Dincolo de hartie si creion +18

[Clau~]

Hei, all~ Am adus, deci, noul capitol si va urez lectura placuta. ^^
rozalix, scumpo, multumim sincer ca citesti si pentru comm-ul tau. Speram sa nu te dezamagim in continuare. Kiss-you~ ^^

Capitolul 4

- De ce am adormit iar pe jos? am spus eu buimac cand am realizat ca sunt iar pe jos. Ah... Asa e, aseara dupa ce m-am uitat la televizor eram prea adormit si probabil am picat in picioare de somn. Mi se intampla des, mai ales in ultimul timp caci mai toata ziua si toata noaptea stateam cu creionul in mana pentru a desena. Se intampla o chestie ciudata ca la inceputul lucrului nu aveam inspiratie si imi bateam tot timpul gandurile cu asta, iar, apoi, simtind cum data de predare e aproape, ma apucam de desenat ca bezmeticul.
Soarele ce patrundea suav prin geamul inca deschis lasa prada culorii sale aurii corpul meu ce se ridica incet de pe jos.
- Iti trebuie un ajutor, spuse Makoto, editorul ce se ocupa de manga mea in timp ce tranti pe masa noul manuscris pentru volumul de care trebuia sa ma apuc. Cum intrase aici? El era cam singurul cu care mai comunicam si tot timpul uitam ca el are cheie de la apartamentul meu. Ma gasea des dormind incomod si tot de atat de multe ori ma aseza in patul meu, ceea ce nu facuse in dimineata asta. Ma privea cu ochii lui mari, inexpresivi de parca m-ar fi certat pentru ceva, desi nu stiam ce as fi putut face sa-l supar. Sa fi fost oare de vina greselile din ultimul volum?
- Ajutor? am spus eu privindu-l ironic. Poate era doar mandria insa nu vioam ajutor; eram destul de capabil sa fac fata.
- Da, ajutor pentru ca te vad tot mai rupt de oboseala, tot mai nervos si ultimul volum a avut mici scapari.
Scapari? Scapari ai tu cand e vorba de erectie, nu eu! imi venea sa-i spun, insa, la naiba, nu puteam. Alt editor mai bun nu gaseam, sunt sigur, si atat timp cat isi facea treaba pentru mine era in regula.
- In regula... am spus eu acceptand pana la urma ideea unei alte persoane. Chiar daca nu ma incanta, avea dreptate. Si nu imi placea sa o spun, dar aveam mare nevoie de ajutor. Nici nu imi mai aminteam cand am iesit ultima data cu prietenii sau ultima data cand am baut un ceai in liniste.
- Si unde vrei sa gasesc eu acel ajutor? am spus eu sceptic, privind peste randurile scrise ale manuscrisului. Din nou multe pagini... Oare cat o s-o mai tina in ritmul asta?
- Nu stiu. Vezi... Am vazut acum ceva timp un blog cu niste manga. Poti incerca pe niste bloguri, poate gasesti ceva care iti place.
L-am privit, apoi am oftat, si mi-am deschis laptop-ul. Uram ca avea tot timpul atata dreptate si gasea mereu solutia la toate problemele. Probabil ca el era genul de persoana dupa care as intoarce capul pe strada, gandindu-ma ca sigur e perfect. Makoto pleca dupa ce imi mai spusese cate ceva si dupa ce am stabilit data limita. Desi stia ca ori voi intarzia ori ii voi da lucrarea chiar in acea zi, el se tot incapatana sa stabilim o data limita.
Mi-am plimbat privirea pe atatea pagini de internet, pe atatea bloguri, pe atatea manga si ma tot intrebam: de ce se mai apuca unii, daca talentul nu-i ajuta? N-am putut sa o inteleg niciodata, nu ca as intelege pe complet oamenii. Deja ma plictisisem de desenele proaste, replicile plictisitoare si greselile de gramatica asa ca am lasat pentru putin cautarea noului meu ajutor si mi-am facut o cafea, sunandu-l pe Makoto. Desi ca editor-scriitor eram destul de ostili unul ca altul, ca cunostinte ne intelegeam perfect. Dupa ce l-am intrebat ce face - desi plecase cu mai putin de o ora inainte de la mine - i-am spus ca n-am cu cine sa stau si ca m-am plictisit singur. Veni rapid, asta insemnand ca intr-o jumatate de ora sosi, timp in care mi-am delectat privirea cu niste articole legate de noile premii pentru literatura. As fi vrut sa iau si eu unul din acela insa era prea putin posibil. Pe cat de bun eram la desen, pe atat de prost la scris si compus.
- Ce vrei sa mananci?
- Orice, dar sa fie gatit de tine, am spus eu alintandu-ma. Imi placea sa fiu ca un copil mic, iar cu Makoto puteam face asta linistit, de cele mai multe ori brunetul raspunzand la copilariile mele infantile.
Din nou m-am intors la cautarea mea continua, band din acea cafea amara a carui gust imi incanta cu desavarsire papilele. Daca gaseam o manga desenata cat de cat corect era plina de alte detalii nefolositoare, ori era scrisa in cel mai plictisitor mod astfel incat trebuia iar sa ma apuc de cautat. Si tot asa, pana cand in sfarsit prietenul meu terminase mancarea. Inainte de a ma pune la masa am dat click pe o pagina a unui blog si... Asta era. Gasisem noua persoana care sa ma ajute; totul era atat de curat, atat de bine asezat in pagina, era superb desenat, povestea inventiva, plus ca era yaoi, deci, pe gustul meu.
- Yuri Kurasabi... am spus parca pentru mine in momentul in care i-am vazut numele.
- Il vreau! am strigat dupa brunet ce veni si se aseza langa mine, admirand de asemenea creatia acelui Yuri. I-am trimis rapid un e-mail in care ii spuneam de propunerea mea, in numele firmei, bineinteles, caci nu imi puteam folosi numele. Dupa ce rezolvasem treaba asta, am luat masa cu Maki, asa cum il alintam eu adesea, si acesta pleca rapid fiindca avea o sedinta legata de vanzarea urmatorului volum din Koi ja nai.
Am strans rapid din bucatarie apoi am inceput sa citesc una din acele manga ale baiatului necunoscut. Ma pierdusem deja in poveste fiind de-a dreptul captivat de aceasta.
- Nu-i de mirare ca are atatia vizitatori, am spus eu entuziasmat de felul in care acesta lucra, cand am auzit soneria. Cine oare sa fie chiar acum?