17-05-2009, 04:51 PM
so pun next. merishor cine zice ca nu avem voie sa scriem despre personalitati reale? si daca nu-ti place, te oblig eu sau ana sa il citesti? of course not! a! si nu se intampla asa in viata noastra, deci e fictiune!
Cap. 5 : O priveliste de-a dreptul…oribila !
Fetele au adormit noaptea tarziu. Au avut parte de un somn cu vise placute : Silvia il visa pe blondul ei, care o imbratisa calduros in vis, in timp ce Ana il visa pe brunetul ei. In visul ei, Silvia statea cu Alex in parc, iar blondul a inceput sa-i zica fetei cat de mult tine la ea si cat de mult o…fata ardea de nerabdare sa auda cuvantul din gura tanarului. Ana visa ca buzele brunetului se apropiau de ale ei… mai era doar o fractiune de secunda si…alarma telefonului suna galagios in camera. Alex nu mai putea sa-i zica ce simtea Silviei, in timp ce Silviu nu putea sa isi continue actiunea deoarece cele doua prietene au fost trezite la realitate. Amandoua au injurat nervoase printre dinti.
- Neata’, Silvia ! zise ramanand furioasa Ana.
- Neata’…daca stii ce am visat…l-am visat pe Alex spunandu-mi ca tine la mine si mai voia sa-mi spuna ceva cand alarma asta a sunat ! spuse Silvia.
- A, serios ? a facut mirata Ana, care nu voia sa-i zica prietenei ei pe cine visase. Eu n-am avut vise.
Amandoua si-au luat micul dejun, au facut dus si s-au imbracat, dupa care au pornit spre scoala pe biciclete. Erau imbracate fiecare in blugi, tricoul de scoala si in picioare purtau pantofi. Ana ii avea negru cu roz, in timp ce Silvia ii avea negru cu rosu. Pedalau linistite spre scoala. Cand au ajuns, si-au lasat bicicletele si au pornit spre clasa lor. Au urcat vesele pana la etajul 2, tot glumind. Au intrat razand in clasa, insa zambetul Silviei s-a sters de pe chipul ei, cand a privit spre blondul ei. Alex, nu observase cand aceasta a intrat in clasa si nici ca se holba nefericita le el. Era prea ocupat cu gura Andreei, o fata blonda, cu ochii verzi. Se saruta cu o alta fata in vazul lumii, nepasandu-i de ceilalti. Silvia nu mai suporta acea priveliste, asa ca si-a lasat ghiozdanul in banca si a iesit ca o furtuna din clasa, dand buzna in baia fetelor. Ana, care prima data nu intelegea ce se petrecea, a alergat si ea spre baia fetelor, ca sa-si linisteasca prietena.
- Esti bine ? a intrebat-o cand a ajuns si ea in baie.
- Nu. Sunt rau. Sunt foarte rau…Idiotul ala…
- Gata, nu are rost sa plangi pentru un tampit. Nu merita lacrimile tale.
Intr-adevar, roscata plangea, lacrimi calde ii se prelingeau pe obrajii ei fini. O durea ceea ce facea blondul. O durea foarte tare.
- Ai dreptate. Dar acum ce fac? O sa se observe ca am plans si o sa-si dea seama.
- Mai intai intri cu fruntea sus in clasa. La urma urmei, intre voi nu s-a intamplat nimic, deci lumea nu are ce barfi. Apoi, nu se observa ca ai plans.
Fetele s-au intors in clasa, nebagandu-l in seama pe Alex si pe Andreea.
-Hey, Silvia! o striga o voce pe roscata.
Fata se intoarse si il vazu pe Alex Chelu uitandu-se la ea. Se uita scarbit la el si inainta in fata.
-Ce vrei? Vrei si tu sa ma enervezi? Te avertizez ca azi n-am chef de tine si de glumele tale stupide, ii raspunse fata ofuscata.
-Stai calma. Voiam sa te intreb de ce ai plans, zise el atat de tare incat aproape toti colegii se uitara la ei, iar un zgomot insuportabil se auzi, semn ca Alex si Andreea isi deslipira buzele.
Acum, toti colegii asteptau raspunsul Silviei. Aceasta o vazu pe Ana, cerandusi scuze mimand din buze. Roscata nu stia ce sa spuna, dar intr-un final hotara sa spuna adevarul… sau cel putin jumatate:
-Am plans pentru un prost. Dar cum a spus Ana, nu merita sa vars lacrimi pentru el.
-Bravo, Silvia! ii striga Andreea.
-Bravo sa-i zici lu’ mata nu mie!
Pentru a doua oara in viata roscata vorbise urat de tot de fata cu altii. Sunetul clopotelului se auzi si Ana si Silvia se trantira in banca, Silvia turband de furie, isi lua romana din ghiozdan si o arunca pe banca nepasatoare. Profesoara de romana intra in clasa. Ea era o femeie, inalta, cu parul pana la urechi, brunet si ochii caprui. Andreaa si Alex, care stateau in fata fetelor, se uitau ciudat la roscata.
-Ce va holbati la mine? Nu aveti televizor acasa? zise aceasta nervoasa.
Andreea se intoarse, dar Alex inca se uita la ea. Avea o privire asa calda incat Silviei, ii veni sa-l sarute. Numai suporta asta si ceru voie sa se duca la baie. In timpul asta, in clasa, Alex ceru si el voie sa faca acelasi lucru. Inainte sa iasa, Ana ii spuse:
-Daca ii faci ceva o sa regreti. E bff a mea si nu o sa o ranesti, taran afurisit.
Acesta nici nu o baga in seama si iesi pe hol. Acolo Silvia statea pe jos si plangea. Dar nu orice fel de plans. Era unul cu suspine, care te facea sa te intristezi pe loc. Alex se ascunse si urmari ce face fata. Aceasta zise printre lacrimi:
-Nu o sa mai plang pentru el. Nici macar nu-l iubesc. Dar… ce zic eu aici? Il iubesc cu toata fiinta mea. As face orice pentru el.
-Despre cine vorbeai? intreba Alex iesind din ascunzatoare.
-De cand iti pasa? Lasa-ma in pace mi-ai provocat deja multa durere. Apropo, ce voiai sa-mi spui ieri, la suc, cand ne-a interrupt telefonul meu?
-Nimic! zise acesta rosind. Oricum numai conteaza!
Cap. 5 : O priveliste de-a dreptul…oribila !
Fetele au adormit noaptea tarziu. Au avut parte de un somn cu vise placute : Silvia il visa pe blondul ei, care o imbratisa calduros in vis, in timp ce Ana il visa pe brunetul ei. In visul ei, Silvia statea cu Alex in parc, iar blondul a inceput sa-i zica fetei cat de mult tine la ea si cat de mult o…fata ardea de nerabdare sa auda cuvantul din gura tanarului. Ana visa ca buzele brunetului se apropiau de ale ei… mai era doar o fractiune de secunda si…alarma telefonului suna galagios in camera. Alex nu mai putea sa-i zica ce simtea Silviei, in timp ce Silviu nu putea sa isi continue actiunea deoarece cele doua prietene au fost trezite la realitate. Amandoua au injurat nervoase printre dinti.
- Neata’, Silvia ! zise ramanand furioasa Ana.
- Neata’…daca stii ce am visat…l-am visat pe Alex spunandu-mi ca tine la mine si mai voia sa-mi spuna ceva cand alarma asta a sunat ! spuse Silvia.
- A, serios ? a facut mirata Ana, care nu voia sa-i zica prietenei ei pe cine visase. Eu n-am avut vise.
Amandoua si-au luat micul dejun, au facut dus si s-au imbracat, dupa care au pornit spre scoala pe biciclete. Erau imbracate fiecare in blugi, tricoul de scoala si in picioare purtau pantofi. Ana ii avea negru cu roz, in timp ce Silvia ii avea negru cu rosu. Pedalau linistite spre scoala. Cand au ajuns, si-au lasat bicicletele si au pornit spre clasa lor. Au urcat vesele pana la etajul 2, tot glumind. Au intrat razand in clasa, insa zambetul Silviei s-a sters de pe chipul ei, cand a privit spre blondul ei. Alex, nu observase cand aceasta a intrat in clasa si nici ca se holba nefericita le el. Era prea ocupat cu gura Andreei, o fata blonda, cu ochii verzi. Se saruta cu o alta fata in vazul lumii, nepasandu-i de ceilalti. Silvia nu mai suporta acea priveliste, asa ca si-a lasat ghiozdanul in banca si a iesit ca o furtuna din clasa, dand buzna in baia fetelor. Ana, care prima data nu intelegea ce se petrecea, a alergat si ea spre baia fetelor, ca sa-si linisteasca prietena.
- Esti bine ? a intrebat-o cand a ajuns si ea in baie.
- Nu. Sunt rau. Sunt foarte rau…Idiotul ala…
- Gata, nu are rost sa plangi pentru un tampit. Nu merita lacrimile tale.
Intr-adevar, roscata plangea, lacrimi calde ii se prelingeau pe obrajii ei fini. O durea ceea ce facea blondul. O durea foarte tare.
- Ai dreptate. Dar acum ce fac? O sa se observe ca am plans si o sa-si dea seama.
- Mai intai intri cu fruntea sus in clasa. La urma urmei, intre voi nu s-a intamplat nimic, deci lumea nu are ce barfi. Apoi, nu se observa ca ai plans.
Fetele s-au intors in clasa, nebagandu-l in seama pe Alex si pe Andreea.
-Hey, Silvia! o striga o voce pe roscata.
Fata se intoarse si il vazu pe Alex Chelu uitandu-se la ea. Se uita scarbit la el si inainta in fata.
-Ce vrei? Vrei si tu sa ma enervezi? Te avertizez ca azi n-am chef de tine si de glumele tale stupide, ii raspunse fata ofuscata.
-Stai calma. Voiam sa te intreb de ce ai plans, zise el atat de tare incat aproape toti colegii se uitara la ei, iar un zgomot insuportabil se auzi, semn ca Alex si Andreea isi deslipira buzele.
Acum, toti colegii asteptau raspunsul Silviei. Aceasta o vazu pe Ana, cerandusi scuze mimand din buze. Roscata nu stia ce sa spuna, dar intr-un final hotara sa spuna adevarul… sau cel putin jumatate:
-Am plans pentru un prost. Dar cum a spus Ana, nu merita sa vars lacrimi pentru el.
-Bravo, Silvia! ii striga Andreea.
-Bravo sa-i zici lu’ mata nu mie!
Pentru a doua oara in viata roscata vorbise urat de tot de fata cu altii. Sunetul clopotelului se auzi si Ana si Silvia se trantira in banca, Silvia turband de furie, isi lua romana din ghiozdan si o arunca pe banca nepasatoare. Profesoara de romana intra in clasa. Ea era o femeie, inalta, cu parul pana la urechi, brunet si ochii caprui. Andreaa si Alex, care stateau in fata fetelor, se uitau ciudat la roscata.
-Ce va holbati la mine? Nu aveti televizor acasa? zise aceasta nervoasa.
Andreea se intoarse, dar Alex inca se uita la ea. Avea o privire asa calda incat Silviei, ii veni sa-l sarute. Numai suporta asta si ceru voie sa se duca la baie. In timpul asta, in clasa, Alex ceru si el voie sa faca acelasi lucru. Inainte sa iasa, Ana ii spuse:
-Daca ii faci ceva o sa regreti. E bff a mea si nu o sa o ranesti, taran afurisit.
Acesta nici nu o baga in seama si iesi pe hol. Acolo Silvia statea pe jos si plangea. Dar nu orice fel de plans. Era unul cu suspine, care te facea sa te intristezi pe loc. Alex se ascunse si urmari ce face fata. Aceasta zise printre lacrimi:
-Nu o sa mai plang pentru el. Nici macar nu-l iubesc. Dar… ce zic eu aici? Il iubesc cu toata fiinta mea. As face orice pentru el.
-Despre cine vorbeai? intreba Alex iesind din ascunzatoare.
-De cand iti pasa? Lasa-ma in pace mi-ai provocat deja multa durere. Apropo, ce voiai sa-mi spui ieri, la suc, cand ne-a interrupt telefonul meu?
-Nimic! zise acesta rosind. Oricum numai conteaza!
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.
iata
portile luminii.