[Yaoi] Umbre

[Kira's Scarlet]

Mda. Va multumesc tuturor pentru commuri. Tin sa specific : baiatul din lumea umbrelor nu e Aoi. Numele lui este Mark. Asa, ca sa lamurim lucrurile. Acum ^^ am adus nextul. Scuze ca v-am facut sa asteptati.

Capitolul 6:

Kira's P.o.v

Inca o dimineata aiurita. De ce trebuie sa ma trezesc atat de devreme? Sa fim seriosi, adolescentii normali trebuie sa doarma macar pana la ora 10. Ma ridic lenes din pat si ma uit in oglinda. Parul meu roscat e tot ravasit. Parca ar fi venit uraganul in camera mea azi-noapte. Oricum ar fi, arat ca o fata cu el. Insa nu am de gand sa-l tund nici daca ar fi ultimul lucru pe care il fac. Ma indrept spre baie si fac un dus rapid. Imi pieptan parul incalcit dupa care imbrac un tricou negru si o pereche de blugi tot nergri si mulati. Imi iau telefonul si plec spre scoala. Ma intreb daca Aoi o fi ajuns deja. Nu stiu ce e cu el. Toata ziua se holbeaza la mine de parca as fi un extraterestru. Cred ca ii lipseste o doaga. Si totusi, e destul de dragut cateodata. Huh? Ce tot spun? Baka baka! Mie nu-mi plac baietii. Mergand pe strada si fiind distras de gandurile mele idioate ma lovesc chiar de...
-Ah, my love! Ce dor mi-a fost de tine!
-Ce vrei, Yuki? Chiar nu am chef de tine!
-Cum poti sa fii atat de rau? Tu chiar vrei sa-mi rupi inima in mii de bucati? Imi vine sa plang cand te vad atat de rece, incepe el sa se planga gesticuland din maini.
-De ti s-ar rupe si corzile vocale, spun mai mult pentru mine.
-Cum? Ah, nu! Ce rau esti! Cum poti sa spui asa ceva? Nu-ti place vocea mea? Toti spun ca am o voce minunata.
-Mda...ai o voce minunat...de enervanta.
-Ah!
-Lasa ah-urile si hai! O sa intarziem.
Yuki e colegul meu de la gradinita. Nici nu stiu cum am reusit sa picam in aceeasi clasa chiar si la liceu. El e intodeauna un plangacios. Parca e facut din zahar. E suficient sa-l lovesti putin si incepe cu drama. De aceea ma enerveaza.
-Haide, my love. A venit profesorul. Iar o sa fim certati, spune el mergand vesel. De unde atata energie? Cat energizant o fi baut?
-Ai putea sa ma astepti? se aude o voce in spatele meu. E chiar Aoi.
-Nu te-am vazut venind. Clownul asta imi scoate peri albi.
-Ah! Alt cuvant rautacios. Cum poti sa fii atat de crud? spune Yuki aproape plangand.
-Oh vai. Ma bucur ca nu sunt in locul tau, spune Aoi.
Ne priveam reciproc timp de cateva minute si nu am observat ca portile liceului erau gata sa se inchida. Nici nu am apucat sa clipesc caci Aoi m-a luat de mana si m-a tras dupa el. Toata lumea se uita la noi ca la circ. Aoi le-a aruncat o privire gen duceti-va naibii in clasa si vedeti-va de treaba, iar Yuki aproape a izbucnit cand a vazut ca Aoi ma tine de mana.
-Jos mainile de pe my love. E al meu, incepe nebunul sa strige atragand si mai multe priviri. Inainte ca Aoi sa poata sa riposteze i-am tras un pumn in cap idiotului.
-Vezi-ti de treaba si nu atrage atentia asupra mea.
-Au! De ce m-ai lovit? intreaba el. Nu am raspuns nimic si m-am indreptat spre clasa impreuna cu Aoi. M-am asezat in banca si mi-am scos cartile pregatindu-ma de ora. Parul roscat care acum era putin mai lung de umeri avea o tenta de portocaliu din cauza luminii. Il priveam pe Aoi intrebandu-ma ce e in mintea lui. Nu spunea nimic. Nu dupa mult timp a intrat si profesorul de matematica in clasa. Insa nu a stat mult. A plecat dupa ce l-a pus Aoi sa faca vreo 6 exercitii la tabla. Saracul de el. Acum sta cu capul pe banca si respira greu. Probabil e extenuat. De asta urasc eu matematica. Mereu iti da batai de cap.