Mai merita sa imi ocup timpul cu asa ceva ?

[Mr.Mumble]

Am incercat si eu sa imi exprim sentimentele prin poezie.
Vreau sa stiu daca mai merita sa continui sa compun sau sa ma apuc de spalat vase.
Stiu ca am un vocabular limitat, ca atare poeziile vor parea seci dar totusi vreau parerea voastra sincera.

La rime, am oscilat intre imperecheata si incrutisata asa ca beliti ochii.

1.Aspiratia la imposibil

O clipa nu pot sta cuminte
Fara sa ma gandesc la tine
Cu inima ta mi-ai aratat
Ceea ce eu demult am uitat

Iubirea poate sa existe
In aceste vremuri pierdute

Cand oamenii toti au uitat
De prietenie si credinta
Firea umana s-a delasat
La tot pasul e suferinta

Dar cand zaresc ochii tai
Sufletul meu se alinta
Plin de intinse vanatai
Simpt o atingere placuta
De la obrazul tau venita
Care pe-al meu umar sprijini
Ramai aici, nu vreau sa termini

Noi mai avem de discutat
De ce asa de mult a durat
Pana ce tu ai realizat
Ca eu sunt cel pe care l-ai visat

Mai devreme de-ai fi reusit
Pe amandoi ne-ai fi scutit
De o durere fara sfarsit
Acum, cu sufletul meu zdrobit


Sper ca pana nu tarziu de-acum
Ranile sa se vindece
Speranta si curaj s-adun
Negrele amintiri vor trece

Voi uita ca am imbatranit
Cand inca copil as fi fost
Sa fiu sigur ca nu voi fi cazut
In locul de unde nu s-au intors
Cei ce agonia nu au stiut

Dupa ce li s-a refuzat
Bucuria de a profita
De rasplata ce au meritat
La un secol de lupta grea

Viata nu mai pare pierduta
Cand exista acea persoana
Ce apreciaza divina fapta
De a muri pentru fecioara
Ce durerea de suflet separa.

EDIT Daria: numai scrieți cu culori -.-.

[Flash]

Dacă stau să mă gândesc am de spus o mulțime de lucruri despre creația ta, dar nu pot să spun doar două trei cuvinte altfel nu ar avea nici un sens. Lucrarea ta e foarte dubioasă în sensul că titlul și textul au legătură doar printr-un mod abstract pentru că am citit-o de două ori și tot nu mi-am dat seama de ce un asemenea titlu a fost pus poeziei tale.

După cum știi, în fiecare vers trebuie să existe câte o idee, însă la tine este ceva mai complicat. Știi atunci când vine un tsunami și apoi se liniștește și rămâne apa doar ? Lucrurile sunt împrăștiate de colo colo și casele nu mai sunt acolo unde erau ci prin alte tărâmuri pierdute...așa e cam și la tine. Vorbești despre iubirea care te încântă apoi ai vorbit de umanitatea ce suferă apoi te-ai întors la subiectul iubirii.

Mai departe. Am impresia că gramatica și cu tine purtați o relație platonică altfel nu înțeleg de ce nu luați contact așa de des. În lucrarea ta, rar văd câte o virgulă sau un punct ceva. Toate versurile sunt legate împreună una de alta fără măcar o pauză. De obicei se mai folosesc virgule, dar nu pot să citesc ce ai scris din moment ce doar la sfârșitul poeziei există un punct.

Acum hai să vedem despre ce este vorba mai departe.
O clipa nu pot sta cuminte ( poți să te gândești și fără să stai cuminte also mai faci o ciorbă una alta... )
Fara sa ma gandesc la tine
Cu inima ta mi-ai aratat
Ceea ce eu demult am uitat
După orice strofă terminată se pune punct.

Dar cand zaresc ochii tai
Sufletul meu se alinta
vreau să te întreb. cum se alintă acest suflet al tău ? să înțeleg că la vederea preaiubitei se declanșează un mecanism ...
Plin de intinse vanatai
Ale cui vânătăi ? Te-ai gândit la preaiubită și te-a ars ciorba ?
SimptSIMT o atingere placuta
De la obrazul tau venita
Care pe-al meu umar sprijini
Ramai aici, nu vreau sa termini
deci, individa te mângâie pe obraz și tu... oh nevermind

Ultima strofă e criminală. Are așa un simț artistic. No, I was just joking. No seriously. Ai un stil foarte bizar de a scrie cred că tot din vina ciorbei. En fin, mai citește... oO mult...MULT.

[Daria v2]

Aspiratia la imposibil ( Din start nu înțeleg titlul, adică eu nu prea văd concordanța la conținut )

O clipa nu pot sta cuminte ( Sună aiurea să zici că nu stai cuminte )
Fara sa ma gandesc la tine
Cu inima ta mi-ai aratat ( Acel „ta” nu are niiciun rost )
Ceea ce eu demult am uitat

Iubirea poate sa existe
In aceste vremuri pierdute ( Rima lipsește și nu sună prea bine având în vedere că prima strofă are rimă, cel puțin în situația asta )

Cand oamenii toti au uitat
De prietenie si credinta
Firea umana s-a delasat
La tot pasul e suferinta ( Ai amestecat iubirea cu un alt subiect, îți dai seama că armonia a dispărut, nope? )

Dar cand zaresc ochii tai
Sufletul meu se alinta ( Acel „meu” nu are ce căuta acolo, trebuia mai de grabă, sufletul mi se alintă )
Plin de intinse vanatai
Simpt o atingere placuta ( Simt )
De la obrazul tau venita
Care pe-al meu umar sprijini
Ramai aici, nu vreau sa termini ( Umm, sună urât... )

Noi mai avem de discutat
De ce asa de mult a durat
Pana ce tu ai realizat
Ca eu sunt cel pe care l-ai visat ( Și eu visez puncte și virgule )

Mai devreme de-ai fi reusit
Pe amandoi ne-ai fi scutit
De o durere fara sfarsit
Acum, cu sufletul meu zdrobit ( Cineva mi-a zis odată că rima sună mult mai bine dacă faci să rimeze părți de vorbire diferite ^^ )


Sper ca pana nu tarziu de-acum ( Mi s-a îmbârligat limba-n gură, inversiunea asta-i aiurea, my opinion )
Ranile sa se vindece
Speranta si curaj s-adun
Negrele amintiri vor trece ( O salată de timpuri eu să mănânc aș fi vrut )

Voi uita ca am imbatranit
Cand inca copil as fi fost ( Aceste două versiuni sunt complet aiurea )
Sa fiu sigur ca nu voi fi cazut
In locul de unde nu s-au intors
Cei ce agonia nu au stiut ( Cam clișeic )

Dupa ce li s-a refuzat
Bucuria de a profita
De rasplata ce au meritat
La un secol de lupta grea ( Ideea poeziei este... iubirea, agonia, războiul, mă lămurești .-. ? )

Viata nu mai pare pierduta
Cand exista acea persoana
Ce apreciaza divina fapta
De a muri pentru fecioara ( Și eu mor pentru gramatică )

Ce durerea de suflet separa. ( Pare un final cam sec )

Ok, ok... acum tu ești certat rău de tot cu gramatica, sărăcuța... Nu pui virgule mai deloc, nu pui nici punct, strofele nu-s repartizate prea bine. Ba catrene, va la sfârșit un singur vers ca și concluzie cred că ai vrut dar nu prea ți-a ieșit, ba la un moment dat ai avut și două versuri, mduh, o încurcătură totală. Ideiile sunt încurcate și ele, nu știu, cred că va trebuii să citești multe poezii până să te apuci de unele, sau măcar fă-le mai mici. Anw, baftă.

[yaoi maniac]

Trebuie sa iti alegi un anumit tip de rima (imperecheata, incrutisata, alba, combinata si mai era inca un tip). Nu poti sa scrii ceva cu rima si apoi sa pui rima alba. Si apoi sa continui cu alt subiect. Alegeti un anumit subiect si incearca sa vizualizezi ceea ce scrii. Vad ca ai incercat si inversiunea, insa nu ti-a reusit. Unele propozitii chiar ar trebui sa ramana asa cum sunt. Incearca sa le citesti si sa faci modificari. Unde scartaie mai stergi sau modifici ori te gandesi la altceva. Nu vreau sa iau toata poezia cand iti pot spune pe... mare ce greseli ai. Ai grija cu virgulele si punctele si vad ca ai vrut sa faci ceva si cu repartizarea, dar nu prea ti-a iesit... Se mai intampla. Si pana la urma oricine a gresit. Nimeni nu se naste perfect. Ia cateva poezii de autori cunoscuti (nu de adolscenti despre inimi frante si ingeri care cad din cer sub forma de zapada o.o >.>) si citeste-le si incearca sa te gandesti la ele. La cum si-au exprimat sentimentele, cum au pus semnele [iar inainte de a uita: Titlul -trebuie sa aiba legatura cu text-ul citit si pe langa asta, el te atrage prima data]. Eu iti urez bafta si nu te demoraliza. Ai nevoie de putina inspiratie, liniste, concentrare si... o ordine a evenimentelor sau macar... intelegi tu.

[***Sayu***]

Mi se pare draguta poezia, plina de durere dupa parerea mea. Dar totusi dupa cum a spus si Aou trebuie sa-ti alegi un anumit tip de rima deoarece unele versuri suna urat. Ai grija cu caligrafia deoarece ai cateva greseli cu virgulele si punctele. In rest poezia mi-a ajuns la inima, imi aminteste de un film la care am plans. Evident ca am plans si la poezia ta si nu mint cand spun asta! Astept cu nerabdare urmatoarea poezie!