Damnatii din sufletul noptii

[Eve.]

- Probabil bause prea mult vin... O auzeam pe Rosalie vorbind in timp ce statea asezata pe unul dintre fotoliile din living. Si eu la randul meu ma simteam ametit, ca si cand as fi fost beat. Da... nu ar fi trebuit sa ii las sa bea atat! Dar sunt asa frumosi cand dorm! Si ador vinul! continua ea.
- Ce se intampla?
- Ce? Ah, nimic... Asadar. Cum ti-a placut prima cina? Stii... acesta este cel mai intim moment pe care un vampir il poate avea cu prada. Dar cred ca te-ai prins si singur de asta, nu-i asa, draga?
- Da, mi-am dat seama! Acum ca am facut ce mi-ai cerut! Unde e Fabian!?
- Fabian in sus! Fabian in jos! Lasa-l dracu`pe baiat si traieste! Te asigur ca nu pleaca nicaieri!
- Vreau sa il vad!
- Nu vreau eu. Asculta iubire, inceteaza sa te mai prostesti! Ti-am spus ca ti-l voi da inapoi viu daca ma asculti, nu-i asa? Atunci, care e problema!? Nu ai incredere in mine? In cea a carui sange te tine in viata!? Ma simt jignita Alessio.
- Rosalie, vreau doar sa il vad. Imi este prieten.
- E om, iubitule. Gandeste-te... el va muri, iar tu? Vrei sa traiesti doar cu amintirea lui?
- Nu e mort inca!
- Inca, dar cat va dura? Cincizeci, saizeci de ani? Pentru noi ei sunt umbre care ne ranesc! Iar ei se duc, insa noi ramanem si suferim! Tu vei suferi ca un prost! Doar daca...
- Daca ce?!
- Omoara-l! Bea-i sangele!
- Poftim!? Sa il ucid!? Sa il omor cand eu il vreau aici, langa mine?
- Gandeste-te! Sangele lui curgandu-ti prin vene pentru totdeauna. Sa il ai inauntru pe dragul tau prieten pentru vecie!
- Nu!
- Imbecilule! Ia-l! Musca din carnea sa si bea, doar o gura dupa care ii poti rupe gatul!
In timp ce vorbea ma imaginam facand exact ceea ce imi zicea ea. Ma vedeam ranjind, band din trupul sau, apoi auzeam zgomotul oaselor sale sfaramte.

- Inceteaza! Nu vreau sa aud! Nu! Nu il voi ucide si nici tu! Daca o vei face iti jur ca te omor!
- Nu ma tem de moarte, iubire!
- Atunci ma arunc singur in fata soarelui! Iar daca incerci sa ma opresti vei arde si tu!
- Esti un prost fara masura! Deschide ochii! Nu esti o pisicuta pe care sa o tii in bate si sa o mangai pe cap! Esti un demon! Un diavol! Ucigas!
- Taci.
- Lio...
Incerca sa se apropie de mine, insa am reusit sa ii prind mana chiar cand dorea sa imi atinga fata.
- Am spus sa taci! Daca Fabian moare, mor si eu. Si stiu ca nu vrei! Stiu, caci sangele tau mi-a aratat totul!
Atunci s-a enervat, ochii care ma priveau calm s-au aprins, iar gura ii dezveli coltii. Isi trase mana din palma mea plesnindu-ma rapid de doua ori, facandu-mi zgarieturi.
- Atunci, imbecilul meu iubit, daca tot il doresti cu atata ardoare pe acest Fabian, cred ca ai fi in stare sa faci orice! iar eu am dat din cap in semn aprobator.
- Mergi cu mine la teatru! Ii vreau pe toti tremurand si tipand, sa moara in mainile mele! Vreau asta si vreau ca tu sa fii acolo! Sa faci ce fac si eu... sa fii un diavol desavarsit.
- Doar nu vrei sa ii ucizi pe toti?! spusesem speriat.
- Dar nici sa le dau voie sa plece si sa spuna ca au vazut demoni nu pot!
- Rosalie! Nu! Te rog... prea multe crime...
- Nu fi prost! Il vrei pe Fabian!? Atunci faci ce vreau si ti-l voi da.
Am inghitit in sec temandu-ma de acel plan, acel gand malefic. Nu avea sa le bea sangele decat catorva, celorlati le va rupe gatul sau le va infige o sabie prin inima. Iar eu voi fi acolo, o voi privi si acompania in crime.
- Mi-l vei da pe Fabian.
- Da, da, bineinteles! Spuse ea acum grabita si incantata totodata. Maine seara! Noaptea sangelui!
Cu aceste cuvinte facu o pirueta si se intoarse, lasandu-ma singur.
M-am intors catre sicriul meu, asezat chiar langa pian si am deschis capacul. Nu ma mai interesa de nimic, nici de faptul ca mai erau cateva ore pana la rasarit, nici de cuplul ucis. Gandul imi era la ceea ce urma sa se petreaca, la acel teatru al carui pereti urmau sa fie patati de sange, iar podeaua va fi acoperita de cadavre.

A doua seara m-a trezit un ciocanit strident. Am deschis ochii, eram in cosciug si ii priveam capacul. L-am dat la o parte si m-am ridicat, uitandu-ma Rosalie care era deja imbracata intr-o rochie alba si ma astepta batand din picior.
Imi spuse sa ma imbrac in alb, dorea sa vada sangele cum pateaza materialui imaculat. Il dorea rosu!