Dincolo de hartie si creion +18

[Clau~]

Capitolul 6

Tiuitul soneriei ce se auzea din departare ma facu sa scancesc slab, punandu-mi patura peste cap. Nu voiam sa ma trezesc, mai ales daca era vreun vecin enervant sau postasul la usa. In timp ce soneria aia suna in draci mi-a sunat si telefon si vazand numarul imi venea sa-l arunc pe geam. Ce naiba vrea asta de la mine? Mi-am indreptat privirea, partial adormita, spre ceasul ce indica ora unsprezece apoi m-am ridicat greu din pat, cascand de cateva ori. Am iesit la usa, Makoto intrand fara ca macar sa spuna "buna dimineata".
- 'Neata, am spus eu cascand partial. Aseara statusem pana tarziu si acum nu aveam chef de absolut nimic, mai ales de el si manga lui. Ieri fusese ultima mea zi libera si mi-o petrecusem vorbind tot despre munca.
- Buna dimineata. Ia spune; cum e asistentul?
Zambetul lui parea putin provocator si stiam si ce avea sa insinueze. Orice barbat ce se apropia de mine trebuia sa treaca mai intai de ochii lui, stiind ca eu sunt naiv si cad repede in "capcana dragostei".
- Nu e asa!! am strigat eu la el facand pe bosumflatul. Bine, era asa. Deseori ajunsesem sa fiu ranit din cauza unor tipi ce pur si simplu mi-au facut rau intentionat. Probabil de asta ma temeam de lume atat de mult si imi era frica sa las increderea mea pe mainile cuiva si... Probabil de aceea sinteam ca nu am indragostisem niciodata. Gandindu-ma bine, nici nu am facut-o pentru ca tipii cu care m-am culcat au fost doar aventuri si nu au stat atat de mult cu mine incat sa simt ca tin al ei. Cu toate astea, aveam acel sentiment cum ca sunt folosit si asa am si fost; mereu folosit, mereu luat in gluma.
- Dar cum e? spuse acesta desfacand cutia cu lapte. Lua doua pahare si turna continutul alburiu in ele apoi imi inamana unul din ele, eu ducandu-l la gura. Am baut o gura din laptele rece ce ma mai trezi putin apoi i-am spus, privind suprafata lucioasa a mesei din sufragerie.
- E.. E un baiat de treaba si muncitor. Si e super-talentat. Daca ai vedea ce bine stie sa faca detaliile!! Plus ca arata si bine, iar parul lui atat de rosu, atat de intens.. Ah.. Stiai ca are ochii albastri, de gheata? Si doar stii cat de mult imi place gheata, iar contrastul dintre acei irisi misteriosi si suvitele lui de par sunt... Insa m-am oprit realizand ca vorbeam cu totul altceva decat ma intrebase prietenul meu. Brunetul ma privi putin apoi incepu sa rada de mine, spunand:
- Stiam eu ca-ti place de el. Esti imposibil!!
M-am inrosit serios si am baut o gura de lapte, incercand sa fiu calm cat inca Makoto se prapadea de ras.
- Ba nu... am negat eu nevrand sa-l privesc in ochi. Adevarul e ca... Yuri avea niste ochi foarte frumosi, in care sincer ma cam pierdusem si in combinatie cu parul sau atat de rosiatic era pur si simplu piesa de rezsitenta. Nici la corp nu arata rau; trup bine format, inalt, slabut dar totusi tonifiat. Makoto se apropie de mine si imi ciufuli parul, facandu-l sa navaleasca asupra fruntii mele, apoi ma privi sincer si imi spuse cu o oarecare blandete in voce:
- Doar ai grija, bine? Nu as vrea sa patesti ca datile trecute.
- Nu o voi face, am spus eu ridicandu-ma de pe scaun pentru a ma indrepta catre sufragerie. Mi-am luat instrumentele si am inceput sa desenez niste foi, fara sa am o tema anume -doar niste schite- in timp ce editorul meu imi vorbea despre noul volum. Am ascultat cu atentie tot ce a spus si i-am raspuns apatic la intrebari, gandindu-ma la cu totul altceva. Deodata am auzit soneria usii si Makoto iesi sa raspunda in locul meu. I-am auzit vocea lui Yuri apoi i-am vazut chipul, zambindu-mi cand a intrat in sufragerie.
- Eu va las, trebuie sa rezolv niste treburi printre care si cartea ta de munca, spuse brunetul iar inainte sa iasa imi facu cu cohiul iarasi cu subinteles. Iar munca...
- Hai sa trecem la treaba, i-am spus eu zambind baiatului ce ma privea cu ochii lui enigmatici ce ma facura pentru o clipa sa ma pierd din nou. Am inceput sa desenam, urmarindu-i cu atentie toate miscarile. Ma uimea rabdarea, meticulozitatea lui iesita din comun si fara sa-mi dau seama, privindu-l, obrajii mei au prin o nuanta rozalie pala. M-am intins dupa un creion moment in care el intinse mana dupa acelasi lucru, privirile noastre intalnindu-se pentru scurt timp. Imi zambi si imi inmana acel creion apoi imi spuse cu acelasi zambet dulce pe fata:
- Ai-sama... Am si eu o curiozitate.
- Care? am spus eu mutandu-mi privirea si chipul astfel incat el sa nu vada ca sunt rosu apoi imi spuse cu aceeasi blandete si fermitate in voce:
- Cati ani ai?
L-am privit o clipa apoi i-am spus, schitand un mic zambet pe chipul meu ce inca prezenta unele tente de roz in obraji:
-Douazeci si opt.