29-01-2009, 09:58 PM
Imi pare rau ca a durat atat sa pun noul capitol si poate ca nu am nici o scuza, insa sper ca o sa ma iertati. am incercat ca acest capitol sa fie cat mai reusit si sper sa se vada ca m-am chinuit cat de cat la el. Scuzati eventualele greseli ca eu sunt cam bleaga de felul meu, dar pe viitor am sa incerc sa fiu mai atenta.
Capitolul 3: Cine este ea!?
Imediat ce am deschis usa am pasit usor in casa. Nu puteam sa vad nimic asa ca mi-am indreptat mana spre perete cautand cu disperare intrerupatorul. Imediat ce am aprins lumina am pornit pe holul ingust in cautarea dormitorului meu. In cele din urma m-am oprit in fata unei usi de lemn de brad pe care scria: “accesul interzis”. Acest afis il facusem pe vremea de cand stateam cu fratele meu si nu vruiam sa intre in camera. Lasand la o parte trecutul am intrat incet in camera ca si cand imi era frica sa nu se intample ceva. Camera in care ma aflam era una destul de mare decorata in stilul unei fete: peretii vopsiti in mov si in unele parti acoperite cu postere, in mijlocul incaperii se afla un pat dublu acoperit cu asternuturi move. Intr-un colt al camerei se gasea un birou pe care ‘zacea’ un leptop, iar in coltul opus se putea zari un dulap pentru haine si exact langa el un dulap pentru carti. M-am asezat pe pat fara sa ma uit unde am pus ghiozdanul. Eram obosita si in acel moment nu vruiam decat sa dorm. In cele din urma am adormit fara sa ma schimb.
Dis de dimineata soarele a rasarit luminand astfel drumul fiecarei personae care se pregatea sa mearga la service sau ca si mine la scoala. Eu m-am trezit destul de greu asteptand sa aud ceasul meu desteptator. In cele din urma am auzit alarma orologiului asa ca m-am indreptat spre baie ca sa ma pregatesc pentru scoala. Dupa ce mi-am terminat siesta de dimineata m-am dus la dulapul cu haine de unde mi-am ales o pereche de blugi negrii, un tricou gri si o pereche de bascheti negrii. Dupa ce am terminat pregatirile pentru scoala am iesit din casa urmand drumul pe care il parcurgeam in fiecare zi. Ca de obicei la acea ora a diminetii nu era mare aglomeratie pe srtazi. Eu stateam destul de departe de liceu insa mereu ajungeam la ore cu cateva minute inainte sa se sune. Drumul a fost unul linistit, fara probleme si fara sa se ia cineva de mine. Imediat ce am ajuns in curtea liceului l-am zarit pe Andrei. In acel moment nu vruiam sa vorbesc cu el insa se pare ca acesta nu avea aceleasi ganduri ca si mine. Se indeparta cu pasi rapizi de prietenii sai. Se putea citi pe fata lui ca era hotarat sa imi vorbeasca. Desi imi era frica sa nu mai spun prostii ca prima data cand am vorbit cu el am preferat sa raman. Imediat ce s-a oprit in fata mea am putut sa vad ochii lui caprui care ma fermecasera de cand i-am vazut prima oara. Imediat ce i-am auzit vocea lui subtire am tresarit, insa eram constienta de ce ma intrebase.
- Bianca, vreau sa te rog ceva foarte important pentru mine! mi-a spus el pe un ton foarte calm dar in acelasi timp se putea observa roseata din obrajii sai si nesiguranta care se putea citi in ochii lui.
- Daca vrei sa te ajut cu lectiile la matematica iti spun ca nu cred as putea sa te fac sa intelegi ceva. Eu sunt uimita cum de reusesc sa inteleg si eu ceva. Ii raspund eu cu o voce destul de joasa incat deabea m-am auzit si eu.
- Nu vruian sa te rog sa imi dai meditatii la mate ! Eu vruiam sa te intreb ceva foarte important. As vrea sa stiu daca in aceasta seara nu esti ocupata pentru ca as vrea sa te invit in oras. Imediat cu si-a terminat propozitia am simtit cum ma inrosesc. In acel moment as fi vrut sa intru in pamant, dar in acelasi timp sa raman acolo langa el.
- Pai cred ca nu am nimic de facut in aceasta seara, asa ca pot iesi cu tine in oras. Asta a fost tot ce am reusit sa spun dupa cateva minute de liniste totala, timp in care el a crezut ca nu vruiam sa mer cu el.
Dupa ce mi-a spus ca imediat ce terminam orele ma asteapta in fata scolii sa putem merge in oras a plecat la prietenii lui, eu ramanand singura. In cele din urma am hotarat ca trebuie sa merg in clasa deoarece mai erau 10 minute si se suna de intrare. Dupa ce am parcurs holurile aglomerate ale liceului am ajuns in cele din urma in clasa. Dupa ce mi-am aranjat lucrurile le-am zarit pe Sorina si pe Delia care veneau la mine sa vorbim. Imediat ce se aflau langa mine Delia a inceput sa imi spuna :
- Te-am vazut vorbind cu Andrei. Si sa nu indraznesti sa spui ca nu e adevarat pentru ca nu o sa te credem.
- Asa ca ai face bine sa ne spui ce te-a intrebat. a continuat Sorina.
- Se pare ca nu am cum sa scap de voi doua asa ca o sa va spun adevarul : Andrei m-a invitat diseara in oras. Sa nu ma mai intrebati altceva in legatura cu asta pentru ca mai mult nu va spun.
Pentru moment era de ajuns ce le spusesem si nu trebuiau sa stie nimic mai mult de atat. Ele chiar se multumisera cu acest raspuns asa ca au plecat in banca. Peste putin timp a ajuns si dirigintele in clas iar eu m-am asezat in banca langa Andrei. Orele s-au desfasurat normal, insa in pauze incercam pe cat de mult posibil sa imi evit colegul de banca. Cand am auzit sunetul care anunta sfarsitul orelor mi-am strans lucrurile si am parasit sala de clasa spunandu-le prietenelor mele ca nu merg cu ele acasa. Dupa ce am parcurs holurile inguste si alglomerate ale liceului l-am gasit in cele din urma pe Andrei care ma astepta.
M-am indreptat spre el cu pasi marunti de parca mi-as fi dorit sa amane intalnirea. Oricat as fi vrut sa aman momentul cand o sa ma aflu langa el am constatat ca deja ne aflam unul in fata celuilalt. Fara sa spun ceva am plecat cu el indreptandu-ne spre un loc necunoscut mie.
Minute, ore nu mi-am putut da seama cat a durat sa ajungem in acel loc insa puteam sa imi dau seama ca eram agitata desi nu stiu daca si el si-a dat seama. In cele din urma am ajuns intr-un parc de copii. Fara sa il las sa imi spuna ceva am alergat spre leagane, mi-am lasat ghiozdanul undeva pe jos si m-am asezat intr-un dintre balansoare. Eram atat de fericita si speram ca nimic sa nu imi strice fericirea insa nu mi s-a indeplinit dorinta. In timp ce eu ma dadeam in leagan, Andrei statea si se uita la mine. La un momentdat am intors capul si l-am privit in ochi iar cand am vrut sa ma duc la el am fost impinsa de o fata si am cazut pe jos. Nu stiam cine era faptasa insa nu mi se parea politicos ca sa impingi pe cineva si sa pleci fara sa iti ceri scuze sau macar sa il ajuti sa se ridice. Oricum am trecut peste aceasta parte si m-am ridicat in picioare, m-am scuturat de praf si am vrut sa merg sa vorbesc cu Andrei. Cand mi-am ridicat privirea din pamant am constatat ca acesta se saruta cu fata care a dat peste mine. Insa fata aceea nu era orice fata…era fiica directorului. Numele ei este Denisa…cea mai mare rivala a mea. Sau cel putin asa ma considera e ape mine. De cand am intrat in liceu cu cea mai mare medie nu m-a putut suporta. Ea fiind fica directorului credea ca totul i se cuvine si ca nu exista o persoana mai frumoasa si mai perfecta decat ea. Nu multi o suportau si prietenele ei stateau pe langa ea pentru motivul ca daca intrau in probleme ea era singura persoana care le putea salva. Cand a vazut ca eu sunt o piedica in viata ei si ca as putea sa ii stric reputatia a incercat sa isi convinga tatal sa ma exmatriculeze dar profesorii si elevii au facut greva ca eu sa nu plec si pana la urma am ramas in liceu iar ea a fost mutata in alta clasa doar ca sa nu mai cream probleme.
A trecut un an de cand nu am mai vorbit cu ea si se pare ca a ramas aceeasi din tot deauna. Parul lung de culoarea spicului, pielea alba ca spuma laptelui, ochii de culoarea marii si un corp de invidiat. Cat despre haine ei ii placea sa fie la moda si sa poarte haine facute de un designer renumit. Este o fata de bani gata care nu stie ce grea este viata…sau cel putin asa cred. I-am privit prêt de cateva secunde si apoi mi-am luat ghiozdanul aruncat intr-un colt al parcului si am plecat. Speram sa nu observe Andrei ca am plecat. M-am uitat o clipa in spate si l-am vazut ca venea sa vorbeasca cu mine. Nu aveam ce sa fac asa ca trebuia sa il ascult. Cand a ajuns in dreptul meu m-a prins de brat si m-a intors spre el.
- De ce ai plecat ? Am crezut ca o sa iti para bine pentru mine. Credeam ca o sa te bucuri ca mi-am gasit adevarata dragoste. Te iubesc mult. Esti ca o sora pentru mine si nu am de gand sa te las sa pleci fara sa imi spui de ce ai reactionat asa.
Parea foarte ingrijorat pentru mine dar in acelasi timp foarte curios sa afle de ce am avut aceasta reactie. Fara sa imi pese de nimic i-am raspuns pe un ton foarte rece, dar plin de regrete.
- Te-ai gandit ca eu te iubesc? te-ai gandit vreodata ca eu tin la tine mai mult ca la un frate. Chiar daca atazi e a doua zi de cand te-am cunoscut eu tin la tine cu adevarat…si nu e vorba de un sentiment de prietenie sau ceva de genu'.
Cand a auzit ce am spus nu a mai putut sa imi zica nimic. Pur si simplu a ramas socat de aceasta veste. Nu cred ca sar fi asteptat niciodata la asa ceva. Ma-am zmucit din bratele lui si am fugit unde am vazut cu ochii. Nu ma simteam bine. Ma durea capul si nu prea puteam sa vad bine. Insa atunci nu asta era cel mai important lucru. Fericirea mea a fost distrusa si ma simteam ca si cum propia mea lume se prabusea cu fiecare secunda care trecea. Mai aveam putin si ajungeam acasa. Trebuia doar sa trec strada si ajungeam in fata blocului. Cand am pus piciorul pe trecerea de pietoni nu m-am uitat daca vine vreo masina. De parca mi-ar fi pasat. Am traversat de mai multe ori o trecere de pietoni fara sa ma asigur si nu am patit nimic. Cand am ajuns la mijlocul drumului am realizat ca o masina se indreapta spre mine cu viteza fara sa pot impiedica impactul. Am inchis ochii stiind ce va urma. Oare asta este sfarsitul…pana aici mi-a fost dat sa traiesc. Intotdeauna am crezut ca am sa traiesc multi ani insa acum vad ca sunt pusa fata in fata cu moartea. Nu vruiam sa plec deja, mai vruiam sa raman dar acest lucru nu il pot hotara eu. Acum stau nemiscata, in mijlocul strazii asteptandu-mi sfarsitul atat de tragic. Tot ce pot spune acume ca imi pare rau pentru rautatile cauzate de mine. O sa imi fie dor de Delia, de Sorina, de parintii mei, de fratele meu, de toate rudele mele…insa o sa imi fie dor in special de Andrei. Acum nu mai am ce sa fac. Nu am fost atenta si acum platesc cu viata. Nu mai am nimic de spus decat adio tuturor. O sa va duc dorul si sper sa va amintiti de mine.
Denisa: http://www.hilaryeduff.net/pictures/hilary-duff2.gif
black_rose: ai dreptate. Nu are un trecut foarte dragut, dar ce sa facem. Nu toata viata e colorata in roz.
angelinozupxxx si Kaneto Sayuri: va multumesc ca m-ati suportat. Trebuie sa fi avut rabdare de fier. Uneori nici eu nu pot sa ma suport. Sper ca acest capitol este mai reusit decat celelalte.
Va multumesc tuturor ca citi aceasta poveste chiar daca e cam aiurita. Nu ma deranjeaja nici un fel de . Chiar ma bucur ca sunteti dure cu mine si spuneti ce parere aveti. Nu am de gand sa renunt la fic orice s-ar intampla.
Capitolul 3: Cine este ea!?
Imediat ce am deschis usa am pasit usor in casa. Nu puteam sa vad nimic asa ca mi-am indreptat mana spre perete cautand cu disperare intrerupatorul. Imediat ce am aprins lumina am pornit pe holul ingust in cautarea dormitorului meu. In cele din urma m-am oprit in fata unei usi de lemn de brad pe care scria: “accesul interzis”. Acest afis il facusem pe vremea de cand stateam cu fratele meu si nu vruiam sa intre in camera. Lasand la o parte trecutul am intrat incet in camera ca si cand imi era frica sa nu se intample ceva. Camera in care ma aflam era una destul de mare decorata in stilul unei fete: peretii vopsiti in mov si in unele parti acoperite cu postere, in mijlocul incaperii se afla un pat dublu acoperit cu asternuturi move. Intr-un colt al camerei se gasea un birou pe care ‘zacea’ un leptop, iar in coltul opus se putea zari un dulap pentru haine si exact langa el un dulap pentru carti. M-am asezat pe pat fara sa ma uit unde am pus ghiozdanul. Eram obosita si in acel moment nu vruiam decat sa dorm. In cele din urma am adormit fara sa ma schimb.
Dis de dimineata soarele a rasarit luminand astfel drumul fiecarei personae care se pregatea sa mearga la service sau ca si mine la scoala. Eu m-am trezit destul de greu asteptand sa aud ceasul meu desteptator. In cele din urma am auzit alarma orologiului asa ca m-am indreptat spre baie ca sa ma pregatesc pentru scoala. Dupa ce mi-am terminat siesta de dimineata m-am dus la dulapul cu haine de unde mi-am ales o pereche de blugi negrii, un tricou gri si o pereche de bascheti negrii. Dupa ce am terminat pregatirile pentru scoala am iesit din casa urmand drumul pe care il parcurgeam in fiecare zi. Ca de obicei la acea ora a diminetii nu era mare aglomeratie pe srtazi. Eu stateam destul de departe de liceu insa mereu ajungeam la ore cu cateva minute inainte sa se sune. Drumul a fost unul linistit, fara probleme si fara sa se ia cineva de mine. Imediat ce am ajuns in curtea liceului l-am zarit pe Andrei. In acel moment nu vruiam sa vorbesc cu el insa se pare ca acesta nu avea aceleasi ganduri ca si mine. Se indeparta cu pasi rapizi de prietenii sai. Se putea citi pe fata lui ca era hotarat sa imi vorbeasca. Desi imi era frica sa nu mai spun prostii ca prima data cand am vorbit cu el am preferat sa raman. Imediat ce s-a oprit in fata mea am putut sa vad ochii lui caprui care ma fermecasera de cand i-am vazut prima oara. Imediat ce i-am auzit vocea lui subtire am tresarit, insa eram constienta de ce ma intrebase.
- Bianca, vreau sa te rog ceva foarte important pentru mine! mi-a spus el pe un ton foarte calm dar in acelasi timp se putea observa roseata din obrajii sai si nesiguranta care se putea citi in ochii lui.
- Daca vrei sa te ajut cu lectiile la matematica iti spun ca nu cred as putea sa te fac sa intelegi ceva. Eu sunt uimita cum de reusesc sa inteleg si eu ceva. Ii raspund eu cu o voce destul de joasa incat deabea m-am auzit si eu.
- Nu vruian sa te rog sa imi dai meditatii la mate ! Eu vruiam sa te intreb ceva foarte important. As vrea sa stiu daca in aceasta seara nu esti ocupata pentru ca as vrea sa te invit in oras. Imediat cu si-a terminat propozitia am simtit cum ma inrosesc. In acel moment as fi vrut sa intru in pamant, dar in acelasi timp sa raman acolo langa el.
- Pai cred ca nu am nimic de facut in aceasta seara, asa ca pot iesi cu tine in oras. Asta a fost tot ce am reusit sa spun dupa cateva minute de liniste totala, timp in care el a crezut ca nu vruiam sa mer cu el.
Dupa ce mi-a spus ca imediat ce terminam orele ma asteapta in fata scolii sa putem merge in oras a plecat la prietenii lui, eu ramanand singura. In cele din urma am hotarat ca trebuie sa merg in clasa deoarece mai erau 10 minute si se suna de intrare. Dupa ce am parcurs holurile aglomerate ale liceului am ajuns in cele din urma in clasa. Dupa ce mi-am aranjat lucrurile le-am zarit pe Sorina si pe Delia care veneau la mine sa vorbim. Imediat ce se aflau langa mine Delia a inceput sa imi spuna :
- Te-am vazut vorbind cu Andrei. Si sa nu indraznesti sa spui ca nu e adevarat pentru ca nu o sa te credem.
- Asa ca ai face bine sa ne spui ce te-a intrebat. a continuat Sorina.
- Se pare ca nu am cum sa scap de voi doua asa ca o sa va spun adevarul : Andrei m-a invitat diseara in oras. Sa nu ma mai intrebati altceva in legatura cu asta pentru ca mai mult nu va spun.
Pentru moment era de ajuns ce le spusesem si nu trebuiau sa stie nimic mai mult de atat. Ele chiar se multumisera cu acest raspuns asa ca au plecat in banca. Peste putin timp a ajuns si dirigintele in clas iar eu m-am asezat in banca langa Andrei. Orele s-au desfasurat normal, insa in pauze incercam pe cat de mult posibil sa imi evit colegul de banca. Cand am auzit sunetul care anunta sfarsitul orelor mi-am strans lucrurile si am parasit sala de clasa spunandu-le prietenelor mele ca nu merg cu ele acasa. Dupa ce am parcurs holurile inguste si alglomerate ale liceului l-am gasit in cele din urma pe Andrei care ma astepta.
M-am indreptat spre el cu pasi marunti de parca mi-as fi dorit sa amane intalnirea. Oricat as fi vrut sa aman momentul cand o sa ma aflu langa el am constatat ca deja ne aflam unul in fata celuilalt. Fara sa spun ceva am plecat cu el indreptandu-ne spre un loc necunoscut mie.
Minute, ore nu mi-am putut da seama cat a durat sa ajungem in acel loc insa puteam sa imi dau seama ca eram agitata desi nu stiu daca si el si-a dat seama. In cele din urma am ajuns intr-un parc de copii. Fara sa il las sa imi spuna ceva am alergat spre leagane, mi-am lasat ghiozdanul undeva pe jos si m-am asezat intr-un dintre balansoare. Eram atat de fericita si speram ca nimic sa nu imi strice fericirea insa nu mi s-a indeplinit dorinta. In timp ce eu ma dadeam in leagan, Andrei statea si se uita la mine. La un momentdat am intors capul si l-am privit in ochi iar cand am vrut sa ma duc la el am fost impinsa de o fata si am cazut pe jos. Nu stiam cine era faptasa insa nu mi se parea politicos ca sa impingi pe cineva si sa pleci fara sa iti ceri scuze sau macar sa il ajuti sa se ridice. Oricum am trecut peste aceasta parte si m-am ridicat in picioare, m-am scuturat de praf si am vrut sa merg sa vorbesc cu Andrei. Cand mi-am ridicat privirea din pamant am constatat ca acesta se saruta cu fata care a dat peste mine. Insa fata aceea nu era orice fata…era fiica directorului. Numele ei este Denisa…cea mai mare rivala a mea. Sau cel putin asa ma considera e ape mine. De cand am intrat in liceu cu cea mai mare medie nu m-a putut suporta. Ea fiind fica directorului credea ca totul i se cuvine si ca nu exista o persoana mai frumoasa si mai perfecta decat ea. Nu multi o suportau si prietenele ei stateau pe langa ea pentru motivul ca daca intrau in probleme ea era singura persoana care le putea salva. Cand a vazut ca eu sunt o piedica in viata ei si ca as putea sa ii stric reputatia a incercat sa isi convinga tatal sa ma exmatriculeze dar profesorii si elevii au facut greva ca eu sa nu plec si pana la urma am ramas in liceu iar ea a fost mutata in alta clasa doar ca sa nu mai cream probleme.
A trecut un an de cand nu am mai vorbit cu ea si se pare ca a ramas aceeasi din tot deauna. Parul lung de culoarea spicului, pielea alba ca spuma laptelui, ochii de culoarea marii si un corp de invidiat. Cat despre haine ei ii placea sa fie la moda si sa poarte haine facute de un designer renumit. Este o fata de bani gata care nu stie ce grea este viata…sau cel putin asa cred. I-am privit prêt de cateva secunde si apoi mi-am luat ghiozdanul aruncat intr-un colt al parcului si am plecat. Speram sa nu observe Andrei ca am plecat. M-am uitat o clipa in spate si l-am vazut ca venea sa vorbeasca cu mine. Nu aveam ce sa fac asa ca trebuia sa il ascult. Cand a ajuns in dreptul meu m-a prins de brat si m-a intors spre el.
- De ce ai plecat ? Am crezut ca o sa iti para bine pentru mine. Credeam ca o sa te bucuri ca mi-am gasit adevarata dragoste. Te iubesc mult. Esti ca o sora pentru mine si nu am de gand sa te las sa pleci fara sa imi spui de ce ai reactionat asa.
Parea foarte ingrijorat pentru mine dar in acelasi timp foarte curios sa afle de ce am avut aceasta reactie. Fara sa imi pese de nimic i-am raspuns pe un ton foarte rece, dar plin de regrete.
- Te-ai gandit ca eu te iubesc? te-ai gandit vreodata ca eu tin la tine mai mult ca la un frate. Chiar daca atazi e a doua zi de cand te-am cunoscut eu tin la tine cu adevarat…si nu e vorba de un sentiment de prietenie sau ceva de genu'.
Cand a auzit ce am spus nu a mai putut sa imi zica nimic. Pur si simplu a ramas socat de aceasta veste. Nu cred ca sar fi asteptat niciodata la asa ceva. Ma-am zmucit din bratele lui si am fugit unde am vazut cu ochii. Nu ma simteam bine. Ma durea capul si nu prea puteam sa vad bine. Insa atunci nu asta era cel mai important lucru. Fericirea mea a fost distrusa si ma simteam ca si cum propia mea lume se prabusea cu fiecare secunda care trecea. Mai aveam putin si ajungeam acasa. Trebuia doar sa trec strada si ajungeam in fata blocului. Cand am pus piciorul pe trecerea de pietoni nu m-am uitat daca vine vreo masina. De parca mi-ar fi pasat. Am traversat de mai multe ori o trecere de pietoni fara sa ma asigur si nu am patit nimic. Cand am ajuns la mijlocul drumului am realizat ca o masina se indreapta spre mine cu viteza fara sa pot impiedica impactul. Am inchis ochii stiind ce va urma. Oare asta este sfarsitul…pana aici mi-a fost dat sa traiesc. Intotdeauna am crezut ca am sa traiesc multi ani insa acum vad ca sunt pusa fata in fata cu moartea. Nu vruiam sa plec deja, mai vruiam sa raman dar acest lucru nu il pot hotara eu. Acum stau nemiscata, in mijlocul strazii asteptandu-mi sfarsitul atat de tragic. Tot ce pot spune acume ca imi pare rau pentru rautatile cauzate de mine. O sa imi fie dor de Delia, de Sorina, de parintii mei, de fratele meu, de toate rudele mele…insa o sa imi fie dor in special de Andrei. Acum nu mai am ce sa fac. Nu am fost atenta si acum platesc cu viata. Nu mai am nimic de spus decat adio tuturor. O sa va duc dorul si sper sa va amintiti de mine.
Denisa: http://www.hilaryeduff.net/pictures/hilary-duff2.gif
black_rose: ai dreptate. Nu are un trecut foarte dragut, dar ce sa facem. Nu toata viata e colorata in roz.
angelinozupxxx si Kaneto Sayuri: va multumesc ca m-ati suportat. Trebuie sa fi avut rabdare de fier. Uneori nici eu nu pot sa ma suport. Sper ca acest capitol este mai reusit decat celelalte.
Va multumesc tuturor ca citi aceasta poveste chiar daca e cam aiurita. Nu ma deranjeaja nici un fel de . Chiar ma bucur ca sunteti dure cu mine si spuneti ce parere aveti. Nu am de gand sa renunt la fic orice s-ar intampla.