- E o poveste lunga si cu multe probleme. Oricum nu vrei sa sti, raspunse Damon amintindu-si de Katherine si dublura ei.
- Ce tot spui?! Desigur ca vreau!
- Acum n-am timp! Trebuie sa plec.... ne vedem. Zise acesta disparand cum facea de obicei.
- Dar unde?..... tipul asta e chiar culmea! se enerva Nicole deodata!
" Ma indrept usor spre casa, acum ca Damon a plecat nu are cine sa ma conduca. Dar eu nici nu realizez realitatea! Tocmai am aflat ca vampirii exista si nu reactionez?! Daca sunt lipsita de frica in totalitate? Alta ar fi fugit de manca pamantul? Oare ce e cu mine? Probabil.... probabil imi plac vampirii. Dar filmele cu ei ma enerveaza! Insa, acest tip, ma atrage intr-un fel. Pare... mult mai... periculos. Nu stiu ce se intampla, dintr-o data vreau sa ma aventurez in locuri necunoscute, pe care nici nu le stiu bine. Vreau sa aflu mai multe, sa vad mai multe,... sa experimentez..."
~Casa familiei Forbes~

Caroline:
" Nu imi vine sa cred ca nenorocitul ala m-a facut sa o mint pe mama! Pe scurt, m-a hipnotizat! Trebuie sa fie o cala ca sa scap de el, trebuie! Poate daca,... Tylor! Tylor ma poate salva si pe mine si cei dragi mie. Daca Tylor il musca pe James, acesta va muri in cateva zile. Trebuie sa vorbesc cu el! " Caroline se indreapta disperata catre mobilul sau si formeaza numarul amicului ei Tylor.
- " Buna, sunt Tylor, momentan sunt ocupat, lasa-ti un mesaj dupa semnalul urmator."
Beep!
- Alo?! Tyler, sunt Caroline! Am nevoie de ajutorul tau acum! E urgent, trebuie sa vorbim! Ne intalnim in fata scolii maine la 14:00. Sa fi acolo!
- Unde o fi oare? se intreba Caroline disperata si ingrijorata.
Deodata se aude o ciocanitura in usa, de cealalta parte a usii se afla mama fetei care o intreaba suspicioasa:
-Caroline iubito? Esti ok? E totul in regula?
- Um... da mama! Totul e bine!
- Vorbeai cu cineva cumva, sau mi s-a parut mie?
-Ti s-a parut!
- Bine... zise aceasta in timp ce se pregateste sa coboare scarile.
- Era cat pe aici! isi zise Caroline usurata. Nu vroia ca mama ei sa afle de cea ce vroia fica ei sa faca. Nu vroia sa ii creeze nici o probleme deoarece o iubea prea mult.
- Dupa 1 zi -
~Casa familiei Lockwood~
- Tyler, ai primit un mesaj vocal pe telefon!
- Ce spui mama?
- Ai un mesaj, ascultal.
: "Alo?! Tyler, sunt Caroline! Am nevoie de ajutorul tau acum! E urgent, trebuie sa vorbim! Ne intalnim in fata scolii maine la 14:00. Sa fi acolo!"
- E Caroline. Sa vad cand l-am primit mesajul asta.... zise tanarul in timp ce cauta ziua si ora cand a primit acest mesaj. Ieri, ieri seara l-am primit. Oare de ce are nevoie? se intreba acesta curios.
- Dar Tylor, nu cumva tu si fata asta...
- Mama! Nu am timp acum! Trebuie sa plec, e aproape ora 14:00. Scuze, vorbim dupa, zise acesta parasind locuinta grabit.
- Dupa cateva minute -
-Taylor! Aici erai... raspufla linistita Caroline.
- Da, ce s-a intamplat? intreba acesta privind-o in ochii pe blonda.
- Uite, nu stiu cum sa-ti explic dar.... mama si cu niste prietenii de familie au cazut de acord sa ma marit cu fiul lor.
- Ce?! striga brunetul confuz.
- Da, asta vor. Si doar pentru ca tipul ala este un _____ .
- Este un?
- Este un _______ ! Aceasta incerca sa spuna cuvantul "vampir" dar nu reusea, totul din cauza inelului fermecat ce il avea pe degetul aratator.
- Craoline, daca incerci sa imi spui ceva spune-o!
- Tylor, nu ai habarn prin ce trec, sunt atat de nervoasa.
- Dar ce este?! S-a intamplat ceva?
-Da, raspunse blonda nelinistita.
- Trebuie sa ma ajuti intr-un fel sau altul.
- Dar cum sa te ajut daca nu stiu despre ce e vorba? Cum sa te ajut?!
- Nici eu nu stiu, pot face doar un lucru. Aceasta i-a in mana o piatra alba si incearca sa scrie totul pe asfalt.
- Caroline ce incerci sa.... ? Taylor apuca sa vada doar prima fraza care zicea: " Nu vreau sa ma marit, tipul e rau...."
Chiar cand vroia sa scrie cuvantul "vampir" si " vrea sa ma ucida " mana fetei se intoarce brusc si se opreste din scris. Aceasta se holbeaza speriata spre mana ei, iar dupa il priveste in ochii pe Tylor si ii spune grabita:
- Tylor, te implor! Nu spune nimanui ce am vorbit cu tine. Inclusiv ce am scris aici. Esti singura mea speranta...
-Caroline, am inteles, nu vrei sa te mariti dar cum sa te ajut eu?
- Am mai scris ceva pe asfalt daca nu ai observat.
- O da, ca "tipul e rau", nu stiu sigur la ce te referi dar...
- Tylor! Incearca sa gasesti raspunsul te rog! Gandeste-te ca viata mea si a celor dragi mie e in pericol si numai tu ma poti salva!
- Caroline nu stiu ce tot incerci sa imi spui... acesta nu a mai continuat, tanara vampiroaica deja fugise de acolo. Ramase doar scrisul acesteia pe asfalt. Brunetul mai citeste odata cuvintele fetei, dar tot nu isi da seama, se hotaraste sa plece, sterge scrisul cu talpa adidasului apoi se indreapta spre liceu.
~ Casa familiei Salvatore~
- Cioc! Cioc! -
-Intra! striga Stefan din fundul incaperii.
- Buna fratioare! Spuse Damon fericit si relaxat.
- O, pe cine avem noi aici? Te-am mai vazut undeva sau mi se pare mie? intreba Stefan la gluma.
- Imi trebuie cumva permis ca sa am acess in casa mea?
- Cum sa iti trebuiasca, doar e casa amandorura. Deci, ce te aude pe aici frate?
- Vantul!
- Termina cu glumele, spune-mi!
- Am venit si eu sa vad cum o mai duci.
- Cum o mai duc? O duc binisor, am scazut consumul de sange, iar acum ma simt mult mai linistit.
- Elena ce face?
- Elena este la liceu. E bine si ea. Tocmai ieri i-a trecut raceala. Spuse acesta putin ingrijorat.
- A fost racita? Si eu nu stiam? Zise Damon razand.
- Da, dar nu a fost grav, o simpla raceala. Tu ce faci in rest?
- Eu? Fac super-extra-mega bine! raspunse brunetul si se aseaza pe un fotoliu foarte confortabil.
- Atat de bine faci? De ce?
- Pai sti cum se spune. O noua viata, un nou om!
- Adica ce vrei sa spui cu asta? intreba Stefan servindul pe Damon cu un pahar de coniac.
- Pai, acum cateva zile, intr-o noapte, am cunoscut o tanara.
- O fata? Nu-mi spune....
- Nu i-am facut nimic, daca la asta te gandesti. Doar ca, pot spune ca sunt in al 9-lea cer!
- Tu?! In a 9-lea cer! Cred ca glumesti.
- Crezi tu! Dar sunt indragostit pana peste capat!
- Indragostit? Ma intreb oare cine e norocoasa?
- O cheama Nicole, Nicole Brown din cate am auzit.
- Nicole? Frumos nume. Cred ca arat precum si numele suna, zise acesta chicotind.
- Sa sti ca asa e. Aici ai ghicit.
- M-ai facut curios, as vrea sa o vad si eu daca se poate.
- Sunt sigur ca va veti intalni voi odata si odata.
- Ok. Ma duc sus. Am putina treaba, vii sa ma ajuti?
-Sigur, de ce nu?
- De cand nu am mai facut ceva impreuna, spuse Stefan in timp ce urca scarile impreuna cu fratele sau mai mare.
~Casa familiei Forbes~
Ora 22:00
- Ding Dong! -
- Oare cine o fi la ora asta? se intreba Caroline coborand treptele usor.
- Draga? Astepti pe cineva?
- O, nu mama. Poate e vre-o amica. Nu-ti fa probleme, raspund eu! zise aceasta putin suspecta.
Tanara se apropie cu pasi mici de usa. Isi indreapta mana tremuranda spre clanta cea aurie si lucitoare. Clanta aceasta scoate un sunet enervant dupa care usa se deschide incetisor. In fata lui Caroline era o alta tanara de vre-o 20 de ani. Avea parul lung pana la umeri si negru precum taciunile. Ochii sai bateau spre negru, insa erau caprui. Era cam palida si imbracata intr-o tinuta sifonata. Pe maini avea cateva zgarieturi iar pe gat la fel. Caroline ramane uimita de infatisarea acestei fete si o intreaba mirata:
- Cine esti?
- Sunt sora lui James.
Va urma....