Chapter 3
In urmatoarele ore ne-am intors spre sat, erau cele mai lungi ore din viata mea, parea ca padurea aceea deasa nu se mai termina si ca vroia sa ne inghita pe parcurs ce inaintam. Ma uitam spre sensei si spre Naruto care il duceau pe Sasuke , l-am privit apoi pe el. Nu imi venea sa cred ca dupa 4 ani insfarsit s-a intors, era ca un vis. Inima imi batea din ce in ce mai tare, dar nu imi pasa, vroiam sa stiu cat mai multe, sa stiu tot ce a facut in acesti 4 ani, si mai ales cat de puternic a devenit. Fara sa imi dau seama un mic zambet mi-a aparut pe fata, nu stiam de ce dar asteptam sa ma confront cu el intr-o batalie. Oare chiar asa de salbatica si de insetata dupa putere am devenit din aceea zi ? Totusi nu-mi pasa , eu eram eu , o fata cat se poate de obisnuita cu probleme ca si fetele obisnuite. Dupa cateva ore bune de mers am ajuns la intrarea in sat, ne-am furisat ca sa nu il vada nimeni pe Sasuke si am mers la Tsunade, ea nu s-a schimbat deloc , era ca intotdeauna , frumoasa dar in acelasi timp foarte dezordonata. Statea la birou cu sticla de sake langa ea sorbind din pahar din cand in cand.
- Cine naiba e la ora asta ?! a inceput sa strige iar apoi s-a intors spre noi . A da, voi erati � Poftim ?! Ce e cu el aici ? m-a intebat mirata.
- Tsunade-sama, l-am gasit intr-o poiana, la inceput nu am stiut daca era el sigur dar mi-a confirmat semnul pe care il avea la gat, era destul de grav ranit , asa ca l-am vindecat, speram sa il pot duce la spital ,iar dumneavoastra sa ne ajutati ca nimeni sa nu afle ca e aici ... momentan .
Mi-a scris un bilet cu care am mers apoi la spital si l-am dat sefului secundar care ne-a dat o camera la cel mai inalt nivel, imediat niste asistente au venit si l-au ingrijit cat se poate de bine. Eu am stat noaptea aceea cu el, Kakashi si Naruto erau mult prea obositi sa stea cu el. M-am asezat pe alt pat care era in paralel cu el si il priveam parca fermecata. Dar totusi nu imi pasa asa de tare ca el era aici, nu ma interesa ca si baiat ci doar ca un prieten , si asta ma bucura din ce in ce mai mult, ca sentimentele mele nu s-au schimbat datorita revenirii lui printre noi . Imediat am cazut pe pat datorita oboselii, parea ca nu sunt obosita doar totusi mi-am consumat mare parte din chakra .
A doua zi m-am trezit cu greu de pe pat , parca tot corpul imi era amortit, Kakashi-senei era si el acolo , statea rezmat de perete citind cartea lui . Mi-am indreptat ochii spre Sasuke care inca dormea, m-am ridicat incet de e suprafata moale si mi-am aranjat parul lung si roz.
- De cand sunteti aici Kakashi � sensei ? l-am intreba in felul meu curios.
- Doar de cateva ore . mi-a raspuns indiferent.
Mi-am dat ochii peste cap, cam nepasatoare, iar apoi l-am anuntat ca plec acasa dar o sa revin dupa cateva ore. A dat din cap in semn aprobator iar apoi am disparut intr-un nor de fum .
Ajunsa acasa m-am descotorosit de haine si le-am aruncat pe jos nepasatoare si am mers spre dus parca teleghidata. Eram obosita, si amprenta lasata de oboseala se vedea de la departare. Apa fierbinte se lovea de violent de solul cabinei de dus, am intrat iar imediat corpul mi-a fost udat in intregime. Mii de picaturi imi strabateau corpul si ma faceau sa tremur la fiecare �atingere� a lor. Am stat cateva minute bune rasfatandu-ma sub dus dar apoi am iesit din cabina, neavand papuceii mei de casa a trebuit sa calc pe gresia rece, contactul cu aceea suprafata aproape ingetata m-a facut sa tresar involuntar dar apoi m-am obisnuit. Mi-am luat un prosop si mi l-am infasurat in jurul coprului iar alt prosop mai mic ca sa imi usc parul. Am iesit din baie si am pasit in cameramea, mi-am luat pijamaua si am cazut in pat de parca as fi stat o saptamana nedormita.
Urmatoare dimineata m-am trezit cu greu, dar de ce spun dimineata ? Amiaza m-a prins si eu inca dormeam, se vedea ca am avut nevoie de acel somn lung. Am fugit repede spre baie si mi-am facut toaleta zilnica. Apoi mi-am luat repede un kimono mov cu niste colanti albi, sandalele tip ninja acum erau albe si nu negre. Parul l-am strans intr-o coada si mi-am prins bretonul in partea dreapta cu o agrafa in forma de semi-luna. Mi-am luat un mar si am iesit in graba pe usa spre spital.
Ajunsa la fata locului am observat ca erau adunati cam multi pe acolo, Tsunade, Kakashi, Naruto si cativa jounini. I-am salutat politicos pe fiecare in parte iar pe Naruto l-am batut peste umar priteneste.
- Pe mine nu ma saluti , floare de cires ? m-a intrebat o voce din spate.
M-am intors incet , parca nesigura de ceea ce vroiam sa fac si l-am vazut pe el . Statea in sezut si cu o privire care ar inebuni orice fata. Parca acum era mai greu sa vorbesc, parca acum nu parea asa de simplu, mai bine era incosntient, cand nu putea sa mi se areseze cu vocea lui seducatoare , cand nu ii puteam intalni privrea aceea imbatatoare, cand nu puteam sa ii vad acel zambet cuceritor care il avea si acum 4 ani.
- Ba da .... Salut , Sa...Sasuke ! i-am raspuns cu un pic de efort inuman.
- Am aflat de la Kakashi ca tu m-ai gasit . Cum de s-a intamplat acest lucru ? m-a intrebat curios, toate privirile erau indreptate spre mine acum, nu stiam ce sa spun . Poate inima te-a ghidat ... a mai completat cele spuse.
- Un moment , Sasuke ! Te-am gasit printr-o pura coincidenta , nici nu am asteptat sa te gasesc in mijlocul unei poiene, insangerat si ranit. Inima nu m-a ghidat multi ani la faceri de bine, doar la prosti. Si oricum orice sentiment care l-as fi avut fata de tine s-a risipit de mult timp din mintea si sufletul meu. i-am raspuns taios fara sa respir, dupa ce am terminat am luat o gura mare de aer si am privit in jur , toti avea niste expresii ciudate pe fata inafara de Kakashi si Tsunade.
- Sasuke .. interveni Tsunade. Nu cred ca sti cum stau lucrurile pe aici, nu o mai pune paie pe foc . Clar ? Sakura sa mergem ! Avem multe de pregatit, e deja vineri si tu stii ce se intampla saptamana viitoare nu ?
Am aprobat din cap iar apoi am urmat-o inspre iesire, privirea imi era coborata la pamant , acum nu eram asa de binedispusa, vorbele lui m-au lasat complet fara vlaga . Nu puteam sa imi scot aceea imagine a lui stand pe pat si spunandu-mi acele cuvinte : Poate ca inima te-a ghidat ... , prostii sunt numai prostii ! Mie nu imi mai pasa de el, nu trebuia sa imi pese , dar totusi ce era acel nod care il aveam in stomac ? Imediat gandurile mi-au fost intrerupte de vocea lui Tsunade care mi-a spus ca am ajuns la �adapostul� meu pentru o saptamana.
In urmatoarele ore ne-am intors spre sat, erau cele mai lungi ore din viata mea, parea ca padurea aceea deasa nu se mai termina si ca vroia sa ne inghita pe parcurs ce inaintam. Ma uitam spre sensei si spre Naruto care il duceau pe Sasuke , l-am privit apoi pe el. Nu imi venea sa cred ca dupa 4 ani insfarsit s-a intors, era ca un vis. Inima imi batea din ce in ce mai tare, dar nu imi pasa, vroiam sa stiu cat mai multe, sa stiu tot ce a facut in acesti 4 ani, si mai ales cat de puternic a devenit. Fara sa imi dau seama un mic zambet mi-a aparut pe fata, nu stiam de ce dar asteptam sa ma confront cu el intr-o batalie. Oare chiar asa de salbatica si de insetata dupa putere am devenit din aceea zi ? Totusi nu-mi pasa , eu eram eu , o fata cat se poate de obisnuita cu probleme ca si fetele obisnuite. Dupa cateva ore bune de mers am ajuns la intrarea in sat, ne-am furisat ca sa nu il vada nimeni pe Sasuke si am mers la Tsunade, ea nu s-a schimbat deloc , era ca intotdeauna , frumoasa dar in acelasi timp foarte dezordonata. Statea la birou cu sticla de sake langa ea sorbind din pahar din cand in cand.
- Cine naiba e la ora asta ?! a inceput sa strige iar apoi s-a intors spre noi . A da, voi erati � Poftim ?! Ce e cu el aici ? m-a intebat mirata.
- Tsunade-sama, l-am gasit intr-o poiana, la inceput nu am stiut daca era el sigur dar mi-a confirmat semnul pe care il avea la gat, era destul de grav ranit , asa ca l-am vindecat, speram sa il pot duce la spital ,iar dumneavoastra sa ne ajutati ca nimeni sa nu afle ca e aici ... momentan .
Mi-a scris un bilet cu care am mers apoi la spital si l-am dat sefului secundar care ne-a dat o camera la cel mai inalt nivel, imediat niste asistente au venit si l-au ingrijit cat se poate de bine. Eu am stat noaptea aceea cu el, Kakashi si Naruto erau mult prea obositi sa stea cu el. M-am asezat pe alt pat care era in paralel cu el si il priveam parca fermecata. Dar totusi nu imi pasa asa de tare ca el era aici, nu ma interesa ca si baiat ci doar ca un prieten , si asta ma bucura din ce in ce mai mult, ca sentimentele mele nu s-au schimbat datorita revenirii lui printre noi . Imediat am cazut pe pat datorita oboselii, parea ca nu sunt obosita doar totusi mi-am consumat mare parte din chakra .
A doua zi m-am trezit cu greu de pe pat , parca tot corpul imi era amortit, Kakashi-senei era si el acolo , statea rezmat de perete citind cartea lui . Mi-am indreptat ochii spre Sasuke care inca dormea, m-am ridicat incet de e suprafata moale si mi-am aranjat parul lung si roz.
- De cand sunteti aici Kakashi � sensei ? l-am intreba in felul meu curios.
- Doar de cateva ore . mi-a raspuns indiferent.
Mi-am dat ochii peste cap, cam nepasatoare, iar apoi l-am anuntat ca plec acasa dar o sa revin dupa cateva ore. A dat din cap in semn aprobator iar apoi am disparut intr-un nor de fum .
Ajunsa acasa m-am descotorosit de haine si le-am aruncat pe jos nepasatoare si am mers spre dus parca teleghidata. Eram obosita, si amprenta lasata de oboseala se vedea de la departare. Apa fierbinte se lovea de violent de solul cabinei de dus, am intrat iar imediat corpul mi-a fost udat in intregime. Mii de picaturi imi strabateau corpul si ma faceau sa tremur la fiecare �atingere� a lor. Am stat cateva minute bune rasfatandu-ma sub dus dar apoi am iesit din cabina, neavand papuceii mei de casa a trebuit sa calc pe gresia rece, contactul cu aceea suprafata aproape ingetata m-a facut sa tresar involuntar dar apoi m-am obisnuit. Mi-am luat un prosop si mi l-am infasurat in jurul coprului iar alt prosop mai mic ca sa imi usc parul. Am iesit din baie si am pasit in cameramea, mi-am luat pijamaua si am cazut in pat de parca as fi stat o saptamana nedormita.
Urmatoare dimineata m-am trezit cu greu, dar de ce spun dimineata ? Amiaza m-a prins si eu inca dormeam, se vedea ca am avut nevoie de acel somn lung. Am fugit repede spre baie si mi-am facut toaleta zilnica. Apoi mi-am luat repede un kimono mov cu niste colanti albi, sandalele tip ninja acum erau albe si nu negre. Parul l-am strans intr-o coada si mi-am prins bretonul in partea dreapta cu o agrafa in forma de semi-luna. Mi-am luat un mar si am iesit in graba pe usa spre spital.
Ajunsa la fata locului am observat ca erau adunati cam multi pe acolo, Tsunade, Kakashi, Naruto si cativa jounini. I-am salutat politicos pe fiecare in parte iar pe Naruto l-am batut peste umar priteneste.
- Pe mine nu ma saluti , floare de cires ? m-a intrebat o voce din spate.
M-am intors incet , parca nesigura de ceea ce vroiam sa fac si l-am vazut pe el . Statea in sezut si cu o privire care ar inebuni orice fata. Parca acum era mai greu sa vorbesc, parca acum nu parea asa de simplu, mai bine era incosntient, cand nu putea sa mi se areseze cu vocea lui seducatoare , cand nu ii puteam intalni privrea aceea imbatatoare, cand nu puteam sa ii vad acel zambet cuceritor care il avea si acum 4 ani.
- Ba da .... Salut , Sa...Sasuke ! i-am raspuns cu un pic de efort inuman.
- Am aflat de la Kakashi ca tu m-ai gasit . Cum de s-a intamplat acest lucru ? m-a intrebat curios, toate privirile erau indreptate spre mine acum, nu stiam ce sa spun . Poate inima te-a ghidat ... a mai completat cele spuse.
- Un moment , Sasuke ! Te-am gasit printr-o pura coincidenta , nici nu am asteptat sa te gasesc in mijlocul unei poiene, insangerat si ranit. Inima nu m-a ghidat multi ani la faceri de bine, doar la prosti. Si oricum orice sentiment care l-as fi avut fata de tine s-a risipit de mult timp din mintea si sufletul meu. i-am raspuns taios fara sa respir, dupa ce am terminat am luat o gura mare de aer si am privit in jur , toti avea niste expresii ciudate pe fata inafara de Kakashi si Tsunade.
- Sasuke .. interveni Tsunade. Nu cred ca sti cum stau lucrurile pe aici, nu o mai pune paie pe foc . Clar ? Sakura sa mergem ! Avem multe de pregatit, e deja vineri si tu stii ce se intampla saptamana viitoare nu ?
Am aprobat din cap iar apoi am urmat-o inspre iesire, privirea imi era coborata la pamant , acum nu eram asa de binedispusa, vorbele lui m-au lasat complet fara vlaga . Nu puteam sa imi scot aceea imagine a lui stand pe pat si spunandu-mi acele cuvinte : Poate ca inima te-a ghidat ... , prostii sunt numai prostii ! Mie nu imi mai pasa de el, nu trebuia sa imi pese , dar totusi ce era acel nod care il aveam in stomac ? Imediat gandurile mi-au fost intrerupte de vocea lui Tsunade care mi-a spus ca am ajuns la �adapostul� meu pentru o saptamana.
![[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]](http://i951.photobucket.com/albums/ad355/Mychyeo/tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif)
Always keep the faith !
YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.
The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End